289 matches
-
cu orice mijloc depășită. Individual, erau oameni prețioși, de care regimul anevoie, se putea, dispensa. Trebuiau, așa dar, câștigați și folosiți. Dar niciodată ca partizani ai unei grupări politice, ci ca persoane; oameni care trebuiau educați în spiritul noii revoluții, dezbărați de cuirasa primei lor formații politice, integrați națiunii istorice, iar nu unei clase sau unui partid. Aceasta era problema politică a revoluției naționale; un complex proces de reintegrare, - a individului în unitatea sa socială, a colectivului în destinul său istoric
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
publice, nici ceea ce poporul - suveran sau nu - dorește mai mult, (adică): de a fi bine guvernat." Noi vrem să fim mai eficienți, - mărturisește Salazar - mai adevărați în politica pe care o facem. Mai adevărați - adică mai aproape de realitățile vieții sociale, dezbărați de miturile demo-liberale, eliberați de sistemele politice create în vid, construite pe abstracțiuni. Dar aceasta nu se poate împlini decât având puterea, păstrînd-o și folosind-o cu pricepere ca cel mai sigur instrument al revoluției naționale. "A smulge puterea din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
am spus nu. De altfel, nu cred că-i lașitate. E tot felul nostru parșiv, strămoșesc de a-ți ascunde gândurile în fața celuilalt. De a nu avea încredere așa, din primul imbold, în altcineva. Am încercat mai târziu să mă dezbar de această perfidie. Nu am reușit deplin nici până acum. Tot sunt tentat să răspund nu, să-mi ascund gândul când mi se cere o părere directă. Parșivenie țărănească, străveche. Nu știu din ce experiențe ale strămoșilor s-a sedimentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și fundamentale forme conceptuale; conceptul ca mediu, cu propriile sale profunzimi și înălțimi caracteristice, mișcându-se, schimbându-și locul și modificându-se odată cu timpul și perspectiva, așa cum fac toate cuvintele, ideile și conceptele. Nu nu nu. Am încercat să mă dezbar de acel fel de-a fi, să împing ideea înapoi, în spatele lucrurilor fizice, să-mi îndemn corpul să găsească și să accepte dura realitate a podelei ca pe o entitate de nisip, pietre și ciment, duri atomi fizici fără cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care-l cunoșteau bine. Bătrânul își anunță - familia, prietenii și câteva ziare - că se hotărâse să nu moară, nici de boala aceea, nici de nimic altceva, niciodată. Pretindea că nu are timp să moară și că, în schimb, „se va dezbăra de multitudinea de slăbiciuni a corsetului corporal și va merge mai departe ad infinitum“. Se închise apoi în biroul său aproape un an întreg, refuzând să facă alte comentarii sau să mai schimbe vreun cuvânt cu cineva. Moartea bătrânului, survenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cum să oprești bucla al cărei elan creștea mereu. Pe măsură ce treceau săptămânile, Ward deveni sclavul propriei sale mașinării. În fața acestui instinct tot mai puternic, devorator, de supraviețuire, Ward aduse din ce în ce mai multe rectificări sistemului și, fără să-și dea seama, se dezbără de propria umanitate puțin câte puțin. În anii 1950 existau șase corpuri, în anii 1970, șaisprezece; în anii 1980, treizeci și patru. Irezistibilul instinct de supraviețuire duse la un la fel de irezistibil instinct de creștere. Prin urmare, sistemul era modificat constant, încorporând noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Îi făcu lui Rowe semn să se așeze, ca și cum ar fi fost gazda; de altfel, parcă și uitase disputa de adineauri. În lipsa dumitale, Începu el, m-am gîndit că numai niște intelectuali ca noi pot fi oameni Într-adevăr liberi, dezbărați de convenții, de patriotism, de orice sentimentalism... Nu avem ceea ce se cheamă interese speciale. Adică, nu sîntem acționari ai vreunei societăți și puțin ne pasă dacă se duce de rîpă campania. Iată o imagine potrivită, nu găsești? — De ce folosești mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
îndrăgostită zăpăcită cum era Maitreyi. Știam că lui nu i-ar fi putut rezista nimeni și, dacă îl invidiam pentru aceasta, nu îl uram, căci mi-ar fi plăcut să descopăr în privirile Maitreyi preferința pentru el, ca să mă pot dezbăra și eu de dragoste. Știam că în clipa când voi vedea cu certitudine o preferință, dragostea mea se va nărui fără nici o șovăire. Îmi spuneam că, dacă Maitreyi nu poate opune magiei lui Uday Shankar mistica dragostei noastre, nu merită
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pagini nu mair interesează povestea Maitreyiei. Și totuși, nu e decât o continuare a ei. La Maitreyi m-am gândit îmbrățișînd acel trup bălan și robust de evreică finlandeză; pe Maitreyi o căutam în sărutare, de ea voiam să mă dezbar, pe ea voiam s-o uit. O căutam și o izgoneam. Cerșeam un singur amănunt care să mi-o amintească; si în același timp știam că m-ar fi zguduit și m-ar fi dezgustat să-l aflu, undeva, de-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care cuteza să ceară libertate pentru spirit” sunt invocate de Negoițescu în articolul Mișcarea de rezistență de la Sibiu, din numărul 3, unde se afirmă totodată că, după „ruperea zăgazurilor”, e nevoie de o atitudine pozitivă, de „o artă înaltă, pură, dezbărată de orice zgură trecătoare”. În finalul ultimului număr Radu Stanca răspunde și el, la rubrica „Revista revistelor”, celor care îi acuzaseră de „un pretins estetism”, de vreme ce membrii Cercului au condamnat „estetismul” și „au dorit necesitatea unui nou umanism”, manifestându-și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289189_a_290518]
-
înseamnă, zice autoarea, că demersul critic, ca atare, ar fi lipsit de importanță, chiar dacă "faptele" i s-ar opune: "Poate fi futil să previi în privința oratorului care denaturează, este auto-contradictoriu, care dezbină, în timp ce pretinde că dorește unitatea, sau care se dezbară de responsabilitate, în timp ce laudă ideea îndeplinirii obligațiunilor morale. Însă, dacă nu devenim critici atenți, plini de discernământ, interogatori și evaluatori, vom fi constrânși să luăm decizii proaste și să susținem strategii destructive atât pentru noi, cât și pentru societate și
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
tot mai frecventă a unui nou diminutiv: bănuții. El dă seama de un raport tandru, afectuos al celor care-l utilizează, cu banii. Este semnul unui nou tip de așezare socială, orientat mai mult către aspectele pragmatice. Nu mă pot dezbăra de sensul lui prim cu care am venit inițial, acela de bani mărunți, de mărunțiș, bani mici ca mărime. Transformarea banilor în bănuți anunță venirea la putere a unei alte stăpâniri. * Între autocritica dezvoltată de comuniști și grupurile de sprijin
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cu o modalitate comună de descifrare a lumii. Generalul este fundamentat în transcendental (într-un înțeles extins al corporeității, ce include și modalitățile acesteia de inserție în mediu). Purtăm cu noi un bagaj de mentalități de care muncim să ne dezbărăm pentru a deveni științifici. Ele își au originea în limbaj, în cultură sau în modul în care ne-am inserat în lume. Probabil că succesul științei va fi deplin în momentul în care vom avea numai mentalități științifice. Dar asta
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
inima cartierului de teatre din al doilea arondisment, unde se jucaseră piesele lui Racine și Corneille. Marguerite a păstrat în memorie fațadele și marchizele, gândindu-se că ar putea deveni un celebru dramaturg într-o zi. Niciodată nu s-a dezbărat de experiența electrizantă a hoinărelilor prin cartierul teatrelor din capitala Franței. Această perioadă rămâne în istorie pentru înnoirile din artele vizuale expresionismul, cubismul și începuturile suprarealismului dar Marguerite nu simțea nici o atracție pentru șevalet, în ciuda marii ei admirații pentru pictură
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
nicotină./ Apăs la pedalele tale/ și mergem împreună/ spre aceeași închipuire" (Despărțire). Deși, în alte secvențe poetice, autorul invocă, dimpotrivă, Despărțirea de sentimente formă, în fapt, a refuzului oricărui sentimentalism minor ori patetism efeminiza(n)t -, el nu se poate dezbăra nici măcar în reportajele prea puțin lirice de autarhia propriului univers psihic și senzorial, de cei "o mie o sută treizeci și șapte/ de cavaleri ai sufletului" (O mie de cavaleri), din a căror încrucișare de spade ia naștere însăși poezia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
deoarece analiza matematică era limbajul naturii. Pentru a l înțelege pe deplin, știința a trebuit să cucerească numărul infinit de zerouri. Numărul infinit de zerouri Când, după o stupoare ce a durat o mie de ani, gândirea europeană s-a dezbărat de efectul pulberilor adormitoare atât de dibaci administrate de Părinții Creștini, problema infinității a fost printre primele care a reînviat. TOBIAS DANZIG, NUMBER: THE LANGUAGE OF SCIENCE Blestemul lui Zenon a planat asupra matematicii timp de două milenii. Ahile părea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
o împărtășește și o aplică bolnavilor săi fără deosebire. Din nefericire, spune Paulescu, pe lângă spiritul caritabil pe care medicul trebuie să-l aibă, pe lângă o pregătire profesională foarte bună, există și categorii de slujitori ai medicinii care nu se pot dezbăra de cupiditate, orgoliu și indiferență, atitudine care are la origine - după părerea sa - lipsa unei educații creștine. Îndemnul profesorului către cei care bat la poarta nobilei profesii de medic este unul sincer și mobilizator „când veți intra în spital, dezbrăcați
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
reprezenta, reprezentăm toți.” Eludând proza narativă, sub cuvânt că funcția ei este îndeplinită cu mai multă eficacitate de reportaj, avangardiștii de orientare constructivisto-integralistă exaltă în schimb poezia, pronunțându-se pentru „poezia agresivă”. Asemenea artelor plastice, menționează Ilarie Voronca, poezia se dezbară, prin constructivism, de orice subiectivitate, încetează a fi o „expresie de suflet”, devenind o „existență materială”. Poemul țipă, vibrează, dizolvă, cristalizează, umbrește și calmează. El nu transmite emoție, ci „senzație crudă”, „sângerândă”, „zvârcolindu-se șopârlă în tăiere”. Respingând „gramatica”, mod
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
depozitară instituțională a spiritualității românești. Reapărând pe scena publică în calitate de autoritate morală și călăuză spirituală în vreme de criză, BOR a favorizat totodată tendințele ultranaționaliste ale românismului ortodoxist de sorginte interbelic, ale cărui pulsații reîncepeau să anime suflarea intelectuală postdecembristă. Dezbărată de controlul statal represiv, BOR și-a redescoperit vocația naționalistă, devenind în scurt timp platforma instituțională care a servit coagulării tendințelor extremiste și a viziunilor de extremă-dreapta în politica românească. Asocierea dintre extrema dreapta și BOR nu este deloc surprinzătoare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
forța; 2) spațiul, timpul, masa și energia; 3) spațiul, timpul și masa, argumentând în favoarea superiorității celui din urmă. În „Cuvântul înainte“, el își exprimă speranța că, în acest sistem, „și conceptul de forță, ca și celelalte concepte mecanice fundamentale, apare dezbărat de ultimul rest de obscuritate“, op. cit., p. XXV. 62 Ibidem, p. 9. 63 L. Boltzmann, „Despre dezvoltarea metodelor fizicii teoretice în ultimul timp“, (1899), în L. Boltzmann, Scrieri, traducere de A. Bandi, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, pp. 131-132
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
muzeu decât să vorbesc despre aniversarea oficială a țării. La un muzeu care tocmai împlinește trei ani. La fel ca și în educație, inițiativa privată în domeniul instituțiilor culturale se lovește la noi de stereotipurile și inerția centralismului dominator. Ne dezbărăm greu de obișnuința de a aștepta din partea centrului (de regulă, statul sau oficiul de la București al multinaționalei) să se milostivească de noi și să ne arunce și la Iași, din când în când, firimituri de la masa bogaților. Rareori știm să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nu a ajuns decît la Noe (Barnes 1967:118). Într-un articol dintr-o enciclopedie, Barron (1959:103) observă: Încă de la început, activitatea genealogiștilor a avut în Anglia acea tentă de imprecizie amestecată cu minciuna, de care nu s-a dezbărat nici în ziua de azi. Povestirea selectivă a evenimentelor din trecut și manipularea a ceea ce uneori sînt numite "hărți genealogice", sînt exemple ale contextului mai larg de reconstituire socială a trecutului. Acest proces funcționează, de asemenea, în cadrul activităților sociale obișnuite
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
încrederea este atît de des subminată sau erodată. 11 Sînt minciunile necesare? PERSPECTIVE EVOLUTIVE După cum am văzut, minciunile aduc și bune și rele. Dacă am vrea într-adevăr, am putea oare să ne lipsim de ele? Dacă nu ne putem dezbăra de tendința noastră spre nesinceritate și/sau preferăm să mințim în continuare, cît de mult ar trebui să abuzăm de acest lucru? În capitolul de față, care este și ultimul, încerc să ofer un răspuns hotărît la cea de-a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
publică ține de producția culturală scrisă. Intelectualul dobândește puterea editorială și monopolizează câmpul cultural exercitând autoritate prin producerea de bunuri culturale. 1.2 Intelectualul și bunurile culturale Autonomizarea producției culturale se desăvârșește treptat, ajungând ca în secolul XIX să fie dezbărată de orice tutelă sau constrângeri estetice. Unicul reper al intelectualului profesionist constă în regulile artistice sau intelectuale impuse de predecesori. Intelectualul și artistul dobândesc statutul de producători de bunuri simbolice, înțelese atât sub aspect material, ca marfă pe piața culturală
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
echilibrată și conclusivă asupra relației centru-periferie, a raportului dintre intelectualul din provincie și cel din capitală, întreprinsă de Petru Comarnescu, într-un articol din 19341. El însuși un produs al provinciei, născut la Iași (1905) și stabilit în București, criticul dezbăra cu obiectivitate ambele tabere de clișeele deja consacrate, după ce constata că "între capitală și provincie există, pe tărâmul intelectual și moral care ne interesează, o necurmată susceptibilitate, o jenantă rezervă, o inefabilă nepotrivire în aprecieri". Vina ar aparține însă ambelor
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]