594 matches
-
au fost aplicate tuturor eforturilor de a confrunta puterea arbitrară a statului. Însă este șocant să vezi că relațiile de subordonare și comandă au reapărut cu atâta rapiditate într-un context pseudo-pluralist. Nu în toate țările oamenii sunt servili sau deznădăjduiți, iar organizațiile civice servesc doar drept fațadă pentru personaje egoiste dispuse să-și sacrifice autonomia în schimbul recompenselor care le sunt oferite de către actori privați sau politici puternici. Știu că societatea civilă este surprinzător de vibrantă în Bulgaria, țară care se
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
artistului Viorel Huși îmi par de o dramatică autenticitate, iar pictorul - un personaj dilematic, într-o dramă psihologică. Chiar în scrisoarea din 15 iunie 1929 (ziua majoratului!), la Paris fiind, deși se arătă mulțumit de aprecierea profesorului de botanica, completează deznădăjduit: „Dar la un singur lucru mă gândesc, că nu pot face pictură și dorința mea s-a spulberat”, la care adaugă imediat „ Dar totuși mă bazez pe voința” (p. 13), adică pe voința pe care și o impunea de a
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mila. Dragostea lui Choubert pentru Madeleine, mila lui pentru căderea ei sub dominația polițistului, nădejdea lui mereu amânată de a o regăsi ; dragostea Madeleinei pentru Choubert, regretele și remușcările ei, mila pentru interminabila și epuizanta lui hăituire de către polițist. Mărturisirea deznădăjduită, de dragoste și regrete, a polițistului, în ipostaza de tată, către Choubert care nu-l aude ; de asemeni, mărturisirea lui Choubert, ca fiu, către polițist, care nu-l aude, nici unul nu-l va putea, niciodată, face pe celălalt să știe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Maxim Îi opune eterna odihnă mobilă În dragostea și contemplarea lui Dumnezeu etc.” De o parte, un Dumnezeu limitat și impersonal; de cealaltă, un Dumnezeu infinit și personal; de o parte, o lume statică, Împietrită În ritmul ei glacial și deznădăjduit; de cealaltă, o lume dinamică, pentru care libertatea este legea Întemeietoare. „Este evident”, conchide Stăniloae, „că opera De principiis abundă de tot felul de idei eretice, păgâne, chiar dacă sunt propuse de multe ori sub formă ipotetică. Îmbinarea a tot felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Se plimba prin sală când a observat pe cineva pe care nu-l cunoștea, și care tot mergea grăbit de ici-colo, palid, buimăcit, apro pi in du-se de toate femeile în domino albastru, apoi înde părtându-se cu un aer deznădăjduit. Contele nu ezită să-l abordeze și îi spune cu solicitudine: „Domnule, mi se pare că aveți un necaz. Aș fi încântat dacă v-aș putea fi de folos.“ „Vai, domnule, sunt cel mai nefericit dintre oameni. Închipuiți-vă, azi-dimineață
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
scenariu apocaliptic ca orizont de posibilitate în încercarea de a da consistență propriei sale realități, și nu în cele din urmă propriei sale existențe ca existență întru distrugere. „Individul este unic în măsura în care forțează vadul istoriei, grăbind derularea acesteia, în încercarea deznădăjduită de a crea un spațiu pentru intrarea sa pe scena istorică, fie în măsura în care brus- chează schimbarea decorului istoric, ruinarea acestuia, astfel încât performanța sa devine vizibilă prin contrast cu distrugerea recuzitei istorice.” De remarcat faptul că și Emil Cioran în Schimbarea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Și în tot acest timp caută, caută, caută. Caută un Hristos care, din icoanele cu rame aurite ale bisericilor, să coboare în stradă și să-i hrănească pe cei săraci, să-i îmbrace pe cei goi, să-i sprijine pe deznădăjduiți. În 1880, lucrează la „Critica Teologiei Dogmatice” prin care urmărea să demonstreze îndepărtarea Bisericii Ortodoxe de adevăratul spirit creștin. Devine obsedat de ideea sinuciderii, suferă o criză sufletească fără egal în intensitate și urmări. După 1880 se dezice de propria
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
curajos. Astfel, la ora hotărâtă, totul era pregătit și nu pot și n-am cuvinte să exprim uimirea oamenilor mei, în momentul în care m-au văzut. Nu le venea să creadă, oricât le-aș fi inspirat încredere, erau prea deznădăjduiți și obosiți pentru a mai crede. Considerau apariția mea un adevărat miracol. Repede i-am pus în temă, au înțeles, și imediat s-au pus în mișcare. În câteva clipe erau deja îmbrăcați și cu toții, până la copii, cu câte o
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
imaginarul autohton mama mijlocește de cele mai multe ori plecarea, ba chiar asigură intrarea în mit a feciorului fie prin blestem, fie prin destăinuirea locului sacru, ori pregătirea merindelor speciale de drum. Căutarea disperată a fecio¬rului, cea mai apropiată de bocetul deznădăjduit, apare doar în colinda Voinic căutat prin munți IV, 117 unde are rolul de a contrasta cu reușita iubitei de a-l localiza pe erou. Rătăcirea neofiților este pretutindeni și, în textele românești, este găzduită de entitatea pădurii sau de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe care, În decursul deceniilor și al carierei mele, mi-a pus-o multă lume, mi-am pus-o, până la un moment dat, eu Însumi: de ce m-am Întors de fiecare dată În România, În momente când alții făceau eforturi deznădăjduite de a pleca, de a scăpa de iadul ceaușist, În momente când, atât În Germania Federală cât și În Franța, pentru omul și scriitorul ce eram se creeau condiții mai mult decât onorabile, de existență și creație? Nu, acum știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mie! Nu știu cum a putut să încapă atâta deznădejde într-o inimă de copil!... Mi-am dorit cu toată ardoarea să-mi fac un loc sub soare prin cartea care-mi plăcea atât de mult și iată-mă chiar de la început deznădăjduit, înfrânt!... Și dorul de casă care mă sfâșia și mai tare, iar în mine își făcea loc și un odios sentiment de rușine! Ce vor zice ai mei în această situație? Dar ce va zice satul despre mine, care fusesem
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la spitalul Parhon, unde un medic, cunoscut cu Dan, doctorul Suditu, m-a operat de prostată. În ziua când m-a operat, am rugat o rudă să stea cu soția. Soția care nu mai putea suporta durerile și era total deznădăjduită, atunci când m-a văzut acasă, ieșit din operație, a început să plângă de âiul ei. Nu a trecut mult, rana de la coloană s-a adâncit, ea nu a mai mâncat, minunea pe care o așteptam nu a sosit, și în
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
să le atingă! țăranii mor de foame și se dau regelui apanagii și se ia pâinea fiilor și se aruncă câinilor și mizerabilii numiți reprezentanții națiunei îmbogățesc pe bogatul rege și sărăcesc pe poporul sărac! țăranii mor de foame și deznădăjduiții voiesc a cere ajutorul Împăratului rusesc. Iată patriotismul naționaliștilor care ne acuză pe noi de cosmopolitism, de vrăjmași ai țării, pe noi, cari voim să dezvoltăm iubirea săteanului pentru pământul care va fi al lui și numai al lui! țăranii
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
erau ceva mai presus de firea pământească. Cântau noaptea de se auzea în tot satul. Strălucirea lunii se potrivea cu jalea armoniei lor. Nemărginitul nopții se armoniza cu chemarea nemărginitului care zbura din corul lor. Și necuprinsul Volgei, și chemarea deznădăjduită a veșniciei se deslușeau deopotrivă în imnele pe care le cântau. Corul lor se adresa sufletului, nu urechilor. Inima vibra mai puternic decât timpanul. Câțiva ani au rămas în casa din grădina de zarzavat a lui Neculai Bulgaru și apoi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
au plecat nemulțumiți pentru că n-am îngăduit nici unuia dintre ei „să predice” în biserică. În timpul săptămânii am scris despre : „Biblia cartea de căpătâi a preotului”. Joi după amiază m-am întors acasă, la Suceava. Acasă, liniște rău prevestitoare, fețe triste, deznădăjduite. Soacră-mea bolnavă. Copilul palid. Marta slăbită, parcă făcea eforturi să pară bine dispusă. Ce pot face ? Cum îmi pot ajuta soția și copilul ? Când voi primi salariul ? Cât va trebui să plătesc pentru masă părintelui Vasiliu ? Ce mai rămâne
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
apa rece a unei fântâni, cu care m-am spălat pe față abia a putut să-mi pună pe chip o mască de indifernță stranie sub care m-am furișat prin sat, printre cunoscuți, până acasă. Acasă, fețe triste, îngândurate, deznădăjduite. O scrisoare a Martei le comunicase că ea nu poate să mă ierte, că eu nu-mi iubesc copilul, că sunt neserios, că am amenințat că mă voi sinucide. Ce duh îi va fi inspirat Martei această scrisoare? Cu această
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
s-a produs prăbușirea, această cădere, această acceptare dezonorantă, numai cu gândul la salvarea credincioșilor, a familiei, a copiilor și la faptul că încă aș mai putea rămâne preot alături de țăranii oropsiți în care vedeam părinții, frații și surorile mele deznădăjduiți. Atunci mi-am zis:”de ce n-aș încerca?. Și așa tot în mâinile lor rămân”. Pentru a rămâne preot și tată la copii, în condițiile unei dărâmări totale prin nesomn și prin ținerea cu farul de lumină în ochi, am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
acestei emoții și ca unul dintre oamenii ținutului care mai crede în inspirație (pe aceste vremuri accentuat pozitiviste e ușor să fii considerat vetust), vă pot spune că poezia vine pe neașteptate și pleacă fulgerător. Te lasă de multe ori deznădăjduit și cu mâinile goale. S-o oprești, imposibil. E ca și cum ai încerca să păstrezi cu tot dinadinsul mireasma florii în pumn. Dar nu cunosc întâlniri mai înalte, mai disperate, mai brutale și mai serafice decât cele cu poezia. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
solemn, pe onoarea mea de general, că pe 23 august 1990, va fi terminată și veți putea să-i faceți inaugurarea în mod sigur”. Se spune că Ceaușescu, i-ar fi luat mâna în palmele lui și s-a exprimat deznădăjduit „Cine va mai apuca Bogdane, că eu nu voi mai ajunge acea zi fericită!”. Sub geana lui Ceaușescu, a apărut un licăr de regret, scăldat de o lacrimă, pe care se putea citi nostalgia și disperarea neputinței clipelor pe care
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
ofensivă și a obținut victoria finală. În anul 202 î.e.n., armata condusă de Liu Bang a încercuit-o pe cea a lui Xiang Yu la Haixia (astăzi Lingbi din provincia Anhui). Xiang Yu a reușit să scape. Dar urmărit și deznădăjduit, Xiang s-a sinucis. Liu Bang a instaurat dinastia Han, devenind împăratul celui de-al doilea imperiu unificat din istoria Chinei. Bătălia de la Jingxing În anul 206 î.e.n., se stingea imperiul Qin, primul stat unificat din perioada feudală a Chinei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
se retragă. Zhou a trimis imediat trupele de elită s-o urmărească și s-o atace. Armata rebelă a fost înfrântă. Pe drumul de retragere, Liu Bi a fost ucis de propriii ostași. Ceilalți regi, care i s-au alăturat, deznădăjduiți, s-au sinucis cu toții. Înfrângerea revoltei celor șapte regi a salvgardat unitatea Chinei în perioada dinastiei Han de Vest, a întărit puterea centralizată și a inaugurat o perioadă prosperă din istoria Chinei. Bătălia de la Chibi În cronologia războaielor din istoria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ține războiul vor întoarce puștile contra „die grossen Herrn“. [Influența Rusiei era apropiată.](Ibidem, p. 197. Ne citea chiar scrisorile. Familiile acasă o duceau greu. Alt soldat pomeranian ne povesti cum toți copiii lui erau bolnavi de tifos și nevasta deznădăjduită, singură de trei ani. „De ce nu ceri un concediu? îl întrebai. Ai dreptul.“ „Da, am, dar nu mi-l dau. Aș vrea să mă fotografieze cineva așa, cum umblu după două doamne care nici nu ar avea unde fugi, nici
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Ce era să ne facem noi, ce se făceau biata Moldovă, armata, ai noștri? Unde să se ducă, apucați între aliații de ieri, azi revoluționari vânduți Germaniei, și inamicul care înainta peste Trotuș? Niciodată nu fuseserăm într-o situație mai deznădăjduită. visuri Costache veni din nou să ne vadă; cu un mic bacșiș a prelungit vizita de la 4 la 6 ore. Nu avea alte știri decât cele din infamele ziare din București și ne aduse impresia că toți erau înspăimântați. Nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
clipă, domnul Neacșu va ajunge lângă ea și o va atinge. Atingerea lui o putea salva din scufundarea în mlaștină. De ce-și dorea atunci să n-o atingă? De ce îi venea pe buze o chemare, o chemare mută și deznădăjduită, căreia nu-i putea da glas? Clara se uită de jur împrejur în noapte, disperată. Peste tot vedea umbre, numai umbre. Se duse la baie aproape în fugă, scotocind prin cutiile cu pastile. Somniferele pe care le luă pe nerăsuflate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la cale. și chiar s-ar putea să îi salveze viața. ă Crezi că se află în pericol? ă Numai în cazul în asasinul crede că îl poate da în vileag. ă Cine crezi că este asasinul? Porfiri Petrovici suspină deznădăjduit. ă Ai dreptate, sunt vinovat. Am o vină foarte rusească. Sunt superstițios. Privirea lui Porfiri era pe moment timidă, aproape umilă. știi că am sânge de tătar? Din partea bunicii mele. S-a născut într-un trib Kezhig și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]