787 matches
-
procedează periodic la evaluarea amenințărilor cu care se confruntă Uniunea". Având în vedere aceste dezvoltări conceptuale și apelând la metoda complexității, specifice epistemologiei constructiviste, se poate afirma că s-au utilizat în acest demers diferite alternative de cunoaștere: sincronic și diacronic, ordonat și aleatoriu, semantic și pragmatic. Pe acest fond, s-a dezvoltat succesiv aparatul conceptual al politicii europene de securitate și apărare comune și s-au analizat complexități europene organizate care au rolul de a modela realitatea internațională în permanență
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
de apariția termenului „pedagogie”, tot în Franța (1370) a fost semnalat pentru prima oară cuvântul „pedagog”, în contemporaneitate „devenit de două ori mai suspect: să teocupi de pedagogie și să te intitulezi pedagog”, după cum subliniază șiHameline (1976). În urma unei analize diacronice însă, concluzia care se poate desprinde este aceea că, pe măsură ce cunoștințele despre pedagogie deveneau tot mai precise și mai sistematice, la apropierea treptată de cunoașterea științifică, statutul disciplinei anterioare nu și-a putut „contabiliza” sporul de clarificare, ci, mai degrabă
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
și „produs al imaginației”. Dacă ne uităm în dicționare putem observa că majoritatea limbilor europene au adoptat, cu mici variații fonetice, această ultimă rădăcină (fr. fantastique, ital. fantastico, germ. phantastich, engl. fantastic, rus fantastika), fiecare dezvoltând nuanțe proprii. O perspectivă diacronică evidențiază faptul că de a lungul timpului și până azi, termenul a cunoscut o serie de accepții cu conotații pozitive sau peiorative, precum: „posedat” (Evul Mediu), „produs al spiritului alienat” (Renaștere), „neverosimil”, „bizar”, „extravagant”, „în afara realității”, „imaginar” (secolul al XVII
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
poveștile lui La Fontaine. Nota la Făt Frumos cu moț în frunte citează ediția din Perrault, după care a tradus mai înainte o altă operă. Kir Ianulea reia un motiv de largă circulație, prea largă pentru ca urmărirea lui sincronică ori diacronică să se poată face cu ușurință, pentru a apropia comentariul de textul lui Caragiale. Mai indicată este însă raportarea la tipul de fantastic practicat de France sau de Mérimée. Interes pentru proza fantastică manifestase Caragiale atunci când a publicat, în Calendarul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ca teoriile sociogenetice); extensiunea domeniului psihiatric a avut în vedere teorii care pretind că studiază totalitatea psihismului sau numai un sector patologic al acestuia. Acest criteriu permite validarea teoriilor psihopatologice în funcție de sectoarele de patologie psihică efectiv studiate; criteriul sincronic sau diacronic al abordării explicativ psihiatrice (Tudose și colab., 2002). Obiectul psihopatologiei îl constituie persoana umană organizată pe mai multe nivele și anume: • personalitatea: corpul plus psihismul (soma plus psyche); • ființa umană: Supra Eu plus conștiința umană; • individul social: persoana umană ca
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
date, vom aplica o viziune „sincronică”, o viziune a stării de fapt și vom utiliza analiza interpretării ca o respectare de către indivizi a normelor, standardelor colective existente. Dacă vom dori să suprimăm procesul de crearea principiilor de interpretare (o perspectivă „diacronică”), vom face apel la teoriile constructiviste (de tipul interacționalismului simbolic sau altele). Interpretarea diferă de la o epocă la alta, generând un mod specific de raportare la lume prin cultură. „Transcrierea” realității (din afara noastră) prin procese de interpretare presupune a da
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
succesive a unității naționale politice" (cap. VI) includea și armistițiul cu Națiunile Unite, din 12 septembrie 1944275. Ultima lecție a capitolului final era o expunere, în rezumat, a "procesului de înfăptuire a unității național-politice" din secolele XIX și XX. Perspectiva diacronică, eminamente politică, și nu sincron regională, a făcut ca ziua de 1 Decembrie 1918 să nu mai fie suficientă pentru gloria întregii națiuni, autorul preferând, ca la începuturi, încoronarea din 15 Octombrie 1922. Regalitatea revenea merituos, odată cu faptele tânărului Mihai
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ale populației să se simtă excluse din istorie? O bună soluție ar fi trecerea de la faimoasele cuvintele-cheie, ușor de ignorat, la povestirile care dau sens și nu sunt supuse la o memorizare asiduă. Ar fi, poate, mai utilă o privire diacronică asupra trecutului recent, cu accent pe ceea ce românii consideră că au pierdut prin instaurarea comunismului, dar și pe acele facilități, astăzi banale, dar de neconceput înainte de 1989. O istorie a comunismului pentru cei mici trebuie să fie și o istorie
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
au valoare diferențială); * regula comutării (testul comutării vizînd determinarea opozițiilor binare de natură sistemică); * regula compatibilității (analiza structurală studiază regulile ce guvernează combinarea și deci compatibilitatea elementelor textului); * regula integrării (structurile elementare trebuie integrate în totalitatea sistemului); * regula schimbării istorice (diacronice) pe baza analizei sincronice a sistemului; * regula funcției (analiza structurală studiază în primul rînd funcția comunicativă a sistemului) (W. Nöth, 1990: 295-296). Pespectiva structurală este deci esențialmente lingvistică ("tentativă de a regîndi totul după măsuri lingvistice" Frederic Jameson) și antropologică
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
spațiale, tabulare (de la codul rutier la cel pictural etc.) 3.2.5. Sincronie/diacronie. Prin analiza sincronică a limbajului se înțelege investigarea stării sistemului la un moment dat, în timp ce diacronia discută istoria, evoluția sistemului. Distincția între dimensiunea sincronică și cea diacronică este metodologic esențială (multă vreme lingviștii au analizat laolaltă eșantioane ale aceleiași limbi, dar situate la mare distanță în timp). Lingvistica sincronică studiază limba pe axa simultaneităților, nu a succesivităților; ea ia în discuție stări ale limbii și se ocupă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de conștiință (Buyssens) B semn (Peirce) obiect (Peirce) simbol (Ogden-Richards) A C denotatum (Moris) vehicolul semnului (Morris) Bedeutung (Frege) expresie (Hjelmslev) denotație (Russell) representamen (Peirce) extensiune (Carnap) semă (Buyssens) semnificant (Saussure) (cf. și U. Eco, 1988: 39) Într-o perspectivă diacronică îl putem situa pe Ferdinand de Saussure în contextul psihologiei asociaționiste și al sociologiei lui Durkheim (G. Mounin îl considera pe Saussure homme de son époque); de aici definirea semnului ca entitate psihologică (CLG: 85), în timp ce Peirce își devansează epoca
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și dimensiunilor obiectului), interpelarea interlocutorului (gesturile indiciale de avertizare, ordin și ostensiune), dar și expresivitatea mesajului. Gestul permite trecerea de la accepțiunea concretă și figurată la cea abstractă a cuvîntului atît în plan sincronic (metaforă, locuțiune figurată), cît și în plan diacronic (etimologia concretă a cuvîntului devenit abstract", G. Calbris, 1989: 209). Gestul poate ilustra în egală măsură referenți concreți (casă, cărare, tunel etc.), cît și referenți abstracți. Este semnificativ faptul că același semnificant gestual poate trimite și la sensul propriu și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dominante ale mass-media, democratizarea culturii și responsabilizarea individului ca actor social trebuie întemeiată pe competența "context-dependentă" a producerii de sens, altfel spus pe lectura critică a discursului public (instituțional și mediatic). 10.3. Mass-media și tranziția în România. O lectură diacronică Într-o manieră sintetică, putem defini trecerea de la totalitarism la democrație prin înlocuirea presupozițiilor ontologice (materia ca sursă a performanței umane), gnoseologice (cunoașterea ca reflex al realității obiective), antropologice (specificitatea umană limitată la muncă, mai ales cea manuală) și politice
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și pattern cultural ................................................... 218 10. SEMIOTICA ȘI MASS MEDIA. SCHIMBAREA SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA ........................................................ 221 10.1. Postmodernitate, identitate, comunicare ................................ 221 10.2. Mass media. Caracteristici structurale, socio-semiotice și rituale ...................................................................... 224 10.3. Mass media și tranziția în România. O lectură diacronică .... 226 10.4. Sistemul mediatic postcomunist ............................................ 232 10.5. Ziaristul, producător de semne și reprezentări ....................... 235 10.6. Comunicare, ecologie informațională ................................ 240 CONCLUZII .................................................................................. 244 BIBLIOGRAFIE ............................................................................ 249 GLOSAR DE SEMIOTICĂ ȘI LINGVISTICĂ ............................. 282 În aceeași colecție au mai apărut: Seria Medicină
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
analizează pașii făcuți de parodie (cu trimitere și la trecerea de la primele forme ale literaturii epice spre ceea ce se va numi, dintr-o perspectivă modernă și viitoare, "roman antic") până la reprezentările sale specifice de astăzi. Supunându-se rigorilor unui demers diacronic, un al treilea capitol se referă la acea "dezlănțuire" a parodiei, survenită în Renaștere. Deși perioada nu este marcată de studii teoretice deosebite, producția de texte de gen este consistentă, în linia acelui paricid sau continuare parodică a operelor literare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
comparate a sistemelor politice. Singura lor contribuție este doar în domeniul ce privește funcționarea și organizarea partidelor. Foarte recent, au luat naștere tipologii de partide fondate pe geneza acestora. Este interesant de observat că cea mai importantă contribuție în analizarea diacronică a partidelor politice o au europenii, nu cei din Statele Unite. Semnalăm, în Marea Britanie, lucrările lui Jean Blondel, Richard Rose și Derek Urwin; în Norvegia, lucrările lui Stein Rokkan și Henryk Valen; Otto Kirchheimer în Germania, iar în Franța cele ale
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
în Norvegia, lucrările lui Stein Rokkan și Henryk Valen; Otto Kirchheimer în Germania, iar în Franța cele ale lui Maurice Duverger, Georges Lavau și Jean Charlot. Deci, pe această linie se înscrie prezenta tipologie. Partidele vor fi abordate în manieră diacronică, în funcție de etapele istorice în care se află, și în manieră sincronică, în funcție de structura electoratului lor. Paradigma celor patru clivaje fundamentale, prezentată în 1967 de către Stein Rokkan și pe care noi am perfecționat-o, va servi drept suport al analizei. APARIȚIA
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
în sistem sau structură. Fiecare nouă fază se distinge de cea anterioară printr-o complexitate mai mare, adică un număr crescut de elemente ce au noi funcții și care relaționează diferit. Se poate spune altfel că studiul schimbării e studiul diacronic al diferitelor stări ale unui sistem. La rândul lor, teoriile modernizării sunt percepute ca o dezvoltare a evoluționismului clasic (vezi Appelbaum, 1970; Smith, 1973, 1976; Sztompka, 1993). Teoriile modernizării sunt preocupate în general de transformarea societăților preindustriale în societăți industriale
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
lui Wundt: "Indivizii, unindu-se, formează o nouă specie de ființă psihică, care gândește și simte în manieră proprie" (Durkheim, 1983:350). Conștiința colectivă își are sursa în indivizi, dar totodată are o viață, independentă, supraindividuală 17 și un caracter diacronic: "Este independentă de condițiile particulare în care se află indivizii; ei trec, aceasta rămâne. Este aceeași în nord și în sud, în orașele mari și în cele mici, în diversele profesii. Mai mult decât atât, nu se schimbă cu fiecare
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ci prezintă și ambivalențe în construcția conceptuală a identității (ce pot fi identificate atât la Weber, cât și la Cooley și Durkheim). Totuși, identitatea este în primul rând o realitate obiectivă la Wundt și Durkheim (fiind o suprastructură cu caracter diacronic) și subiectivă la Cooley și Weber (accentul fiind pus pe comparație și interacțiune individuală); are caracter preponderent afectiv la Wundt, Durkheim și Cooley (avem acea identificare afectivă cu întregul comun, toți cei trei vorbind de sentimente și afecte) și cognitiv
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și a fost interpretat de regulă ca fiind de natură esențialistă, alt sens este la fel de vizibil. Pe lângă ideea unor calități / proprietăți care "există" în toți membrii unei societăți, datorate legăturilor de sânge și de aici identitatea ca naturală, sine die, diacronică -, se remarcă și ideea că acest atașament nu e doar ceva transcendental, ci este și în funcție de percepție: "Chiar și acolo unde afecțiunea nu e mare, tangibilitatea atașamentului către altă persoană este evidentă, în virtutea percepției noastre asupra calității sale de membru
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
e geneza identității oferă teoriile enumerate mai sus. În primul rând, avem ideea unei identități colective înțelese ca suprastructură, preexistentă, deterministă, ca esență identificabilă în toți membrii unei entități sociale; ca idee consecventă sau subînțeleasă acesteia este ideea de caracter diacronic. Identificăm apoi ideea genezei biologice și culturale și ideea importanței legăturilor de tip afectiv sau emoțional. Fără îndoială, toate aceste elemente se suprapun asumpțiilor esențialiste asupra identității așa cum le-am indicat la începutul prezentării despre acest curent -, dar concepțiile sunt
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
în mare măsură neatinsă de contingențele vremelnice și istorie" (Blaga, 1936:207). Matricea stilistică se întipărește în toate creațiile umane, în opere de artă, concepte, doctrine, viziuni științifice (Blaga, 1965:109), determinând cultura. În fine, ea reprezintă identitatea cu caracter diacronic a unei populații: Această matcă reprezintă identitatea cu sine însuși [...] în cursul veacurilor" (Blaga, 1936:207). Dacă am încerca să ne reprezentăm, evident într-o manieră simplificatoare, teoria matricei stilistice, o imagine posibilă ar fi următoarea (Figura 4): Figura 4
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
uitare); iar prin transformări esențiale: c) împrumut de elemente culturale și d) creare de noi elemente culturale. Înainte de a trece la partea empirică 25, trebuie să precizăm că imaginea de ansamblu a identificărilor nu poate fi surprinsă decât prin analiză diacronică, pentru că, așa cum spunea și Thomas, evoluția / schimbarea e compusă dintr-o aglomerare de mici schimbări neobservate imediat, dar care pot modifica de la o generație la alta "stocul de tradiții" lăsând "iluzia identităților". Deci, chiar dacă diagnoza identității realizată la momentul Tk
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cu valori de tip tradițional și mai puțin cu cele tip deschidere la schimbare. Tabelul 9 prezintă rezultatele analizelor efectuate pe categorii de tineri din medii rezidențiale diferite. Interpretarea acestui tabel se poate face nu doar din punct de vedere diacronic, ci și sincronic. Nu facem o prezentare individuală, la nivel de indicator, ci vom face "decriptarea" global, în funcție de cele două axe: a) tradiționalism-deschidere la schimbare și b) rural-urban. Analiza din punct de vedere sincronic, între tinerii din medii de rezidență
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]