2,549 matches
-
vocația sa, iar dacă aceasta din urmă este cultura, ar însemna a o distruge de-a dreptul. Inserția tehnicistă și am arătat pe larg în ce fel universul economic se transformă sub ochii noștri în cel al tehnicii împinge această dialectică până la capăt. Ocolul pe care îl reprezintă acea hard science pe care o presupun tehnologiile elaborate nu privește cel mai adesea decât domenii restrânse ale activității economice și un număr limitat de indivizi: cea mai mare parte rămân să îndeplinească
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și care sunt formele instituționale. Simplificînd puțin lucrurile, regăsim aici două variabile fundamentale ale analizei lui Marx, care distingea forțele de producție pe de o parte și relațiile de producție pe de altă parte. Pentru el, istoria era fructul unei dialectici a celor două elemente. Substituirea progresivă a feudalismului cu capitalismul, de pildă, a rezultat din capacitatea celui din urmă de a ameliora forțele productive, dar pentru aceasta el a trebuit să descopere munca salariată și să schimbe raporturile sociale. Într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
fiind exclusă." Altfel spus, o propoziție e sau adevărată, sau falsă, deci sau una, sau alta dintre variante, dar nu amîndouă concomitent. Din păcate, deși spiritul disjuncției exclusive corespunde din plin regulilor logicii lui Aristotel, el nu ascultă de tiparul dialecticii hegeliene. Și cum hegemonia lui Hegel atinsese pragul supremației idolatre în epoca lui Kierkegaard, respingerea terțului exclus devenise un obicei la modă. Răspunsul lui Kierkegaard la această dilemă avea să se sprijine pe o prealabilă distincție: destinul unui om se
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
occidentale". În continuare e susținută necesitatea unei concordanțe între evoluția "seriilor formale" și "baza economică" ce, totuși, s-ar intercondiționa: "între cele două evoluții există atît o autonomie relativă (insistînd nu asupra autonomiei, ci asupra relativității ei) cît și o dialectică uneori contradictorie, discordantă". Marele obstacol apărut în fața artei moderne a fost dat de "încercările de intimidare" din partea "sistemelor regresive și totalitare ale secolului XX". Numai că se exemplifică exclusiv prin "intimidarea fascistă": "Fascismul afirmase că arta modernă este decadentă, ermetică
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
reduce la o emotivitate." De fapt, el descrie o stare care nu e doar a lui, ci a unei întregi civilizații: trăim vremuri în care moartea nu mai e un eveniment, ci o durată, o ieșire din spațiul guvernat de dialectica sacrului și a profanului. Doliul lui Barthes e unul aproape exclusiv intelectual. Autorul stabilește reguli și propune coduri comportamentale cu o perfectă detașare, ca și cum ființa sa profundă nu ar fi implicată deloc: "Să nu-ți manifești doliul (sau cel puțin
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
printr-o sinteză activă... în Imaginația, Sartre scrie; "... Nu există și nu vor exista niciodată imagini în conștiință. Ci imaginea este un anumit tip de conștiință. Imaginea este un act, și nu un lucru. Imaginea este conștiința a ceva..." * ... O dialectică, nu materialistă, ci transcedentală, a cărei sorginte husserliană se pierde nu numai în filosofia kantiană, dar și în cea elenă. Intuițiile științei materialiste, grosiere, bazată pe evidența unei experiențe privilegiate, ne împiedică să cunoaștem structura adevărată a lucrurilor. De unde, efortul
Conduita oglinzii, ca naivitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6844_a_8169]
-
sa, cu contemplația ce impalidează talpa, călcîiul, glezna, podul palmei, cu "capătul vag al unei clipe calme", cu absența și uimirea amestecîndu-se "cu norii, albii, duhul nears al verilor de fum" (ibidem). Ascensiunea spre Dumnezeu constituie, evident, bolta unei atari dialectici spirit/materie pe care poezia o punctează obsesiv. E la mijloc dorința descoperirii unui rost ontic, a așezării ființei pe portativul destinului, fapt ce răspunde însă în increat. Palparea divinității cu antenele lăuntrice duce la regretul de-a fi. Neantul
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
s-a îndrăgostit. Dar care își iubește, totuși, soția și copilul. Dar care ar vrea să simtă din nou adevărata dragoste. Dar care nu ar renunța, pentru aceasta, la familie și la dulcile obișnuințe din sânul ei... Suntem în plină dialectică sentimentală, remarcabil condusă și conturată, prin tușe succesive, de către prozator. Fiindcă i-am citit toate cărțile, pot să compar și să spun că aceasta este cea mai matură și mai bine realizată artistic. Lucian Dan Teodorovici abandonează tematica loser-ului perfect
Din dragoste by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7542_a_8867]
-
Constantin Țoiu De vorbă cu poetul Nichita Stănescu în 1966 Locul unei poezii ca a lui Nichita Stănescu este cerul platonician al ideilor tras mai târziu peste Bizanț. Focar de radiație apropiat, - dialectica esențelor - este mișcarea de participare a lucrului obscur, la desăvârșirea uitată. Această depășire o asigură Sensul iubirii, o limpezire maximă de idei și de viață, plenitudinea ființei angajată într-un dialog strâns cu cel de-al doilea corp al ei
Pasărea timpurie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7318_a_8643]
-
noapte steaua 'n tremurare.// Pe slujite vinuri frimitură-i astru'./ Munții'n Spirit, lucruri într'un Pod albastru./ Raiuri divulgate! Îngerii trimeși/ Fulgeră Sodomei fructul de măceș." Să fie, între cer și mare, în albastrul credinței bătînd în verdele păcatului, aici, dialectica (vorba lui Dodds) sufletului grec? Acela a cărui intuire spunea Barbu că e o favoare a zeilor? Zei de piatră și baladă, libertini și neîndurați, veghind jocul, tot atît cît îl și strică. Exista, în lumea elenistică, onoarea secundară, ????, pe
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
intitulat Parler de la pluie et du beau temps de Valeriu Stancu poartă mențiunea I (unu roman, n.n.), de unde rezultă că va continua în numerele viitoare, nu se știe cât. Mai găsim: Teatrul politic este teatru documentar? (I) de Ioana Petcu, Dialectica și muzica (II) de Paula Bălan, VOCES, îndrumătorii (I) tot de Paula Bălan, Basarab Nicolescu - un român în și dincolo de (trans!)lume (I) de Emanuela Ilie, Linia (I), Linia (II) Rugăciune (I) și Rugăciune (II), poeme de Laurian Stănchescu, Despre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]
-
ia în calcul contextul și o altă serie de posibilități și nu elimină din actul de justiție factorul uman. Cuvintele, învață acest tânăr polițist, silit să citească până la capăt articole întregi de dicționar, servesc puterea ori de câte ori puterea apelează la ele. Dialectica constituie aici un instrument prin care paradoxurile sunt administrate în favoarea radicalismului actului de justiție. Superiorul îi "demonstrează" subordonatului său că, înainte de a fi reduși la neant, cuvintele sunt cele care condamnă, sunt cele care fac să dispară datele conținutului uman
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
procesul de autonomizare pe care limbajul poetic și-l apropriază: "Aceasta ar fi, așadar, caracteristica esențială a poeziei moderne: angajată într-un dramatic proces de autarhizare a Limbajului poetic - care vrea să se hrănească și să existe exclusiv pentru sine - dialectica ei, cultivând de preferință tehnica negației, pulverizează în egală măsură Eul liric (fundament al oricărui romantism) și Realul obiectiv (fundament al oricărui clasicism)". Poet și comentator al poeziei, Ștefan Aug. Doinaș ilustrează, în cele două domenii, o egală aspirație spre
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
abia acolo am înțeles. Actorii deveniseră ceea ce Nichita Stănescu a spus despre ei: „copil fugit din jocuri". Am știut adevărul pe care-l trăiam până atunci fără să-l conștientizez, că spectacolul dă soluții și răspunsuri, că-ndeamnă mintea la dialectică. Este drept că traversam grăbit o perioadă de viață alergată, care nu prea mai are nici credință, nici iubire. Spectacolul lui Dabija te supune unui test sufletesc - Pe actori îi situează la limita de sus a conștiinței artistice - Pe public
Cu Pyram în turneu by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/6249_a_7574]
-
mai ales pentru a-și ascunde gîndurile, pentru a se sonda reciproc, pentru a-l convinge pe celălalt. Nici urmă aici de retorism romantic, deoarece Davila îl detesta, gonindu-l complet din textul său; locul retoricii este luat de o dialectică intimă, infinit mai profundă, ce combină logica și sentimentele: „Vodă: Că te vreau pe veci stăpînă, naltă doamnă, tot nu știi? Sunt mai vîrstnic decît tine, totuși mumă vreau să-mi fii. Ce m-aș face eu, sărmanul, de nu
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
Aproape în întregime discursul nu reprezintă decît o litanie a iluziei care se încheagă din figuri suave, din frăgezimi, din tresăriri mistice care se substituie certitudinii raționale. Aceasta se vede pusă mereu în chestiune, însă nu prin-tr-o dezbatere conceptuală, prin-tr-o dialectică articulată, ci prin subînțelesuri, prin nuanțe, prin semitonuri. Ostenit de analiză, eul se destinde în propria-i oglindire blînd fantastă: „rogu-ne ție / să ne dezbraci de orice clipă / și lasă-ne în schimb doar / îngeri de frunze" (35). Tendința
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
estimat și dacă această interpretare „etnopsihologică" a Olteniei (incluzând elemente de sociologie, psihologie, economie și istoriografie) va mai fi acceptată astăzi, după deceniile de „spirit oltenesc" ceaușist. Trebuie însă să recunosc că, măcar ca exercițiu al inteligenței și al unei dialectici materialiste liberale, textul lui Pandrea este captivant și incitant. Este de reținut și un aspect particular al eseisticii acestui mare autor, cu care istoria nu a fost deloc generoasă. Trilogia brâncușiană aspiră să fie un ciclu, dar nu un sistem
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
deces prematur, provocat de monotonia silogismelor. În fine, iată un detaliu desprins din fișele lui Băncilă: Nae își ținea cursurile stînd pe scaun la catedră și neavînd nici o gesticulație a mîinilor. Un trup inert căruia numai mimica și peristaltica lexicală (dialectica) îi țineau loc de spirit. Cu alura aceasta de pedagog pasiv a putut isca un cîmp de fascinație care azi e greu de intuit.
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
temperamentale, extrem de eficace, cu un scop al defensivei bine centrat. Spicuim cîteva din numeroasele „luări peste picior” practicate de Regman, cu regretul subînțeles de-a nu cita și altele, așijderea mult delectante: „În Antichitate te duceau cu lectica; azi - cu dialectica”; „Statul arde și statuia se piaptănă”; „De la Suveranul Pontif la Suveranul Poncif ”; Singurul lucru perfect în România: metrologia, care se poate lăuda cu o gamă infinită de «măsuri și greutăți»”; „Am constatat că nu puțini confrați (Adrian Marino, de pildă
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
versificației noastre, principii pe care le-a ilustrat apoi cu exemple proprii în Meșteșugul stihurilor românești. Dîndu-și seama că unica sa vocație este poezia de iubire, s-a îndreptat spre inspirația erotică din alte limbi, încercînd să-i surprindă acesteia dialectica internă și limbajul. S-a adresat mai ales unor poeți francezi, călăuzindu-se nu după valoarea lor literară (dificil de apreciat în epocă), ci exclusiv după tematica poeziilor. Fixîndu-se la Marmontel, Collardeau sau Dorat, a facut-o pentru că aceștia evocaseră
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
un spațiu. Eu am nevoie de o atitudine proprie, de o implicare a lui. De exemplu, Florica Mălureanu nu intervenea ca să mă servească, ci ca să-mi pună probleme pe care trebuia să le rezolv eu. Aceasta-i cea mai fecundă dialectică pe o scenă. G.B.: Criterii asemănătoare au intervenit și în alegerea actorilor, în lucrul cu ei? La originea iubirii și urii mele pentru teatru e ceea ce aș numi „labilitatea talentelor”, am oroare de actorul cameleon. Pentru mine, ca și pentru
Radu Penciulescu în dialog cu George Banu - Pentru un teatru la înălțimea omului – mărturisiri și convingeri – () [Corola-journal/Journalistic/5321_a_6646]
-
Da, avem nevoie de Europa, dar nu de această Europa", a spus Wauquiez într-un interviu pentru canalul belgian RTBF, unde a fost invitat să vorbească despre cartea sa, "Europa: totul trebuie schimbat". "Dezbaterea europeană s-a blocat într-o dialectica mortifianta. Fie suntem pro-europeni și atunci suntem obligați să apărăm Bruxelles-ul și să facem un inventar cu tot ce Europa a făcut pentru noi și nu am fi realizat niciodată altfel, fie suntem anti-europeni și singura noastră speranța este
Un lider al Dreptei franceze (PPE) cere o Uniune Europeană fără România. Joseph Daul: Stupid și intolerabil by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54456_a_55781]
-
Red Line (1998), unde câțiva dintre soldații americani luptând pe insula Guadalcanal în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial priveau natura cu ochii unui Gauguin refugiat în Tahiti, cu diferența că în loc de pensulă în mână aveau o pușcă. Natura și dialectica menuetului primordial dintre viață și moarte era prilejul acestei contemplatio morosa. În natură viața și moartea nu au semnificația unei rupturi, ci a unei continuități necesare a unui lanț care își reface necontenit verigile pierdute. În raport cu marele vals al vieții
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
Printre aceștia, E. Lovinescu în monografia din 1940, care îi rezumă astfel ideea principală: „prin studiul clasicismului refacem etapele formației spiritului omenesc”. Nicăieri nu va fi Maiorescu mai hegelian decât în disertația aceasta de început, care este un model de dialectică. Maiorescu se referă mai întâi la argumentele adversarilor opiniei despre utilitatea studiului latinei în gimnaziu. Ele sunt, firește, în număr de trei: autorii latini sunt traduși în limbile moderne; autorii moderni corespund mai bine standardelor noastre; latina e o limbă
„Pentru ce limba latină…“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5177_a_6502]
-
special, capabil să reacționeze puternic la claritatea de cristal a unei formulări, la atingerea catifelată a unei metafore, la intensitatea culorilor dintr- o imagine, la potențialul de viață al unei povești sau la eșafodajul complicat al ideilor în pulsația unei dialectici”. Cititorul „de ocazie” posedă doar „dimensiunea plană a lumii”, parcurgînd cărțile exclusiv „cu intenția de a umple printr-o plăcere (adesea snoabă) un timp gol. Bineînțeles, opțiunile sale de lectură sunt facile. Cel mult literatură de interes general”. Natural, interesul
Meditație asupra lecturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5216_a_6541]