2,118 matches
-
în urmă, o ruga pe Ina insistent să vină la spitalul din Pitești, unde era internată de câteva luni. Deci necazurile au dus-o pe un pat de spital, gândi Ina. Era o scrisoare lapidară, udată din belșug de lacrimile deznădejdilor, ceea ce o surprinse și o descumpăni pe Ina. Nu și putea imagina dimensiunile tragediei din familia prietenei sale. Din cele relatate, se bănuia că are o viață de iad, că soțul ei era un afemeiat, un cartofor, un bețiv, un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
va-mă, urmat de cuvântul fap-te cu un anume înțeles, nuanțând cele două silabe ale cuvintelor. Găsi însă de cuviință să transfere discuția pe alte planuri, mereu cu gândul de a o scoate pe Olga din starea aceasta marcată de deznădejde. - Spune-mi, ce ai mai făcut în ultimul timp, ce ți fac copiii? Olga avu o clipă de rătăcire, dar reuși să îngaime: - Care copii, nu știi, parcă ți-am scris, Petrișor, a avut un accident chiar în incinta spitalului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și, mai presus de orice, o dragoste pentru teatru ieșită din comun. Apropos de sinceritate : de la primele rînduri ale cărții, distinsul histrion Își pune sufletul pe talgerul nobleții :” ...M-aș alătura lui Iona cu același strigăt tragic și plin de deznădejde, rugînd-o pe Mama să mă mai nască o dată, ca să-mi corectez - dacă nu pe toate - cel puțin o parte din erorile săvîrșite și din care cauză n-am putut să zbor mai sus, către acel ideal visat”...Mărturisesc : 95% dintre
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și a dispărut În noap tea caldă. Liniștea și nemișcarea s-au instalat din nou”... Ca să fim sinceri, am găsit și un punct slab În carte : comentarea pieselor marelui dra maturg ( despre Ivanov, ruso/francezul, spre exemplu, scrie :” Ivanov simboliza deznădejdea intelectualilor În fața politicii represive a guver nului și a degradării situației sociale În Rusia” etc.). Dar teatrologi care să scrie excelent despre teatrul său, mai sunt. Biografi de talia lui Troyat, nu!... Rar scriitor atît de discret, În viața intimă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
bârfitorilor și invidio șilor, dar am demisionat din acest job. Da și bârfa a devenit un job și din ce în ce mai mulți se înscriu în acest job pentru că este indispensabil pentru mintea umană, care a acumulat cu trecerea timpului multă frustrare, frică, deznădejde și lipsa speranței. Este adevărat că s-au închis multe fabrici, instituții, uzine, etc. Dar s-au deschis alte posibilități pentru omenire, mult mai plăcute și interesante, întotdeauna, când o ușă se închide, o alta se deschide, dar deseori ne
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ca tine. Revoluția înseamnă politică. Viața însăși nu e altceva decît politică. Citește-i pe Machiavelli, Morus și Campanella. N-o să poți schimba nimic din mizeria asta nici dacă ai avea zece vieți. Fericirea și necazul, sărăcia și prosperitatea, speranța, deznădejdea, religia, credința, educația, etica, familia, societatea, totul nu e altceva decît politică. Atîta timp cît oamenii vor face politică, nici una dintre valorile astea nu vor putea fi cultivate așa cum se cuvine, din simplul motiv că se exclud reciproc. Toți cei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Însărcinată În luna a opta să Încapă În jeans Kate Moss: era mult mai bine ca Phoebe să fie imitată cu multă admirație și ca soția să facă un efort să fie radioasă pentru soțul ei și nu tristă până la deznădejde. Aveam să-i gătesc lui Hunter un rizotto foarte gustos, apoi urma să mă schimb Într-o rochie nouă, din jerse, pe care o cumpărasem de la Daryl K cu câteva zile Înainte ca el să se Întoarcă. Avea o croială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sâmbătă, Încercând să-i dea de capăt. Nici măcar acordul lui Sally Rothenburg de a-mi vinde diamantul În formă de inimă Princess Letizia nu mi-a ridicat moralul, mi s-a plâns Într-o seară, pe un ton plin de deznădejde, pe când ne aflam la un cocktail de Crăciun Într-o Încăpere plină de rochii cusute cu mărgeluțe. Louis mi-a stricat Crăciunul anul ăsta. Nu o să-mi revin niciodată. Cred, zău așa, că din cauza stresului m-am ales cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ea, însoțite de aceleași vorbe, aceeași metaforă a luminii și cu aceeași zbatere nebună a viscolului de afară. Apoi, brațul atins de degetele lui Mihai, aduce imaginea brațului puternic, scuturat cu ură, în holul Universității, să se elibereze, lăsînd-o pradă deznădejdii: Nuu! țipă scurt Maria, înfigîndu-și cu sălbăticie coatele în abdomen, ca și cum ar fi fost înjunghiată; apoi se răsucește spre dreapta, cade lîngă calorifer, peste patul improvizat, cu tîmpla rezemată de elemenții fierbinți și rămîne așa un timp, înmărmurită, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fost cuprins în gura tînărului, pentru ca în final buzele lui să rețină mamelonul, sugîndu-l cu plăcere, uneori prinzîndu-l între dinți, să-l poată atinge cu vîrful limbii. Dumnezeule, ce-i cu mine?! aude Mihai exclamația femeii ca un suspin de deznădejde. Gura lui Mihai se ridică de pe sîn pe piept și lunecă pe gît pînă la ureche, s-o poată acoperi cu buzele, șoptindu-și cuvintele, avînd grijă s-o atingă ușor cu vîrful limbii: Astăzi, Dumnezeu nu te aude; doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
amestecat cu venin de viperă. Asta îmi spunea Coșuță și, sincer, din toată povestea lui nu mă interesa decât partea cu gașca. Nu, nu mă întrebați de serile când îmi luam inima-n dinți, îmi înghițeam uimirea și spaima și deznădejdea că totul s-a terminat și mama nu va mai veni niciodată să se așeze pe o băncuță de unde să-mi urmărească jocul stingher de copil care nu a împlinit trei ani, de copil care nu știe că strada e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mustăciosu’ de Rush îi dă gol lu’ Moraru, pe urmă râde și aleargă, iar ecranul se împarte în patru la reluare, atât cât să simțiți că-i prea mult, că nu se mai poate, că asta trebuie să însemne tristețea deznădejdea nefericirea trădarea, atât cât să vă închideți în baie și să vă bușească plânsul, ca să scriu și eu, dacă nu vă supărați prea tare, toate astea și să duc povestea mai departe?, îmi mai împrumutați niște simțiri speciale ca să par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lăsat cu burta goală, resping orice minge și el plesnește, urlă, țipă (nu ca mine, de fericire, ci de neputință), șutează tot mai furios, până la urmă mă păcălește și-mi dă gol, urlăm, țipăm (acum el de bucurie, eu de deznădejde), ar fi frumos să spun că unul dintre noi scoate din buzunar o napolitană și-o împărțim, aș minți, am plecat din curtea școlii ținându-ne de gât, vorbind despre o tipă de la J care umbla cu un negru. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mișcîndu-se aidoma unor fluturi. Era pe Înserate și În curînd avea să fie prea Întuneric ca să se mai poată juca tenis. Așteptînd pe cineva foarte drag, Rowe stătea acolo, pierit ca un adolescent, cu inima bătîndu-i să se spargă. Dar deznădejdea care-l copleși era aceea a unui om matur, cînd un necunoscut Îi atinse umărul, spunînd: „Luați-l de aici!“ Rowe nu se trezi, ci trecu În alt vis. Acum, se vedea pe strada principală a unui orășel de provincie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai visa la ele. Era conștient de ceea ce pierduse din această pricină: lumea nu mai avea pentru el o dimensiune, apărîndu-i subțire ca o foiță de țigară. Rowe ar fi vrut să viseze, dar nu mai rămăsese În el decît deznădejdea - și un soi de viclenie, ce-l Îndemna să se apropie cu prudență de domnul Rennit. 2 Chiar peste drum de biroul domnului Rennit se afla o sală de licitații, specializată pe cărți. Stînd În fața rafturilor de lîngă ușă, puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pielea ei ar fi putut s-o recunoască și cu ochii Închiși. Era ceva nou pentru el, ca o iubire de adolescent - o pasiune oarbă și nevinovată. Întocmai ca un adolescent, se simțea irezistibil atras spre prăpastia de suferință și deznădejde, pe care-o numea „fericire“. 7 A doua zi dimineață nu găsi nici un ziar pe tavă. O Întrebă pe femeia care-i aducea micul dejun unde e ziarul, dar ea nu-l putu lămuri. Digby se simți din nou copleșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
gîndea la ea, simțea o ciudată strîngere de inimă. Întocmai ca odinioară, cînd aștepta - În curtea unui han numit parcă La Stema regală - iar fata iubită venea Încet pe uliță, În noaptea grea de frumusețe, dar și de suferință și deznădejde, pentru că pe atunci era prea tînăr ca să i se Întîmple așa ceva... Era sătul pînă peste cap de teoriile lui Tolstoi. Cine putea suporta să fie tratat ca un invalid?! Doar o eroină de roman din epoca victoriană se putea Îndrăgosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ceai. Ajunge cu prostiile astea! răcni domnul Prentice, vrînd să dea o lecție de fermitate subalternilor săi. N-are nici pe dracu! Dacă refuză să vorbească, Întoarceți-i casa pe dos! Părea stăpînit de ură - o ură amestecată, poate, cu deznădejde. Smulgînd ceașca, pe care doamna Bellairs se pregătea s-o ducă la buze, vărsă ceaiul pe covor. — Nu-aveți nici un drept! gemu doamna Bellairs. — E cel mai bun serviciu de ceai pe care-l ai, cucoană? o Întrebă el tăios, ațintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era ca un prim simptom al maturității, cînd aventura Încetează brusc de a mai exercita vreo atracție. — Vom ști În curînd pe ce lume ne aflăm, spuse domnul Prentice. Dacă nu găsim nimic aici... Silueta lui Încovoiată exprima oboseala și deznădejdea renunțării. Undeva, departe pe șosea, cineva agita o lanternă. — Cine naiba se joacă acolo? mormăi domnul Prentice. Parcă-ar face reclamă!... Își Închipuie că fără busolă nu-ți poți găsi drumul prin meleagurile astea... Mașina o luă Încet de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
poți pleca Înainte de a auzi ce-am să-ți spun despre soția dumitale! — Soția mea? Întrebă Rowe și se Întoarse, coborînd treptele: acum nu mai putea să scape - anii uitați Îl așteptau acolo, printre chiuvete... SÎnt căsătorit? Întrebă el cu deznădejde În glas. — Ai fost căsătorit. Nu-ți amintești? Ai otrăvit-o! Pe Alice a dumitale... Și Începu să rîdă. — Groaznică noapte! zise omulețul, care nu auzea nimic altceva decît huruitul bombardierelor din văzduh. — Ai fost judecat pentru crimă și trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și omul acesta nu-i bun de nimic. Părintele Ilie Cleopa În acest context prezentat mai sus, revin cu câteva întrebări: Ne putem lipsi noi oare de religiile care există actualmente în lume? Ne putem imagina o lume supusă numai deznădejdii, în care speranța a fost îngropată adânc în pământ și în care totul se măsoară în bani și numai bani? Putem să ne închinam oare cu toții zeului banului și cum i se mai zice - „vițelul de aur“? Dacă lumea aceasta
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Dumnezeu n-a dat această ascultare, această îngrijorare, n-a dat-o îngerilor, a dat-o omului. Putem cugeta la învățăturile părintelui Arsenie care mai spune: „Omule, de tine depinde tot ce-i în afară de tine. Și nedreptățile, și sărăcia și deznădejdea. Învață să ai mereu un zâmbet ascuns în inimă. Învață să poți să cânți spectacolul lumii întregi. [...] Cel mai mare urât posibil de care trebuie să scăpăm este mândria. Acolo unde nu-i Hristos, este o mândrie umilită. «Să mă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se epuizează, nemaiavând ce crea, sterilitatea îi dezvoltă un plus de luciditate, care anulează naivitatea și prospețimea. Un suflet sceptic nu este creator, fiindcă orice scepticism structurat presupune izvoare secate, sterilități originare.” Resemnarea este un viciu pentru că presupune descurajare și deznădejde. Trebuie să fim însă optimiști și încrezători în viitorul nostru. Trebuie să redevenim stăpâni pe destinul nostru și neînfricați precum strămoșii noștri daci, care s-au născut pe aceste meleaguri. Ei nu se temeau de nimic în afară de Dumnezeul lor, numit
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe noi înșine și să ne autoinstruim. De aceea contactul cu lectura sau cu evenimentele din exteriorul nostru trebuie să fie unul permanent. Avem de luptat însă nu numai cu inerția și nepriceperea noastră, ci și cu teama, neprevederea și deznădejdea. Împotriva lor, oamenii pun câteodată credința lor („drumul cel mai scurt către libertate” - Sergiu Celibidache). Cunoașterea nu este în van, prin ea ne apropiem de perfecțiune, pătrundem sensul lumii, al nostru și al lucrurilor ajungând la un sens unic, viu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
stat acolo. Soțul meu a lucrat pentru ei. Amândoi am lucrat, de fapt. Speram că vom putea strânge niște bani cu recolta noastră și, un timp, treaba a mers bine. Apoi... glasul i se sugrumă și ridică din umeri a deznădejde. — Lucrurile n-au mai mers? întrebă Mma Ramotswe. Seceta? Mma Potsane oftă. — Da, a fost și secetă. Dar întotdeauna este secetă, nu-i așa? Nu, adevărul e că oamenii și-au pierdut încrederea în idee. Au fost câțiva oameni buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]