254 matches
-
critica marxistă a orice și să eludăm contribuția omniscientului cârmaci la dezvoltarea filosofiei. O făceam pe riscul nostru și în virtutea unei credințe că datoria noastră este să pregătim viitorul (destul de abstract pe atunci). Filosofia este exercițiul gândirii critice, reflexive, exercițiu dialogal, pluralist, exercițiul prin care ni se oferă șansa să gândim problemele fundamentale ale existenței, cunoașterii, moralei din mai multe perspective. Învățarea filosofică este contrară și subversivă în raport cu orice dogmatism și totalitarism. Ea formează spirite libere, greu de manipulat, spirite care
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cea a relației "eu-el" vede în celălalt numai corp. Natura putea conta ca obiect al interpretării, ca un imens text, numai atunci când în spatele ei era Dumnezeu. Ce este în acest context interpretarea? Ea își găsește temeiul în relația eu-celălalt, relația dialogală de tipul eu-tu, relație înstrunită, mașinată de dorință. întrucît interpretarea se află pe linia deschisă de dorința, care duce de la Altul (Celălalt), la Limbă și comunicare, Sens și Cultură și explicitează semnificațiile și sensul, ea se înscrie în raționalitatea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
minți, a înșela": un verb cu o familie lexicală bogată în romaní (derivatul cu sufix românesc hohaiseală s-a specializat, cum am văzut, pentru un tip anume de înșelătorie). E ușor de imaginat cum forma trunchiată hoha a devenit marcă dialogală - probabil la început cu sensul "minți" "minciună!", "fals!", pentru a ajunge la: "nu e adevărat", "nu", "nimic" etc. Sensul strict negativ, azi mai cunoscut și mai frapant, e probabil unul deviat, dedus din contexte în care cuvîntul indica mai ales
Etimologii argotice: oha by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12561_a_13886]
-
taxinomia să conteze în sine. Orice întrebare poate fi astfel caracterizată în funcție de un număr mare de parametri. Clasificarea întrebărilor ține cont de variabile externe (socio-pragmatice și discursiv-argumentative) și interne (segmentale și suprasegmentale) extrem de detaliate. Pentru că simpla enumerare a opozițiilor (monologal / dialogal, oral / scris, față-în-față / la distanță, conversațional / convențional etc.) n-ar spune prea mult în lipsa exemplelor și a analizei care le susține, mă opresc la un singur caz: opoziția dintre întrebările ad-hoc și cele instituționalizate e detaliată prin descrierea unor variate
Despre întrebare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14308_a_15633]