355 matches
-
Premiul Nobel pentru Literatură. E drept că pe Ulici îl plăceau și femeile și pisicile, iar invidia îi era străină. * Cronicarul s-a mai arătat și în alte rînduri excedat de abundența "paginilor de jurnal" publicate antum în reviste de diariști de toată mîna, convinși că tu, cititor, nu mai poți de curiozitate să știi ce-au mîncat și cum a decurs digestia, ce-au visat azi noapte-n vis, buletinul meteo al unor zile anodine, lista lor de lecturi cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
i-l adresează congenerului său Dan C. Mihăilescu. Dinspre, adică, un partizan al ficțiunii resuscitate către un apărător al deliciilor memorialistice. Nu ar fi rău să ne întrebăm cât se poate de insistent: cine ești dumneata, domnule memorialist sau domnule diarist, și ce cădere ai să încondeiezi acid pe toată lumea? Nu cumva ne lăsăm furați de spectacolul vanităților? Mie mi se pare că a trecut vremea exagerărilor, dar, sincer, îl înțeleg pe Dan C. Mihăilescu că poate citi azi un jurnal
Idei contagioase by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8695_a_10020]
-
unei ideologii menite să-i vindece toate complexele de inferioritate culturală și istorică. Referindu-se, pe urmele lui Ortega y Gasset, la dezumanizarea produsă ca urmare a aservirii omului de o tehnică absolut indiferentă la posibilitățile și necesitățile ființei umane, diarista exclamă: ,Ce caută o imbecilă tehnic într-o țară hipertehnologizată? Sînt o infirmă". Consumismul ca mod de viață, freneziile comerciale agresive, ca și cele gregare și festiviste cu ale lor automatisme și stereotipii de rigoare o irită vizual și auditiv
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
mama lui este evreică și ar avea, sigur, neplăceri. După câteva cocktail-uri, se destăinuiește prietenului, apăsat, înăbușit. Da, era evreică, era din Craiova, bărbatul ei a părăsit-o cu doi copii mici, în Franța, a rămas evreică până la moarte". Diaristul consemnează mai departe cum i-a relatat că el, Eugen, a botezat-o cu mâna lui când mama s-a stins. "Și pe urmă, fără tranziție, îmi vorbește de toți Ťevreiiť care nu se cunosc: Paul Sterian, Radu Gyr, Ignătescu
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
lîngă țărm. Despăturite ca mai modernele calendare, foaie în lungul altei foi, fac o voaletă prinsă peste veac. Dindărătul ei, chipuri de doamne. Nu mai vorbesc de viziere și de domni, deși - o! - țin și ei jurnale, fiindcă doar despre diariste, șase la număr, e, sub un titlu sobru, alb, Confesiuni ale eului feminin, studiul cel mai recent semnat Liana Cozea, de curînd publicat la Paralela 45. Să intre doamnele! Jeni Acterian, Sorana Gurian, Oana Orlea, Lena Constante, Monica Lovinescu și
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
ăștia doi încarnează într-o asemenea măsură ideea de exil, de Ťexil perfect și totalť, încât dacă mâine și-ar lua catrafusele și s-ar instala în România, aș înceta să-i mai stimez". (pp. 22-23) O adevărată obsesie a diaristului Cristian Bădiliță este comparația civilizației românești cu cele ale țărilor occidentale. Firește, de cele mai multe ori, comportamentele și moravurile românești nu sunt o sursă de mândrie, și prima tentație a "patrioților neaoși" este să-l înjure cu năduf pe autor și
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
lumea în momente de cumpănă. Nu altminteri a procedat E. Lovinescu, militant atunci cînd era nevoie, într-un fel ce depășea decorul confortabil al camerei sale de lucru. Ființa omului de litere își dezvăluie o față socială, capabilă de solidaritate. Diaristul se transpune, empatic, în ipostazele confraților care suferă, protestează, se îndoiesc, se revoltă, speră: "Deșliu neliniștit să știe ce credem despre el. A fost printre cei mai tari (écuries d'Augias) alături de Manolescu, I. Mălăncioiu, Jebeleanu, Doinaș, Zaciu". Sau: "Telefon
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
romane, de la noi și de-aiurea, în biografii de scriitori, ca aceea a lui Filimon, "cîntărețul de biserică peltic și gurmand". Culese dintr-un timp deja "răcit", care-l lasă, cu larghețe, să-și croșeteze subtilitățile pe prozator, nu pe diarist, amintirile își pierd din "buchet" cînd cîte-o "ancoră" le trage la zi. Vorbesc de scurte cronici TV, care bruiază reverii diafane de cititor pătimaș, de opinii suferind de morbul generalizării, cu acroș la stricta actualitate. Un jurnal este, totuși, pe
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
aici. În fine, jurnalul de călătorie alcătuiește cel de-al treilea tip; pretextul său e o "escursiune" care pune în evidență confruntarea între două culturi sau moduri de viață. În literatura noastră, aceasta e forma cea mai veche, căci toți diariștii autohtoni de la Milescu se trag. Interesant este că, o dată cu trecerea timpului, se observă o vizibilă culturalizare a formei. Pe la 1930, Eliade mai putea să descopere fascinat, aidoma călătorilor din secolul romantic (Golescu, Alecsandri, Filimon & Co.), mirajul unei culturi străine. Nu
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
unei culturi străine. Nu și autorii contemporani: mai ales în a doua jumătate a secolului (la Eugen Simion sau Gabriela Melinescu, de pildă), obiectul jurnalului de călătorie încetează să mai fie confruntarea dintre culturi, ci aceea dintre imaginile prefabricate ale diaristului și realitățile trăite. Turistul contemporan nu se mai întreabă, asemenea lui Aurel Vlaicu, câți creițari va fi costat "drăcovenia" ceea de Luvru, ci revede ilustrata sau recitește pasajul cu pricina pentru a-și verifica informațiile pe teren. La fel se
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
a cosmosului" trădează, de fapt, o criză a jurnalului de călătorie. De vreme ce clișeele identitare tind să devanseze realitatea, pitorescul - valuta forte a peregrinilor dintotdeauna - se dezvăluie cu mare zgârcenie, privirea voiajorului rămânând adesea captivă în țarcul propriilor reprezentări. Astfel încât, vrând-nevrând, diaristul rătăcește uneori nu pe imașuri feerice, ci în labirintul enciclopediei de uz personal. În cazul Ioanei Bot, două sunt modelele dominante: tradiția autohtonă a prozei de hălăduială, pe care autoarea o invocă frecvent, amintindu-și cu ironie de "strămoșul Dinicu
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
acel melting-pot specific unui mediu multicultural constituie sursa acestui pitoresc second-hand. Chiar și atunci când îi descrie pe aborigeni, Ioana Bot e preocupată mai mult de particular decât de "specific"; fără a eluda reflecția, ea evită generalizările. Iată de ce, spre deosebire de alți diariști - Eugen Simion își încheia Jurnalul parizian cu un consistent capitol despre "spiritul francez" -, autoarea nu caută un "sentiment helvet al ființei", ci eterogenitatea umanului. Astfel, sunt de reținut, în această comédie a limbajelor și mentalităților, paginile despre bulgarul fascist, despre
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
personală va fi jucat un rol nefast." Sunt judecăți cumpănite ale unui eu cu rănile vindecate și a cărui fire melancolică, aptă nu numai contemplației, ci și incisivei observații, îndură singurătatea, asumându-și, totodată, umanitatea: "sunt și nu sunt un diarist. Jurnalul meu intermitent este, în cele din urmă, o expresie a singurătății care fuge de ea însăși, a nevoii de comunicare, a căutării unui dialog." În ochii care te privesc cu simpatie ai conlocutorului joacă în răstimpuri, mai mult decât
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
bună parte din carte are aspectul unui jurnal de idei, un amplu eseu în care sunt comentate ideile politice, culturale, literare care țin, la momentul respectiv, capul de afiș al vieții intelectuale franceze. Cum nimic nu este nou sub soare, diaristul este, la un moment dat, fascinat de disputa creată în presa literară franceză în urma deconspirării faptului că Alfred de Vigny a fost informator al poliției, iar Benjamin Constant este autorul unui denunț în urma căruia un preot a fost arestat și
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
Înainte și după Edith, romanul antropologic din Amazon Beaming, fiorul plin de autenticism al întâlnirii omului modern cu australopitecul din Almost Adam și, dacă minimalizăm formulele narative populare utilizate, obținem o operă demnă de a fi analizată. În jurnalul Întoarcerea, diaristul scrie despre o "conștiință compartimentată", referindu-se, fără îndoială, la relația biografie vs. operă. Ei bine, această conștiință este răspunzătoare de disponibilitatea, flexibilitatea și inteligența de tip llosian ale romancierului de a scrie în mai multe genuri populare. Utilizarea persoanei
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
În plus, cu Ciprian Măceșaru înțelegi că sursa sensibilității artistice stă în vulnerabilitate, dar o vulnerabilitate care nu provine dintr-o clătinare patologică, ci din conștiința precarității constitutive. Această conștiință a șubrezeniei proprii, dublată de o blîndețe cronică, îi conferă diaristului o fatală nesiguranță de sine, o lipsă de încredere pe care și-o înfățișează fără ton de lamentație și fără imbold de înduioșare de sine: „Sunt labil psihic. Acum mă dau cu capul de pereți, peste doar un moment devin
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
unui spirit lipsit de agresivitate, cumsecădenia lui învăluindu-l într-o aură inofensivă și plăcută. Un om bun de la care nu te poți aștepta la nimic rău - ipostaza aceasta, deși e sublimă etic, e nefertilă sub unghi filozofic, de aceea diaristul, aplicîndu-și tiranic imperativul purității morale, se expune pericolului de a se steriliza artistic. E atît de moral că pare sterp, și atît de cast că pare nefecund. Îi lipsește tenacitatea dată de ură sau încrîncenarea iscată din răutate. N-are
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
scris și publicat Postmodernismul românesc, Orbitor - Corpul, Jurnalul , Enciclopedia zmeilor și cînd s-a născut Gabriel. Dacă în volumul precedent marea provocare era despărțirea, nu doar simbolică, de generația '80, surplusul de responsabilitate și asumarea riscurilor detașării de pluton, neliniștea diaristului vine acum din efortul sprintului individual, din nesiguranța rezistenței la uriașa probă a scrisului ale cărei ștachete și le ridică singur tot mai sus. Doctoratul, trilogia care își cere partea secundă, celelalte cărți, în jurul lor gravitează viața scriitorului, și Mircea
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
Gabriel Liiceanu, ideea înființării unei case memoriale Eugen Lovinescu începe să prindă contur tot mai clar. La fel ca timpurile în care trăim, notațiile din acest ultim jurnal sunt făcute cu sufletul la gură. Majoritatea sunt scurte, scrupuloase, nervoase, factuale. Diarista notează cu acribie conținutul convorbirilor telefonice, al corespondenței, rezumă în câteva vorbe conversațiile pe care le poartă cu unii și cu alții. Într-un fel, tot acest jurnal este o încercare disperată de a trăi în prezent, de a nu
Sfârșit de mileniu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10095_a_11420]
-
fericiților (1986), Arhipelagul (1988), Roata lumii (1988) ș.a. Țărm târziu se constituie ca încă o dureroasă mărturie despre "epoca de aur", a foamei și a frigului, despre toate interdicțiile impuse scriitorului de o cenzură care amintea stalinismul anilor '50. Observațiile diaristului, știute și din alte jurnale, vin parcă să stimuleze memoria prea scurtă a multora, uituci de câte ne-a fost dat să pătimim în acele vremii de restriște. Magazinele erau aproape goale, înțepeneai ore întregi la coadă pentru carne și
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
stai îmbrăcat cu paltonul. Uneori, }ărmul târziu se întâlnește cu Jurnalul lui Mircea Zaciu: "Vorbă care circulă în București: ŤCine n-a murit de frig în iarna trecută va regreta în iarna astať." " Mizeria și umilința răbdării ne încovoaie" - notează diaristul; exasperat, el simte cum alunecăm "în haosul unui dezastru din cauza demenței unui singur individ și a iresponsabilității și incompetenței unei clase îngrămădite în jurul lui". Benzina se dădea cu țârâita, lipseau medicamentele, studenții și profesorii, în loc să se ducă la cursuri, erau
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
absurde și mai revoltătoare: să se demoleze biserici și cimitire (Crângași) să fie scoase din biblioteci cărțile semnate de scriitori "fugiți" (Nicolae Balotă, Lucian Raicu și încă alții), aplaudacii, lumea politică, "sinistră ca o faună de bestii", cum îi apare diaristului, nu prididea să-i aducă osanale "fiului iubit, cel mai iubit dintre eroi". Excedat, Radu Ciobanu așteaptă și el, ca pe o minune, dispariția fizică a dictatorului, reflectând amar și cu trimitere transparentă, când se anunță moartea bătrânului secretar general
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
împătimit meloman. în afara desfătării artistice, Sonata lumii, Patetica, "Imperialul" au asupra psihicului său un efect liniștitor: "A fost o terapie de pe urma căreia, chiar dacă n-am devenit mai optimist și mai entuziast, sunt, în mod sigur, mai împăcat și mai calm". Diaristul crede că muzica i-ar putea stimula și scrisul, reprezentând pentru el adevăratul sens al vieții: Și mi-e dor să mă văd iar scriind, supus acestui chin vital, singurul care-mi poate întreține activă conștiința împlinirii". Ca să se sustragă
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
premiilor literare. Cenzura ocupă și ea un loc "privilegiat". în acei ani, toate cărțile trebuiau să ajungă la faimosul Dulea, care a masacrat nu o dată capitole și pagini întregi. Se interzicea numele lui "Dumnezeu", înlocuit cu "divinitate" și cuvântul "memorii". Diaristul ne dă și o explicație: "memorii înseamnă istorie, iar istoria nu are voie s-o facă oricine. Asta de la apariția unor memorii ale unui fost ilegalist care nu pomenea nimic de marele revoluționar". Cărțile se amânau din plan în plan
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
aplauze. Însemnările jurnaliere ale lui Radu Ciobanu, care se încheie în 1989, după acea dată, se transformă în amintiri (Un fel de Addenda). Este evocat Congresul XIV al PCR, când se aștepta ca viitorul secretar general să fie Ion Iliescu. Diaristului i se părea "deschis, comunicativ, capabil de dialog, avea simțul umorului și mai ales știa să râdă, mare lucru la un ostaș al partidului". Dar curând s-a dovedit că erau calități de suprafață, care au sedus și au înșelat
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]