352 matches
-
ireductibilă”. În atare condiții, scriitorul își socotește viața încheiată, ceea ce mai trăiește este pentru el o viață „suplimentară”, o „anticameră a morții”. În Jurnal intermitent tonul incisiv cu care sunt denunțate tarele epocii comuniste, revoltele și indignările se atenuează cumva. Diaristul fusese constrâns să nu mai pună mâna pe condei timp de un deceniu (1954-1964) pentru că, pe de o parte, sperase ca după moartea lui Stalin să apară un dezgheț, ceea ce nu s-a întâmplat, și pe de alta, pentru că îi
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
la Miliție sau la Securitate ca să fie descusut în legătură cu biografia sa. Mai târziu, spre sfârșitul anului 1981, se ivește un alt motiv de părăsire a însemnărilor din jurnal, și anume ideea că, oricât ar fi de sistematic în consemnarea realității, diaristul nu va putea să dea seama decât în mică măsură asupra epocii, totul devenind „monstruos și absurd”. Își notează totuși gânduri, reflecții, experiențe, dar nu mai face din aceasta un oficiu zilnic. Acum lecturile sale preferate sunt jurnalele, memoriile și
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
Diavolul a fost depășit de om, JL, 1998, 1-2; Iordan Datcu, Șapte ani din jurnalul lui Pericle Martinescu, ST, 1998, 4-5; Monica Lovinescu, Memorialist al Apocalipsului, RL, 1998, 28; Z. Ornea, Filigranul amintirii, RL, 2000, 14; Iordan Datcu, Pericle Martinescu, diarist și eseist, ALA, 2001, 581; Ioana Pârvulescu, În miezul nopții, RL, 2001, 8; Ioana Pârvulescu, Vânătoare de scriitori, RL, 2001, 9; Cornelia Ștefănescu, Răgaz printre cărți, JL, 2002, 1-4; Georgeta Drăghici, Utopia autenticității, RL, 2002, 14; Dicț. scriit. rom., III
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
respins versiunea inițială a volumului Atelierele (1980-1984), apărut abia în 1990. Dar, deși configurația cărții este oarecum circumstanțială (o dovedesc poeme ca Ramură de măslin, Definiție sau Anul acesta cireșele), Aripa secretă nu e o scriere oarecare de vreme ce situația micii diariste constituie pentru poetă prilejul unei identificări explicite. Toate temele definitorii pentru M. - condiția poetului, tumultul istoriei, moartea, cruzimea și violența, solitudinea insurmontabilă etc. - se întâlnesc în aceste versuri sub forma notației organice, a reveriei funebre și a confesiunii jugulate: „Tenebroasele
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
Eugen Negrici), autorul cultivă - într-un text care mizează pe notație și pe atmosferă, dar nu ignoră nici perspectiva analitică, nici dicțiunea poematică, nici realismul reprezentării - „farmecul vetust” al unui trecut circumscris lumii vâlcene și bucureștene interbelice. O însemnare a diaristului („atmosfera «retro» mă fascinează”) și romanul Autoportret cu bască (1981) sunt edificatoare în acest sens. Aici protagonistul, bătrânul pictor Șerban Milescu, „pare că vine din alt secol, uitat de oameni și uitat de multă vreme în legendă”. Întâlnirile lui cu
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
vădește frecvent dimensiunea autobiografică, abordată direct în Cuibul de barză, „roman memorialistic”, în care reconstituirea propriei vieți interferează atât universul scrierilor de ficțiune, cât și cronica subiectivă a anilor 1966-1989, transpusă anterior în paginile a cinci tomuri de Jurnal (1997-2001). Diaristul consemnează momente ale scrisului, demersuri editoriale, impactul cu cenzura, secvențe din intimitatea familiei, reflecții asupra oamenilor, climatului literar și asupra propriei opere. Fără să fie o agendă strictă de laborator scriitoricesc, Jurnalul confirmă înclinația către retrospecție. M. alege calea unei
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
zile goale, „istorice” sau zadarnice. Meditația politică interferează cu aceea morală și intelectuală; în aceeași zi se consemnează, spre pildă, uciderea lui Armand Călinescu, o supărare a lui P. P. Panaitescu, apariția unui roman care i-a plăcut ori nu diaristului, se vorbește despre mișcarea legionară, despre oreionul cutărui nepot ș.a. Jurnalul lasă impresia unui puzzle uriaș, supus continuu agregării și dezagregării. În pragul senectuții autorul asistă aparent detașat la ce se petrece în juru-i, cu grija de a adăposti de
ROSETTI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289379_a_290708]
-
și lucidă deopotrivă, analizându-se necruțător, în dorința de a se autoperfecționa. Auster până la puritanism, zbuciumatul lasă din când în când să i se întrevadă firea de un cotropitor senzualism. E loc, desigur, și pentru meditații despre soartă, fericire, moarte - diaristul având, dincolo de postura livrescă, de inspirație byroniană, un sentiment acut al morții. Se simte, în acest jurnal, o tensiune a sentimentului patriotic, pașoptistul asumându-și cu un soi de fanatism sarcina de „propagandist revoluționar”. De memorialistică țin și însemnările De la
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
a autoarei lor, ca și prin contribuția sa semnificativă la perpetuarea axiologică a creației în limba română în condiții potrivnice, L. rămâne una dintre figurile marcante ale vieții intelectuale românești contemporane. Memorialistă în La apa Vavilonului (I-II, 1999-2001) și diaristă în Jurnal (I-III, 2002-2003), L. oferă, ca și Virgil Ierunca în Trecut-au anii..., mărturii de prim ordin, energic subiective, dar de neînlocuit, asupra destinului propriu și asupra destinului intelectualilor români sub zodia cortinei de fier. Asemenea articolelor critice
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
care prozatorul I. D. Sîrbu conștientizează cu luciditate și durere cât de potrivnice afirmării sale literare autentice au fost vremurile trăite. Prezentând atitudinea unui cetățean și intelectual exemplar, ea sesizează că obsesia ratării îl marchează atât pe epistolier, cât și pe diarist, dar exteriorizarea ei este diferită - umorul înșelător al „bufonului Gary” în scrisori, meditația și luciditatea necruțătoare în paginile de jurnal. Cronică a ultimului deceniu de viață și mod în care un spirit eminamente liber filosofează asupra istoriei, Jurnalul... oglindește zbuciumul
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
doua secțiune a cărții, acordând aici o atenție specială textelor deschis autobiografice (jurnale, memorii, epistolare etc.). Jean-Jacques Rousseau, André Malraux, Albert Camus, Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir sunt protagoniștii de marcă, împreună cu Marin Preda. S. este, de altfel, un excelent „diarist” el însuși, în „jurnalul parizian” Timpul trăirii, timpul mărturisirii (1977) și în cel „german” Sfidarea retoricii (1986). Examinând în secțiunea următoare „strategia criticilor”, cu excelente pagini consacrate lui Roland Barthes, Jean-Pierre Richard ș.a., își definește o formulă proprie, reclamându-se
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
de „refracție” ș.a.m.d., cum se întâmplă când e vorba despre problemele spinoase ale autenticității, sincerității, verosimilității, și se confruntă, după caz, cu prefăcătoria, poza, bovarismul, histrionismul, chiar cu „excesul” de sinceritate (altă formă de ficțiune, în fond) a diariștilor. Delicată, deloc ușoară postură pentru comentator. Și totuși, se vădește că asedierea minuțioasă, din diferite unghiuri apropiate, a chestiunilor vizate, jocul subtil de ipoteze și retractări limitate, punctate cu afirmații revelatoare rostite energic, repetiția inteligent-persuasivă impun concluziile cu tăria unei
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
au dus la suprimarea democrației, la discriminări rasiale și instituționalizarea antisemitismului, la deportări și pogromuri, la instaurarea regimului legionar și a dictaturii militare, la război și la ocupația sovietică. Direct afectat, mai cu seamă ca evreu, de toate măsurile antidemocratice, diaristul își exprimă solidaritatea cu neamul său prigonit, considerând că ar fi imoral să nu împărtășească soarta celor hăituiți „de două mii de ani” pe considerente absurde. D. Sebastian este un scriitor prin excelență inteligent. Ceea ce prețuim în scrisul său este netăgăduita
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
jurnal - care nu e scris din fuga cotidianului, ci, cum ar fi spus Roland Barthes, lucrat à mort - o „încercare a scriitorului”, dar una a cărei rațiune de a fi rămâne, în cele din urmă, tot jurnalul. Ca atare, „lucrarea” diaristului, practicând detașarea de contingent chiar atunci când îl evocă, nu pregătește altceva, ci dobândește virtuțile ficțiunii, devine un produs elaborat. În Punte, unde Teofil A. reapare, complexitatea crește prin suprapunerea mai multor partituri și prin subtile note de subsol. Cu o
ŢOPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290226_a_291555]
-
ghiduș sau amărui, pe marginea unor întâmplări comicoase (cărora le imprimă o tușă de caricatural), a unor fapte de senzație decupate de prin ziare și a fel de fel de pătăranii despre care „nu multă lume știe”. Trezește interes curiozitatea diaristului pentru fenomenele stranii, care depășesc înțelegerea imediată. Suculente sunt secvențele din lumea teatrului, ce tind să se rotunjească încet-încet într-o istorie anecdotică și pitorească a scenei românești. Între șarjă și „autoșarjă”, U., pe cale de a deveni el însuși un
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
orice caz, este surprinzătoare într-o lume care se conduce după principiul „morții cu morții și viii cu viii” sau „ochii care nu se văd se uită”. În afara acestei unice iubiri spirituale și a tragediei individuale pe care o presupune, diarista cunoaște și alt rând de tragedii. Jurnalul este și din acest punct de vedere extrem de interesant pentru că oferă date despre modul în care judecă o femeie lucidă epoca prin care trece. Cunoaște mișcările politice din anii ’30, ascensiunea fascismului, rebeliunea
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
George Enescu și își notează cu acuitate impresiile. Portretul Marucăi Cantacuzino Enescu este bun. O scenă epică remarcabilă, călinesciană, este aceea care înfățișează o nuntă aristocratică după război. Bine prinsă e atitudinea demnă, puțin scorțoasă a oamenilor scăpătați. Dar religioasa diaristă nu se arată invariabil blândă. Pe Elena Văcărescu, marea doamnă franco-română, o bănuie de impostură: „Nu e om de adevărată cultură, nu are dragoste respectuoasă față de adevăr”. Pe Heidegger îl suspectează de „onanism intelectual”, despre Montherlant spune că „are un
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
Securității, lupta cu echipa naționalist-comuniștilor din Uniunea Scriitorilor, lingușelile, turnătoriile, limba de lemn, culisele breslei. Sunt bine marcate și atitudinile de protest, rapid și drastic sancționate, pe care și le-au asumat Dan Deșliu, Dorin Tudoran, Ana Blandiana, Mircea Dinescu. Diaristul este când reporter, cu talentul de a relata, când bun portretist (Alexandru Paleologu, Ion Caraion) sau maestru al caricaturii (Suzana Gâdea), când memorialist liric, când peisagist atras de culoare, când prozator de factură balzaciană în descrierea mediilor și a unei
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
un strat de lavă întărită. NICOLAE MANOLESCU De ce ținem un jurnal? Mircea Zaciu citează într-un rând pe Julien Green („țin un jurnal în chip regulat în speranța poate un pic nebună de a opri timpul”) și explicația dată de diaristul francez s-ar potrivi într-o oarecare măsură și lui însuși: ține cu osârdie zece ani un jurnal nu ca să oprească timpul (care nu poate fi, de altfel, oprit), ci ca să fixeze un rău adânc, un rău generalizat, un rău
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
la întâlnirile prilejuite de venirea lui Mircea Eliade la Paris, face vizite lui Emil Cioran și plimbări cu Monica Lovinescu etc. Distanța aristocratică și comentariul acid caracterizează multe comentarii ale memorialistei. La dineul pentru Eliade, doctor honoris causa la Sorbona, diarista remarcă: „Toată seara, nota pariziană s-a pierdut în concertul de adulații în stil românesc, cu care cei prezenți îi înconjoară pe cei mari”, tot atunci sesizează „noua atitudine românofilă” a lui Eugen Ionescu, care, evocând timpul când împreună cu Eliade
STOLOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
un amestec hibrid între memorii și jurnalul intim. Menționabile sunt părerile despre Titu Maiorescu, de pildă, dar mult mai interesante se arată însemnările jurnaliere. Există cel puțin trei straturi ale scriiturii. Primul ar fi dat de evenimentele dramatice la care diaristul a asistat: sfârșitul războiului, ocuparea țării de către ruși, abdicarea regelui, comunizarea țării, încercarea de suprimare a unei părți a intelectualității românești; al doilea strat se naște din consemnarea zvonurilor care circulau în București despre evenimentele ce se precipitau, iar al
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
Mai mult decât alte personaje, protagonistul romanului Cora și dragostea resimte acut imposibilitatea de a-l înțelege pe celălalt - monadă hermetic repliată asupră-și. Jurnalul pe care îl ține Mihai este un mijloc de decriptare a celuilalt, dar și a diaristului însuși, care își analizează cu maximă luciditate derapajele conștiinței și imposibilitatea comunicării reale - altă temă a scriitorului. În tânărul P. E. Lovinescu îl vedea pe liderul noii generații de romancieri. Pronosticul său avea suficiente premise. Dacă istoria postbelică ar fi
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
meteorologice, bibliografii, bilanțuri, liste de bucate sau fișe medicale, pentru a transfigura aceste exerciții prozaice în experiențe autoformative. Dublând în permanență planul înregistrării seci cu acela reflexiv, oprindu-se asupra emoțiilor estetice, ca și asupra detaliilor prozaice de viață cotidiană, diaristul reține atmosfera de efervescență spirituală a dezbaterilor de idei dintre membrii Școlii de la Târgoviște, consemnează de pe poziții de inaderență organică ecoul negativ al inițiativelor regimului comunist asupra traiului zilnic, își expune proiectele și își dezvăluie șantierul de creație, în care
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
încredere în propria vocație, noi posibilități de expresie și de supunere a sensibilității la rigorile formei literare, reconstituind astfel elementele definitorii ale unei existențe dominate de imperativul artistic. Deși temele rămân oarecum aceleași, în Prizonier al provizoratului. Jurnal. 1957-1970 (2002) diaristul privilegiază reflexul interior al întâmplărilor. Nu lipsesc totuși notele de lectură, reproducerea unor citate (spre exemplu, din jurnalul lui Delacroix), sunt consemnate scene cotidiene, unele grotești, sau se fac referiri la realitatea socială și literară. Viața pare că aparține unui
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
subintitulată Mărturisiri, având pe copertă titlul Destăinuirile iubitei și structurată ca un roman. Prima parte este constituită de secvențe din jurnalul ținut de Helianta, alter ego al autoarei, în timpul studiilor secundare. Paginile sugerează ceva din atmosfera internatului de fete, cu toate că „diarista” nu are darul portretizării, nici al evocării micilor întîmplări, iar stilul e neglijent. Ultima parte, având în centru epoca celor două căsătorii nefericite, împletește relatările Heliantei cu pasaje decupate din scrisorile celor doi. Procedeul, productiv în sine, dă greș aici
NEGRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]