2,180 matches
-
deficitare, procesul infecțios nu a putut fi jugulat. Studiul epidemiologic al materialului analizat evidențiază următoarele aspecte: - peritonita spontană a ciroticilor și a copilului sub 10 ani are o tendință descrescătoare în cursul celor 4 ani analizați, pe când infecția intraabdominală a dializaților în ambulatoriu se prezintă cu o tendință liniară ușor crescătoare; - vârsta sub 4 ani, sexul masculin și mediul urban au predominat în lotul peritonitei primare a copilului, în comparație cu peritonita la cirotici și la dializați unde au predominat cazurile din grupa
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
la copil, schema terapeutică a utilizat numai o parte din antibioticele recomandate drept protocol, și anume cefalosporine de generația a III-a (de tipul cefotaxim, ceftazidimă) și imipenem. Nu s-a înregistrat niciun deces, deci schema terapeutică a fost eficientă. Dializații în ambulator, cu peritonită spontană (19 cazuri) au fost tratați din schema recomadată cu asocierea de cefalosporine de generația a IIIa+ aminoglicozid (amikacină) sau vancomicină+ amikacină. Nu s-au înregistrat decese. Bolnavii cu ciroză și peritonită primară (21 cazuri) au
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
patogenice și diagnostico-terapeutice se desprind următoarele concluzii: - Peritonita primară sau spontană a reprezentat 16,6% din totalul infecțiilor intraabdominale, iar cea secundară, mult mai consistent participantă, cu un procent de 83,7%. - Peritonita spontană la cirotici a copilului și a dializaților în ambulator a totalizat un număr de cazuri cvasiapropiate (24-21-19); pentru primele două loturi se constată o tendință descrescătoare a cazurilor, iar la cel de al treilea lot se evidențiază o tendință liniară, ușor crescătoare. - Vârsta sub 4 ani, sexul
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
abdominal afectat și de ghidurile terapeutice ale Societății Americane de Chirurgie și de Boli Infecțioase. - Aplicarea ghidurilor terapeutice nu s-a putut face în toate cazurile din cauza disfuncționalității în aprovizionare din farmacia spitalului. - Astfel, peritonitele spontane la bolnavul cirotic, la dializații în ambulatoriu și la copilul cu sindrom nefrotic au beneficiat de schemele recomandate (cefalosporine de generația a III-a+amikacină, vancomicină+amikacină). - Din lotul de 64 bolnavi cu peritonite spontane au decedat 3 cazuri cu peritonită cu teren cirotic. - Peritonita
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
Cardiomiopatia uremică, a cărei principală manifestare este hipertrofia ventriculară stângă, este responsabilă de o parte însemnată a patologiei cardiovasculare la pacientul renal insuficiență cardiacă, aritmii, cardiopatie ischemică. Acest subiect este cu atât mai important cu cât prezența cardiomiopatiei la pacientul dializat cronic este epidemică, iar manifestările clinice în stadiile incipiente, susceptibile de a fi influentațe terapeutic, sunt absente. Mai mult, modificările cardiace asociate cardiomiopatiei uremice pot fi lipsite până în stadiile foarte avansate de expresie clinică [Parfrey et al., 1996; Covic et
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
asocierea disfuncției sistolice determină un risc enorm de mortalitate la 2 ani: cu 440% mai mare decât la pacienții cu ecocardiografie normală. De altfel, dacă analizăm principalele cauze de deces din cel mai larg registru pe plan mondial al pacienților dializați, vom constata nu numai contribuția semnificativă a cardiomiopatiei drept cauză directă de mortalitate cardiovasculară, dar și prevalența deosebită a altor cauze de mortalitate (vezi registrul US Renal Data System) care sunt legate fiziopatologic, cel puțin în parte, de prezența HVS
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
subcapitolele următoare. Tabelul III sintetizează principalii factori contributorii la apariția HVS. În concluzie, prevalența HVS este ridicată încă din stadiile incipiente ale IRC, existând un paralelism între creșterea prevalenței HVS și reducerea funcției renale. Această prevalență este maximă la pacienții dializați. Prezența HVS la inițierea dializei constituie un factor de prognostic negativ atât pentru morbiditatea, cât și pentru mortalitatea cardiovasculară. Asocierea la HVS a altor anomalii ecocardiografice (dilatație ventriculară, disfuncție sistolică) amplifică enorm morbi-mortalitatea pacienților dializați. Ca urmare, identificarea și tratarea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
prevalență este maximă la pacienții dializați. Prezența HVS la inițierea dializei constituie un factor de prognostic negativ atât pentru morbiditatea, cât și pentru mortalitatea cardiovasculară. Asocierea la HVS a altor anomalii ecocardiografice (dilatație ventriculară, disfuncție sistolică) amplifică enorm morbi-mortalitatea pacienților dializați. Ca urmare, identificarea și tratarea promptă și agresivă a tuturor factorilor corectabili (vezi tabelul III) implicați în geneza HVS la pacienții renali sunt obligatorii. Fiziopatologia hipertrofiei ventriculare stângi la pacientul renal La omul sănătos, hipertrofia cardiacă reprezintă un proces fiziologic
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
g/m2 în cursul unei ședin]e de hemodializă, ca rezultat al îndepărtării lichidului excedentar prin ultrafiltrare [Harnett et al., 1993]. O consecință a acestei constatări o reprezintă necesitatea de a interpreta indicii ecocardiografici în funcție de volumul lichidelor extracelulare la pacienții dializați și în relație cu momentul hemodializei: imediat pre, imediat post sau în perioada interdialitică. Studiile recente au determinat, arbitrar, parametrii ecocardiografici în condițiile unei abateri de la greutatea ideală (uscată) de maximum 1 kg, deci imediat postdialitic sau în cursul zilei
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
tensiune înaltă. în mod eronat, în clasificarea lui Koren, acești pacienți sunt considerați normali, în condițiile în care grosimea relativă a VS este mai mică de 0,45 și indicele de masă a VS este în limite normale. La pacienții dializați, un sistem de clasificare care se bazează în mare măsură pe volumele cavitare s-a dovedit a avea o putere discriminatorie mult mai mare în predicția unor evenimente cardiovasculare majore de tipul cardiopatiei ischemice de novo, insuficienței cardiace și morții
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
antihipertensive moderne, eficiente și cu reacții adverse reduse a dus la o scădere a prevalenței HTA necontrolate și la un declin concomitent al frecvenței HVS și al mortalității cardiovasculare în populația generală [Mosterd et al., 1989]. Prin contrast, la populația dializată, rata mortalității cardiovasculare rămâne deosebit de ridicată [USRDS Rocco et al., 2002; ERA-EDTA Registry Vanrenterghem et al., 1996], în condițiile unei prevalențe de asemenea foarte ridicate a hipertensiunii arteriale și a HVS [Mailloux et al., 1998; Harnett et al., 1988]. Aceasta
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
de asemenea foarte ridicate a hipertensiunii arteriale și a HVS [Mailloux et al., 1998; Harnett et al., 1988]. Aceasta se explică pe de o parte prin dificultățile reale în managementul hipertensiunii arteriale (știută fiind patogeneza multifactorială a acesteia la pacientul dializat), dar probabil mai ales prin prisma diagnosticului și a tratamentului inadecvat al HTA la această categorie de pacienți [Cannella et al., 2000]. Trebuie subliniat încă o dată rolul de prognostic negativ al HTA necontrolate și al hipertrofiei ventriculare stângi la bolnavii
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
pacienți cu insuficiență renală cronică terminală, non-diabetici și fără cardiomiopatie dilatativă: pentru întregul lot, cel mai bun predictor al dezvoltării HVS a fost vârsta, urmat de prezența HTA în antecedente și de fosfataza alcalină; atunci când au fost studiați numai pacienții dializați, HTA a fost identificată ca factor de risc independent doar la subiecții cu HVS severă. în ansamblu, pacienții cu HVS prezentau valori mai mari ale TA [Harnett et al., 1988]. Există autori care nu regăsesc relația HTA-HVS [Ikram et al
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
VS față de creșterea dimensiunilor pereților; comportamentul diferit al pacienților hemodializați, cu dializă peritoneală sau transplantați. Studii riguroase mai recente, prospective și incluzând un număr mare de subiecți au corectat aceste neajunsuri, evidențiind relația strânsă dintre HTA și HVS: la pacienții dializați cronic, un studiu canadian prospectiv [Foley et al., 1996] a constatat o asociere semnificativă între media valorilor TA pe perioada investigației și riscul de progresie a HVS, respectiv de apariție a cardiopatiei ischemice și a insuficienței cardiace congestive de novo
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
mărimea sporului interdialitic în greutate (un marker surogat al stării de hiperhidratare) și de valorile reduse ale hemoglobinei serice [Neves et al., 1997]. Asocierea HVS-TA sistolică (și absența ei pentru TA diastolică) are o explicație fiziopatologică simplă: majoritatea pacienților dializați prezintă o rezistență periferică (determinant major al TA diastolice) normală/redusă, precum și o reducere importantă a distensibilității arterelor mari (determinant major al TA sistolice crescute). La pacienții tratați prin dializă peritoneală continuă ambulatorie (DPCA), într-un studiu recent [Enia et
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
din cauza variabilității intrinseci a TA în timp, discrepanțelor în metodele de măsurare a TA, cât și a erorilor des întâlnite în măsurarea tensiunilor arteriale înregistrate obișnuit (clinic, office) [Appel et al., 1993; Bailey et al., 1993]. în plus, la pacientul dializat, aceste dificultăți sunt amplificate de fluctuațiile largi ale TA care apar atât intra-, cât și interdialitic, în condițiile variațiilor importante ale volumului lichidelor extracelulare consecutive procedurii hemodialitice [Cheigh et al., 1992]. În fapt, există încă multe incertitudini în legătură cu: a) metoda
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
considerate patologice; c) momentul adecvat pentru măsurarea TA (înaintea ședinței de hemodializă, intradialitic, postdialitic, în cursul zilei fără dializă) [Mailloux et al., 1998]. Pentru a elucida relația dintre modificările morfofuncționale cardiace și diversele posibilități de măsurare a TA la pacienții dializați, Cannella et al. [2000] au întreprins un excelent studiu ecocardiografic la o populație hemodializată stabilă, fără motive evidente de HVS, cu excepția hipertensiunii arteriale (anemia severă, insuficiența cardiacă congestivă, cardiopatia ischemică, insuficiența valvulară semnificativă, diabetul zaharat și sporul interdialitic în greutate
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
dificultățile în măsurarea TA prezentate anterior, cuantificarea ecografică a geometriei VS ar reprezenta un marker mult mai fidel al acțiunii îndelungate a TA asupra organelor-țintă decât măsurarea punctuală a valorilor tensionale; autorii recomandă ecocardiografia anuală sau chiar bianuală la pacienții dializați; existența unor discrepanțe semnificative între măsurătorile automate și cele clinice, masa VS fiind corelată, la pacienții clasificați discordant (ca normotensivi printr-o metodă și hipertensivi prin cealaltă), mai degrabă cu valorile obținute prin monitorizare automată ambulatorie; ca urmare, pacienții dializați
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
dializați; existența unor discrepanțe semnificative între măsurătorile automate și cele clinice, masa VS fiind corelată, la pacienții clasificați discordant (ca normotensivi printr-o metodă și hipertensivi prin cealaltă), mai degrabă cu valorile obținute prin monitorizare automată ambulatorie; ca urmare, pacienții dializați clasificați de regulă ca normotensivi în cursul măsurătorilor de rutină efectuate de către asistentele medicale sunt, în multe cazuri, hipertensivi patenți; doar 9 din 55 de pacienți prezentau o masă a VS normală sau cvasinormală; TA sistolică medie predialitică a acestor
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
V) mai mare. Reprodus cu permisiunea scrisă a editorului dializa eficientă, controlul tensional, hipertrofia ventriculară stângă și supraviețuirea pacienților în program de dializă. În practica nefrologică din țara noastră, efectuarea de rutină a monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale la pacienții dializați este rezervată deocamdată doar unor clinici universitare, efortul financiar și logistic fiind relativ important. Pot fi substituite, în anumite condiții, valorile TA obținute prin monitorizare ambulatorie cu măsurători clinice ale TA? Și dacă da, cu care anume, în raport cu ședința de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
comparabil cu TA medie obținută prin monitorizare automată ambulatorie vezi tabelul IV. Hipertensiunea arterială necontrolată reprezintă un factor determinant, probabil cel mai important în geneza hipertrofiei ventriculare stângi la pacientul cu IRC în stadiile predialitice, dar mai ales la pacientul dializat. Corelația HVS-tensiune arterială este prezentă chiar la valori ale tensiunii arteriale considerate în limita (superioară a) normalului în populația generală. Există o asociere evidentă între masa ventriculului stâng și TA sistolică. Cu fiecare creștere cu 10 mm Hg a TA
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
celei intermitente, convenționale (3 ședințe/săptămână) în controlul statusului volemic și al celui tensional [Woods et al., 1999; Raj et al., 1999]. În concluzie, hipervolemia cronică reprezintă un determinant major al hipertensiunii arteriale și al hipertrofiei ventriculare stângi la pacienții dializați. Controlul statusului volemic la pacienții hemodializați este dificil și devine și mai problematic la dializații peritoneali. Controlul agresiv al volumului extravascular, prin eforturi susținute de a atinge greutatea ideală (uscată) poate duce la regresia HVS. Determinanți ai hipertrofiei ventriculare stângi
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
et al., 1999; Raj et al., 1999]. În concluzie, hipervolemia cronică reprezintă un determinant major al hipertensiunii arteriale și al hipertrofiei ventriculare stângi la pacienții dializați. Controlul statusului volemic la pacienții hemodializați este dificil și devine și mai problematic la dializații peritoneali. Controlul agresiv al volumului extravascular, prin eforturi susținute de a atinge greutatea ideală (uscată) poate duce la regresia HVS. Determinanți ai hipertrofiei ventriculare stângi: anemia renală Rolul major al anemiei în geneza anomaliilor structurale cardiace din uremie a fost
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
traduce printr-o creștere a riscului cu 32% la pacienții anemici față de cei fără anemie), superior celui determinat de o creștere cu 5 mm Hg a TA, care este de numai 1,11 (+11%). În mod similar, la pacienții uremici dializați (433 de subiecți urmăriți pe o perioadă de 3 ani), scăderea cu 1,0 g/dl a Hb a reprezentat un factor independent de risc pentru apariția HVS (risc relativ RR = 1,28) și a dilatării cardiace (RR = 1,42
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
major al HVS și al dilatării consecutive. Rolul major al anemiei în progresia anomaliilor structurale cardiace din uremie este ilustrat de studiul lui Huting et al., care demonstrează într-o investigație prospectivă pe 2,5 ani la 61 de pacienți dializați independența anemiei față de HTA în geneza anomaliilor morfologice cardiace discutate mai sus (acestea sunt prezente și la pacienții normotensivi!). în studiul lui Huting [1988], manifestarea marcantă a cardiomiopatiei uremice a fost dezvoltarea în timp a HVS în special pe seama îngroșării
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]