959 matches
-
o fază CP), fie cu un complement nonfinit, care reprezintă o fază vP (infinitiv pentru a putea; participiu sau supin pentru a trebui). Importante pentru discuția noastră sunt complementele nonfinite, adică fazele vP: în cazul verbului a putea, valoarea de diateză a construcției putea + infinitiv se exprimă prin intermediul variației de diateză a infinitivului (activ - infinitiv activ: Ion poate citi romanul / pasiv - infinitivul pasiv: Romanul poate fi citit de Ion); în cazul verbului a trebui, complementul nonfinit nu variază după diateză, însă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
o fază vP (infinitiv pentru a putea; participiu sau supin pentru a trebui). Importante pentru discuția noastră sunt complementele nonfinite, adică fazele vP: în cazul verbului a putea, valoarea de diateză a construcției putea + infinitiv se exprimă prin intermediul variației de diateză a infinitivului (activ - infinitiv activ: Ion poate citi romanul / pasiv - infinitivul pasiv: Romanul poate fi citit de Ion); în cazul verbului a trebui, complementul nonfinit nu variază după diateză, însă diateza este inerent specificată de complementul nonfinitiv (pasiv - selecția participiului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de diateză a construcției putea + infinitiv se exprimă prin intermediul variației de diateză a infinitivului (activ - infinitiv activ: Ion poate citi romanul / pasiv - infinitivul pasiv: Romanul poate fi citit de Ion); în cazul verbului a trebui, complementul nonfinit nu variază după diateză, însă diateza este inerent specificată de complementul nonfinitiv (pasiv - selecția participiului pasiv adjectival: Trebuie citită cartea / non-pasiv, impersonal - selecția supinului: Trebuie mers la școală). Cu alte cuvinte, variația de diateză se marchează în domeniul lexical, nu în domeniul funcțional, fapt
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a construcției putea + infinitiv se exprimă prin intermediul variației de diateză a infinitivului (activ - infinitiv activ: Ion poate citi romanul / pasiv - infinitivul pasiv: Romanul poate fi citit de Ion); în cazul verbului a trebui, complementul nonfinit nu variază după diateză, însă diateza este inerent specificată de complementul nonfinitiv (pasiv - selecția participiului pasiv adjectival: Trebuie citită cartea / non-pasiv, impersonal - selecția supinului: Trebuie mers la școală). Cu alte cuvinte, variația de diateză se marchează în domeniul lexical, nu în domeniul funcțional, fapt care justifică
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în cazul verbului a trebui, complementul nonfinit nu variază după diateză, însă diateza este inerent specificată de complementul nonfinitiv (pasiv - selecția participiului pasiv adjectival: Trebuie citită cartea / non-pasiv, impersonal - selecția supinului: Trebuie mers la școală). Cu alte cuvinte, variația de diateză se marchează în domeniul lexical, nu în domeniul funcțional, fapt care justifică prezența unui Grup al Diatezei VOICEP în domeniul lexical vP. 44 E.g. vezi folosirea temei infectum la prezent pentru verbele care disting cele două tipuri de temă (merg-
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
complementul nonfinitiv (pasiv - selecția participiului pasiv adjectival: Trebuie citită cartea / non-pasiv, impersonal - selecția supinului: Trebuie mers la școală). Cu alte cuvinte, variația de diateză se marchează în domeniul lexical, nu în domeniul funcțional, fapt care justifică prezența unui Grup al Diatezei VOICEP în domeniul lexical vP. 44 E.g. vezi folosirea temei infectum la prezent pentru verbele care disting cele două tipuri de temă (merg- / mers-). 45 Adverbul de negație nu, el însuși specificator, induce efectul de blocare a deplasării la C
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
mai (e.g. *Poate mai veni) (deși încorporarea adverbului mai în structura infinitivului nu este exclusă pe criterii morfologice, infinitivul din alte structuri acceptându-l liber pe mai, e.g. va mai veni); în schimb, capacitatea infinitivului de a marca distincții de diateză în structura cu verbul modal putea (e.g. Ion poate citi cartea / Cartea poate fi citită de Ion) arată că infinitivul are un anume grad de elaborare sintactică în domeniul vP (v. Nicolae 2015d). 49Le mulțumesc Ralucăi Brăescu și Adinei Dragomirescu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de zile. ... Fișa 97 Warfarina Examenul medical la angajare: a) conform datelor cuprinse în dosarul medical; ... b) hematocrit, hemoglobina, leucograma; ... numărătoare de trombocite, timp de sângerare, timp de coagulare, timp de protrombina; examen sumar de urină pentru hematurie; c) contraindicații: ... ● diateze hemoragipare; ● ulcer gastric și duodenal; ● hemoroizi cu sângerări; ● anemie. Controlul medical periodic: a) examen clinic general - anual; ... hematocrit, hemoglobina - anual; timp de sângerare, timp de coagulare - anual; timp de protrombina - anual; examen sumar de urină pentru hematurie - anual; b) 7
METODOLOGIE din 30 octombrie 2001 privind examenul medical la angajarea în munca, examenul medical de adaptare, controlul medical periodic şi examenul medical la reluarea muncii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139124_a_140453]
-
la IRC. De aceea trebuie evitați și înlocuiți cu cel de insuficiență renală cronică, cu precizarea stadiului. Tabel 1- Manifestări ale insuficientei renale I. Manifestări electrolitice IV Manifestări hematologice - hiperpotasemie (dar cu depozite - anemie reduse) - disfuncții leucocitare - hipernatremie (prin retenție) - diateze hemoragice - hiponatremie (nefropatie cu V. Osteodistrofie renală pierdere de sare) - osteomalacia - hipocalcemie cu hiperfosfatemie - osteita fibroasa ÎI. Manifestări cardio-vasculare - ostoscleroza - hipotensiune arterială (instabili- - osteoporoza țațe hemodinamica la hemodializati) VI. Manifestări gastrointestinale - H.T.A. - stomatita - pericardita uremica - parotidita - arteriopatii periferice - pareza
ANEXA din 19 aprilie 2001 CRITERII SI NORME DE DIAGNOSTIC CLINIC, DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL SI DE EVALUARE A CAPACITĂŢII DE MUNCA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
patologia tuntului arterio-venos (hemoragii, tromboze, infecții, dilatații anevrismale) B. Manifestări neurologice - polineuropatie periferica tip mixt - encefalopatie - Wernike - demență de dializa - sindromul de dezechilibru de dializa - convulsii - accidente cerebro-vasculare C. Manifestări endocrine - osteodistrofia renală - disfuncții sexuale D. Manifestări hematologice - leucocitoza / leucopenia - diateza hemoragica E. Manifestări digestive - ulcer gastro-intestinal - diaree cronică - pancreatita cronică - ascita F. Manifestări cutanate - pruritul - pigmentarea - pseudoportiria cutanata G. Manifestări articulare - guta H. tulburări ale metabolismului intermediar - hiperinsulinemie cu toleranță scăzută la glucoză - hipertrigliceridemie - hipoproteinemie I. Infecții - hepatită cu virus
ANEXA din 19 aprilie 2001 CRITERII SI NORME DE DIAGNOSTIC CLINIC, DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL SI DE EVALUARE A CAPACITĂŢII DE MUNCA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
reflexiv, posesiv*), demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât, en și y; - Numeralul - cardinal și ordinal; - Verbul: - modul indicativ, condițional (prezent și trecut*), subjonctiv (prezent, si trecut*), imperfect*), mai mult ca perfect*), imperativ, infinitiv, gerunziu*), participiu, acordul participiului trecut; timpuri simple și compuse; diateza activă, reflexiva și pasivă*); - Adverbul: tipuri, gradele de comparație*); - Sintaxa propoziție: subiectul, inversiunea subiectului, predicatul, atributul, complementul (direct, indirect), complementele circumstanțiale; - Sintaxa frazei: juxtapuneRe, coordonare și subordonare; - Tipuri de fraze: imperativa, exclamativa, interogativa (directă și indirectă), negativă; - Tipuri de subordonate
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
Pronumele: personal, de politețe, reflexiv, posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât. e. - Numeralul: cardinal, ordinal. Exprimarea orei, datei și secolelor. f. - Verbul: modul indicativ, condițional, conjunctiv, imperativ, infinitiv, gerunziu, participiu, timpurile simple și compuse, acordul participiului trecut, folosirea auxiliarelor, folosirea conjunctivului, diateza activă, pasivă și reflexiva, construcții verbale perifrastice, concordanță timpurilor la indicativ și conjunctiv. g. - Adverbul: tipuri (de mod, de timp, de loc, de cantitate, de afirmație, de negație) gradele de comparație h. - Particulele: NE și CI (VI) i. - Prepoziția, conjuncția
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
prin care se dezvoltă sensuri gramaticale categoriale, cu originea numai în opoziții interne, la nivel morfologic (numărul singular/plural) sau cu originea în opoziții interne determinate de intrarea unităților lexicale în relații sintactice sau de poziția lor în plan deictic (diateza activă/pasivă etc.; persoana I/a II-a etc.). c. coordonate funcțional-sintactice, prin care unitățile lingvistice primesc o identitate sintactică, prin poziția și rolul pe care îl au în desfășurarea relațiilor sintactice (subiect/complement/atribut etc.) sau a unor categorii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numai în planul expresiei, extinde opozițiile la adjectiv și verb. Perspectiva deictică - în complementaritate cu perspectivele sintactică și semantică - marcată în mod esențial de înscrierea ființei umane în lume și de caracterul egocentric al actului lingvistic, orientează opozițiile categoriale de diateză, timp, aspect, mod la verb, determinare, la substantiv etc. Perspectiva sintactică - în complementaritate cu perspectiva deictică - intră într-un raport special, de o complexitate deosebită, cu perspectiva semantică în desfășurarea funcției fundamentale a actului de comunicare - predicația. În câmpul de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În câmpul de desfășurare a predicației, raportul special semantică-sintaxă guvernează dezvoltarea opozițiilor categoriale de caz și, concomitent, generarea categoriilor de gradul III - funcțiile sintactice. Prin cele trei nivele categoriale: I. al claselor lexico-gramaticale: verb, substantiv etc.; II. al categoriilor gramaticale: diateză, timp, gen, caz etc.; III. al funcțiilor sintactice: predicat, subiect etc. sistemul gramatical al limbii dezvoltă raportul de interdependență: morfologie-sintaxă, cu care intră în dinamica sistem gramatical - sistem lexical. În interiorul acestei dinamici, cuvântul își revelă cele două ipostaze fundamentale: unitate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
partea constantă a cuvântului, sensurile lexico-gramaticale sunt, în general, lipsite de mărci specifice la nivelul structurii cuvântului (sau nu au totdeauna) dar sunt relevante, indirect, prin mărcile sensurilor gramaticale sau la nivelul relațiilor sintactice. De exemplu, la verb, sensul gramatical ‘diateza reflexivă’ implică sensul lexico-gramatical ‘tranzitivitate’: El se îmbracă. Intrarea în relație sintactică cu un complement direct marchează același sens lexico-gramatical al verbului, tranzitivitatea: El rupe o floare. Se constituie în mărci ale sensurilor lexico-gramaticale de gradul I unele sufixe derivative
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivelor feminine: barcă, lună, primăvară etc. Sensurile gramaticale rezultă din opozițiile interne ale categoriilor gramaticale (timp, caz etc.) sau/și din relațiile sintactice în care intră termenii unui enunț iar dezvoltarea lor este condiționată de sensurile lexico-gramaticale. Categoria gramaticală a diatezei, de exemplu, caracterizează numai verbul (sens lexico-gramatical de gradul I), iar sensul de ‘reflexiv’ este dezvoltat numai de verbele tranzitive (sens lexico-gramatical de gradul II). Sensurilor gramaticale le corespund mărci în structura flectivului, morfemele, mărci suprasegmentale: accent, intonație, mărci sintactice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbul; 3. clase lexico-gramaticale cărora le este proprie categoria gramaticală a intensității: adverbul și adjectivul. Clasa verbului prezintă identitatea cea mai bine marcată; flectivul cuvintelor aparținând acestei clase își datorează planul semantic în primul rând unor categorii gramaticale strict specifice: diateza, timpul, modul, aspectul. Aceste categorii gramaticale intră apoi în relații de complementaritate cu alte categorii: persoana, numărul și genul, realizând cel mai bogat fascicol de sensuri gramaticale. Clasa adverbului se caracterizează printr-o identitate distinctă prin realizarea planului semantic al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
actului lingvistic. Clasa adverbului cuprinde elemente care se definesc din perspectiva protagoniștilor sau coordonatelor actului lingvistic și elemente care se situează în sfera obiectului comunicării. Verbului îi sunt specifice o serie de categorii gramaticale, timpul și persoana în primul rând, diateza, modul și aspectul, care se definesc din perspective deictice. Interjecția se definește din perspectiva locutorului. Prepoziția și conjuncția rămân exterioare cadrului deictic, fiind condiționate exclusiv de structura textului, pe care, de altfel, o și condiționează. Din punct de vedere semantic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conștiința lingvistică a vorbitorilor unei limbi, a variatelor moduri de a fi ale componentelor lumii extralingvistice, în funcție de diferite raporturi în care sunt înscrise ele înseși sau numai cuvintele care le denumesc: semantic (genul, numărul), deictic (timpul, persoana etc.), sintactic (cazul, diateza), pragmatic (determinarea, modul etc.). Cu originea în aceste raporturi externe, categoriile gramaticale își dezvoltă conținutul lingvistic specific prin desfășurarea unor raporturi interne, de opoziție, între doi sau mai mulți termeni. Intervenind în desfășurarea flexiunii specifice diferitelor clase lexico-gramaticale, categoriile gramaticale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronominală, caracteristică pronumelui, se realizează prin categoria gramaticală specifică a persoanei și prin categoriile gramaticale nespecifice de gen, număr și caz. Flexiunea se realizează, în general, sintetic sau supletiv. Flexiunea verbală, caracteristică verbului, se realizează prin categoriile gramaticale specifice de diateză, timp, mod, aspect și prin categoriile nespecifice număr, persoană și gen. Flexiunea verbală se realizează deopotrivă analitic (voi cânta) și sintetic (cânt-a-se-m). Adjectivul și adverbul cunosc o categorie gramaticală a intensității, realizată cu preponderență analitic: scrie/scris/frumos/mai frumos
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
își pierd identitatea semantico-sintactică și dezvoltă o identitate funcțională în desfășurarea unor opoziții categoriale. Se înscriu aici: verbele auxiliare: • a avea; în dezvoltarea sensului de ‘perfect’ sau ‘viitor’ indicativ: am cântat, am să cânt; • a fi; realizează sintagmele analitice ale diatezei pasive în întregime: sunt lăudat, am fost lăudat etc., ale viitorului anterior: voi fi cântat, conjunctivului și potențialului perfect: să fi cântat, aș fi cântat și ale prezumtivului (în structura unor morfeme complexe) să fi cântând/cântat, voi fi cântând
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cântat, aș fi cântând/cântat; • a vrea; realizează sintagma analitică a modului potențial-optativ: aș cânta, aș fi cântat etc. • a voi (a vrea); realizează sintagma analitică a viitorului: voi cânta, vor cânta etc.; • pronumele reflexiv; marchează diferite sensuri gramaticale în interiorul diatezei verbale: reflexiv, reciproc, pasiv, dinamic, impersonal: se îmbracă, se ceartă între ei, se vinde urgent, se chinuie cu o problemă, se trăiește greu; • conjuncția să; component al morfemului complex discontinuu de conjunctiv să... -Ø: să cânt-Ø, să lupt-Ø; să lupt-e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
auxiliar al conjunctivului perfect, este invariabil după persoană, spre deosebire de verbul predicativ, care realizează această categorie gramaticală și în planul expresiei: Eu să fi cântat / Eu să fiu. Pe de altă parte, spre deosebire de verbul a fi, cu flexiune completă în exprimarea diatezei pasive (dar numai aici), odată devenite auxiliare, verbele a avea, a fi (la celelalte diateze), a vrea și a voi cunosc numai una sau două forme sub aspectul timpului: am, aietc. reprezintă prezentul, a fi, infinitivul (în sintagma viitorului și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gramaticală și în planul expresiei: Eu să fi cântat / Eu să fiu. Pe de altă parte, spre deosebire de verbul a fi, cu flexiune completă în exprimarea diatezei pasive (dar numai aici), odată devenite auxiliare, verbele a avea, a fi (la celelalte diateze), a vrea și a voi cunosc numai una sau două forme sub aspectul timpului: am, aietc. reprezintă prezentul, a fi, infinitivul (în sintagma viitorului și a perfectului potențial-optativ) și prezentul (în sintagma conjunctivului perfect), a vrea, imperfectul, avoi, prezentul. Majoritatea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]