486 matches
-
pe planetă. Refaceți formațiile standard și apoi echilibrați-le pentru lupta corp la corp. Serviciul de pază începe din acest moment. Aștept să vă comportați vrednic de apartenența voastră la Corpul celor O Mie de Voluntari. Și încercați să vă dezmorțiți oasele. O să ne fie greu la început, până punem mâna pe câteva arme adevărate. ― Și apoi? întrebă Șestov. Barna se întoarse spre el zîmbind: ― Apoi vom face tot ceea ce știm mai bine, pentru a afla cine și de ce și-a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Coposu, Victor Papilian (Cu steagul înfășurat. Amintiri de la evacuarea Clujului, 1940-1941), fie că e vorba de romane și nuvele. Se cuvin menționate nuvelele premiate și tipărite în urma unui concurs lansat de ziar în 1937: Pavel Dan, Iobagii, Victor Papilian, Se dezmorțesc sufletele și Septimiu Sever, Temnițele Clujului. Din însemnările unui popă român. De la numărul 1/1933 până la numărul 46/1935 e publicat în foileton romanul Vâltoarea, al unui autor ce semnează Eugeniu de Herbay (probabil un pseudonim). Emil Isac colaborează cu
ROMANIA NOUA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289330_a_290659]
-
prelungirea străduțelor atone unde reproșurile /nu mai contenesc / printre tâmplele de porci, pe salteaua / în tunelul slinos / printre pomii mutilați în labirint pe // dunga râului intoxicat unde leșurile vânzătorilor de / mațe învie și mațele care se umflă încep să / duhnească dezmorțindu-se alene // în alcoolul adierea și țărâna/peste piciorul și talpa / lângă pieptul unei vulpi în corsaj de muselină / tu singur știi cum se recheamă calmul în preajma / în fața plăpândei contemplații”. S-a afirmat că P. ar fi practicat „un suprarealism
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
a părut tot mai străină și mai goală de adevăr. Poate mă Înșel, dar dacă n-aș crede asta, n-aș mai fișa un rând din prăfuitele și alergizantele gazete și nici nu mi-aș sufla În pumni să-mi dezmorțesc degetele Înghețate pe pix În friguroase săli de lectură. Dar cu voia Domnului - pe care neîncetat rog să-mi păsuiască timpul și să vegheze asupra dreptei mele cumpăniri a acestor vremuri atât de Întristătoare, când nu trăiau indivizi ci mase
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
4-spital. Amorțit de la poziția în care era obligat să stea, O. nu s-a ținut bine pe picioare și s-a prăbușit pe mozaic frecându-și gambele atunci când Țurcanu l-a lăsat din mână, stârnind ironia acestuia: „Las’ că te dezmorțesc io, C.!”. A început să danseze pe pieptul lui, coborând în călcâie spre abdomen și apăsându-i permanent stomacul, ficatul, pancreasul și intestinele. O. a încercat să spună ceva, dar nu a reușit, fiindcă nu putea să respire din cauza loviturilor
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
câteva șuturi în coaste: „Faci pe mortu’? Las’ că te înviez io! N-ai grijă! Tot de mâna mea ai să mori, dar nu acum, ci când oi vrea io!” și le-a ordonat lui Zaharia și Mărtinuș să îi „dezmorțească picioarele”, primul aplicându-i lovituri la tălpi până când a fost oprit de Țurcanu, care a observat că se îneacă cu sângele oprit în gură de căluș. După ce și-a mai revenit puțin, Țurcanu i-a ordonat lui C.O. să
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
plopilor, în pâcla albăstruie, bătea ca o părere soarele. Lumina încă era astupată de nouri. După un timp, întreg, ieși totuși și soarele, lăsând pe vioriul vălurit al omătului o strălucire orbitoare. Lângă moară, la sănii, animalele începeau să se dezmorțească. Obosit de lumină, un căluț șezu din ronțăit și închise ochii. Capul îi scăpăta de somn. Lângă sania cu oplene un bou își lingea arar tovarășul în timp ce acesta, clipocind, tindea grumazul către omăt. Pe urmele sclipitoare rupte de sănii, picuraseră
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
stârnea omătul cu vârful opincilor, pe drum se apropia un căluț amărât. Scufundat în încălțări, în coada săniei călca voinicește un bărbățel. Cu nesfiită curiozitate, moșneagul ridică mustața. Când căluțul opri, omul se prăvăli de sus, de pe saci, să-și dezmorțească picioarele. Ca și celălalt, era la fel de mărunt. Amândoi aveau ochii oblici, despicați în obrazul vânăt cu pomeți ciolănoși ; erau pesemne frați, căci purtau același strai gros și tare de șiac sur. Unul dintre mititei îi puse căluțului în cap traista
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
care-mi era dragă, ăsta fiind și motivul pentru care am reținut visul și nu l-am dat uitării. Capitolul 6 Pe aici, scumpo! Mulțumesc, dragă. Să intrăm? Sigur. În clipa următoare, același scârțâit ce devenea iritant se făcu auzit, dezmorțind un pic atmosfera încremenită a cancelariei în care, cu câtva timp înainte, unele cărți au fost date pe față, făcând astfel obiectul primei lupte pentru putere internă. Oare câte vor mai urma? În pragul ușii stăteau două fete înalte, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Și totuși, am fost orb. Întotdeauna dau ajutor celor care au nevoie de el. Ar trebui să te duci la infirmerie... sau unde este nevoie de tine. Suntem în război, Ano! Îmi puse mâna pe obraz și căldura ei îmi dezmorți pielea înghețată. Mă privi într-un mod în care mândria, admirația și dragostea se împleteau fără șansa de a le deosebi. Ești rece. Să-ți mai aduc ceva de îmbrăcat din cantină? Nu. Du-te la infirmerie! Nu vroiam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tulbure ohihna întregii gospodării a bunicilor. Cele mai frumoase daruri Ca și când cineva le-ar fi șoptit un cuvânt magic, cocoșii care, alături de toți și de toate, dormeau duși, și-au început cântecul. Ca la un semn ograda prinde să se dezmorțească și începe să se facă simțit freamătul unei zile noi și frumoase. Cea mai frumoasă din câte au fost în acest an! Încetul cu-ncetul, toată lumea se trezește. Doar cei mici mai dorm. Cel puțin așa cred ceilalți. Mărul din fața
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
declarat că această oază e demnă de trecut În revista Travel & Leisure. Scaunele contorsionate și masa joasă cu mușamaua de plastic străveche Întruchipau dintr-odată un miraj al ospățului câmpenesc... Cu toții coborîră din autocar, Își dădură gecile jos și se dezmorțiră. Moff și Rupert se Îndreptară spre primul pâlc de copaci. Ceilalți se așezară la masă. Bennie Își scoase blocul de desen, Wendy avea la Îndemână jurnalul Îmbrăcat În piele moale, cu pagini liniate aproape imaculate, iar Roxanne privea peisajul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
perpetue ale anului, de raze și de frunze, e greu de mărturisit că n-am învățat nimic de la ele. Există lucruri și mai strâns legate de noi și nu le observăm: moartea. Nici măcar groaza că vom suporta-o nu ne dezmorțește. Unii dau o interpretare: preferăm să nu ne gândim. N-au dreptate. Nu renunțăm la gândul ei din stoicism sau din lașitate mascată, ci din incapacitatea de a o gusta. A gusta moartea (cu spaimă sau cu delicii, în orice
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
închizitoriale. Dimineața îi pleca trenul de cu vreme. S-a îmbrăcat în grabă și am fugit, ca să nu întîrziem, până la gară, prin troiene, amuzîndu-ne fără să vrem de echilibrul pe care trebuia să-l ținem pe gheață, mână în mână, dezmorțiți de goană și de vântul sănătos ce ne plesnea pes-te față și ne înroșea pielea. Din ce în ce ne-a revenit dispoziția de altădată și râsul fără constrîn-gere; s-au îndepărtat gândurile neliniștitoare, iar la treapta trenului ne-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu ceva important, așa cum voiau toate ambițiile mele de adolescent, și să am răbdare să duc munca până la capăt! Sau să plec, indiferent ce s-o întîmpla în urmă, în lume. Sunt incapabil să iau vreo decizie și să mă dezmorțesc din starea mea. Știu bine că nu se va schimba nimic din viața noastră tristă fără o hotărâre drastică. Și cel mai bine pentru amândoi ar fi să mă duc (căci fiind împreună am avea totdeauna tentația de a ne
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din palme, să alergi, să țopăi, ca să minți și să te minți că ești transfigurat. Acum, lângă Ioana, cum n-am chef pentru astfel de scene, iau o înfățișare obosită, ca și cum bucuria îmi vine prea târziu ca să mă mai poată dezmorți. Nici nu știu dacă e adevărat, și aș părea naiv și ridicol primind dintr-o dată noutatea. Trebuie să-mi aduc aminte încet de o mie de întîmplări, ca să văd dacă din toate se poate trage și concluzia că Ioana a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nenorocită ca să încerc să o consolez: "Nu trebuie să dai nici o importantă vorbelor spuse intr-un moment de exasperare, văzând atâta nenoroc!" A doua zi, Ahmed puse capul pe o lăbuță și închise ochii. Dar încă respiră. Încercam să-l dezmorțim puțin, să-i dăm lapte cu de-a sila, la urmă ne dăm seama că facem o barbarie gratuită. Așa stă, până ce plecăm la Cavarna. Parcă moartea a intrat în casă și s-a oprit o clipă să se odihnească
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ne gândi măcar la un al treilea mandat. Nici un răspuns. Patru ore, gândea Jefferson Dayles, patru ore mai erau până ce avea să-și cunoască soarta. CAPITOLUL 10 La fermă, înghețul nopții din deșert se muiase într-un răsărit rece care dezmorțea încet întinderea cenușie. Cei de acolo se treziseră devreme. Își luară micul dejun aproape în tăcere, nu ridicară nici o obiecție la declarația lui Craig privind prizoniera și, în cele din urmă, se împrăștiară. Unii merseră să-i schimbe pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
desigur era construită tot din lemn și era neîncălzită ignorând cele 25 Grade Celsius. Arestații dârdâind de frig, fură rânduiți câte zece doisprezece la un duș ordonând deschiderea robinetelor secundare În așteptarea apei calde ce urma să-i mai Învioreze, dezmorțind cartilajele ce deja erau Înțepenite. Dar, surpiză de proporții incredibile. Operațiunea fiind terminată, unul din Liberi Învârti robinetul central, iar apa rece venită dela o temperatură extrem de scăzută, se prăvăli asupra sărmanilor oameni căzuți În disgrația comunismului biruitor, provocându-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe acest mizerabil anotimp...?” „Aceeași Întrebare mă frământă și pe mine. Din păcate Însă, deținuții nu au voie să deschidă gura..!” Comentară Împreună unele puncte de lucru, izgoni dela un foc ce pâlpâia În agonie muncitorii ce Încercau să se dezmorțească de frig, mai făcură o evaluare a planul de perspectivă a zilelor ce vor urma, iar maistrul intuind situația jalnică În care se afla noul brigadier, aduse vorba despre el. „Din ce oraș al țării sunteți, domnule inginer? Presupun totuși
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lui vârându-și capetele printre picioarele sale. După un timp, s-a declarat pauză. Pabblem și copiii s-au dat deoparte cu fotograful ca să încerce alte poziții, iar nouă ni s-a dat voie să ne ridicăm și să ne dezmorțim picioarele. Am stat cu alți câțiva profesori și m-am uitat la Pabblem care făcea armată cu copiii și le dădea ordine din ce în ce mai categorice: „Stați aici! Așa! Ține-mă de mână!“. La un moment dat am făcut o remarcă amuzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
balansez iubirea între tine și Dumnezeu, luptând să stau în echilibru perfect, ascultând idei care-mi amăgesc trăirile pierdute. Am pus îngerii să-mi sărute trupul-pământ ca să-i dezgheț încheieturile pentru zborul spre alte lumi. Reptila din mine s-a dezmorțit. Sărbători Și sărbătorile vin și vântul vâjâie prin ființa-mi pierdută printre gândurile înseninate ale străzilor dintre două lumi. Lupt să răzgândesc trupul pentru a-și găsi traiectoria dar el imi aruncă lacrimile norului în ochii triști de beția poveștilor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
la mănăstire, în doi ani te vor pune stareță”. Util. Mi-am vârât mințile în cap. Dar nu am scăpat de acest sindrom nici în tranziție, decât prin demisii. Tinerețea mi-am trecut-o în vremea în care primăvara ne dezmorțeam oasele și curățam străzile și parcurile cu elevii, iar printre picături îi învățam științe sociale, vara mergeam la instructaje pentru defilarea de 23 august, dar și la Costinești, unde eram fericiți, zăceam pe nisipul cald de ne dezgheța oasele, înotam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
totuși, ceea ce văzusem În criptă. Fermín mă ascultă fascinat, Însă, În ciuda titanicei sale stăruințe, am refuzat să-i descriu consistența, textura și dispunerea bustului Beei. Ziua se Înecă În aversă. După cină, sub pretextul că făceam o plimbare ca să-mi dezmorțesc picioarele, l-am lăsat pe tata citind și m-am Îndreptat spre casa Beei. CÎnd am ajuns, m-am oprit la colț să mă uit la ferestrele apartamentului și m-am Întrebat ce căutam acolo. PÎndeam, Îmi vîram nasul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o pierdere de timp. Când cineva spuse: „Închipuiți-vă că orașul nostru ar fi invadat de picioare de lemn false, care ar ieși seara de la Mitropolie și s-ar risipi, șchiopătând, pe străzi”, medicul se ridică de la masă și plecă, dezmorțindu-și Încheieturile, până la budă, unde stătu Îndelung, privindu-se-n oglindă. Chipul său oval, cu cearcăne mari și trăsături moi, exprima indiferență. „Oare de ce Îmi pierd vremea cu astfel de discuții puerile?” se Întrebă el În timp ce-și umezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]