406 matches
-
Catrinel Popa Apariția la Editura Humanitas a celebrului eseu al lui Ortega y Gasset, Dezumanizarea artei, alături de alte cîteva articole și studii de estetică ale autorului, nu poate să treacă neobservată. Chiar dacă astăzi, în epoca permisivității și a performativității, cînd granițele dintre diversele discipline se efasează, iar studiile culturale se află în plină ofensivă, lectura
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
de domeniul anecdoticului, transformă eseurile lui Ortega y Gasset în demonstrații pasionante la capătul cărora lucrurile se înfățișează într-o lumină inedită, o nouă perspectivă se deschide, ca într-un exercițiu de prestidigitație. Prezente in nuce, în eseul din 1925 (Dezumanizarea artei), toate aceste particularități de stil și metodă, conferă argumentației, excelent conduse, acel charm aparte ce ține de catifelarea vocii, de opțiunea pentru sensul real, viu al lucrurilor, dezmorțind articulațiile rigide ale conceptelor mumificate din istoria esteticii. Era și firesc
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
ale conceptelor mumificate din istoria esteticii. Era și firesc, pentru că Ortega încearcă aici să traducă în termeni filozofici postulatele unei estetici noi, ale celei moderniste, care abia își preciza termenii în primele decenii ale secolului al XX- lea. Procesul de "dezumanizare" a artei este teoretizat pornind de la receptarea acesteia de către publicul larg; ținînd cont de punctul de vedere sociologic, Ortega y Gasset constată că arta nouă este prin excelență "antipopulară": "(... ) o operă oarecare zămislită de ea produce automat în public un
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
recunoaștem că nu se putea o intuiție mai exactă a elitismului care e nedespărțit de arta modernistă încă de la începuturile ei! Analizînd, din această perspectivă, noul stil și încercînd să-i sintetizeze principalele tendințe, eseistul distinge, pe lîngă aplecarea către dezumanizare, pe aceea pentru joc și gratuitate, gustul pentru ironie și aspirația către o realizare scrupuloasă. La acestea se adaugă constatarea că pentru artiștii tineri arta este un lucru fără nici un fel de transcendență. Exemplele sînt extrase din cele mai variate
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
cel empiric; ca să nu mai vorbim de similitudinea dintre transcendența goală (Friedrich) și absența transcendenței pe care o remarcă autorul eseurilor de estetică. Deși nu de o importanță teoretică la fel de mare și nici cu o "carieră" ulterioară la fel de copleșitoare ca Dezumanizarea artei, și celelalte eseuri de estetică ale lui Ortega y Gasset oferă o lectură pasionantă, mai ales cu cît aici devine mai transparentă vocația scriitorului de a așeza totul (chiar și teoria ), sub semnul spectacolului și al voluptății, pe scurt
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
celeilalte confruntă pathos-ul materialist al sudului cu cel transcedental al nordului. Și ce altă concluzie ar fi fost mai nimerită pentru un volum de articole și studii de estetică, decît eseul intitulat Adevărul nu e simplu? José Ortega y Gasset - Dezumanizarea artei și alte eseuri de estetică, Traducere din spaniolă, prefață și note de Sorin Mărculescu, Editura Humanitas, București, 2000, 227 de pag., preț neprecizat.
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
numai lampasul unui generalism / nu“. În definitiv mașina de scris, azi aproape exclusiv un vestigiu al timpului scriptic evolutiv, n-a reprezentat și ea un soi de „aneantizare“, de suspendare a scrisului manual, id est cu resort direct anatomo-fiziologic, o „dezumanizare“ cum este perceput angoasantul, ca și inevitabilul calculator? Și cu toate acestea, poate că spre uimirea entuziaștilor invenției de odinioară, manuscrisele ca atare n-au dispărut, după cum nădăjduim că nu vor dispărea nici în confruntarea cu invenția recentă ... (va urma
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
închipuiți care au reușit să extazieze o sală de câteva sute de oameni... Momentul '89-'91 a fost unic, nu are cum să se repete. Nu poți reconstitui autenticitatea unui elan popular, alimentat, "pritocit" în lungile decenii de izolare și dezumanizare comunistă, după ce în numele acestui elan - nobil, democratic și românesc - oamenii au fost mințiți și trădați. S-au încasat ordine și premii grase, s-au făcut cariere mediatice și politice pe spatele ideii naționale, fără ca biata idee națională să fi avut
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
timpul ce planează asupră-le. Spații impregnate de catastrofele temporale. O demolare a construcțiilor civilizației nu e decît o aluzie la demolarea unei istorii și, în miezul acesteia, la demolarea făpturilor umane, cuprinse de blazare, de torpoare, împietrite într-o dezumanizare ce pare a nu mai avea remediu: "Plimbare cu Cornelia prin cartier. Timp rece, cer senin. Urcăm la Chirigiu. Priveliștea apocaliptică a șoselei Tudor Vladimirescu, pustie, fără case, în urma demolărilor devastatoare. Maidane acoperite cu gunoaie. Cîini vagabonzi. Senzația că trăim
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
la nunta chiar și pe părinții ei. Au avut un fiu și o viață prosperă.Și, totuși, undeva, lucrurile au luat-o razna. Nici plasticul roz, nici gloss-ul, nici chiar Campări Orange-ul, nu au mai avut efect. Era post-disco a dezumanizării începe aici. "Copilul rece este un spectacol al generației noastre. Este un strigăt ce nu poate fi altfel decât înfundat printre râsete, pentru că suntem niște cinici. Și ne place." a declarat regizoarea piesei. În ditrubuție îi veți putea vedea pe
"Copilul rece", în premieră la Teatrul Nottara by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/79800_a_81125]
-
avocat activează dimensiunea umană a lui Clayton silit să-și reconsidere întreaga prestație, dar și să-și folosească la maxim abilitățile de negociator. Gilroy își conduce cu abilitate și precauție personajul către un proces de conștiință sau, dimpotrivă, la o dezumanizare care face din nevrotic-ambițioasa Karen Crowder un ucigaș nemilos - Tilda Swindon a fost răsplătită cu un Oscar pentru cea mai bună interpretă feminină într-un rol secundar. Modul în care aceasta își repetă anxios discursul și atitudinile pînă la cel
Avocatul diavolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8712_a_10037]
-
mi-o mărturiseam la începutul acestor însemnări exasperate, m-a mai părăsit. Poate, îmi zic, nu e totul pierdut. Poate merită totuși să mai scriem despre. Poate se va deștepta realmente românul și va găsi calea de a salva de la dezumanizarea consumistă generațiile care se ridică azi. Dar afla-se-vor urechi de auzit măcar în al doisprezecelea ceas?
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]
-
fatalismului este singurul drept și adevărat. Dimitrie Caracostea, în 1943, într-un studiu fundamental pentru folcloristica românească, observă critic: "Dar ansamblul literaturii noastre poporane, atît cel epic cît și cel liric, arată că este mai mult decît o exagerare, o dezumanizare să admiți ca produs al factorului istoriei sau că reflex al caracterului etnic, un fatalism care merge pînă la primirea morții, fără a reacționa. De la caracterul de jale propriu liricei noastre pînă la presupusul pasivism din Miorița este drum lung
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
nu se mai miște tradițional/ și aș descărca într-însa o carabină Manlicher” (Puțin alcool). Un melanj de suavități și durități divulgă procesul în curs, de disoluție a stării benefice a lumii, de tranziție a ei spre demonie, antitezele indicînd dezumanizarea ce sta să se dezlănțuie: „Nici mîna mea n-a găsit sînii acelei prințese/ afară de mușchi lin pe stîncă;/ poate că purtînd mănușe cu solzi de fier/ n-a găsit sînii prințesei, nu încă” (Proiect abandonat de madrigal). Sau acest
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
a evita concluziile, dar nu problema esențială, putem spune că Răul nu este banal și nici stupid. Un regim despotic și totalitar poate naște monștri cu ochi albaștri și purtând o pălărie de paie pe cap, fără să aibă reprezentarea dezumanizării în care au căzut, dar cu conștiința că îndepliniseră un rol și un scop partinic. Și, în fond, care este ultima explicație că am vrut să-l întâlnesc pe ofițerul de Securitate care l-a anchetat pe tatăl meu? Am
În numele tatălui by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11198_a_12523]
-
stradă să își strige drepturile invadate de un senzaționalism aproape canibalic. Sfidător sau evazionist, sinele doritor să-și păstreze trăsăturile particulare se vede propulsat în mijlocul unui război de gherilă cu toată lumea. În romanele fracturist-citadine, orașul funcționează ca expresie extremă a dezumanizării, loc de întâlnire al tuturor viciilor și ororilor unui univers în derivă: dominație a nefirescului demonic, generalizare a șocantului vădit intenționat. Clișeul cinematografic, captarea filmică a unei realități cataclismice sunt procedee preferate ale unei atare abordări a criticii sociale: impactul
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
lungul acestei lungi incursiuni printre aspectele diverse ale existenței noastre într-o realitate tot mai artificială ca un "ambalaj ambalat/ într-un alt ambalaj" (Emballage en bal(l)ade), tehnologizată și comercializată dincolo de orice limite morale până la o (pre)vizibilă dezumanizare: Cu toții vom fi conectați, din timp, la un ștecher/ ca orice aparat electric din dotare, -/ de asta n-o să scape nici un șmecher/ fiecare având să murim prin deconectare" (Micul ecraniu). Volumul se încheie cu o Bibliografie facultativă autentică, decupaje din
Foarță și ziarele by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16330_a_17655]
-
Precum Arghezi în Flori de mucegai (unde, spre deosebire de baudelairienele Flori ale răului, miza estetică are și un background etic), prozatoarea se dovedește interesată de revelarea petelor de lumină, a oazelor de umanitate dintr-un univers al întunericului moral și al dezumanizării. Antoniu și Kawabata sunt doi cloșarzi care împart de cinci ani aceeași magherniță improvizată dintr-un ghetou de la marginea Bucureștiului. În acest cartier sumbru cu un singur bloc (devastat și el, o relicvă sinistră a comunismului și un bastion al
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
cronofagă. Ai, n-ai chef, trebuie să „secreți” cele câteva mii de semne pe care te-ai angajat să le scrii. N-ai concediu, n-ai week-end, n-ai prieteni, n-ai familie. Probabil că o parte din teroarea și dezumanizarea pe care o resimți tu însuți se transmite și celor din jur. Aerul de constantă mefiență, de încruntată seriozitate, de responsabilitate prostească pe care-l citești pe chipul mai tuturor criticilor literari e rezultatul refuzului de a-și fi oxigenat
Contra cronicii literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4762_a_6087]
-
luna, deși nu la fel de pasiv. Din punct de vedere teologic, răul nu poate fi cuantificat. Cu toate acestea, consider ca adevărat faptul că o fărădelege poate fi mai gravă ca alta, și poate că cea mai gravă dintre toate este dezumanizarea, uciderea sufletului - e ca și cum am spune capacitatea de a alege între faptele bune și cele rele. Impune-i unui individ să fie bun și numai bun și îi vei ucide sufletul, probabil, de dragul stabilității sociale. Ceea ce parabola mea și a
Marmelada mecanică by Anthony Burgess () [Corola-journal/Journalistic/2585_a_3910]
-
a ales de astă dată un roman contemporan al lui Sandor Tar: Avem o singură viață. Pe un ton sarcastic sînt relatate pasiuni stupide, înecate în alcool și prostie, tot atîtea drame ale neputinței sexuale sau emoționale, configurînd o jalnică dezumanizare într-un mediu sordid, undeva într-o localitate rurală. Destrămarea unei familii sfîșiate de neîncredere, dezamăgire și ură atinge culmi deopotrivă tragice și derizorii, eroii călcînd în șanțuri ori ridicîndu-se la ceruri... Într-o aparent secundară apariție grea de semnificații
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
Orgolii, chirurgul și savantul Ion Cristian, își joacă întreaga existență exact pe aceste coordonate: libertatea, destinul omului, ratarea și moartea. ŤMoartea psihicăť îl înfioară mai mult, infinit mai mult, decât cea biologică, fiind cu toții înconjurați, într-un secol expert în dezumanizări, de atâtea forme larvare, de atâtea decese în planul conștiinței, al gândirii, al demnității" (Ibidem, p. 239). Am citat mai multe fraze care plasează unde trebuie cartea lui Augustin Buzura, în categoria marelui roman politic și existențial de care aveam
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
oare literatura, în una dintre definițiile ei acceptabile, un limbaj deviat? Directețea protestului anti-comunist aparține discursului politic și disidenței explicite. Romanul trebuie să-și cultive forma simbolică, fie prin intermediul parabolei, fie pe calea eseului aluziv și a meditației morale despre dezumanizare, frică, delațiune, teroare, demnitate și alienare. Medicul Ion Cristian arată foarte clar în ce constă pericolul nazismului (pe care l-a denunțat în mod direct) și efectele nefaste ale cultului personalității în vremea lui Carol II. Sunt experiențe transparente ale
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
locului, și să relateze în timp real, prin mărturie și reflecții simultane, dezastrul dictaturii, în chiar anii în care l-au trăit și l-am trăit. Romanul Orgolii a arătat simptomele unei societăți închise traumatizante și catastrofa alienării și a dezumanizării, induse de absența libertății. Cercetător al cancerului, căutând în laborator un citostatic mai eficient, medicul Ion Cristian, personajul central al romanului, vedea foarte bine și arăta cu neliniște celor din jurul său (îndeosebi studenților) că mai gravă decât boala unui individ
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
acum emigranții nu mai sînt la porțile Imperiului Roman, ci au pătruns peste tot în Occident, ștergîndui treptat matca culturală, în vreme ce slăbirea credinței îi preschimbă pe occidentali în victime sigure ale religiilor virulente. La capătul acestei degradări se află simbolul dezumanizării: mașina ca idol chemat a ne scăpa de servituți materiale, dar care ne înrobește pînă la a ne fura viața interioară. Rezultatul înrobirii e că omul devine simplă rotiță într-un angrenaj, o piesă în marea rețea a inteligenței globale
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]