504 matches
-
cea bizantină, nici cu cea venețiană. Dar am fost tulburat de infrastructura precară, câinii vagabonzi, mormanele de gunoaie etc. Întradevăr, vedeam multe case și hoteluri bine făcute, unele chiar elegante, toate acestea erau presărate într-un spațiu public haotic, chiar devastat. Coasta fusese supradezvoltată și distrusă practic de turismul de masă, cu excepția unor regiuni protejate de clas-a privilegiată pentru propriul uz. și mi-am spus: Dacă în zeci de ani de infuzie masivă de capital provenit din turism, precum și mai
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
ucis în luptă pe Fulkun saxonul, comandantul lor, ajunse în Țara Bârsei, în 31 martie 1241. Oastea româno-saxonă, ieșită în întâmpinare în 31 martie, chiar în duminica Paștilor, comandată de un comite „ultrasilvanus”, a fost nimicită și regiunea în întregime devastată și distrusă. De aici, oastea mongolă s-a îndreptat, prin Făgăraș, pe malul stâng al Oltului, a prădat mănăstirea cisterciană de la Cârța, a devastat Șelimbergul cu atelierul de fierărie, din ale cărui unelte unele se află astăzi la Muzeul Bruckenthal
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
valea Trotușului, prin strâmtoarea Ghimeș-Palanca, pe valea Bistriței în sus, prin trecătoarea Prisăcani-Tulgheș spre Maramureș, peste ambele fiind comite Andrei, fiul lui Lackfy, și în Țara Bârsei pe la Oituz. Regiunea Ciucului și întreaga Țară a secuilor au fost prădate și devastate, cetățile sătești de la Râșnov, Christian, Vulcan, Cumidava (Orlenburg) și altele au fost dărâmate și populația robită. Însuși Brașovul a avut de suferit, pierzând toate privilegiile care au trebuit reînnoite de către Ludovic mai apoi. Istoricul saxon pune data acestei incursiuni în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Scopul acestor Amiciții era ajutorul reciproc între preoți pentru păstrarea purității doctrinei catolice și realimentarea fervorii ascetice. Din aceste grupe, austerul benedictin Innocenzo Liruti (care a păstorit dieceza între 1807-1827), succesorul episcopului Avogadro, va scoate preoți «pentru a ridica via devastată a seminarului... Acela nu mai putea fi numit un seminar de disciplină și dreptate, ci un amestec de corupție și dezonoare». Dintre preoții pe care i-a ales pentru a reînflori Seminarul, îi amintim pe sfântul Gaspare Bertoni, directorul spiritual
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
neliniște. Am revenit la Moara de Piatră în toamna anului 1941, părinții reluându-și activitatea la vechile servicii. Nu îmi amintesc nimic din drumul de întoarcere. Revăd doar clipa în care toată familia a pășit pragul casei. O casă complet devastată, cu pereții murdari, scrijeliți. În holul de la intrare, piroane bătute în pereți de care se legau caii. Dezmățul distrugător s-a extins și în afara casei. Încet, încet, părinții sprjiniți de comunitate, au făcut tot ce s-a putut pentru a
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
S-o oprești, imposibil. E ca și cum ai încerca să păstrezi cu tot dinadinsul mireasma florii în pumn. Dar nu cunosc întâlniri mai înalte, mai disperate, mai brutale și mai serafice decât cele cu poezia. Prin urmare, înainte de a te lăsa devastat, curtezi duhul poeziei (prin lecturi, visare liberă, eu aproape întotdeauna prin muzică), iar apropierea ei o simți ca pe apropierea unei femei cu halo. Pe urmă, e bine să vorbim, dacă nu e o deconspirare a intimității, despre dorința / încăpăținarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pentru că nu au aprobarea organelor politice. Este cunoscut faptul că până în data de 23 decembrie ’89, armata a fost forța de reprimare a presupușilor " revoluționari" de la Timișoara, București, Cluj și din alte orașe principale din România, "revoluționari", care au distrus, devastat, vandalizat și incendiat peste 350 de magazine, farmacii, instituții de tot felul, depozite militare și tot ce-au întâlnit în cale,fapte condamnate la vremea respectivă de toată lumea și mass-media noastră. Era firesc ca cineva să oprească acel puhoi de
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Richard Wagner la barul de la parter. Ca de fiecare dată, Richard are o perspectivă foarte lucidă asupra realităților din țările pe care le-am traversat până acum... Rusia i s-a părut, dincolo de spoiala veselă, de suprafață, teritoriul cel mai devastat. Ne spune, mie și lui Vasile, că șansa Moldovei este desprinderea totală sau măcar îndepărtarea la o distanță „sanitară” de haosul rusesc. Vom publica acest excelent interviu în Contrafort... Îl zăresc și pe Fatos Kongoli, care pare foarte obosit după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai zis nimic, a plecat și n-a mai revenit. Casa trebuie să i se fi părut unheimlich(Neliniștitoare (germ.).) și a preferat să renunțe la cusăturile cu mătase roșie. Aceste scene se repetau, mereu și mereu aflam de case devastate, ca a d-rului Dinu Brătianu, [ale lui] Lukasiewicz, Olga Florescu, Ionescu etc. Pe lângă scenele tragice, erau și comice. Astfel, casa d-nei Lukasiewicz, un model de instalație gospodărească, fusese ocupată de prințul Schaumburg-Lippe, fost secretar la Legația germană în timpul neutralității. Acesta
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de 80 de ani trecuți, venise în grabă de la Ghergani când era să-l ocupe germanii și trăsese la nepoata crescută de dânsa, Natalia Balș. Acolo a stat până la moarte, cu durerea de a ști scumpul ei lăcaș de țară devastat sălbatic de vrăjmaș și cu dorința neîmplinită de a se reîntoarce acolo pentru a muri. Chiar după evacuare, casa nu s-a reparat destul de iute pentru a-și vedea visul împlinit. Mama a fost mai fericită. Singura mângâiere ce rămăsese
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
zile. La rigoare, ne dădeau o trăsură, dar nu escortă. Pentru servitori trebuia să facem o cerere specială. De nu executam acest ordin, se întrebuința execuția forțată. Iscălit: Scheibl. De bunăvoie? Și să ne mutăm la Herești într-o casă devastată, fără mobilă, fără ferestre, cu parchetele scoase, fără mijloace de trai, izolate cu totul de oraș, lipsite de orice ajutor medical, fără pază în trecerea bulgarilor? Și încă de bunăvoie! Nici gând nu aveam și spuserăm lui Carp, care o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe români și dând dreptate germanilor. I-am spus pe față cât de vinovată îi găseam vorba, că barbaria noastră nu se putea compara cu a germanilor. Ei trimit iarna unde ai noștri au trimis vara, într-un ținut azi devastat prin trei armate, rusă, bulgară și germană, și unde nu se mai găsește absolut nimic. În București, până la gară pe jos, de la gară înainte până în sat, cu un singur geamantan de mână, pe când ai lor putuseră lua tot ce voiau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ca pășune pentru vite și ca arături. Copacii fuseseră vânduți ca cherestea, zidul dărâmat de țărani, ca material de construcție, porțile singure rămăseseră în picioare ca niște jalnice spectre, martori ai timpurilor de prosperitate. Gospodăria fusese desființată de bolșevici, casele devastate. Când proprietarul N. Krupenski și soția lui, născută prințesa Mircheski, reintrară la moșia redusă, își deteră seama că nu mai puteau nici restaura, nici întreține clădirile de altădată și, cu un curaj extraordinar, dărâmară ce mai rămăsese din fostul palat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
până și fotografiile luate în păstrare la mine. La Dinu erau mai multe lipsuri care nu se puteau umple, grație institutriței germane; la Vintilă și la Nicol, [toate] aproape intacte, s ar putea zice. Singura casă din familie într adevăr devastată era a mamei; acolo tot trebuia refăcut: tencuielile împrejurul lemnăriei, hârtia după pereți, parchetele, instalațiile sanitare și de apă. Avea de furcă pentru mai multe luni. Mama nu putea să se mute la dânsa decât în toamna viitoare. Se dusese
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
descoperit, ascultând iar muzică. Tot Genesis. I’ve got sunshine in my stomach... La prânz am intrat în bucătărie cu atenție, să nu-i tulbur li niștea, imaginându-mi cu o detașare ciudată că s-ar putea să o găsesc devastată, rănită de cioburi și țăndări după o altă zvârcolire nocturnă a monstrului din pardoseală, însă totul era la lo cul lui, pașnic și neatins. Mi-am încălzit cu gesturi nefiresc de lente niște supă - ai fi zis că-mi derulam
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care tocmai trecuse. Se simțea ușurată să i relateze cuiva competent despre ce i se întâmplase. Domnul Neacșu avea o firmă de construcții și cu siguranță îi putea oferi un sfat. îi povesti cu lux de amănunte despre bucătăria ei devastată - fără să-i pomenească, însă, despre monstrul cu nenumărați ochi de gheață care o pândea de după ușă. îi mulțumi, recunoscătoare, când îl auzi oferindu-se să vină s-o ajute, la gândul că nu mai trebuie să și tulbure soțul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
acufundau ș-apoi, ieșind, înotau negre ca sufletele, înecaților. În pod era o butie cu păcură, care fu vărsa[tă ] pe întreagă întinderea podului. Apoi se aduseră cei legați și se legară țapăn de grinzile groase cari rămăsese din acoperământul devastat. Atunci li se descăluși la fiecare din cei legați gura. - De ce ne-ai vîndut? strigă bătrânul, rece și teribil, uitîndu-se cu fața unei furii de marmură în ochii morarului. Sasul încremenise și amuțise de spaimă. Gura lui nu mai putea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Sandei nu împărtășise speranțele bătrânei. La nici patru ani de la căsătorie se întâmplase nenorocirea. Eduard se îmbolnăvise de cancer, acea boală îngrozitoare care decima mii de vieți în toate colțurile lumii și Bica își văzuse fiica intrând pe poartă sfâșiată, devastată, desfigurată de o privire goală. "Mamă, Eduard va muri". Din ziua aceea Sanda devenise un om condamnat la singurătate. Dacă n-ar fi avut-o pe Luana, cu siguranță, și-ar fi pus capăt zilelor dar avusese norocul ca acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și bradul și globurile și întreaga bucurie a sărbătorii. Ce prost! Ce mare mincinos! Nu realiză când tăbărâră peste ea Sanda, Bica, părinții lui Dan. Cei mari se certară îngrozitor iar lui Dan îi fu interzis să-i mai vorbească. Devastată, Luana refuză să mănânce, să mai iasă afară. Sanda confirmă varianta lui Dan și Luana aproape că o urî pentru asta. Nimeni nu ținea cu ea. Bica încercă s-o împace explicându-i că Sărbătoarea Crăciunului este o bucurie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se întoarse de la școală cu o durere sfâșietoare în burtă. Piciorul drept îi amorțise, făcu febră și vomă de câteva ori. Sanda intră în panică. Dădură fuga la policlinică. Diagnosticul le șocă: peritonită. Luana trebuia internată și operată de urgență. Devastată, Sanda se întoarse acasă și pregăti bagajul fetei, scuturându-se de plâns. Cu ochii lipiți de tavanul alb al holului de spital, Luana o aștepta împietrită. Se afla pentru prima oară într-un astfel de loc. Se schimbă în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prielnic, până ce în fața noastră s-a ivit orașul. Fusese mare și bogat, dar acum se mai vedeau doar urmele. Bucățile de marmură fuseseră desprinse sau zăceau pe jos, sfărâmate. De aceeași soartă avuseseră parte și alte multe pietre. Înfățișarea odăilor devastate îți dădea senzația înfiorătoare că priveai muribunzi în pielea goală și scheletici. De zeci de ani nimeni nu mai avea în grijă gropile de scurgere, șanțurile și canalele, apă și nămol fiind pretutindeni. Când am pătruns înăuntru, orașul părea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
său, care-i semăna leit ca fire, încercam să-i scot pe amândoi basma curată apelând la un chițibuș. Era cel puțin a cincea oră din noapte, și pusesem punct chestiunii. Perdeaua de la ușă a fost aproape smulsă de Rotari, devastat, gol pușcă, așa cum îl văzusem prima oară. Ochii îi ieșeau din orbite, și a strigat: - Dă fuga Stiliano, Gaila e pe moarte! L-am urmat în fugă, și am găsit-o pe Gaila în pat, acoperită doar cu un cearșaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-mi place această agitație din jurul meu, o gălăgie veseloasă urcă de prin văi umplând văzduhul, și ochii mei se îndurerează ori de câte ori văd prin iarbă hârtii aruncate, resturi ale unui prânz îmbelșugat, sticle goale, coji de pepene, coji de banane, alunii devastați ca și cum o armată de nomazi s-ar fi așezat aici o vreme și la plecare n-a mai lăsat nimic neatens, praf ridicat de roțile mașinilor, tineri cu corturile, râsete, și la apropierea de mănăstire priveliștea ce se deschide ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e-n jos, spre orice cale Spiritele mi-aș întoarce, nici-un sfîrșit în totul nu găsesc, O, ce lume este-aici, nu se asemuiește cu-acele plaiuri ale fericirii Unde fiii mei în jurul genunchilor mi se-adunau! O, biată lume devastată! 210 Groaznică ruină! cîndva erai ca mine, preaslăvita, Și-acum ca mine lăsată-n părăsire împărtășești a-învățătorului tău soarta. Ești, O, ruino, slăvitul cer de altădată? sînt stîncile acestea locul Unde bucuria cîntă în arbori și-n rîuri se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
e ogni prospettiva di cambiamento risultano irraggiungibili e senza scampo inaccessibili, quale compiutezza di passi perduti verso veri e propri vaneggiamenti continui, intrappolamenti concentrici e infatuazioni ammorbanti e pruriginose în un gioco del mondo diabolico, che annichilisce ed ha già devastato irrimediabilmente chi vi cască per suoi impulsi (udyama) e chi vi è caduto per sua stessa brama di contingențe e cupidigie di carnalità e denari, di successi che perpetuano e rinnovano diabolicamente ambizioni, proprio come una sabbia mobile inghiottisce lentamente
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]