665 matches
-
șofer, pe care stă, de obicei, ghidul, se așază căutînd o poziție cît mai comodă și-și aruncă dezinvolt piciorul drept peste stîngul, bătînd aerul, în ritmul chitarelor, cu pantoful ridicat. Frumoase picioare! spune șoferul încet, alintînd cu privirea coapsele dezgolite pînă spre șolduri, a căror culoare de un roz deschis, în lumina palidă din mașină, par două flăcări mocnite, încrucișate. Remarca șoferului o lasă indiferentă pe fată, prinsă de ritmul nervos al pantofului, dirijînd parcă aparatul de radio. Doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pantofii și-și întinde picioarele pe canapea, strîns lipite, aproape încordate, așa cum stă pe pat seara cînd citește și-l simte pe Radu apropiindu-se, știind că mîna lui, pornită într-un gest de atingere, se va plimba în sus, dezgolind totul, cu calm, aproape cu migală, trădînd în permanență dorința. Surîde fericită gîndului că peste cîteva ore, ajungînd acasă, va fi întîmpinată cu vaza împodobită de flori, masa pregătită și un pahar cu vin bun... Ori, poate, mai întîi, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
violent cum este, Mihai ar putea să deschidă ușa și s-o invite să iasă. Așa că, încrețindu-și colțul stîng al gurii într-un surîs îngăduitor, face un pas, ajunge în fața fotoliului, se așază dezinvolt, aruncînd piciorul stîng peste dreptul, dezgolind genunchiul ridicat, lăsîndu-l așa, absentă total la prezența lui Mihai. Își scoate o țigară, scoate și pe a doua oferindu-i-o lui Mihai, care arată spre țigara de pe marginea scrumierei, întreagă dar stinsă. Nici ciorba reîncălzită și nici țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mine de ce. Maria face un gest brusc și se rotește spre masă, aprinzîndu-și țigara. Spune tu de ce, eu nu știu saltă ea dintr-un umăr a indiferență, cufundîndu-se în moliciunea fotoliului, aruncîndu-și din nou, cu dezinvoltură, piciorul stîng peste dreptul, dezgolind genunchiul cît o bucată de jar, peste care trebuie doar să-ți apleci răsuflarea... "Lungesc discuția inutil gîndește Mihai încins de fierbințeala genunchiului înfipt în centrul acestei încăperi. N-am să aflu de ce a venit la mine, căci, observ, soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fotoliu, cu obrazul în sus, cu buzele tremurîndu-i iar mîinile, nervoase, pregătite deja să-l repeadă pe Mihai sau să-l cheme. Degetele lui Mihai mai fac un gest, trecînd la următorul nasture. Umerii Mariei cad, anume, să poată Mihai dezgoli mai ușor bustul, peste care, mai mult ca o adiere, începe să lunece sărutul lui. Te rog!... tremură tot trupul Mariei, cînd simte fierbințeala sărutului pe sîn și, parcă vrînd să se elibereze, întinde brațele lung, să poată cuprinde spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu tot cu lenjeria de pe ea, prinde și celălalt capăt, ridică sulul, se rotește și-l așterne lîngă calorifer, jos, pe covorul de pe parchet. Face un gest lateral cu palmele, să întindă cuvertura, iar înainte de a-și îndrepta spinarea trage colțul cearșafului, dezgolind perna, lăsînd patul cu un ochi alb, mare, ca un semn de chemare pe un tărîm straniu, populat cu ciclopi sau cu naiade. Maria a terminat de tras cizmulițele din picioare și, numai în furoul îmbrăcat înapoi, peste piept, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
stabiliți pentru mîine. Altfel, dacă află... Cînd va afla, spune Mihai calm va ridica mîna spre mine. Și cînd o va ridica, o va avea ruptă. I-o doresc de mult. De ce?! se miră femeia. Plecîndu-se puțin, Mihai ridică pantalonul, dezgolind pulpa piciorului stîng. De asta arătă el o umflătură. Degetul arătător al Mariei atinge locul, pipăindu-l îndelung, cu siguranța specialistului. Se poate opera. Doctorul Runca s-a specializat în de-astea. Soțul meu te-a lovit cînd erai copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în hîrtia albă. Cînd Radu se precipită să deșurubeze dopul, Lazăr, profitînd de neatenția lui, i-o smulge. Păi nu așa, doctore, că mai avem nevoie de tine, cine știe cît stăm aici! Ia te uită! fluieră încet Lazăr cînd dezgolește puțin sticla ai și supt ceva. Nu sta cu mîna întinsă, că n-o mai vezi. Asta-i de haram, desigur, și-o să aibă soarta haramului. Nu cred că vrei să mai bei, doar mai înainte te-ai jurat... Buuuuunăăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a da femeii posibilitatea să găsescă forță în ea și să-l dea afară, sau să pună mîna pe telefon. Face imediat un pas hotărît, întinde mîinile și, sub privirea stupefiată a Mariei, îi descheie toți nasturii, depărtînd părțile bluzei, dezgolind pieptul frumos, acoperit de furoul cu sutien. Te stingi încet, Maria îi spune, retrăgîndu-se lîngă calorifer, s-o poată privi de departe. Un timp te-am suspectat de porniri anormale, dar nu-i adevărat. Simțurile tale mor; ele nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și m-am așezat jos din nou, privind în gol. Honor era îmbrăcată în ceva negru cu guler înalt, despre care n-am putut să-mi amintesc mai târziu dacă era o rochie de mătase sau un halat. Avea brațele dezgolite de la cot în jos. Rămase în picioare în spatele lui Palmer al cărui trup relaxat parcă iradia, arătând limpede că percepe prezența ei; amândoi mă studiau cu atenție, Honor își ținea capul plecat iar bretonul lucios îi cădea peste frunte încadrându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
iar ea mi-o scutură atât de zdravăn, că am văzut stele verzi. Unghiile erau cu siguranță veritabile. Nimic altceva n-ar fi putut rezista la intensitatea aia. — ăăă, ați dori o ceașcă de ceai? am Întrebat eu. Ea râse, dezgolind o dantură sinistră În perfecțiunea ei. — Îmi place la nebunie! Cât de englezesc! Nu, mersi mult. E corect? Adică, așa trebuie să răspund? — Mda, ăăă, oarecum... — Acolo dormi? observă ea, arătând către platforma suspendată aflată În celălalt capăt al camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
părul strâns În codițe și purtând rochii ieftine cu paiete. Cea mai Îndrăzneață avea mănuși lungi și albe și o rochie roșie, lungă până la glezne și decoltată, de pe care nu lipseau desigur paietele. Pe sub fustele scurte, picioarele Însoțitoarelor ei erau dezgolite, dar pielea le era ca de găină. Pereții și podeaua de piatră erau umede și neîncălzite. Pe măsură ce se mai strângea lume, locul avea să se Încălzească, dar, până atunci, fetelor le-ar fi prins bine câte o pereche de dresuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
35 Chipul meu e chipul lui Trupul piere, eu nu mor Impunându-i timpului Amintirea urmelor Lăsate ici, colo, pe cărare peste uitare. T II Bătrânul tuși cavernos, contractându-se de durere. Mișcarea făcu halatul zdrențuit să alunece și-i dezgoli pieptul carbonizat. În coasta dreaptă, destul de sus, se căsca o gaură mare cât pumnul. Cheaguri groase de sânge atârnau din rană. ― E-n regulă ― articulă el cu dificultate. Cu excepția cazurilor când tușesc, aproape că reușesc să nu simt durerea. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
adăugat: - De mii de ani! Am mai schimbat câteva vorbe, și când umbrele serii, ajutate de frunzișul sub care stăteam, căzură peste noi, te-ai apropiat atât de mult încât ți-am simțit răsuflarea, apoi mi-ai sărutat umărul stâng, dezgolit sub arcuirea decolteului rochiei de mătase. O îmbrăcasem pentru prima dată, parcă anume în premoniția acelei sărbători. Întâlnirea noastră, spusei, nu a fost o întâmplare ci împlinirea legii necunoscute de care vorbeam. Dovadă că totul fusese luminat de intuițiile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de culoare bej, pe care trupurile noastre, ajutate de căderea roșiatică a soarelui, aveau să plutească învingătoare ca pe apa unui ocean nesfârșit. Ea se lumină de-o fericire rară, eu asemeni, încât, privind, sau numai exultând, trupul ei se dezgoli imaginației mele ca-n prima zi a Facerii lumii. Încetase să mai vorbească, i se auzea doar respirația caldă, uitată ca de mii de ani. Deodată, speriat, mă duse gândul la Keti: „Dacă...” încercai a-mi spune... „Dar nu! nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu s-a putut identifica cu așa ceva - un adevăr psihologic simplu, ce ține de limitele reprezentării unor sentimente la modul abstract. L.A.: Dacă duplicitatea de care vorbești este un procedeu mental permanent, cum putem rezolva problema transparenței fără a ne dezgoli intimitatea? D.G.: Ai atins esența problemei și a răspunde la întrebare înseamnă a evidenția cel puțin două fenomene de fond legate între ele: frica în general și cea a dezgolirii intimității în special. Dacă filosofii au o Critică a rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
își spune așa ceva nu după ce a luptat pentru Indiferență, ci chiar în același timp. Abia simultaneitatea aceasta e sfâșietoare. La numai câteva rânduri, pe aceeași pagină, Cioran își spunea: „Să nu te arăți, să nu te destăinui, să nu-ți dezgolești spiritul. Să ai pudoarea secretelor tale, să nu te joci cu adâncimile tale” (idem). Cioran și Demiurgul cel rău?!tc "Cioran [i Demiurgul cel r\u ? Căutarea esențialului îi oferă lui Cioran prilejul să disocieze între ceilalți, cei din jur
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nivelului pânzelor freatice prin diminuarea cantitativă a acestora. Abraziunea țărmurilor poate duce la apariția unor marmite de abraziune și la retragerea falezelor, care se pot forma, iar efectele șiroirii și ale eroziunii difuze, în general, devin maxime atunci când versanții sunt dezgoliți de vegetație (E. D. Ipate, 1984). Unele din formele specifice ale reliefului antropic îl formează agroterasele pentru livezi, culturi de viță de vie, în N satului Jigoreni, în NE satului Tungujei. Rezumând cele exemplificate putem spune ca finalitatea constă în
Impactul antropic şi riscurile induse asupra reliefului în Podişul Moldovei by Margareta Negrea Vacarita () [Corola-publishinghouse/Science/91570_a_93219]
-
o fac, despre oamenii pe care-i cunoscusem atunci și care erau la fel de departe, la fel de deosebiți de totul, ca și acei oameni din Combray pe care mi se întâmplase adesea să vreau să-i "situez" în mod exact 170. (b) Dezgolită de teaca ei, de sutien, de dresurile de mătase, de furoul de catifea, această "femeie șic" devenea o grămadă de carne lăsată 171. În exemplul (a), un cititor cunoscător presupune că "a situa" este pus între ghilimele deoarece este un
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Atât Beatrice, cât și Laura provocau poeților ce le-au dat viață o stare de laudatio, căci nu aparțineau întru-totul acestei lumi, natura lor fiind indicibilă, umanul le era metamorfozat prin virtute, aduceau liniște și aspirația spre o iubire ideală, dezgolită de păcat, o dorință de a accede spre înalt și purificare. Venerația pentru Beatrice este generală, colectivă, amintind de cultul Fecioarei Maria. După moarte, Beatrice și 581 Francesco De Sanctis, op. cit., p. 322. 582 Dante Alighieri, Sonete, traducere, studiu introductiv
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
este susținută de presupunerea că poate fi atins, eliminând progresiv tot ceea ce pune obstacole gestului și privirii, locul unde s-ar afla sexualitatea. În trama narațiunii pornografice, acest nucleu central se materializează pe "scenă", care este totodată locul unde sunt dezgolite trupurile și locul unde se manifestă și este satisfăcută dorința. Există deci o sprijinire și un joc de oglinzi între lumea reprezentată și enunțare, între ceea ce se spune și maniera de o spune: personajele structurate de o personalitate falică, care
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
trupurile și locul unde se manifestă și este satisfăcută dorința. Există deci o sprijinire și un joc de oglinzi între lumea reprezentată și enunțare, între ceea ce se spune și maniera de o spune: personajele structurate de o personalitate falică, care dezgolesc și manipulează trupurile, sunt instituite printr-o enunțare pornografică pretinzând că denudează limbajul, că-i smulge ornamentele inutile. Enunțarea fiecărei scene reafirmă astfel faptul că dorința este omogenă de la un sex la altul, că sexualitatea poate fi închisă în anumite
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
secvențialul digital paratactic ține loc de construcție intelectuală, Eminescu nu mai poate fi decât exasperant de învechit". Ce vrea să spună nimeni, când majoritatea covârșitoare a românilor au prețuirea cea mai înaltă pentru personalitatea proteică, extraordinară a geniului eminescian? Limba dezgolește tocmai ceea ce indivizii care o bruschează vor să ascundă: anume că nimeni este chiar Nimeni, individul depersonalizat, despre care vorbea Denis de Rougemont și care se crede înstăpânit pe lumea tuturor valorilor, convins că în opacitatea lumii adevărul e chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
acum cartea de vizită a unui șaman mongol! VI − Spune, străinule, în cetatea ta bărbații nu sar peste tauri? întrebă Pasife de pe tronu-i de piatră, cu sprânceana arcuită ca pentru a-și lansa săgetător dincolo de vizibil privirea îndreptată către el. Dezgolit după moda femeilor cretane, pieptul ei se ridică și el ușor, chemând la sine o respirare tulbure de mâlurile alunecoase ale transparenței. Gurile rele ale palatului din Cnossos remarcară fără greș că așteptase anume ieșirea lui Minos din sala tronului
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cât să facă un duș și să se schimbe. Restul drumului înapoi, până la parcare, și apoi mai departe, până în Meloenstraat din Naaldwijk, schimburile consolidară cu banalități avansul nesperat de ușor al situației înspre necunoscut. Dinaintea lor noaptea se retrăgea, docilă, dezgolindu-le o plajă cu tot cu urmele trecutului întipărite pe ea; puzderia lor de forme fosilizate tresări primitor dinaintea celor doi. Peste frontierele ei vraiște, intraseră în țara cea mai de jos. Ondine locuia singură. Ajunși la ea acasă, Ian rămase în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]