1,506 matches
-
cu privire la punctajul acumulat de fiecare, din patru în patru runde. Concluziile cercetării arătau că toleranța se modifică în timp, ea fiind mai mică în cazul în care aceeași (aceleași) persoane deviază, comportându-se individualist, decât în situația în care persoanele deviante se schimbă de la o rundă la alta. 2.2.4. Simulările experimentale Simulările sunt construite de cercetător pentru a reda cât mai mult din realismul contextului de cercetare, cum ar fi utilizarea scenariilor sau a unor probe de simulare a
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
grupul de lucru apare în raport cu normele acestuia. Calitatea normelor de a asigura, prin efectul de stabilizare și reglementare a comportamentului, supraviețuirea grupului și funcționarea eficientă a acestuia, face ca membri să manifeste în mod constant presiuni spre conformare asupra tendințelor deviante. Intensitatea acestor presiuni depinde și de nivelul de toleranță al grupului de lucru față de încălcarea normelor. Ca regulă generală, cu cât o normă este mai importantă pentru grup, cu atât este mai redusă toleranța membrilor față de încălcarea ei. Succesul presiunilor
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
orice angajat poate acumula așa-numitele „credite de idiosincrasie” (engl. idiosyncratic credits) pe baza cărora persoanei i se permite să violeze norma, fără a fi rejectată sau măcar sancționată. Cu fiecare violare a normelor, în funcție și de gravitatea conduitei deviante, acest fond de creditare se epuizează. Când creditele sunt consumate, persoana trebuie să facă ceva pentru a mai merita susținerea grupului. Forțele orientate în direcția ralierii la un sistem împărtășit de credințe și atitudini nu vin numai din partea grupului. Indivizii
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
la standardele de gândire și lucru impuse. Devianța în grupul de lucru descrie comportamentele pe care membrii grupului le consideră atât de amenințătoare, jenante sau deranjante, încât introduc sancțiuni speciale pe care le administrează persoanelor ce le-au manifestat. Comportamentul devianților perturbă funcționarea grupului. Acestei situații inconfortabile, membri grupului îi răspund prin presiuni spre conformare la normă asupra deviantului, recurgând la excludere ca ultimă soluție, numai atunci când nici o altă tactică de influență (defăimare, izolare, etc.) nu a avut succes. Acest efect
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
le consideră atât de amenințătoare, jenante sau deranjante, încât introduc sancțiuni speciale pe care le administrează persoanelor ce le-au manifestat. Comportamentul devianților perturbă funcționarea grupului. Acestei situații inconfortabile, membri grupului îi răspund prin presiuni spre conformare la normă asupra deviantului, recurgând la excludere ca ultimă soluție, numai atunci când nici o altă tactică de influență (defăimare, izolare, etc.) nu a avut succes. Acest efect este cunoscut sub numele de „paradoxul devianței”. O’Day (1974) (apud Arnold și Feldman, 1986) pune în evidență
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
altă tactică de influență (defăimare, izolare, etc.) nu a avut succes. Acest efect este cunoscut sub numele de „paradoxul devianței”. O’Day (1974) (apud Arnold și Feldman, 1986) pune în evidență paradoxul devianței descriind situația unor angajați care au devenit devianți prin răzvrătire și tentativa de a reforma practici organizaționale importante. Pe marginea acestui exemplu, autorul arată că: pe măsură ce individul devine tot mai recalcitrant, tacticile de intimidare folosite de șefi sunt tot mai severe; în același timp, grupul pare a nu
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
organizaționale importante. Pe marginea acestui exemplu, autorul arată că: pe măsură ce individul devine tot mai recalcitrant, tacticile de intimidare folosite de șefi sunt tot mai severe; în același timp, grupul pare a nu vrea să facă nimic pentru a exclude direct deviantul care îl ofensează, deși comportamentul lui face membrii să se simtă vizibil jenați: șefii nu doresc să îl excludă pentru că vor să-și păstreze imaginea de membri responsabili ai grupului și nu vor să apară în ochii superiorilor ca incapabili
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
face membrii să se simtă vizibil jenați: șefii nu doresc să îl excludă pentru că vor să-și păstreze imaginea de membri responsabili ai grupului și nu vor să apară în ochii superiorilor ca incapabili a-și controla subordonații iar pedepsirea deviantului ar putea atrage atenția acestora asupra lor; colegii de lucru nu vor nici ei să-l excludă direct pentru că, în timp ce atenția șefilor se concentrează asupra acestuia, greșelile lor pot trece neobservate. Prin urmare, grupurile vor face tot ce le stă
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
asupra lor; colegii de lucru nu vor nici ei să-l excludă direct pentru că, în timp ce atenția șefilor se concentrează asupra acestuia, greșelile lor pot trece neobservate. Prin urmare, grupurile vor face tot ce le stă în putere pentru a aduce deviantul pe linia de plutire, până a recurge la pasul radical al excluderii lui din grup (cf. Spector, 2000). În confruntarea cu efectele deranjante ale atitudinii deviantului și încercarea de a-l „reabilita”, grupul recurge adesea la un compromis în forma
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Prin urmare, grupurile vor face tot ce le stă în putere pentru a aduce deviantul pe linia de plutire, până a recurge la pasul radical al excluderii lui din grup (cf. Spector, 2000). În confruntarea cu efectele deranjante ale atitudinii deviantului și încercarea de a-l „reabilita”, grupul recurge adesea la un compromis în forma etichetării acestuia ca excentric, cu retragerea atenției de la intervențiile acestuia, eventual ridiculizarea lor (e.g. „Lasă-l să vorbească.”, „A vorbit și X.”, „Nu-i da atenție
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
entuziasmul și dorința de a schimba lucrurile a noilor recruți, pierzând, în același timp, oportunitatea de a testa utilitatea și validitatea normelor pe care le stabilește. De altfel, devianța în grupul de lucru nu are o conotație negativă iar membrii devianți pot constitui o resursă valoroasă pentru inovare și experimentare. Peters și Waterman (1982) (apud Smither, 1988) susțin că toleranța devianței în grup/organizație este o caracteristică a managementului eficient. 13.5. Coeziunea grupului de lucru Fenomenul de coeziune reflectă gradul
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
despre opinia mea, nu aștept altceva decât să fiu convins că ea este greșită. Nu pot decât să mă bucur că și în acest caz mă aflu alături de oameni cu care sunt de acord, în esență (în ciuda forței centrifuge, eretice, deviante care ține de starea mea de intelectual), și alături de care combat, dacă se poate spune așa. Aștept să fiu convins rațional, și nu prin presupuneri nefondate asupra persoanei mele sau asupra „corectitudinii” ideologiei mele. Februarie 1975. Câini 1tc "Februarie 1975
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
acesteia din urmă. Un roman de Dario Bellezza 2 despre acei Guido, Giorgio, Franco, Lucio, Filippo etc. este infinit mai valid, inclusiv din punct de vedere sociologic, decât acest raport sociologic. Cancrini și echipa sa sunt, firește, de partea „tinerilor devianți” și împotriva societății, care înainte îi creează și apoi îi condamnă. Dar simpatia lor este apriorică și nediscriminată. Și de aceea este subversivă. De exemplu, par să aprobe necondiționat comportamentul tinerelor modele burgheze - pe care acești neînsemnați mic-burghezi și lumpenproletari
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ipoteza unei terapii alternative. Ceea ce face statul cu neadaptații este oribil. Dar ce-i de făcut? „Sistemul” n-a căzut din cer, ci l-au creat oamenii; iar oamenii sunt, împotriva voinței lor, realiști. Să declari despre niște tineri deosebit de „devianți” că situația lor are un „caracter irecuperabil” este, într-adevăr, realist. Din cauza diversității lor „degradante”, ei au, în general, personalități foarte puternice și originale. Posedă un mecanism rafinat de reacții sentimentale și intelectuale. Inteligența lor are ceva demonic, la fel
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
suedez care, plimbându-se într-o zi pe lângă o școală, a remarcat pe terenul de joacă cum un băiat era agresat verbal și fizic de alții, ceea ce l-a făcut să se gândească la violența de grup împotriva unui membru deviant, deosebit de ceilalți membri ai grupului. Apropierea evidentă dintre cei doi termeni a condus treptat către utilizarea lor cu sens sinonim, deși există multe voci care susțin distincția dintre ei. Dan Olweus, cercetător norvegian specializat în studiul agresiunii manifestate de copiii
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
New Haven, 19 februarie, 1993. Birgit Müller, lucrare nepublicată, 1990. Kate Xiao Zhou, How the Farmers Changed China: Power of the People, Westview Press, Boulder, 1996. Distanța enormă ce apare astfel Între o ficțiune socială extrem-modernistă, inevitabil inconsistentă, și practicile „deviante” informale ce nu pot fi recunoscute public, dar care sunt un complement necesar, este tipică. Deși vom reveni asupra acestei teme, este important să amintim aici că ipocrizia, cinismul și hazul generate de prăpastia dintre minciunile oficiale ale unei sfere
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
adecvat normelor de grup le consolideaz) poziția. Procesul de socializare îi determin) pe membrii unui grup s) se conformeze cu normele acestuia. Unii membri ai grupului vor considera c) acest lucru este represiv, și vor înclină c)tre un comportament deviant. Teamă de ridicol îi poate determina pe devianți s) se reconformeze normelor, sau s) p)r)seasc) grupul. În ambele situații, omogenitatea grupului este salvat). În variate moduri, societ)țile instituie norme și încurajeaz) conformitatea. Socializarea reduce diversitatea. Diferențele dintre
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
de socializare îi determin) pe membrii unui grup s) se conformeze cu normele acestuia. Unii membri ai grupului vor considera c) acest lucru este represiv, și vor înclină c)tre un comportament deviant. Teamă de ridicol îi poate determina pe devianți s) se reconformeze normelor, sau s) p)r)seasc) grupul. În ambele situații, omogenitatea grupului este salvat). În variate moduri, societ)țile instituie norme și încurajeaz) conformitatea. Socializarea reduce diversitatea. Diferențele dintre mebrii societ)ții sunt mai mari decât diferențele
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
de anarhetip, pentru că anarhia arhetipului se referă la un arhetip rătăcit, care la un moment dat Înnebunește, ajunge În propriul său ospiciu și nu mai are aproape nimic de-a face cu arhetipul originar. Este anarhetipul un arhetip deviat sau deviant, mutant? Pulverizarea arhetipului se referă, În schimb, la fărâmițarea arhetipului, care Înseamnă altceva decât anarhie. Pulverizarea Înseamnă răspândire, diseminare: este anarhetipul un concept din care au mai rămas totuși bucăți de arhetip, ca un fel de meteoriți aruncați În lume
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
păcătui mai mult decât atunci când crede că, listând elemente lexicale și reguli gramaticale, ar fi reușit să caracterizeze limbajul În datele lui fundamentale 2. Aceasta pentru că nu ceea ce este deja fixat reprezintă regula (În raport cu care orice act creativ ar fi deviant: idee care a tarat stilistica, dacă nu chiar estetica, secole Întregi), ci, dimpotrivă, tocmai capacitatea individului de a depăși În orice moment tot ceea ce a fost creat/imaginat, până la momentul respectiv, În mediul limbajului. Poeticitatea și ficționalul nu mai reprezintă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
drogați farmaceutic, tratați cu șocuri electrice sau amestecați cu alienați reali). Nemairecunoscând termenul deținut politic, statul comunist român (după modelul sovieticilor) prefera să-și interneze opozanții În spitale psihiatrice, aceștia fiind proiectați În ipostaza unor „nebuni” și „asociali” recalcitranți și devianți, care trebuiau reeducați, deoarece erau „indivizi periculoși din punct de vedere social”, cum scria, În majoritatea cazurilor, În fișele lor medicale. Romanele obsedantului deceniu, apoi antiutopiile, alegoriile și parabolele, dar și romanele lui Paul Goma (Ostinato și Patimile după Pitești
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
devianță. Controlând însă variabila „venituri”, diferența se reduce extrem de mult. Într-adevăr, proporțional, familiile monoparentale (matrifocale, de obicei) sunt mai sărace. Studii de mai mare finețe dovedesc că, izolând factorul „sărăcie”, lipsa tatălui are totuși efecte de încurajare a comportamentului deviant, nu însă în măsura prezumată de simțul comun. 4. Impactul negativ al divorțului asupra copilului depinde (Wallerstein, Kelly, 1980) în principal de: gradul de conflictualitate al familiei care s-a destrămat, sănătatea mintală a părinților, densitatea rețelei sociale a actualei
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
vezi pe cineva plimbându-se singur Înafara zidurilor orașului sau pe un drum de țară. Istoricul Georges Duby ne spune că „În epoca medievală, hoinăritul solitar era un simptom al nebuniei. Nimeni nu ar fi riscat așa ceva dacă nu era deviant sau nebun”2. Viața era trăită În spații restrânse, lucru de Înțeles, deoarece dincolo de ziduri, de câmpuri și de pășuni erau păduri dese și impenetrabile, animale salbatice În căutare de pradă și briganzi. A trăi grupat era o strategie de
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
schimbă mesaje, înlăturarea blocajelor afective etc.), dimensiune care servește până la urmă din plin înseși efectuării sarcinii. Așa cum se va vedea mai pe larg în secțiunile din continuare legate de „Comunicarea în grup”, procesele de comunicare tind să unifice grupul, membrii „devianți” ai lui sunt supuși presiunii de conformare, izolării și respingerii. În cadrul grupurilor mici se produc o serie de fenomene psihosociale cum ar fi sugestia și contagiunea afectivă, gândirea de grup (groupthink), polarizări și conflicte, cunoscute sub sintagma „dinamică de grup
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
modalități de conformare la normele altor grupuri din care vor face parte. În mod similar, persoanele care și-au dezvoltat structuri preponderent autonome de răspuns vor prezenta îndeosebi reacții de rezistență la presiunea de conformare exercitată de către grup (dezvoltând comportamente „deviante” în raport cu acesta din urmă). În ceea ce privește cel de-al doilea element, care urmărește caracteristicile stimulilor, se cuvine menționat faptul că ambiguitatea acestora sporește tendința spre conformare a membrilor unui grup. Iată de ce considerăm că este utilă dezvoltarea de către școală în activitățile
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]