340 matches
-
tinerețe, de care se împiedicase toată viața, păcat speculat de Rim, dar mai ales întreținut de ea singură. Nici ea nu era basma 248 curată! ... Ea doar adusese în casă pe fata lui Lică! ... In felul ăsta buna Lina sosea dezarmată la locul delictului. Dar ce era acum de făcut? Căci ceea ce i se părea deslușit era că trebuie făcut ceva . Cum să trimită fata de acolo fără știrea lui Lică? . . . Cum să spună lui Rim să se astîmpere? Ici-colo o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
savanților. Într-un moment de primejdie, omul se apără, nu se poate stăpâni, întocmai ca un animal, luptă orbește pentru a-și salva viața. Grosvenor nu putea uita că Morton, dându-și seama că savanții nu vor să se lase dezarmați, propusese un modus operandi menit să facă acceptabilă pentru toți folosirea energiei atomice. - De ce m-ai chemat, căpitane? întrebă el. - Am impresia că acest eșec îți compromite planul. Ce părere ai? - Elementul surpriză a dispărut, recunoscu Grosvenor, în silă. Monstrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
băiatul pe care încerc să mi-l închipui ca pe o ediție timpuriu avariată a propriei mele persoane a fost unul dintre miile de oameni pe care i-a lovit rozătoarea. Ca parte dintr-o secțiune a armatei germane acum dezarmate, dar care încetase cu mult timp în urmă să mai arate bine și să țină pasul, ofeream o imagine jalnică și nu aș fi dorit să-i trimit mamei mele o poză, chiar dacă ar fi fost cu putință. Cu ajutorul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
batjocoritor infanteriștii mai bătrâni, aveau să scoată din noi rămășițele de nazism tânăr. Cel mai mult a rezistat, dintre toate știrile de latrină, zvonul despre deja planificata, între timp hotărâta și în curând efectiva reînarmare a tuturor prizonierilor de război dezarmați. Și anume, cu echipament american: „Tancuri Sherman și de-astea...“ Pe un plutonier l-am auzit zicând în gura mare: „Păi, normal, de-acum încolo mergem înainte cu amis“ - deja spuneam ami și amis - „împotriva lui Ivan. Încă mai au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
privindu-l cu tot disprețul posibil, să nu mă mai faci "găinușă", că... Că ce? Căă... Și Ilinca nu mai putu continua. Simți deodată că o părăsesc toate forțele, că nu mai găsește nici cuvinte, că... în sfîrșit, se văzu dezarmată total și izbucni în plîns. Plînge Ilinca! șopti mai mult pentru el Tomiță. Da' ce-i, bre, cu voi? se auzi întrebarea autoritară a lui Vlad. Virgil nu observase încă nimic pînă atunci. Auzindu-l însă pe Vlad vorbind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
colosali și climatul veșnic paradisiac. Cum au căzut din nori agresorii în număr atât de mare încât cerul încețoșat al marilor orașe, pe care el nu le văzuse niciodată, probabil că se întunecase de mulțimea lor. Cum milioanele de oameni dezarmați fuseseră surprinse de soldații super antrenați, dotați în cantități nelimitate cu tot armamentul imaginabil. Personal, lui nu-i venea să creadă că un asemenea asalt ar fi putut deja să eșueze. Thorson reluă, cu un ton aproape șoptit: ― Nimeni, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
păreau a fi gînduri pașnice ori, cel puțin, de armistițiu. Și-apoi, aveai dreptate, sînt cam țoapă și uneori un pic Încrezută, zise Bea. Nu prea Îți sînt pe plac, nu-i așa, Daniel? Întrebarea mă luă total prin surprindere, dezarmat și speriat de cît de ușor poate dispărea antipatia față de un dușman atunci cînd acesta nu se mai poartă ca atare. Nu, nu-i adevărat. — Tomás spune că, În realitate, nu eu sînt cea care nu-ți place, ci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
instantaneu și se uitau absorbiți de peisaj. Degeaba trăgeau părinții de copii, degeaba erau grăbiți să ajungă undeva, să rezolve ceva, copiii erau neclintiți, uimiți și strigau cu euforie, descoperind acele ființe atât de simpatice:Uite tată, iepurași! Iar părinții dezarmați, rămâneau și ei pe loc și zâmbeau la giumbușlucurile iepurașilor, care făceau fel de fel de tumbe năzdrăvane în iarba mai înaltă decât ei. S-au făcut poze, glume, observații scăldate într-o comuniune de emoții. A fost o plăcere
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Nu, e foarte bună. Gura mi-a luat foc, beau o înghițitură de vin. Vreau să mănânc repede, să o pun să stea pe divan și să-i spun cum stau lucrurile, dar nu credeam să o găsesc atât de dezarmată. A pus prea multe mirodenii în ridicola asta de tocăniță exotică și acum pare pur și simplu mortificată. Dă la iveală o parte a ei pe care o ținea bine ascunsă, poate a înțeles că m-a pierdut. Păcat, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
crescând lângă tine ca un frate geamăn fără noroc. Am încercat în zadar să-l îngrop. S-a întors când a vrut și s-a strecurat în pașii mei, în oasele mele care îmbătrânesc. S-a întors în toate ființele dezarmate, în copiii fără păr din secția de oncologie pediatrică, s-a întors într-un arici pe care l-am călcat pe un drum de țară. S-a întors în relele pe care ți le-am făcut. Îți aduci aminte judo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cheamă... — Hei, cu armele nu se glumește! fac eu și întind o mână, dar ea îndreaptă arma spre mine. — De ce? spune ea. Femeile nu, iar voi da? Adevărata revoluție va fi când femeile vor avea armele. Iar bărbații vor rămâne dezarmați? Ți se pare just, tovarășă? Femeile înarmate pentru ce? — Pentru a vă lua locul. Noi deasupra și voi dedesubt. Ca să simțiți și voi ce simți când ești femeie. La o parte, mișcă-te, du-te de partea cealaltă, du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ea! Nu mă cucerește!“ Când Augusto intră în salon, Eugenia stătea în picioare. Îi făcu semn să ia loc; dar ea, înainte de a o face, exclamă: — Dumneata, don Augusto, ai fost înșelat ca și mine! Drept care bietul om se simți dezarmat și nu știu ce să spună. Luară loc amândoi și urmă o foarte scurtă tăcere. — Ei da, cum spuneam, don Augusto: dumneata te-ai înșelat în privința mea, iar eu m-am înșelat în privința dumitale; asta-i tot. — Bine, dar noi am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
își reproșa că se lăsase așa de ușor pradă somnului, supărarea și iritarea ar fi fost drept și corect să-l țină treaz zi și noapte, supărarea ca să sufere din plin insulta, iritarea ca să-i facă suportabilă suferința. Astfel expus, dezarmat, cu capul lăsat pe spate, cu gura pe jumătate deschisă, rupt de sine, prezenta imaginea dureroasă a unui iremediabil abandon, ca un sac rupt ce și-a pierdut pe drum conținutul. Marta își privea tatăl cu fervoare, cu o intensitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
își făcu apariția gazul, urmat de un mic șențuleț de lichid gălbui amestecat cu aliaj ros. Șiroi un moment și apoi se desprinse în stropi grei fumegători. Imediat, locul unde cădeau începu să sfârâie și să clocotească. Dallas și Brett, dezarmați, se uitau cum se întindea mica baltă și apoi cum se scurgea prin orificiul pe care și-l săpase. ― Dedesubt ce e? ― Coridor C, anunță Parker. Fără instrumente. El cu Ripley alergară spre scara următoare care ducea la etajul inferior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
parcă. Lumina sporea lent, o vibrație bolnavă, dar gândurile slăbeau, diluate, împrăștiate. Emilia se afla la un birou. Coatele sprijinite de lemnul lucios, părul tânăr, fluturând. Obrazul prelung, de neuitat, ochii, da, ochii... A coborât privirea, rușinat de neașteptata delăsare, dezarmat. „Tu ești înțelepciunea? Fără caracter, fără restrângeri? Doar puritatea simțirii, instantanee? Cât am dorit întâlnirea...Miracolul, în sfârșit! Plinul senzației, al bucuriei de o clipă, atât. Atât, plinul uitării. “Sotia si iscoada si supraveghetoarea lui Ianuli? Dar el, primejdiosul Ianuli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Biblia, nu mè spovedesc, ce sè spun la spovedanie? O iubesc pe Ana și Maria! Spune-mi pe nume! O femeie mèritatè! Complet și definitiv mèritatè! și nu mè duc la Bisericè că sè primesc taină eucharistiei, Expus în fața rèului, dezarmat, putând deveni o victimè ușoarè a pècatului, complècându-mè sè confund rèul pe care nu-l fac oamenilor cu binele, considerându-mè, astfel, un om bun, nebună din tren, de pildè, Matei n-a fècut NIMIC ca s-o ajute! Nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
palme stele. Stare 6 Stăm spate în spate la o distanță de ani. Uitarea a prins rădăcini nu ne mai găsim amintirile. Ele au stat cândva agățate într-un vis pe care l-a omorât trădarea... Stare 7 Am venit dezarmată: stau dreaptă în fața ta, dezgolită de întrebări, doar te privesc... Dacă vrei să ai satisfacția învingătorului, trage în mine cu arme, săgeți, dar nu uita: ochii mei nasc îngeri păzitori! Stare 8 Îmi caut lacrimile de-o viață; le găsesc
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
direct la ea. — Tu cine naiba ești? Femeia zâmbi calm și întinse mâna. — Bună ziua, doamnă Burnet. Sunt Casey Rogers. Îmi pare rău că a trebuit să bateți atâta drum. Era atât de liniștită și de relaxată, încât Alex se simți dezarmată. Își puse mâinile în șolduri, gâfâind și încercând să-și regleze respirația. Care este problema, Casey? — Nu este nici o problemă, doamnă Burnet. — Lucrezi la biroul meu? — Nu, Dumnezeule. Lucrez la cabinetul doctorului Hughes. Domnul doctor vrea să-l iau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
brațul său, ar fi crezut că este prins într-un coșmar din care nu se poate trezi. Simțea o amenințare fără margini, o ură copleșitoare venind dinspre ghemul acela de ceață. Nu-i era frică, însă se simțea mic și dezarmat. Știa că se află în fața unui rău fundamental care nu voia nimic altceva decât să-l ucidă. Își strânsese capul între umeri și privea în sus. Dintr-o dată pe obraji simți iarăși căldura serii de vară. Cu o repeziciune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
primele capitole ale unei lucrări juridice pe care o concepusem. Munca aceasta se dovedea un paleativ fără nici un rost. Mihaela îmi polariza gândurile, le îndruma spre ea cu acea forță cu care gravitatea atrage lucrurile spre centrul pământului. Mă simțeam dezarmat împotriva acestei atracții copleșitoare. Și poate aș fi înfruntat-o, în orice caz i-aș fi opus o dârză rezistență, dar ea ― oiudat ― nu venea din afară, ci chiar dinăuntrul meu. Mihaela era în mine atotstăpînă... Neavând încotro, mă lăsam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Ieyasu era îmbrăcat în civil încă de dimineață și se schimbase repede într-un kimono. — A, Kazumasa? Stai prea departe acolo. Vino puțin mai încoace. Omul care nu se schimbase deloc era Ieyasu. Totuși, când Kyutaro se apropie păru total dezarmat. — Kazumasa, aș vrea să fii mâine dimineață solul meu la tabăra Seniorului Hideyoshi și la cartierul general al Seniorului Nuobo din Kuwana. — Firește. — Scrisorile de felicitare sunt aici. — Felicitări pentru acordurile de pace? — Întocmai. Cred că înțeleg la ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tablă, până când n-a mai rămas apă decât în mijloc, cam atât cât să umpli o găleată. Iar la un moment dat s-a evaporat și aia. N-a mai rămas decât stuful... Domnul Panciu a înțeles asocierea și râde dezarmat. Îi răspunde lui Chițu că da, înțeleg că îți arde de bancuri și să știi că atunci când am spus că vreau să vă mai înviorez cu câte o glumă, asta înseamnă că și voi aveți dreptul să glumiți. Cu o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pătrunse atât de adânc în marginea acestuia, încât n-o putu trage îndărăt, iar Olivier, aproape în aceiași clipă, lovi cu atâta furie în cuirasa lui Orlando încât sabia i s-a rupt din mâner. Astfel ambii luptători au ramas dezarmați. Fără a sta o cilipă pe gânduri, ei s-au aruncat unul asupra celuilalt, fiecare dintre ei străduindu-se să-și trântească adversarul la pământ, și nereușind s-au repezit să-și zmulgă reciproc coifurile.Ambii izbutira în această ultimă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
oamenii care, vrăjiți de visele lui, construiau împreună cu el o lume a viitorului. Prietenii lui veneau din ținuturi îndepărtate, îl vedeau ca pe un zeu ce răspundea speranțelor lor: aerul fluviului Romei nu îi otrăvise. Dimpotrivă, în fața Romei se găseau dezarmați și naivi. Nu observau marea de senatori care, dimineața târziu, se aduna în jurul Curiei. Ochii lor cuprinși de extaz vedeau în el singura întruchipare a puterii. El însă știa că e gol pe dinăuntru, precum statuile de bronz ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apărut la rubrica „Otrăvuri” a revistei Clopotul din 18 februarie 1923 își exprima decepția în raport cu așteptările: „Am salutat sau mai bine zis era să salutăm cu entuziasm creația «Insulei», binevenită confrerie de dramă și literatură de avantgardă. Sîntem prin urmare dezarmați și siliți să aplaudăm pe toată linia curiosul sentiment de venerație al terbililor avangardiști de la «Insula» pentru ilustrele noastre mumii”. Peste aproape un deceniu, în panorama „Contribuțiuni sumare la cunoașterea mișcărei moderne de la noi” (în unu, nr. 33, feb. 1931
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]