427 matches
-
ceva de raportat: cuvintele rostite efectiv de Genba. Ca răspuns la sfatul lui Yaso, Genba râsese și chiar își ridiculizase unchiul: — Demult, când oamenii rosteau numele Seniorului Katsuie, îl numeau Demonul Shibata și spuneau că era un general al intrigilor diavolești și al urzelilor misterioase - cel puțin, din câte am auzit eu. Azi, însă, tacticile sale arată o judecată învechită, care a pierdut contactul cu prezentul. În zilele noastre, războiul nu se mai poate purta cu strategii de modă veche. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cheltuiale... oricâte căldări vor pune să lucredze”. N-am să cârtesc, părinte, ci am să spun numai că vodă s-a gândit să-i scutească pe „rugătorii noștri” să tot privească cu jind peste zidul mănăstirii, de unde, ca o chemare diavolească, adia miroaznă de horilcă, ci să aibă „răchia” lor și basta! Nu ești îndurător deloc cu sfințiile lor, fiule. Dacă lucrurile n-ar fi atât de evidente, aș tăcea,dar așa... n-am încotro... Poate ai știut, dacă nu, afli acum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
e așa... o chestie mistică? —Ce-am făcut? —Ai încercuit locul unde stai. Puștiul era ridicol de frumușel. Eram bucuroasă că nu era fată. Competiția era și-așa destul de mare. A, faptul c-am încercuit locul? Am simțit o dorință diavolească. —Da, așa e. E un vechi ritual irlandez... —Chinezesc, a spus Brigit în același timp cu mine. —A fost observat atât în cultura chineză, cât și în cea irlandeză, am reparat eu gafa. Aduce... —Noroc? m-a întrerupt nerăbdător băiețelul-fetiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ademenit de obiectele acelea vicioase, plutind deasupra apei cu mesajele lor fără sens. Extrase din dulap o sticlă neîncepută de whisky Teachers și se duse cu ea înapoi în birou. Fusese martor la ceva atât de grotesc, atât de neîndoielnic diavolesc, atât de îngrozitor și atât de premonitoriu infernal, că nici el nu mai știa ce să creadă: fusese ceva real sau pur și simplu un coșmar cu ochii deschiși? Un om fără față, ale cărui mâini erau legate la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
părea o glumă. Giganta forfecase aerul cu picioarele ei gigantice. Și ce dacă și ce dacă. Brusc, somnambulul a simțit falsul, discordanța. Nu, glasul nu fusese al Gigantei. Un fel de post sincron dubios. De ce de ce de ce. Mișcarea buzelor gingașe, diavolești, sclipirea dinților lucioși, ca gloanțele egale, perfecte. Glasul: ce, de, dacă. Nu era glasul ei, nu putea fi! — Ai fost ca mine, ai fi putut fi. Când mai aveai alegere, ai fi putut fi ca mine, profesore. Ai fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
societatea bètrânilor s-a întrunit undeva la un restaurant în oraș, fac revelionul împreunè, deși inițial doriserè sè vinè ei aici, dar cè, pânè la urmè, s-a decis ca noi, tinerii, măi zgomotoși, sè venim la cabanè, Un gând diavolesc îmi sugereazè sè-i seduc fiica, s-o fac sè se îndrègosteascè de mine și, urmând firul cumplitului gând, Matei își închipuie cè, dupè o vreme, fata îl va duce pe noul ei prieten sè-l prezinte pèrinților, Bunè ziua, Doamnè! Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fantascop, dragii mei, un aparat capabil să însuflețească figurile desenate sau pictate doar prin puterea magică a luminii și a lentilelor. Dariustimo își băgă barba, cercetând cu minuțiozitate mașinăria ba pe deasupra, ba pe dedesubtul ei. ― Nu, nu! Aici e lucru diavolesc, Nicolache! Nu pot să cred că niște biete lentile pot să învie oameni care și-au dat deja duhul și putrezesc în pace sub pământ. ― Ba să crezi, Dariustimo! Și, potrivindu-și enorma perucă, adică dându-și-o pe ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
munca omului și nu mașinilor care, oricum, nu aveau nevoie de hrană și nici neveste sau copii de întreținut. Născocirea acelor mașinării capabile să depășească puterea de muncă a oamenilor încălca rânduielile stabilite de însuși creatorul lumii. Era o lucrare diavolească. Prin urmare, distrugerea mașinilor se impunea ca un act de dreptate. Aruncați, dintr-odată, la marginea societății, printre cerșetori, handicapați și scursori, șomerii nu mai vedeau o altă cale de îndreptare a situației decât prin distrugerea mașinilor. Și trecuseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în straturi de dragoste, ca niște haine călduroase într-o zi rece de iarnă, de ce tocmai acum îți întorci fața de la mine, apoi mă aplec din nou deasupra robinetului, beau și beau și mă umplu de furie, ca și când o apă diavolească și întunecată ar curge prin el, nici o vorbă nu mai ajută acum, nu știe să aprecieze bunătatea, ca un copil care își strică jucăria care îi place cel mai mult, pentru ca nimeni altcineva să nu i-o ia, însă eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și mătușa.” Belbo cârni: „Eee, ia uite, mătușa, eu aș fi fost mai atent... Dar din câte mi-aduc eu aminte, templierii n-au fost acuzați de sodomie? Este cartea aceea a lui Klossovski, Bafomet. Cine era Bafomet, vreo divinitate diavolească de-a lor, nu?” „Ajung și acolo. Dar judecați un moment. Duceau o viață de marinari, luni În șir prin deșert. Te afli În casa diavolului, e noapte, te Întinzi sub cort Împreună cu insul care a mâncat din același castron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și aproape că speră ca ritul să fie benefic, ca să justifice măcar propria-i moarte. Așa că alaltăieri-seară trebuia să cred că Planul era adevărat, altfel ar fi Însemnat că, În ultimii doi ani, am fost arhitectul atotputernic al unui coșmar diavolesc. Cu atât mai bine dacă coșmarul era realitate, dacă un lucru e adevărat, e adevărat, iar tu n-ai nici o vină. 24 Sauvez la faible Aischa des vertiges de Nahash, sauvez la plaintive Héva des mirages de la sensibilité, et que
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mine? Cât de naiv poți fi! De fapt și Leo era un naiv, și el mă folosea. Doar că între noi era iubire, ne provocam unul pe altul. Tu doar virusezi orice elan, spargi zidurile spiritului cu caii tăi troieni diavolești. Ești un hacker sufletesc, doctore, însă acum mi-am creat anticorpi pentru virușii tăi. Adio! Sincer, mi-e milă de tine, n-ai nicio șansă să ajungi în posesia Graalului! - Sabina, stai Sabina... Cosmin îi întoarse spatele scârbit: vede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
strămuta, reîntrupându-se chiar într-unul dintre voi, netoților, îl corectează Bursucul. Ar începe atunci sarabanda, dansul spiralat al metempsihozei, caruselul urmăririlor palingenetice burlești și toată nebunia. Așa este! De aceea Antichristul nu trebuie ucis ad-litteram, ci anihilat, exorcizat, ca entitate diavolească. Prin botez, fiind vorba despre o atare manifestare corporală concretă, aparent infantilă, ca interfață a Răului, concluzionează Îngerul. Un bebe-avatar... Le diable au corps . Hă, hă! Altă salată! Șerbet de caise, de Pizdoloveni! Pe bune! Ei, bine, dacă de botez
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Leopold: Îmi place satul, că e în marginea crângului. Îmi place și biserica, și ar fi mare păcat daca va trebit s-o zvârlim în aer. Dar nu-mi plac șanțurile. Au ceva sinistru și inutil, și poate chiar ceva diavolesc. Nu mi-ar plăcea să mor aici. Sânt prea multe șanțuri proaspete... Noroc că mi-ați spus de comoară, adăugă. Și atunci m-am liniștit. Zâmbea, cu ochii în ochii Ilariei. Se întunecase bine când l-am adus în biserică
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce mai ai de spus? Diavolul a rânjit din nou, scuturând lanțurile cu o brutalitate nemăsurată, iar ecoul s-a răspândit în infinit, cuprinzând biserica, piața din fața bisericii, întreaga așezare. Arunca bucăți din fierul încins, cu o furie cu adevărat diavolească. A dispărut brusc, zguduind atelierul. întreaga scenă a părut, chiar poate că a și fost, una de iad. Totul l- a uimit pe Biscornet, dar nu l-a clintit din hotărârea lui. El trecuse deja prin mai multe încercări. Era
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
din fier topit și lipit, din fier nesudat sau din fier înfierbântat și bătut zdravăn cu ciocanul pe nicovală. Așa și era, pentru că întotdeauna au existat secrete pe care numai meșterii cei mari le cunosc. „Da, dar unele sunt secrete diavolești.” „Sigur că da, dar unele pot fi și divine.” „Oricum ar fi, noi, muritorii de rând, nu putem pătrunde adevărul adevărat.” „S-ar putea ca nici chiar Biscornet să nu știe...” „Atunci cum a fost în stare să facă asemenea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
experiență în materie de "afaceri" cu compatrioții mei. " Aici e iadul", zice Justin Panța. Nu știu dacă iadul e pavat cu aur, dar, oricum, sunt de acord că desfrâul poate deveni plictisitor. Am văzut atâta aur azi la Istanbul, încît diavoleasca lui putere de corupție nu mai are nici o seducție pentru mine. Mă îndrept, așadar, spre autobuz. Ajung cu mai bine de o jumătate de oră înaintea termenului limită, încît mă văd nevoit să aștept. Pe rând, apar și alții. La
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a pus între noi și ceea ce urmează să se întîmple e un păcat. Mai drastic, "fratele Martin" susținea că vanitatea de a vrea să știm mai mult decât ne e îngăduit să știm e o necuviință față de Creator, o ambiție diavolească, și că nu trebuie ridicat vălul de pe ceea ce trebuie să rămână ascuns. Eu, dimpotrivă, susțineam că e firesc să vrem să vedem în viitor. Că omul a fost totdeauna dornic să afle ce-i rezervă soarta. Așa se și explică
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de lesne parodiată? 5. „L’objet d’amour“ și trompeta lui Jacopo Belbo Dacă, În finalul cărții, vom reuși să ne desprindem din fervoarea lecturii ocultiste pentru a contempla cu minimă detașare fastuosul edificiu construit, cu o putere de invenție diavolească, de către teoreticianul Umberto Eco, vom descoperi că există și un răspuns luminos. Nararea pură este esența secretului vieții. Obsesiile lui Jacopo Belbo polarizează În jurul câtorva nuclee dure, pe care actantul-narator Încearcă perpetuu să le fixeze În expresie. Atunci Belbo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pornește laptopul și pe ecran apare un grafic circular. Wakefield Își Încrucișează brațele, dar cotul bărbatului trece dincolo de cotiere și Îl Împunge. Femeia Își apropie coapsa de a lui, sorbindu-i piciorul. Americanii devin din ce În ce mai mari, scaunele din ce În ce mai mici, e diavolesc, dă În clocot Wakefield. Producătorii de blue jeans au Înțeles că fundul americănesc mediu a crescut considerabil, de ce n-or pricepe și liniile aeriene? Wakefield face exercițiile de respirație profundă recomandate de Zelda, Încercînd să se relaxeze, apoi evadează În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mic În scaunul lui din mijloc, ținîndu-și În echilibru cartea pe genunchi, dar nu există scăpare din calea valurilor de carne din vecinătate. Vin și tot vin, un tsunami de grăsime lovindu-se de țărmul fragil al trupului său. O diavolească geometrie activă se pune În acțiune: În timp ce scaunele din avion sînt miniaturizate, terminalele aeroporturilor iau dimensiuni de catedrale. Mersul de la check-in pînă la poarta de Îmbarcare a devenit un Îndelung pelerinaj prin atriumuri care țîșnesc pe verticală și atotputernice temple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
avizat, în pofida nu puținelor naivități și a efuziunilor juvenile. În Adevărul, 45, nr. 14604, 12 august 1931, el prezintă elogios personalitatea lui Tristan Tzara care, alături de Brâncuși, „a adus în lumea culturală apuseană un aer proaspăt românesc”. Primul - „cu dinamism diavolesc și focuri bengale de idei”, celălalt, „în taină și îngerește”. După ce recapitulează activitatea din țară a viitorului dadaist (cînd scrie „poezii relativ normale”), autorul face un portret al mișcării Dada, insistînd asupra caracterului de „revoluție pură” („Tristan Tzara”). În Facla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un surâs care, nu pot să neg, avea oarecare blândețe și suferință, umanizându-i trăsăturile. O clipă chiar m-am gândit că nu-i plăcea ceea ce făcea, dar am alungat pe loc acea ideea absurdă, punând-o pe seama puterii sale diavolești. - Stiliano, lasă-ți oamenii să plece, și tu rămâi aici. Vocea îi era incredibil de imploratoare. - De felul tău ești mai mult bizantin decât longobard. Rămâi să-mi fii de ajutor și nu face greșeli. I-am trimis un scuipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de dreptul ei legitim de primă soție. Insinua că Lea nu era însărcinată cu Iacob, ci cu un cioban cu buză de iepure și cam idiot care-și făcea de lucru pe la fântână. - Cățea invidioasă, țipa Rahela. Idioată cu ochi diavolești, nu vrei decât ca Iacob să te iubească cum mă iubește pe mine, dar niciodată nu te va iubi așa. Eu sunt aleasa. Eu sunt sufletul lui. Tu ești doar o iapă însămânțată. O vacă jalnică. Lea și-a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cunoscut, cei vînduți În ascuns, microscopici la vremea Înțelegerii, cum s-ar fi numit? Erau rodul tăcerii; al unei minciuni prin omisiune: cineva știa cine era tatăl lor, și tocmai asta nu trebuia să se spună, așa fusese pactul, cam diavolesc. Copiii aduși de o barză fantomatică, o umbră de pasăre, erau totuși copiii mamelor care-i născuseră, asta neîndoielnic. Și ai unor bărbați bine știuți doar Într-un cerc restrîns. Thomas, față de urmașii săi, nu era nici măcar un anonim, un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]