285 matches
-
punere în chestiune radicală, pentru simplul motiv că, pulverizînd nu numai valorile, ci și societatea, totalitarismul conferă spiritului critic o responsabilitate mărită". Și, în finalul articolului menționat, scris în decembrie 1990, va preciza: "Dacă nici în libertate nu ne vom dezbăra de concesii și mitologii, ne vom instala în exotisme pasionale și vom substitui lucidității simple exerciții de imnologie desuetă. Din păcate, pînă și critici cu autoritate, sau reviste literare de prestigiu se complac în cîte o strategie sau alta, întîrziind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ca niște moștenitori confortabili ai necinstei intelectuale ce devenise sub comuniști o lege". Aici este vituperat Sartre, întruchipare a dezastrului cultural de după război, admirator al lui Castro, Mao etc., care afirma într-un interviu: "Un regim revoluționar trebuie să se dezbare de un număr de indivizi care-l amenință și nu văd alt mijloc decît moartea. Dintr-o închisoare poți să și ieși. S-ar putea ca revoluționarii din 1793 să nu fi ucis destui oameni". Nici Aragon nu este uitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să accept, fără discuții, imaginea pe care o provoc În ochii altora. Cea fizică, se’nțelege! Obișnuit Însă cum sunt de decenii de a-mi forma, În ochii altora, propria-mi imagine, printr-un reflex de care nu mă pot dezbăra, mă apuc să-mi distrug aceasta vizibilă și aparentă imagine, figură de om cu părul alb, corpolent și greori În mișcări. Cum?, foarte simplu: printr-un discurs alert, etalându-mi, poate uneori nu În situațiile cele mai potrivite, inteligența și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să-ți pui problema existenței unui așa-zis Sens al vieții, dar niciodată, niciodată În timpul trecutei noastre rătăciri existențiale și nici acum, deși am zâmbit nu rareori la pretențiile unora care pretindeau a-l defini, niciodată nu ne-am putut „dezbăra” de „ispita Sa”, de tentația de a-L imagina și căuta, niciodată nu am renunțat - nici noi și nici atâția alții, sute, mii, poate milioane, În fel și chip! -, nu am putut renunța la „ideea” că „el” ar fi, că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
oare aceasta lumea adevărată, sau mai curând adaptarea ei „grecească“, privirea grecească asupra „celorlalți“? A pune Întrebarea Înseamnă a da și răspunsul. Astăzi suntem cu siguranță mult mai bine informați; mă Îndoiesc Însă că am fi mai obiectivi sau mai dezbărați de prejudecăți decât Herodot. Privim „ceva“ bine definit; dar privim mereu cu propriii ochi. O țară se multiplică la nesfârșit. Ea Înseamnă o mulțime de oameni și de lucruri, fiecare cu propria-i individualitate. Înseamnă și o istorie, așadar nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Ori-ce adevărat om va găsi în juru-i numai oameni mai întăiu, cum se cuvine [...]** însă vede în juru-i numai fiare sălbatice. La curtea Liteanului. Descrierea satului și a dragostei boerului pentru o fată din sat, care însă nu se poate dezbăra de obiceiurile ei; fuge la horă, fuge la grădinița de-acasă; fuge cu un flăcău care i-i drag, și boerul care în bătrânețele lui are o mare slăbiciune pentru dânsa, o iartă de câte ori face una ca asta. Subiect de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o amintire din copilărie, dar văd că ea îmi vine sub condei vreau, nu vreau. De ce? Pentru că în îndepărtata copilărie mi-a fost ino culată patima, pasiunea „vicioasă“ pentru cititul revistelor, de care nu mai am nici o șansă să mă dezbăr. Cum s-a întâmplat? Îmi amintesc foarte bine. Aveam opt sau nouă ani când tatăl meu mi-a pus în brațe un teanc de cărți cu povești și o revistă al cărei titlu era Universul copiilor. Cu siguranță că mai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe străzile orașului sînt o rasă Înfrîntă. Privirile lor sînt supuse, aproape temătoare, și complet indiferente la lumea din afară. Unii Îți lasă impresia că Își duc viața mai departe doar pentru că e un obicei de care nu se pot dezbăra.“ Cei doi ajung În tărîmul pietrei supuse, regatul Pachamamei, Pămîntul-Mamă, care primește „frunzele de coca, scuipate, În loc de pietre“, cu tot cu „necazurile“ aferente. Centrul sau buricul lumii, unde s-a Înfipt În pămînt săgeata de aur a Mamei Ocllo. Locul ales de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
San Pablo, Che a ținut o cuvîntare, Într-un stil ce amintește de Bolívar și Martí: „SÎntem, cu toții, o singură rasă mestizo, care, din Mexic pînă la Strîmtoarea Magellan, vădește similitudini etnografice remarcabile. Astfel, Într-o Încercare de a mă dezbăra de provincialismul limitat, propun să ciocnim pentru Peru și pentru o Americă Latină Unită“. Nici urmă de solemnitate În aceste cuvinte; mai degrabă, pretinzînd că vorbele sale erau doar retorice, a vorbit cu o Încredere care le-a scutit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
trecînd pe străzile orașului sînt o rasă Înfrîntă. Privirile lor sînt supuse, aproape temătoare, și complet indiferente la lumea din afară. Unii lasă impresia că-și duc viața mai departe doar pentru că e un obicei de care nu se pot dezbăra. Garda Civilă ne-a dus la sediul poliției, unde am primit cazare și cîțiva ofițeri ne-au invitat la masă. Am bătut orașul și apoi ne-am odihnit o vreme, căci la trei noaptea urma să plecăm spre Puno cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
niciodată după această călătorie - că Împărțirea Americii Latine În națiuni instabile și iluzorii e complet neîntemeiată. SÎntem, cu toții, o singură rasă mestizo, care, din Mexic pînă la Strîmtoarea Magellan, vădește similitudini etnografice remarcabile. Astfel, Într-o Încercare de a mă dezbăra de provincialismul limitat, propun să ciocnim pentru Peru și pentru o Americă Latină Unită“. Oratoria mea a fost primită cu aplauze. Petrecerea, care consta În reprize de băut cît alcool ne țineau puterile, a continuat pînă la trei dimineața, cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Așadar este vorba de o dilemă foarte mare de a trage linia între amatori și profesioniști, depinde de unghiul din care privești această problemă, de asemenea ar trebui ca acei care emit anumite teorii despre relația amatori- profesioniști să se dezbare de orice mentalități și influențe datorate vremurilor trecute. Ar trebui ca aceștia să privească și să judece această problemă dintr-un punct de vedere neutru, fără a fi parazitat de alte elemente externe. Dacă închid paranteza aceasta cu relația amatori
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Nenițescu, pentru a descoperi și extrage sensul profund al intensului său efort de gândire și formulările uneori săgetătoare din buletinele sale critice, reprezintă într-adevăr un „eroism umil”, cum își numește Pleșu profesia. Dar această umilitate nu-l poate totuși dezbăra de talent. Transcriu aici câteva rânduri în care-și portretizează personajul : „...în toamna anului 1977, când l-am cunoscut, Nenițescu nu ne-a apărut ca un estet interesat de «piața» artistică, ci ca un cărturar afabil, aplecat, cu creionul în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
brusc. Am citit: "parcurge literele, motilitatea, Sinagogă după acceleratul de ieri, trei pași minori, ușa, două persoane satanice. BMW german, nou". Din Ionesco am revenit la Agatha Christie. * Între 430 și 530 am gândit intens la șansa de a mă dezbăra, măcar pe cale scrisă, de "stereotipiile mentale" lângă care m-am tot aflat. Mi-e dor de oameni simpli, lipsiți de "idei", de mâncare simplă, de o plimbare oarecare, de gările de odinioară unde nu trebuia să aștept persoane satanice, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să-mi dau cu părerea despre NATO și despre aderarea României la acest pact al națiunilor occidentale, să strâmb din nas și din buze a dispreț, grimasă pe care am deprins-o din copilărie și n-am putut să mă dezbar, apoi să zic cu o voce tărăgănată: dar de ce vreți, oameni buni, să intrăm în NATO, nu înțeleg... Tot așa v-ați repezit să intrați și în partid și am văzut ce-a ieșit. Scrie pe firmă NATO, cu litere
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Căci nu pot să cred că a uitat și nici că-l considera pe Dimov - născut cu vreo 14 ani înaintea lui - un fost student. Ce mă oripilează la Manolescu e în primul rând frivolitatea de care nu s-a dezbărat nici acum, la bătrânețe. El chiar crede că istoria - fie și cea a literaturii - poate fi măsluită. A învățat asta în timpul totalitarismului. Atunci, aproape toată lumea găsea firesc să trișeze. De ambele părți ale faimoasei Cortine de Fier. Pentru a se
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
de expresii întrebuințate numai peste munți, ca de pildă: "a reflecta" (ș a răspunde), "a murit înainte de atâția ani", "vom abstrage de la unele deprinderi", "în Ungaria veră", "nu ni se pare consult", "dătorie" etc., expresii de care nu s-a dezbărat cu totul, în proză, nici mai târziu, de pildă când scria la Timpul. "Ardelenismul" acesta Eminescu nu-l va pierde cu totul nici în faza a doua, nici atunci când nu va mai fi în strâns contact cu ardelenii și când
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fi Julieta), poeme sumbre, peste care parcă plutește un abur rău și care se învârtesc în cerc în jurul aceleiași stări: suferința provocată de o pierdere-absență nenumită. De această ambiguitate eleată, încremenire parcă în dosul unei măști a durerii, T. se dezbară în texte de cu totul altă factură, care continuă linia simplității inițiale, în confesiuni lirice, cu tușe onirice și simbolice: „Și iată, uitarea se-ntoarce.../ De ceață, luntrea e grea. Arțarul roșu/ îmi arată o mierlă, sub cortul penelor,/ căzută
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
ouăle ar fi fost foarte scumpe pe acolo, ci pentru că (răspunsul hangiului la mirarea oaspetelui) „așa-s de rari prinții”! Cînd s-a trecut la „dialog”, l-a tot grăbit cu acel „Hai, mai la vale”, de care nu se dezbară. Vinovat a fost și publicul: din cauză că, necitind, nu prea știe ce să întrebe. Astfel, „prinții” n-au fost solicitați pe măsura puterilor lor. Blandianei i s-au pus întrebări legate de ce remonialul decernării Premiului Herder, cum și-a ales pseudonimul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ale memorialului, reluate ulterior ca scrieri independente, sunt compuse stângaci, într-un registru melodramatic, naiv, cultivând, în gustul epocii, un retorism accentuat. În paginile însemnărilor de călătorie există însă și o a treia ipostază: un autor care reușește să se dezbare de filtrul deformant al lecturilor. În astfel de clipe privilegiate intră în scenă un personaj plin de vervă și farmec, vădind din când în când plăcerea jocului burlesc, un observator pătrunzător, moralist sagace, spirit caustic ori capabil de detașare ironică
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
număr stând „sub îngrijirea grupului «Duh»”, compus din Marcel Olinescu, Miron Constantinescu și Tiberiu Borneas-Maier. Revista se vrea o expresie a modernității altoite pe tradiția perena: „Vrem criticism nou obținut prin sudarea modernismului adevărat și logic la tradiția selectata și dezbărată de prejudecăți”. D. publică poezii de Radu Gyr, Virgil Gheorghiu, Teodor Scarlat, Yvonne Rossignon, Petre Păscu, Virgil Carianopol, Sergiu Ludescu, Const. Sălcia, Gh. Moțiu, P. Severin, Ovidiu Constant. Ștefan Dan realizează câteva traduceri din Rimbaud, Marcel Olinescu și Tiberiu Vuia
DUH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286894_a_288223]
-
de un sentiment de vină, încât putea să devină o durere ascuțită" (Peter Handke, op. cit., p. 11). 588 "Lasitudinea lui de după amiază revenea, drumul până la școală îi părea și mai lung" (154). 589 "Grație oboselii mele, lumea era mare și dezbărată de numele sale" (Peter Handke, op. cit., p. 50). 590 Peter Handke scrie: "Luasem în oboseala mea mirosul locului, ca și cum m-aș fi stabilit acolo de mult" (Peter Handke, op. cit., p. 52). 591 Peter Handke, op. cit., p. 55. 592 Această idee
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
încercăm a o explica. Acceptînd ,decăderea iluziilor", a tuturor ,utopiilor metafizice", id est ,desacralizarea" epocii zise postmoderne, tinerii în chestiune reacționează la o treaptă primară, fiziologică. Subiectul scriiturii e tratat, în sensul lui Lacan, prin consemnarea relațiilor sale cu realul dezbărat de orice preconcepție, cu realul ,pur". Ne găsim la antipodul frenetic al poeziei ,pure", nu doar prin ostentativa aluvionare a textului cu o eterogenitate a referințelor brute, ci și prin preferința obsesivă a ,animalului" textualizat, a făpturii de carne care
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
și față de limba rusă reveneau frecvent în dialogul ei cu „cei care și-au părăsit țara”. Spre emigranți Ahmatova se întorcea supărată: Justificările emigranților față de Ahmatova au continuat mulți ani: Roman Gul în volumul "Я унес Россию" („Eu m-am dezbărat de Rusia”) polemiza cu Ahmatova. La părerile lui Gul s-au raliat printre alții Georgi Adamovici și V. Frank. Persoanele apropiate Annei Ahmatova care rămăseseră în Rusia au ajuns practic toate pe lista jertfelor terorii regimului comunist. Singurul ei fiu
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
Misiunea sa era să-l transforme pe micul Capet (nume dat in derâdere de către revoluționari familiei regale, care nu purta nume de familie, după acela al primului rege din dinastia omonimă) într-un bun cetățean al noii republici, să-l dezbare de prejudecățile trecutului regal. Drept urmare, Simon a inițiat reeducarea micului prizonier. Mai întâi l-a privat de somn. Noaptea, după ce Louis Charles adormea, Simon îl trezea, strigându-l. După ce prințul dădea fuga la el, Simon îl trimitea înapoi cu un
Ludovic al XVII-lea al Franței () [Corola-website/Science/307480_a_308809]