579 matches
-
foarte mult la limbaj, la resemnificarea unor termeni specifici europenismului. După cum remarca și Cristian Bocancea, după ce a fost valorizat în primele zile ale Revoluției, termenul "democrație" a suferit modificări semantice fiind identificat adesea pentru a justifica "acțiuni nu tocmai democratice: devastarea unor spații publice, arderea ritualică a cărților și documentelor PCR, înlăturarea conducerilor întreprinderilor... practicarea nestingherită a calomniei prin intermediul presei". Criza economică ce a urmat euforiei revoluției a fost pusă apoi pe seama democrației, care a fost prezentată ca sursă a răului
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
comuniste, fiind Încarcerat la Sighet Între 1950 și 1955. Nu numai atât, i s-a confiscat apartamentul din București, i-au fost furate bunurile, i-au fost arse cărțile, manuscrisele, corespondența. Casa de la Cluj nu i-a mai fost restituită. Devastarea și incendierea bibliotecii e un act de barbarie care nu poate fi reparat niciodată. Există două documente zguduitoare, redactate după eliberarea din Închisoare, două memorii În care invoca pensia mică, ce nu-i permite să facă față existenței, bolile, nevoia
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
vătămării corporale grave, lipsirii de libertate, supunerii la muncă forțată sau obligate, violului, actul sexual cu un minor (art. 198) etc. Violența stradală înseamnă furturi, acte delincvente, vandalism, scandaluri, isterie și violențe la concerte, meciuri de fotbal, confruntări între bande, devastări ale magazinelor, incendierea mașinilor, taxa de protecție cerută elevilor etc. Circumstanțele care o favorizează sunt: casele nelocuite, mașinile care staționează nefolosite timp îndelungat, în același loc, cartiere nesupravegheate de poliție, ineficacitatea sistemelor de protecție etc., dar nu trebuie omise nici
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
caricaturii ateiste, care se începe cu schimbarea calendarului „pentru a suprima Duminica”, se continuă cu negarea vieții de dincolo prin inscripții cum era cea pusă la poarta cimitirelor franceze: Moartea e un somn veșnic!; cu suprimarea noțiunii de sfințenie prin devastarea bisericilor, expunerea în batjocură a moaștelor și arderea lor în piața publică; cu suprimarea respectului persoanelor consacrate, interzicând uniforma preoțească, silind pe călugări să se căsătorească, sau ucigându-i pur și simplu; cu închiderea altarelor, dându-le apoi destinații contrare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ostil teologiei. Năvala lui laică a fost atât de puternică în sfera Bisericii chiar, încât pentru o vreme el a eclipsat însuși sensul superior al artelor ortodoxe. Considerați, bunăoară, pictura bisericilor noastre în veacul al XlX-lea; ea înseamnă o devastare și o sugrumare a artei bizantine sub spoiala mondenă de imitație apuseană, care e în total dezacord cu sensibilitatea și timbrul evlaviei noastre răsăritene. Cum se explică această eclipsă a tradiției noastre artistice? Foarte simplu: prin eclipsa conștiinței ortodoxe a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fost arestat în palat aproape de sărbătoarea Paștelui și exilat după Rusalii la 20 iunie 404. De data aceasta este trimis în surghiun la Cucuz, în Armenia. Mânia credincioșilor și prietenilor săi au condus la incendierea catedralei Sfânta Sofia și la devastarea palatului senatului. Sfântul Ioan păstra legătura cu cei apropiați prin scrisori. El arată suferințele și necazurile lui pe drumul lung și silnic al deportării, dar e mereu preocupat de scumpa sa Biserică și de răspândirea Evangheliei. După o oprire scurtă
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
sunt majoritatea, mai mulți decât chiaburii. Țăranii săraci și mijlocași luați cu muncitorii sunt majoritatea zdrobitoareă Nu este vorba de elemente care au săvârșit acte criminale. Prin acte criminale Înțeleg Începând cu ucidere, asasinat, lovire gravă, cu intenție criminală, de devastare, instigare care a ridicat masa, aceștia sunt acum elemente politiceă În vederea soluționării cât mai grabnice a situației, Întrucât prezintă un pericol și pentru sănătate răspândind molima, Închisoarea Văcărești e plină, dorm și În curte, n-au loc, e ceva groaznic
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
de neimaginat anterior. Casele lor au fost ocupate imediat de echipe special constituite și au primit destinații diverse: sedii ale Întreprinderilor agricole de stat, ale viitoarelor gospodării agricole colective, ale primăriilor, ale posturilor de miliție etc. Furtul valorilor mobile și devastarea au Însoțit mai peste tot această preluare „revoluționară” a bunurilor confiscate 14. Operațiunea de deportare a fost În afara legii, Întrucât Decretul nr. 83/1949 nu prevedea dislocarea și fixarea domiciliului obligatoriu. Faptul a fost sesizat ulterior chiar de autoritățile comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
de către demograful și statisticianul Achille Guillard, după care „demografia descrie masele cu ajutorul numerelor...” În această parte introductivă a capitolului, rezervăm câteva rânduri unor noțiuni de bază utilizate în demografie: a) Populația<footnote Originea cuvântului populație trebuie căutată în latinescul populatio (devastare) sau de la depopulo (a depopula). În Franța, termenul population a fost folosit până la mijlocul secolului al XVIII-lea în sensul de „acțiune de a popula”. footnote> (umană) reprezintă o colectivitate statistică formată din persoane care trăiesc într-o anumită perioadă
Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
an în virtutea inerției, a tradiției, cu mari eforturi omenești și într-un mod cu totul neproductiv. Trăind printre ei, poți simți câtă muncă fizică implică viața acestor oameni. Țăranii discută despre lipsa unei agriculturi bazată în totalitate pe utilaje, despre devastarea fostului CAP sau despre lipsa subvenționării agriculturii. Caseta SEQ Caseta \* ARABIC 2. Câteva exemple de costuri și de profituri obținute în și din agricultură „Plata muncii la sapă? 200-250.000 pe zi, plus mâncarea la amiază, țigările” (sătean). „Dacă raportezi
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
acestor atacuri care arăta un curs descendent; Obiectivul războiului împotriva terorismului este absența atacurilor teroriste. Dar este acest obiectiv real? Și dacă obiectivul inamicului este distrugerea lumii? Un singur terorist acționând cu o armă de distrugere în masă poate cauza devastarea inimaginabilă și nu este nici o garanție, într-o lume în care armele de distrugere în masă proliferează, că o asemenea operațiune nu poate fi realizată. Mai mult decât oricând, în războiul împotriva terorismului descurajarea trebuie să rămână obiectivul fundamental în
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
și instituirea după modelul altor țări a unei "privegheri oficiale" din partea guvernului asupra unui "așa mare însemnător ram de iconomie națională", pădurile, fie ele proprietate de stat sau particulară. Numai prin "înțălepte și nimerite orânduieli", afirma el, putea fi prevenită devastarea acestora, conservarea și chiar sporirea terenurilor împădurite, spre a asigura astfel echilibrul ecologic și necesarul de lemne, nu numai pentru contemporani, ci și pentru urmași. Și pentru a fi mai convingător, sublinia că "în multe țări, stârpindu-se pădurile, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
în 410, goții lui Alaric jefuiseră Roma, devastaseră Italia pînă la strîmtoarea Messina și urcaseră apoi spre Provence. Invazia barbarilor îi constrînsese pe mulți romani, dintre care unii de familie nobilă, să se refugieze în Africa, unde aduceau informații despre devastările și violențele la care asistaseră. Reacția păgînilor, atenuată de multă vreme, dar încă vie, mai ales în cercurile intelectuale atît din Roma, cît și din Africa, se făcuse din nou simțită prin reluarea vechii acuzații, care circulase deja pe vremea
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care le presupunea o asemenea soluție. Tradiționalist a fost, de exemplu, Libanius, faimosul literat păgîn din secolul al IV-lea, și ostili față de „barbarie” au fost creștinii Ambrozie, Ieronim și Synesius, care au văzut în barbari numai manifestarea violenței, a devastării și a lipsei de civilizație. Rufin a scris Istoria Bisericii ca să se consoleze cu amintirea trecutului glorios și pentru a uita nenorocirile provocate de devastările din prezent ale barbarilor. Pentru Biserică (sau, mai bine zis, pentru diversele Biserici creștine care
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost creștinii Ambrozie, Ieronim și Synesius, care au văzut în barbari numai manifestarea violenței, a devastării și a lipsei de civilizație. Rufin a scris Istoria Bisericii ca să se consoleze cu amintirea trecutului glorios și pentru a uita nenorocirile provocate de devastările din prezent ale barbarilor. Pentru Biserică (sau, mai bine zis, pentru diversele Biserici creștine care, în această privință, nu s-au comportat ca și cum ar fi fost legate între ele) a apărut o problemă similară: aceea de a stabili relații cu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Orosius, care a început să-și scrie istoria tocmai în urma invaziei goților. Dar, cum judecata asupra istoriei trecute și prezente fusese prestabilită de el însuși, Orosius nu poate face altceva decît să adopte o atitudine filobarbară, observînd că pagubele și devastările produse de barbari, inclusiv faimoasa jefuire a Romei din 410, au fost mult mai reduse decît alte catastrofe din trecut. în plus, barbarii fie sînt deja creștini (Orosius trece în mod deliberat sub tăcere faptul că ei sînt în cea
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
imediat după invazia vandalilor și a alanilor din 407, a satirizat moravurile epocii printr-un dialog între un tînăr cleric, Salmon, și bătrînul călugăr Thesbon. La decăderea morală a Galiei epocii, descrisă în poem cu o insistență critică, se adaugă devastările materiale provocate de invaziile barbare. Nu găsim aici gînduri foarte profunde și nici poezie de calitate, inclusiv pentru că scrierea ne-a parvenit în stadiul de schiță. Fontaine vorbește despre un „examen de conștiință personal și colectiv”, dat fiind că dialogul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de motive moralizatoare și didactice care îndeamnă - cum se întîmplă în general cu toate poemele poeților galici - la deplina convertire. Pacea și prosperitatea de odinioară sînt departe; acum, oamenii trebuie să ducă o viață mai curată; lumea a îmbătrînit și devastările barbarilor arată că sfîrșitul ei e aproape. Folosirea modelelor clasice e foarte limitată; par cîteva reminiscențe din Prudentius. întîlnim și violări ale legilor metrice; rima este folosită frecvent. Lui Orientius i-au fost atribuite și alte scrieri minore, a căror
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
e manierismo stilistico nella poetica di Sidonio Apollinare”, în Ann. Scuola Norm. Sup. Pisa, 4 (1974), pp. 423-460. V. SCRIITORI ITALICI Dacă Africa și Gallia au fost răvășite de invazii în urma cărora au apărut regatele romano-barbare, Italia nu a suferit devastări tot atît de grave și a rămas pînă în 476 - ultim reziduu al Imperiului Roman de Apus - sub conducerea unui împărat, și nu a unui barbar. Totuși, în secolul al V-lea este întrerupt orice raport între Italia și celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să se „convertească”. Vremurile creștine, acelea în care s-a răspîndit noua religie, nu sînt vremuri fericite, așa cum în mod simplist lăsase să se înțeleagă Orosius: Iordanes scrie avînd în spate o istorie de o sută cincizeci de ani de devastări și războaie barbare. Iordanes e un got care a învățat întîi limba greacă și apoi limba latină și scrie simplu, încercînd să evite înfloriturile retorice, iar această simplitate a facilitat, poate, răspîndirea operei sale. Dintre operele istorice, mai amintim Cronica
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se întîmplase în Africa, unde creștinii înduraseră prigoana vandalilor. Ca atare, treptat, consecințele ei fuseseră depășite și, dacă în secolul al V-lea și în prima jumătate a secolului următor în regatul vizigoților n-au apărut scriitori importanți, tocmai din cauza devastărilor provocate de invazie, începînd cu a doua jumătate a secolului al VI-lea, cultura vizigotă produce personalități, ale căror scrieri conțin motive și idei autonome și originale; producția literară a regatului vizigot începe mai tîrziu, după cea din regatul franc
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
reia totul de la început. Însă o societate umană nu are acest tip de abilitate recuperatoare mecanică. Societățile au, ca și indivizii, un punct slab și există o limită dincolo de care omul nu rezistă să mai ia inițiativa în fața unei asemenea devastări de proporții masive nemaiîntâlnite. Dacă se atinge această limită, însăși civilizația va intra în colaps. Locul exact al acestui punct pe scara reacțiilor umane se află deasupra percepțiilor teoretice. Rămânem doar cu bănuieli care pot sau nu să fie confirmate
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
poporului german, în diferite moduri, cu pierderea reală sau posibilă a statutului social și cu insecuritatea intelectuală, morală și economică. Muncitorii se confruntau cu șomajul permanent, existent sau ca posibilă amenințare. Grupurile din rândul clasei mijlocii care își reveniseră de pe urma devastărilor produse de inflație pierdeau ceea ce abia câștigaseră. Industriașii se confruntau cu obligațiile sociale crescânde și se temeau de o eventuală revoluție. Naționalsocialismul a direcționat toate aceste temeri, insecurități și frustrări spre doi adversari externi, Tratatul de la Versailles și bolșevismul, alături de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
termenii unei mobilități fără precedent. Conflictul dintre cele două concepții, nu numai în Franța, dar și în Polonia și în Uniunea Sovietică, a produs, prin blitzkrieg, o superioritate a puterii care a adus Germania aproape de victoria finală. șocul intelectual și devastările politice și militare provocate de asaltul panzerelor lui Hitler și al bombardierelor în picaj asupra cavaleriei poloneze în 1939, precum și asupra imobilei armate franceze în 1940 au deschis o nouă perioadă a istoriei militare, asemănătoare cu cea inițiată în 1494
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pierderi enorme de oameni și teritorii cu proasta administrare a regimului autocratic. Moralul altora va intra numai ușor în declin și se va degrada treptat, nu se va intra brusc în colaps, chiar expus unei combinații rare de proastă guvernare, devastări, invazii și o situație militară disperată. Acesta a fost cazul germanilor în ultimele etape ale celui de-al doilea război mondial, când un număr de lideri militari și de foști funcționari și-au abandonat cauza pierdută, în timp ce populația a luptat
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]