546 matches
-
Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1733 din 29 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Arămiul cu ispite! Inima clepsidrei bate, Clipa în văzduh se pierde, Peste câmpurile toate, Toamna-și plânge gândul verde. Aripa de vânt plutește Printre ramuri dezgolite, Pe pământ se zugrăvește Arămiul cu ispite! Vadul gândului aduce Un noian de bucurie, Inima pe val se duce Spre frumos și armonie. Pe platoul de mister Noaptea își aprinde stele. Scara minții către el Se înalță în tăcere... Referință
ARĂMIUL CU ISPITE! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343923_a_345252]
-
ferești ! Tot sângele inimii pornit la atacuri Să-nfrunte lumina, să-nfrunte batjocuri Și iedera aspră, arzând pe alocuri A buzelor care-au uitat cine ești . Sunt ramuri pe care am uitat să-nfloresc Sunt doruri de care mă simt dezgolită subit Sunt urme pe inimă care încă roșesc Timide de suflul curat, fecioresc Al tuturor orelor în care doresc Iertarea pentru cât de adânc te-am iubit ! 18.iulie.2015 Referință Bibliografică: Urme pe inimă / Camelia Florescu : Confluențe Literare, ISSN
URME PE INIMĂ de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343996_a_345325]
-
lăsând să cadă pe sub perdea o boare răcoroasă. În stânga ferestrei, sub un baldachin străveziu, o tânără dormea profund. Pletele-i negre se revărsau agale pe așternuturile fine, iar veșmântul alb, vaporos lăsa să i se întrevadă trupul zvelt, pe alocuri dezgolit. Un ușor tremur o cuprinse, iar respirația din ce în ce mai sacadată trăda tulburarea ce o acaparase pe nesimțite. Mirosul acela de sulf, atât de cunoscut, perdeaua care flutura neîncetat, deși nu știa de ce, deveneau mai mult decât perceptibile. Scârțâitul ferestrei îi confirma
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
inedită în care se afla, Titi nu știa cum să reacționeze când s-a simțit înconjurat de brațele Mașei și sărutat cu pasiune. Sărutul pătimaș i-a tăiat respirația. Era altceva...Trupul tânăr vibrând, sânii tari apăsându-i pieptul, pulpele dezgolite încolăcindu-i picioarele l-a amețit. Fierbințeala clocotitoare l-a pierdut într-o dulce senzație de plutire. I-a trezit tot trupul la o altă viață instinctivă din care se revărsa o dorință nebună să o posede pe tânăra care
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
intrase în rolul de parteneră la scena de dragoste declanșată de joaca de-afară, din zăpadă, și de sentimentele pure ce ne legau. Căldura emanată de gazul metan din soba de teracotă era insuportabilă, dar numai bună pentru trupurile noastre dezgolite și arzând de focul iubirii. Cu mâna sub fundulețul ei mic și tare, am tras-o cât mai departe de sobă, așezând-o pe cele două paturi apropiate unul de celălalt, care, în scurt timp, au devenit terenul unei lupte
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
Acasa > Poezie > Cantec > HALOU Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1500 din 08 februarie 2015 Toate Articolele Autorului sedimente ale apelor dintre noi dorm pe tăceri de iarbă zgârie obrazul cerului păpădii dezgolite m-aș descălța de neputințe și-aș bea tristețile ochiului din trecut ochiul acela magic de firav început mirosul lumii tale sădește muguri verzi două luni răsar pe un cer stele curg printre palmele tale cât încă mă (mai) crezi
HALOU de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340157_a_341486]
-
ca pe o terapie sufletească. Ea comunică sincer și simplu cu cititorul, parcă privindu-l în ochi, așa cum face și în realitate, și-i spune: „Mi-am scos sufletul/ca pe o haină de nuntă/ Mi-am arătat sufletul tuturor,/Dezgolit, pătimaș, curățit, limpezit/Pregătit pentru a fi pângărit./ Suflet rănit, scos la vânzare/ Pus pe tarabă/pipăit de ochi și de mâini murdare.” (Dezgolire) Dorina Stoica este apăsată de mari întrebări, de lacrimi, de neputință, de căderi, este mereu în
„CÂND NU TE ŞTIAM” DE PROF. MARIANA SAVA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340180_a_341509]
-
și tandru, apoi cu patimă... Simțeam că nu mai am aer... picioarele mi s-au înmuiat... Am rămas fără replică și încercam să fac față situației. Am răspuns cu sărutări dese pe buzele cărnoase, dulci și aromate, coborând pe gâtul dezgolit și m-am jucat cu lobul urechii drepte, mărunțindu-l între buze, apoi cu vârful limbii i-am explorat interiorul urechii. Ce-mi faci, îmi zice încet, mă lași să respir un pic? Ai uitat ce mi-ai promis? am
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
deschid, nu înțeleg niciun cuvânt, doar niște semne frumos pictate. Lângă carnet, o pană de scris. În fața ferestrei stau desculță, într-o cămașă albă, subțire și largă, ușor transparentă, legănată de adierea brizei, șuvițele rebele ce-mi cad pe umerii dezgoliți sunt în completarea undelor sonore ce curg din claviatură, parcă se joacă și ele în adierea caldă. Simt miresmele primăverii, schițez un zâmbet, îmi place. Acel sunet albastru, inconfundabil, mă pătrunde, mă simt vie și toată a lui, un fulg
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
în reverie gândul ce-a trudit în van.Pe sub norii de mătase, prinși în foșnet ireal,Se prelinge-o rază fină peste coapsa unui deal.Dus de valul căutării, bei căldura din amurgși culorile, prin vene, ca o rugăciune curg.Dezgolit de vechi dorințe care-n timp te-au colindat, Din secretele nocturne afli cât îți este dat.Nu mai ceri nimic din toate ce credeai că au un rost,În extazul regăsirii doar credința-i adăpost.Treci prin pajiștea uitării
GEORGETA MUSCĂ OANĂ [Corola-blog/BlogPost/379861_a_381190]
-
Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Au lăcrimat copacii-mbătrâniți În ochi de cer li s-a strâns lacrima Suspin-amar pe colțuri are-o stea Când toamna-i ceartă și-i lasă dezgoliți. * S-au bucurat când vara a venit Și-a înmugurit iubiri de peste an, Cu frunze-au plâns nefericirea-n van Când iarna zurgălăii și-a pornit! * Dar vremea vremuiește nu stă-n loc Toate cursul lor firesc urmează * Noi nu
NU MAI ȘTIM de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382023_a_383352]
-
salutând văzduhul. Trei ani la rând nu am mai observat primăvara. Pomii înfloreau, natura înverzea scăldată în lumină și eu alergam fără s-o observ. Anul acesta însă i-am simțit fiecare floare, fiecare mugur, fiecare frunză. Am observat trunchiurile dezgolite cum scânteiază de bucuria mugurilor și pământul cum își țese iarba. Și totul a început să se deschidă ca un papirus în toamna anului ce a trecut, continua ea să-și explice. În toamna ce s-a pierdut departe Dariana
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
-ți simt pe umăr fiecare ram, Pe-obrajii mei săruturi verzi să am Ca niciun ochi străin să nu mă vadă. Când am să zbor, eu pasăre în noapte, Iar tu vei fi de vânturi vântuit, Înfrigurat de ger și dezgolit, Îți voi culege, de pe ramuri, șoapte. Și să nu-ți pese-atunci de goliciune, Vom înfrunzi-mpreună sau pe rând, La tine, eu, și tu la mine-n gând Când iernile s-or prăpădi, nebune. Referință Bibliografică: CÂND... / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe
CÂND... de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381147_a_382476]
-
la lumină sub diferite forme, în pălețe ... XXVII. MELANCOLIE DE IARNĂ, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015. Își golește natură trupul Să-și pună mantie de stele- Pulbere de diamante, Vis de noapte albă. Dezgolita de timp, se zbate spasmotic. Suspina, strigă: Să cadă zăpadă! Să potopească ger! Să înghețe apele! Să urle lupii-n păduri! Dar Iarnă nu vine afară Să purifice brazii, și munții, si apele, si cerul. Își țipă puterea în suflete
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
fetelor îndrăgostite, Își aruncă frâiele Pe aripile tinereții pierdute, Își cântă cântecul tărăgănat În glasul femeii Care-și plânge iubirea fără speranță! Citește mai mult Își golește natură trupulSa-si pună mantie de stele-Pulbere de diamante,Vis de noapte alba.Dezgolita de timp, se zbate spasmotic.Suspina, strigă:Să cadă zăpadă!Să potopească ger!Să înghețe apele!Să urle lupii-n păduri! Dar Iarnă nu vine afaraSa purifice brazii, și munții, si apele, si cerul.Isi țipă puterea în suflete de
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
plutiri peste hărți amintiri, balansate sub greutatea iubirii. A ducerii acesteia departe, pe tărâmul trăiniciei, de tornade. Miezul perechii urcate e răsucit, plimbat și dansat, lăsat cuibului pregătit pentru el, printre astre. Vorbesc mătăsurile iatacurilor de veștminte picate, de lujer dezgolit, arătat, de splendoarea adevărului relevat, de revelația cercului cu două arce îmbinate, de bunătate și de fiori, flori desfăcute din pori de femeie, de bărbat, geamăt-oftat, dorință izbucnită de sub cenușa mocnită și de contopire, alipire într-o singură floare-ființă, cu
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
mea englezoaică, dar la britanici cuvântul acesta echivalează aproape cu orice, de la captivant până la straniu. ”Simplă rutină plictisitoare” își va mormăi în barbă mașinistul american, care manevrează priceput mecanismul de scenă din culise, în timp ce actorul principal grec declamă cu pieptul dezgolit monologul ce-i revine în drama asta clasică. Cu toții așteptăm cu mâna la gură finalul, pe care doar geniul providenței îl cunoaște. În cel mai bun caz se va termina totul într-o coadă de pește. Indiferent dacă o privim
BINE ŞI DEZ-BINE DUPĂ CALENDELE GRECEŞTI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374951_a_376280]
-
Din vise mari împart la fiecare, Cioplesc cuvinte, așchii pe hârtie, Prin rugăciuni mă leg de veșnicie. Pe taler grele toamnele îmi par Mă pierd prin codrii de cleștar, Ninsorile de crin sărută tâmpla, Feciori voioși cutreieră iar lunca. Copacii dezgoliți sfidează zarea În iarnă își semnează resemnarea, Un bucium cântă de plecare Tristețea mușcă iar din fiecare. Iarna sfioasă colindă printre brazi, În fiecare bucurie tu să arzi Lumini aprinse la geamul înserării Poteci să legi la porțile iertării. foto
ÎNSERARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371950_a_373279]
-
-mi trădă inima-n depărtări. Sau da?... DOR DE ALB STRĂLUCITOR Gri apăsător... Cer împovărat sub nor apropiat, Gânduri adunate-n iureș deprimat, Crengi de vânt zburlite-n vuiet amețitor, Toate așteaptă haină De un alb strălucitor. Gri apăsător... Ramuri dezgolite tremura oftând, Balțile-ncrețite freamătă udând Pași grăbiți spre malul casei cu pridvor. Siluete și umbrele contopite-n dor De un alb strălucitor. TRECERE PRIN ANOTIMP Toamnă arămie, înțeleaptă, Trecută prin ramură uscată, Mugur, frunză verde, vie, Transformată-n bogat arămie
VERSURI PURTATE DE VÂNT de RODICA EIZIKOVITS în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372895_a_374224]
-
ți-o întunece”. Poetul își refabrică imaginea din real în metaforic, ajungând la introspecția dorită: „Când sunt singur/ Ca malul mării noaptea// Scrisorile de iubire/ Se plimbă pe masă/ Precum pescărușii// Când sunt singur -/ Bust al orașului în întuneric// Calea dezgolită/ Se înfundă în tăcere/ În camera mea singurătatea/ Hoinărește ca un mormânt deschis/ Care așteaptă mortul său” (Când sunt singur). Cinetica existențialului propriu în simbioză cu ambientul, trece dincolo de elementar și explicabil, printr-o fericire a harului adus cu eul
DANIEL MARIAN DESPRE MUHARREM KURTI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372925_a_374254]
-
plutiri peste hărți amintiri, balansate sub greutatea iubirii. A ducerii acesteia departe, pe tărâmul trăiniciei, de tornade. Miezul perechii urcate e răsucit, plimbat și dansat, lăsat cuibului pregătit pentru el, printre astre. Vorbesc mătăsurile iatacurilor de veștminte picate, de lujer dezgolit, arătat, de splendoarea adevărului relevat, de revelația cercului cu două arce îmbinate, de bunătate și de fiori, flori desfăcute din pori de femeie, de bărbat, geamăt-oftat, dorință izbucnită de sub cenușa mocnită și de contopire, alipire într-o singură floare-ființă, cu
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
grup de tineri credincioși petrecuseră revelionul împreună și acum se îndreptau spre casele lor. Era dimineața devreme și un ger aspru întâmpina prima zi a anului. Deodată le apăru în cale un om întins pe pământ, cu pieptul și burta dezgolite, lipit de ghiața care acoperea strada. Apropiindu-se, și-au dat seama că era un tânăr, de vârsta lor. Bolborosea cuvinte abia auzite, ca pentru sine însuși. Tinerii creștini l-au ridicat de jos și, cu mare greutate, l-au
DUPĂ CREDINTA VINE FAPTA de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 39 din 08 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344911_a_346240]
-
durerea se dilată Înghițind în goană chiar... cosmosul etern. M-ascund de față Vieții metamorfozata. Închid în siderale... al meu gând matern. O liniște de moarte se-ntinde lenevită, Astupând sub ea un sunet rătăcit... Cad stelele plângând și bolta dezgolita Adoarme întristata cu suflet..chinuit. © D. Theiss Referință Bibliografica: Cad stelele...plângând / Doina Theiss : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 840, Anul III, 19 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CAD STELELE...PLÂNGÂND de DOINA THEISS în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345926_a_347255]
-
ce cauți este un loc prădat,/ De ghearele feroce și dinții de femei,/ Nu-mi căuta inima, mâncată e de lei.// Mi-e sufletu-n castel de lume năpădit./ Aicea se ucide, se-mbuibă de alcool!/ O boare învelește grumazu-ți dezgolit...// O, Frumusețe,-ai vrut-o, tu bici necruțător,/ Al sufletelor noastre, cu ochii de văpăi,/ Arzând aceste resturi uitate de călăi!“. Tablourile de natură ale lui Claudiu-Nicolae Șimonați amintesc, în schimb, de pastelurile lui Vasile Alecsandri și, mai cu seamă
UN POET HUNEDOREAN CLAUDIU SIMONATI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345939_a_347268]
-
Arhiva Națională de Filme a României Gherasim Luca și filmul se cunosc demult. În 1931 realizase, împreună cu Marlene Dietrich, un performance ficțional, pe o stradă bucureșteană, când artistul suprarealist se cățărase pe gardul unui avizier cinematografic ca să mângâie piciorul îndrăzneț dezgolit al starletei de pe afișul filmului Morocco (1930), regizat de Josef von Sternberg. Lângă acesta, un alt afiș anunța un „regal”: Charlie Chaplin, „Luminile orașului”. Performance datat: București, 5 iunie 1931. Pe verso, scris de Gherasim Luca: „Din partea noastră / Gherasim Luca
EDIŢIA A IV-A SESIUNEA A V-A de IGOR MOCANU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347884_a_349213]