1,915 matches
-
În acest caz, întrucât noi urmează să plecăm pentru totdeauna, zise el, mă îndoiesc că ne vom mai revedea vreodată. — Rămas bun, atunci, am spus. — E alegerea ta, Martin, zise Palmer, e alegerea ta. 25 — Era foarte deprimat și foarte dezamăgit, am spus, dar cu o gândire foarte limpede, după cum îți poți închipui. Mi-a spus să-ți transmit să nu-ți faci griji în privința lui și că o să-și revină cu timpul. A mai spus că-ți este foarte recunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
indiene din dantelă. După un timp m-am Îndreptat spre bluze; aici aveam mai mult noroc. Deși erau greu de legat și Încheiat la nasturi, dacă Închideam ochii pe jumătate, măcar păreau croite pentru mine - până când stăteam În profil, cercetând dezamăgit rezultatul În oglindă. Nimic să nu iasă În afară! Abia când am ajuns la lenjeria intimă, mi-am dat seama că șifonierul maică-mii Îmi putea oferi plăcere. Nu, nu acesta este cuvântul potrivit. Nu exista „plăcere“, Încă nu, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Întăreau. — Else, mă iei prin surprindere. — Compliment imposibil. De ce Else e numită Oloaga, ce crede Sascha? Stingându-mi țigara, m-am prefăcut că n-am auzit-o. — Sascha crede că Else nu știe? Și mai mult imposibil. Colega mea părea dezamăgită. În ultimul an de război, foc mare. Otto și Else salvat. Dar ce preț. Privi În jur, contemplându-și parcă locuința de acum, apoi Îmi spuse că la Început a trebuit să-și amputeze un singur picior și apoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mult mai bine decât acum, așa că, te rog, parașuta dracu’, intră înapoi în cameră și lasă-mă pe mine să mă car! — Fire-ai al dracu’ cu pula ta împuțită cu tot! îmi strigă ultima mea presupusă (și autointitulată!) mireasă dezamăgită prietena mea bizară, lungană și foarte ușchită, care într-o oră de pozat pentru reclame la desuuri câștiga cât analfabetul de taică-său într-o săptămână de lucru în minele de cărbuni din Virginia de Vest. Credeam că-i fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
c-am văzut un colț al mandatului ieșind din buzunarul de la piept al lui Hartep. A dispărut ca și cum nici n-ar fi existat și totul a continuat exact ca Înainte. Până și Kamnetz. El nu-și putu masca un interes dezamăgit. — Chiar așa? Până și Kamnetz? Femeia sesiză momentul favorabil și vorbi răgușit, cu neașteptată imaginație: — Da. Dacă s-ar Întoarce acum, ar găsi lucrurile exact cum fuseseră. Ceasul s-ar fi putut da Înapoi. Hartep ia aceleași mite. Kamnetz e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vocea doamnei Peters se auzea clar. — Da, dar cine plătește? Asta aș vrea eu să știu! Dr. Czinner se sprijini cu capul de geam și șopti cu ură: — Niște burghezi! — Vă mulțumesc, spuse Coral și adăugă când văzu expresia lui dezamăgită: Pot să vă ajut cu ceva? Vă simțiți și dumneavoastră rău? — Nu, nu, spuse el. Dar n-am reușit nimic. N-am darul de-a ține discursuri. Se sprijini iarăși de fereastră și-i zâmbi: — Ai fost mai bună. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
săptămâni din viața cuiva, versiunea de vacanță a paradisului. Când, foarte pe fugă, Hunter Îmi explicase că trebuia să plece, am dat dovadă de multă maturitate, mă gândeam eu, și i-am spus că Înțeleg. Dar, În sinea mea, eram dezamăgită. Hunter a promis să aranjeze o altă lună de miere, dar un astfel de substitut nu era deloc Îmbietor. Cum să mai simți acel sentiment de extaz al celor proaspăt căsătoriți la șase luni după ce nunta a avut loc? Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am Întârziat, nu? zise ea când am ridicat receptorul. —Nu. Este chiar cu un minut Înainte de ora 11, i-am răspuns. —O să crezi că sunt cea mai excentrică tipă din toate timpurile, dar trebuie să contramandez prânzul nostru. Sunt extrem de dezamăgită și nefericită. La fel eram și eu. Cum aveam să pun În aplicare planul lui Thackeray privind rochiile? —Ești bine? am Întrebat-o. —Of, Doamne, da, totul e perfect, dar... ei bine, e complicat. Prânzul iese din discuție. —Mă Întrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
blană de vulpe, era aruncată neglijent peste spătarul scaunului pe care ședea. Arăta foarte odihnită pentu cineva care zburase deasupra Atlanticului de două ori În tot atâtea zile. În timp ce mă Îndreptam spre ea, m-am uitat prin restaurant. Am observat dezamăgită că erau cel puțin patru tipe Îmbrăcate cu haine albe. La New York, ciclul de derulare a modei este setat pe „Înainte“. În orice alt oraș american, un lucru e la modă măcar un sezon Înainte de a se demoda, pe când aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
târziu, la ora 7, reapăruse În salon, unde tocmai legam ultima fundă În brad; ținând În mână o jachetă, Îmi spuse: Știi, Sylvie, a intervenit ceva. Trebuie să ies În oraș În seara asta. — Și emisiunea Barbarei Walters? am răspuns dezamăgită, căci noi plănuiserăm să petrecem o seară plăcută, liniștită, uitându-ne la televizor și mâncând ceva cu specific japonez luat la pachet. Nu poți să stabilești pentru altădată? Ce trebuie să faci așa de urgent Într-o seară de duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Ăăăă... un inel de argint pentru șervetele de masă?! am exclamat eu, Încercând să par extaziată. —M-am gândit că o să-ți placă trandafirii gravați pe el, zise Hunter. Părea necăjit. Poate că reușise să-și dea seama că eram dezamăgită. Nu doream să-l rănesc, așa că, Încercând să par fericită, i-am spus: — Îmi plac la nebunie trandafirii, și am depus un sărut pe nasul lui. Arată atât de... romantic... pe un inel pentru șervete. Of, unde era oare colierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pățit? Întrebă Lauren. I-am povestit toată tărășenia, despre Marci și Sophia, și despre Christopher și Sophia, și despre mine și Hunter. — Ce Încurcătură, Iisuse! Voi veni Înapoi mâine. Giles vrea să mai stau, dar... eu nu vreau să fiu dezamăgită. Are o logodnică. Trebuie să bag asta la cap. Balonașul de dragoste al lui Lauren se sparse brusc. Părea dezumflată. —Parcă spuneai că nu vrei o relație serioasă. Nu vreau, dar... cred că acum că am Încheiat maratonul Provocare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
abține să nu izbucnească În râs - cum spuneam, toate acele orgasme nu au fost atât de grozave până la urmă, nici măcar cele multiple. Nimic nu e mai bine, să știi, decât să fii o fostă proaspăt divorțată. Bineînțeles, sunt un pic dezamăgită de mine Însămi. —De ce? am Întrebat-o. Lauren se jucă cu inelul de pe inelar, făcându-l să alunece Înainte și Înapoi, Înainte de a-mi răspunde. Avea o privire răutăcioasă. Apoi, pe un ton imperturbabil, zise: — Am eșuat lamentabil În maratonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
invitaților care, provenind din clasa de mijloc, mai educată, crezuseră că încerca doar să fie amuzant. Nici unul dintre ei nu era credincios, iar lista de cadouri fusese deschisă la Heal’s. Mama lui Carol n-a fost chiar atât de dezamăgită. Știa că fiica ei îi seamănă, se comportă bine sub influența celor de același fel, dar este leneșă și lipsită de convingeri ferme. Dat fiind că era și delicată, și drăguță în modul acela comun, provincial și tipic englezesc, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în liniște, cu mâinile dolofane adunate în poală. Nu știu exact de ce am făcut ce am făcut; nu am nici o explicație pentru asta. Categoric, povestea lui nu mă atrăgea în nici un fel, dar cred că mă simțeam ca un cinefil dezamăgit - unul care își plătise biletul și care s-ar fi ofuscat teribil să plece înainte de sfârșitul filmului. Dacă tot nu puteam să fiu scutit de toată povestea asta, măcar să am parte de tacâmul complet. Așa că vă dați seama cum conjuncția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
atingea. Și după aia prelua ce spusese el și includea în vorbăria asta a ei. Niște chestii pe care ea le scria în carnețel, întrerupându-se din mâncat. Juniper fusese dezamăgită de Razza Rob, însă nici pe departe atât de dezamăgită cum era el de ea. Felix Brownlow, agentul lui Razza, îl sfătuise: — Spune-le și mai multe glume cu pizde. Mai ales dacă sunt femei. De fapt și de drept, femeile nu suportă glumele astea. Și ziaristele sunt cele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a-și pune în valoare talentul. Împăratul, însă, l-a considerat doar un scrib. În plus, defăimările și ponegririle pe care i le aduceau nobilii de la curte l-au făcut pe Li Bai să-și piardă, treptat, încrederea în suveran. Dezamăgit, poetul pleacă din Chang'an și începe din nou să cutreiere cele patru zări, desfătându-se cu priveliști naturale și cu vin și scriind poeme după pofta inimii. Li Bai și-a petrecut mult timp din viață călătorind. Așa se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
răi să facă ravagii după bunul lor plac". Scriitorul își dorea foarte mult să schimbe situația întunecată, însă n-a avut norocul să dea peste un suveran care să-l aprecieze și să-i pună în valoare talentul. Neîndreptățit și dezamăgit, Wu Cheng'en decide să-și strige nemulțumirea și mânia, dar și năzuințele frumoase în Călătorie spre soare-apune. El a scris romanul doar spre bătrânețe, deși l-a pregătit toată viața. Dar o anumită lipsă de voință l-a determinat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
înalți, ape și păduri și a învins tot felul de greutăți, până când a ajuns la destinație. În acel loc, lumina soarelui nu ajungea, ziua nu se deosebea de noapte, peste tot era un întuneric desăvârșit. Dar unde se afla focul? Dezamăgit, tânărul se sprijini de un copac numit Suimu, ca să se odihnească. Brusc, în fața lui se aprinse o scânteie, luminând împrejurimile. Tânărul se ridică brusc în picioare și începu să caute locul de unde venea lumina. În cele din urmă văzu câteva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cei doi au dezertat. Două zile mai târziu, Xiao He s-a întors împreună cu Han Xin. Surprins și bucuros, Liu Bang l-a întrebat pe Xiao ce s-a întâmplat. Acesta i-a răspuns: "Pentru dumneavoastă am plecat după el." Dezamăgit, Liu i-a zis: "Mulți alții au dezertat. De ce doar pe el l-ai adus înapoi?" Atunci, Xiao He i-a răspuns: "Cei care au dezertat până acum au fost niște soldați obișnuiți. Dar Han Xin este un geniu. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
acești oameni. Erau exact ca mine, purtau mereu cu sine acest sentiment apăsător de calamitate iminentă. CÎnd a răsărit din nou soarele În zorii dimineții de 23 octombrie, ca În fiecare dimineață, au fost, după cum se poate lesne bănui, foarte dezamăgiți. Au vîndut biserica și nu știu ce s-a mai Întîmplat cu ei. Cred că, după toate astea, viața trebuie să li se fi părut destul de plictisitoare. Biserica a devenit teatru - pe scena lui a jucat Edwin Booth -, apoi teatru de revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care trecea puteau foarte bine să fie niște actori tocmiți să joace un rol Într-un spectacol moralizator destinat numai lui. N-ar fi putut, desigur, să nu participe la „goana după comori“, cu toate că ar Începuse deja să se simtă dezamăgit cînd se gîndea că o să afle despre ce comoară era vorba. Și după aceea, nu-i mai rămînea decît ghicitoarea - era Într-adevăr taraba unei ghicitoare, și nu un closet improvizat. Deasupra intrării atîrna o perdea dintr-o țesătură algeriană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-o. - Vedeți și dumneavoastră, a răspuns întorcând ecranul înspre mine. Pe care scria: Fapte bune: 2. Fapte rele: 0. Asta era mai tot, mai erau trecute data și locul nașterii, cetățenia și numele de botez. - Cam puțin, am zis vădit dezamăgit. Trăisem totuși patruzecișipatru de ani. Doar două fapte bune? Niciuna rea? Ce naiba făcusem în timpul ăsta? - Nu-i deloc puțin, m-a liniștit fata, zâmbind în continuare. La mulți scorul este 0:0. Iar media este 0,31 la 0,14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
gata să accepte contracte cu firmele interesate să figureze în roman: mărci de whisky sau șampanie, modele de mașini, localități turistice. „Se pare că imaginația lui e cu atât mai stimulată, cu cât primește mai multe comenzi publicitare.“ Femeia e dezamăgită: este o cititoare pasionată a lui Silas Flannery. - Prefer romanele care comunică un sentiment de neliniște încă de la prima pagină - spune ea... De pe terasa vilei elvețiene, Silas Flannery privește, prin ocheanul montat pe un trepied, o femeie tânără pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dumneavoastră scrieți așa cum unele animale își sapă vizuini, își construiesc furnicare sau stupi. Nu sunt sigur că ceea ce spui dumneata e foarte măgulitor pentru mine - am replicat - în orice caz, iată, acum mă vezi la față, sper că nu ești dezamăgită. Corespund imaginii pe care ți-o făcuseși despre Silas Flannery? — Nu sunt dezamăgită, dimpotrivă. Dar nu pentru că dumneavoastră corespundeți unei imagini, ci pentru că sunteți o persoană absolut oarecare, cum de fapt mă așteptam. — Romanele mele îți dau impresia unei persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]