340 matches
-
lucrarea mea pe care v-am predat-o în urmă cu vreo două luni. De fapt aș vrea să știu cam ce notă voi căpăta la acest curs. A, da, spuse vag domnul Talc. Euforia lui plină de speranță se dezumflă. În fond toate studentele erau la fel. Fata aceasta drăguță semăna acum cu o femeie de afaceri cu privirea oțelită, care controla și aduna profitul notelor ei. Spui că mi-ai adus o lucrare, nu-i așa? — Absolut. Era într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
copii dispăruți În două zile, spuse el, fără a face vreun efort să Își ascundă tristețea. Isuse, sper că doar a fugit de acasă. Chiar nu mai vreau să văd alt copil la morgă. Insch oftă din nou, corpul său dezumflându-se ușor. — O să-i găsim, spuse Logan cu o convingere pe care nu o simțea. — Mda, o să-i găsim. Inspectorul păși afară În ploaie, fără să-l mai aștepte pe Logan să deschidă umbrela. O să-i găsim, dar o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că nu ne putem permite să ni se asocieze o astfel de publicitate negativă cu o anchetă pentru un caz major de crimă... Fie dispare pantomima, fie dispar eu. Arăta de parcă cineva ar fi scos dopul, lăsându-l să se dezumfle Încet. Nu era inspectorul Insch pe care-l cunoștea. Și era numai vina lui. — De cât timp fac eu pantomina de Crăciun? Doisprezece, treisprezece ani? Niciodată n-a mai fost vreo afurisită de problemă... — Poate uită? Încercă Logan. Știți, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care urmează a fi inhalat și de scafandrii bipezi). Cercetătorii erau tare curioși să ajungă în punctul la care animalele, tot coborând și coborând, „vor suferi tulburări ireversibile și necontrolate”. Atunci, se gândeau domniile lor, îi tragem la suprafață, îi „dezumflăm”, cum se zice, și îi studiem psihic și chimic. Țapii n-au înțeles experiența și au crăpat în adâncul oceanului. La 10 ianuarie, Crowhurst trimite o cablogramă glumeață și sibilinică: „Participat party furtunos cu Sirenele în patruzeci care mugesc”. (Patruzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Lui Philip Seymour Hoffman i-aș da Oscarul cu ambele mâini Am abordat deci Războiul lui Charlie Wilson cu încredere deplină în regizorul care mă convinsese că are un soi de deșteptăciune intuitivă care depășește rigiditatea inteligenței. M-am cam dezumflat. Mi-e teamă că n-o să rețin peste câțiva ani decât două lucruri din acest film: interpretarea strălucitoare, ireproșabilă a lui Philip Seymour Hoffman (căruia i-aș da Oscarul cu ambele mâini) și secvența în care agentul CIA jucat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Căpitanul Leeth îi dădu cuvântul lui Gourlay care începu, cu glasul său tărăgănat: - E vorba doar de o teorie, de o teorie foarte recentă, potrivit căreia Universul ar fi ca un balon uriaș. Când îl înțepi, balonul începe să se dezumfle, dar încearcă în același timp să-și astupe gaura. Un obiect care a pătruns prin învelișul balonului, nu iese neapărat afară prin același punct. Dacă am izbuti să controlăm în vreun fel acest fenomen, l-am putea folosi ca pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se întristează. Cele mai multe dintre epigrame se referă la situații particulare, din Galați, și n-au deloc umor: „Domnului Valeriu Valegvi: Tot v-ați dat cu presupusul / Cam pe unde e apusul / Și sincer m-am întristat / Că umblând, v-ați dezumflat.“ Ce e de râs în asta? „Colegei Cezarina Adamescu : Dacă-mi spune numele ceva, / La telefon m-ați întrebat odată / Și v-am răspuns cu nu. Și așa / Am obținut o convorbire mai... scurtată.“ Ce e de râs în asta
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ploaie se iscă din senin, Învolburează apele, se potolește tot atât de repede pe cât a pornit, iar calmul se Înstăpânește din nou pretutindeni. Adam a simțit că nu mai poate să respire. Avea gura deschisă, coastele i se umflau și i se dezumflau, dar nu mai trăgea aer În piept. S-ar putea să-mi dau sufletul. Să mor de unul singur În marea asta de piele și de sudoare. A Întors capul spre Din, Însă i-a Întrezărit doar un petic de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
puntea bacului odată cu el. Ce minune! În fața lor atârna o enormă perdea de lumină verzuie fluores centă ca un nor de ploaie care Începe să acopere cerul Într-o zi fierbinte cu vânt. Unduia, se umfla pe o parte, se dezumfla pe alta. Se Întindea leneș de parcă voia să ajungă o zburătoare nevăzută și se retrăgea, aprindea suprafața neagră a apei și o lăsa să se stingă În noapte. Licurici, a spus Joahn. Țineam tare mult să-i vezi. Puzderie de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
avea un nume. Trăiam chinurile primei iubiri, pe care nu o poate depăși nici un acces ulterior de vanitate. Durerea de dinți nu-i nimic pe lângă asta, chiar dacă și acest martiriu este însoțit de o durere care se umflă și se dezumflă, care se întinde și se tot întinde. Deoarece începutul primei mele iubiri nu poate fi nici datat cu precizie, nici nu a dus la acțiuni a căror desfășurare, până la momentul atingerii corporale ori chiar al penetrantei luări în posesie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ochii să văd grădina. N-am văzut-o. este adevărat că prin fața clădirii erau niște straturi cu flori și mai încolo niște pomi, dar nu era grădina la care mă așteptam eu. Am fost atât de dezamăgită că m-am dezumflat ca un balon înțepat. Toată bucuria de la început dispăruse rămânând contariată și amărâtă. Când a venit mama la prânz să mă ia, nu mai eram fata de dimineață, cea voioasă. Abia am așteptat să plec ca să-i spun ce aveam
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
miliarde de oameni. E o medie. Nu poate avea un sens. Iar suferința și mîntuirea sînt întotdeauna personale. Ca de obicei, ignorînd regulile și sfaturile, am început cu experierea răului. Sînt tînăr și mi-e foame de sex. Conceptele se dezumflă înfața tinereții mele precum camerele de bicicletă. Rațiunea perplexă, ofensată și amatoare ca o lady luată la drăgălit de un căruțaș mirosind a drojdie, cedează imediat locul unei senzații de foame de dez-singurare. Îngerul zice: „Mă piș pe aripi! Dezbrăcarea
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pune mâna pe așa ceva, gândi cu scârbă Mașa, sunt ca la armăsar...“ Erau trei: două lungi ca niște falusuri și o a treia de forma unei pâlnii. La capătul ugerului stăteau agățate trei perechi de pungulițe, ce se umflau și dezumflau În ritmul respirației, asemenea unor foale... Animalul ei arăta destul de ciudat. La drept vorbind, Evlampia aducea acum mai mult cu un țap decât cu o capră. Asta dacă te uitai de jos. Când o priveai dintr-o parte, perspectiva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
această creatură care, iată, Începea să-l terorizeze. De spaimă, brigadierul scăpă geanta jos, din care se rostogoliră o mulțime de acte, câteva conserve și o bucată neîncepută de salam. „Gheișa“ Îi Împinse În mână câteva bancnote, după care, tot dezumflându-se și scăzând În proporții, culese salamul de pe pardoseală și se retrase Într-o altă gaură, apărută nu departe de fișet. Un miros ciudat, de chibrit ars, amestecat cu parfum de levănțică, stăruia În urma ei. „Te pomenești, gândi Ippolit năucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
undeva În dreapta sa... „Ei atunci”, se Învioră Noimann, „să trecem la treabă...” Și În timp ce Îngâna aceasta, trupul lui, printr-un efort de voință, se arcui țâșnind În aer, prinzându-se de pânza ce Începu să geamă jalnic și să se dezumfle... „Te-am prins”, reuși să mai articuleze medicul, după care evenimentele se derulară cu o repeziciune uluitoare. Strângând În brațe cămașa de noapte, Noimann simțea că interiorul ei e umplut cu un vid viu, alunecos, ce se „evapora” În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de distribuție le făcea la un anumit tip de prezervative, Încât achiziționă a doua zi un Întreg set. Produsul s-a dovedit a fi de proastă calitate. Omuleții Gopo cu gust de căpșuni și de banană ce se umflau și dezumflau Învârtoșându-se În aer erau expirați de mult. Prin porii lor infimi ieșiră spermatozoizii minusculi ai lui Oliver, contaminând tot ce se afla În jur. Multe din baloane pocniră În timpul „actului de penitență”. Spermatozoizii plutiră asemenea unor pistrui galben-verzuliu, așezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
legănîndu-se În hamacul Întins deasupra canapelei, și scrumiera plină de zaruri și toată recuzita pe care o folosea la Corso inginerul Satanovski. Acestea erau semnele pe care le aștepta cu nerăbdare. Balonul umflat al imaginației sale avea curând să se dezumfle. Curând păianjenii aveau să se transforme În ceasuri, bătând asurzitor mereu aceeași oră: șase... După care mahmureala avea să se risipească pentru câteva clipe și, odată cu ea, și durerea și senzația de teamă ce-i răscolea viscerele... Lumina pătrundea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
clește. Cămașa, prinsă parcă de niște fire nevăzute, se ondula, plutind peste platouri. Noimann gemu și el, eliberându-se de Încă un sul de feșe, ce se rostogoliră până În colțul de miazăzi al Încăperii. Tot atunci cămașa, umflându-și și dezumflându-și „abdomenul”, scoase un urlet atât de puternic, Încât geamurile zdrăngăniră, iar sticlele și paharele de pe masă Începură să trepideze, alunecând spre margini, gata-gata să se spargă. „Tu, care ești Ieri”, rosti, privind spre Noimann, ciungul. „Ieși acum, În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
alb. Un permis de liberă trecere. O savuram cu toții. Absorbeam evenimentul. Digeram experiența într-o poveste. Într-un scenariu. În ceva care se poate vinde. Am privit atenți la felul în care pântecele lui ca un dovleac s-a mai dezumflat nițel când diafragma i-a cedat din cauza presiunii. I-am studiat fața, cu gura deschisă larg, cu dinții mușcând în gol în căutarea aerului. — Hernie inghinală, spune Sfântul Fără-Mațe. Și cu toții rostim cuvintele astea în șoaptă, ca să ni le amintim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la micul-dejun în holul de catifea albastră. Toate pungile în care se găsea ficat au fost străpunse cu acul de zece cincisprezece ori. Fiecare a dat câte-o gaură în ele. În holul mare, toate pungile de Mylar s-au dezumflat. Toți am avut aceeași idee. Chiar și cu centrala defectă, cu tot cu frigul, alimentele s-au stricat. — Trebuie să-l înfășurăm în ceva, spune doamna Clark. Să înfășurăm cadavrul și să-l ducem în pivniță, alături de Lady Zdreanță. — Mirosul ăla, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
larg deschiși: Aceasta este realitatea. Anterior probabil stabiliseră o legătură instantanee și completă cu raportarea lui în spațiu. Acum trebuiau să-l atingă din afară. Situația lui manifesta o ameliorare continuă. Ființele-păianjen, care păruseră a avea o putere supremă, se dezumflau pe minut ce trecea. Patru sute de nave deveniseră una singură. O dominație mintală aparent supraumană se redusese acum la proporții normale. N-avea nici o îndoială că amenințarea lor de a-l distruge se producea la un nivel fizic. Ceea ce vroiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
verzi De aur, visu-i cercetează. Mă-nchin la soarele-nțelept, Că sufletu-i fîntînă-n piept, Și roata albă mi-e stăpână, Ce zace-n sufletul-fîntînă. La soare, roata se mărește; La umbră, numai carnea crește Și somn e carnea, se dezumflă, Dar vânt și umbră iar o umflă... Frumos vorbi și subțirel Lapona dreaptă, Enigel, Dar timpul, vezi, nu adăsta, Iar soarele acuma sta Svîrlit în sus, ca un inel. - Plângi, preacuminte Enigel! Lui Crypto, regele-ciupearcă. Lumina iute cum să-i
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de lustră și să declame din Marx în nemțește, să se autoflageleze ca penitenții în vremea ciumei, să-și înfigă bețe de bambus în limbă și-n urechi, tot nu i-ar fi mișcat reprezentația. Încet-încet, amicul meu s-a dezumflat, a lăsat umerii în jos, îl simțeam cum suferă în anonimat. Și-a băut cuminte berea, am plătit și canarul, „tot murea el până la urmă, așa ținut în cușcă n-avea multe zile... hai că i-am făcut un bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
chestii de-astea? Vă rog, spuneți-i să se întoarcă-n barul de unde ați agățat-o. Domnul J.L.B. Matekoni înghiți în sec. — Am cerut-o de nevastă, lăsă el să-i scape. Va fi soția mea. Menajera păru să se dezumfle. — Văleeeu! țipă ea. Văleeeu! Să nu faceți prostia asta! O să vă bage-n mormânt! Nici că se poate o prostie mai mare. Domnul J.L.B. Matekoni înaintă și-i puse mâna pe umăr s-o liniștească. — Nu-ți face griji, Florence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe butoaiele goale de petrol, cu privirile pierdute, ridicase vocea la ei. Vasăzică vă credeți deștepți?! strigase la ei. Da? Cei doi ucenici schimbaseră o privire scurtă. Nu, spuse unul din ei după câteva momente. Nu, nu ne credem. Se dezumflase și trântise ușa biroului. Se pare că erau atât de lipsiți de entuziasm, încât nici măcar nu au răspuns provocării lui, ceea ce nu făcea altceva decât să-i confirme părerea despre ei. Cât despre copii, se întreba dacă va avea destulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]