435 matches
-
Carte de vise după cele mai vechi manuscripte, „Cultura Românească” [f. a.], p. 16. 489. Veronica Tamaș, loc. cit. 490. Noemi Bomher, Cartea emblemelor din vise. Dicționar literar de vise, Editura Universitas XXI, Iași, 2004, p. 83. 491. Alte categorii: vise diavolești (oniricul fiind terenul pe care diavolul combate de preferință contra lui Dumnezeu), mortale, înșelătoare, profetice, salvatoare. 492. Artemidoros, Carte de tălmăcire a viselor, traducere de Mariana Băluță-Skultéty, Editura Polirom, Iași, 2001, p. 50. 493. Artemidoros, op. cit. [vers. rom.], pp. 57-58
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
2); nebun (2); necredință (2); nimic (2); nu (2); om (2); spurcat (2); șarpe (2); teamă (2); ură (2); Aghiuță; Ana; Andrei; ban; bine; biserică; bou; brrr; bun; carne; caut; ceai; cinstit; coasă; copilărie; cornorat; creț; decăzut; demonic; dezastru; diabolic; diavolesc; dracula; al dracului; drăcușor; drag; dragon; Dumnezeu; dușmănie; enervant; entitate; ești; nu există; fantomă; fapte rele; fascinant; femei; de femeie; ficțiune; ființă; ființe; fior; forță malefică; furcă; furie; ghiaur; ghiduș; ghinion; greșeală; groază; haos; idiot; imposibil; inert; inexistent; intern; iubire
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
fiind contemplate de autor cu un ochi critic și atent, cu umor și sarcasm. Satana, aliat al turcilor, îi fură tânărului Parpangel logodnica, frumoasa Romica. Pornit în căutarea iubitei sale, Parpangel o găsește în pădurea nălucită, loc transformat de puterile diavolești în închisoare veselă pentru dezertorii din oastea muntenească. Intervenția sfântului Spiridon spulberă palatul din pădure, iar Parpangel, după ce bea apă dintr-un izvor vrăjit, dobândește virtuți de războinic neînfricat. El preia armura viteazului Arginteanul și se avântă eroic în lupta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
Fiind vorba de luceafărul de seară/noapte ("O dulce-al nopții mele domn"), preferăm eventual varianta Espero, compatibilă în tandemul cu Iperione. Lucifero, dincolo de înțelesul fast al etimonului latin, este numele luceafărului de dimineață, dar în primul rând sinonimul puterilor diavolești, satanice în toată cultura și literatura creștină, inclusiv în "Divina Commedia", sau în poezia lui Montale (vezi "Piccolo Testamento", unde Lucifero este solul apocalipsei fasciste) în spiritul cărora cititorul italian instruit gândește și evaluează. Vom da în continuare o listă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
individului”, țelul „era unul și același peste tot: exterminarea”. Bestialitatea închisorilor comuniste din România a rămas neîntrecută în Europa, amintind cele mai negre torturi medievale. „Experimentul de la Pitești” a înscris o pagină zguduitoare a abjecției. Țurcanu reprezenta „răul în manifestare diavolească, permanent născocitoare și la lucru, dînd maleficului înfățișări dintre cele mai absurde”. Acest subom nu constituie un caz izolat de samavolnicie dusă la extrem, așa cum s-a pretins, ci răspunzînd ordinelor unei „oculte”. Cu ocazia unei vizite la Aiud, Ana
Sub comunism, cum se cuvine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5947_a_7272]
-
cultivat programatic spaima cetățenilor față de NKVD, KGB etc.), Bulgakov îi opune sanificator o mitologie a diavolilor pedepsitori, a căror funcție este tocmai aceea de a contracara minciuna instaurată de societatea totalitară sovietică. Este cât se poate de inedită această mitologie diavolească (igienizatoare, cum am precizat) și ea trebuie înțeleasă ca având background-ul politic sugerat de Bulgakov. Romanul Maestrul și Margareta are, în mod evident, componente bogomilice: acestea creează o ramificație complexă, care se verifică în structura duală a romanului - pe
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
Biserica cu Lună se leagă și numele lui Georg Rueppe, un ceasornicar genial care a montat mecanismul ce arată fazele Lunii. Acesta a suferit persecuții religioase, murind în închisoare, deoarece clericii acelor vremuri nu admiteau existența unui astfel de aparat „diavolesc”. Cu toate acestea, din 1793, mecanismul „ereticului” Rueppe continuă să arate fazele Lunii. Un alt obiectiv turistic îl reprezintă ruinele cetății Oradea, aflate în estul orașului, iar în apropiere o perspectivă interesantă oferă Șirul canonicilor, o construcție din secolul al
Agenda2006-24-06-turistica () [Corola-journal/Journalistic/285065_a_286394]
-
al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cap. 8, traducere, introducere și note de Preotul Profesor Dumitru Stăniloae, în Col. PSB., vol. 41, Editura IBMBOR, București, 2000, p. 264. 21 suflete, alergând de fapt împotriva mântuirii lor. Nici chiar puterile diavolești nu lăudau ereziile sau sacrilegiul lor, căci acestea se feresc să spună cuvântul de blasfemie contra Fiului lui Dumnezeu 89. Părinții au anatematizat opiniile eretice și au respins învățăturile nelegiuite, însă față de oameni au arătat înțelegere și s au rugat
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
demult, cu cincisprezece secole în urmă, în pustiu. Ceea ce este rememorat de istoria creștină drept o victorie hristică asupra triplei ispitiri, este reluat în cheia unei lecturi complet pervertite, în care refuzul Mântuitorului, în loc de a elibera lumea din puterea înșelăciunii diavolești, nu a făcut decât să o înlănțuie pe veci de povara unui dar prea greu de purtat pentru puterile omenești: libertatea. Scenariul invers, al acceptării celor trei oferte și al cedării în fața celor trei ispitiri, ne este prezentat ca un
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
însă, ca măcar la nivelul delimitării simbolice de ticăloși, corupți și turnători să fim mai fermi. Ei bine, nu suntem. Ne simțim minunat la umbra jilavă pe care acest infern moral o proiectează asupra noastră, desfătându-ne la sunetul trâmbițelor diavolești manevrate de odioase creaturi ale subpământului.
Și totuși, ce facem cu turnătorii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8226_a_9551]
-
cînd pretendentul este un fraier tipic, în viziunea lui Purcărete, o arătare ridicolă și credulă, nu trebuie să se stea pe gînduri. Cîtuși de puțin! Sigur că plăcerea bahică se împletește teribil aici cu aceea a trasului pe sfoară, o diavolească plăcere care degajă în sine satisfacții mari. Binecunoscute la noi. Nici nu vă pot spune cum îi lucesc ochii lui Ilie Gheorghe, interpretul personajului Sir Toby, de cîte ori planurile lui sînt puse în aplicare, de cîte ori Sir Andrew
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
prin terți, prin intermedieri fel de fel chiar și atunci cînd este vorba despre cuplu. Despre Bărbat și Femeie. O societate alienată care merge în galop spre autoanulare, spre pulverizarea normalului. Manipularea despre care scrie Igor Bauersima, și care atinge diavolești culmi ale perversiunii manifestărilor ei, ajunge să lucreze cumva și asupra regizoarei, precum și asupra întregii sale echipe. Mai mult marketing decît performanță, aș zice. Punct în minus pentru cine cred, în continuare, că este regizoarea Alexandra Badea. Punct pentru Teatrul
Femeia si Barbatul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8219_a_9544]
-
m-a poftit să iau loc în camera sa de lucru. în timp ce amfitrionul se tolănise într-un larg și confortabil fotoliu, vizitatorului îi era rezervat, în fața biroului, un fel de trepied neverosimil de mic, din lemn sumbru și răsucit cu diavolești sugestii, s-ar zice că menit unei penitențe monahale.
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
altfel lumea, visul, șansa și neșansa. Pentru cei ce nu pricep îmbolnăvirea din noi. Pentru cei ce nu acceptă derapajul și pasivitatea primirii lui. Monocromi, reduși la griuri din cromatica binecunoscută a costumelor vii din Maramureș, bărbații judecă sec, cumva diavolesc, formulează întrebări și verdicte în sunetele zongorei, ale viorilor, drîmbei, fluierului, tobelor, în sunetele inventate cu fel de fel de instrumente tradiționale. Femeile, ca două maici, oblojesc, jelesc, spală, mîngîie, alină. Timpul însuși este intolerant și amenință în strigătul strident
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
făcută de către personajele mai tari asupra tovarășilor lipsiți de forță și rezistență. Valdo, megalomanul, identifică imediat punctele slabe ale celorlalți și le năruie pilonii personalității (oricum, deviată) cu atacuri verbale devastatoare; în timp ce Chiril strălucește malign prin a doua lui voce, diavolească, îngrozitoare, ce se instalează în el pentru a-l ajuta să-i distrugă pe ceilalți. Actul al treilea e realmente terifiant. O piesă de teatru puternică și greu de uitat, scrisă de un autor care pare să fi citit cu
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
sunt arestat pentru că am protestat împotriva scoaterii religiei din școală. Venise reforma bolșevică peste noi. Într-un protest scris de mână în mai multe exemplare și afișat în locuri publice, în școli, în prăvălii, chemam credincioșii să se opună măsurilor diavolești luate împotriva Bisericii. Sunt arestat. Fac aproape un an de pușcărie. De aceea, vă ziceam că știam Jilava. În 1955 primesc Sfânta Taină a preoției și slujesc la Mănăstirea Nicula, Arhiepiscopia Clujului. Vine altă pacoste: Decretul 410 din 1959, care
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
Cronicar Nostalgii diavolești și... Noul redactor-șef al CRONICII ROMÂNE, prozatorul George Cușnarencu, își încearcă de la o vreme vîna literară și în editoriale. În numărul 2481, venindu-i probabil rîndul să se afișeze pe prima pagină a fostei gazete a lui Horia Alexandrescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
nebunia noastră o lume de carne. Să coborîm valorile duhului nostru în viață, și să luptăm veșnic alături de ele. Vom vedea atunci uriași în morile de vînt și castelane în slujnicele cîrciumilor. Viața decolorată, monotonă, veștedă va ajunge frămîntată de diavolești și dumnezeiești porniri. Vom fi creștini, pentru că vom înstăpîni viața duhului în locul vieții trupești și sociale. ș...ț Eroismul propriu-zis nu se împlinește cu doruri sau nostalgii. Eroi sînt cei ce actualizează continuu și intens o viață care ne depășește
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
o trenă a unui spectacol răvîșitor. Un zbor oniric. O perspectivă puternică și personală asupra confesiunilor unor artiști mari, posedați de artă și de viață: Silviu Purcărte, Helmut Sturmer, Lia Manțoc, Vasile Șirli. Ciudat, dar cîntecele lui-rugăciune sau spasmele sunetelor diavolești sînt imprimate în tot ce se vede. În freamătul cămășilor de noapte ale Margaretelor, în picturile de pe pereții halelor de la Simerom, în fracul lui Mefisto, în pașii pe care Faust bătrîn și ostenit îi tîrăște în camera lui. Galbenuri, gălbuiuri
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
67). Privirea aprinsă declanșează toate iubirile sadoveniene. Nu mai insist asupra deznodământului tragic. Femei aprige, care își cuceresc, își subjugă bărbații și pot face chiar crimă pentru iubirea lor, există în toată proza sadoveniană. Prozatorul pune în patima lor ceva diavolesc. Așa este Anița din O istorie de demult, așa este și hangița din Povestea cu Petrișor, așa este, în fond, cu tot destinul ei nefericit, și Haia din Haia Sanis, nepotolită până nu-și împlinește visul de iubire, chiar dacă va
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
șIț). Dar și un Caron feminin: "Eu însămi am ales să-mi fiu luntrașă pe Styx,/ după ce m-am întors de pe insula tăcută,/ acolo unde am închinat cu cei morți" (La Malcontenta dansînd nebună în gondolă). Dar și o sirenă diavolească ce delirează: "sînii tăi aveau capete de lunateci,/ dinții luaseră zeci de bărbați ostateci,/ părul era ancora unei corăbii bîntuite/ de diavoli sosiți din străfunduri smintite" (A douăzeci și una scrisoare venețiană). Dar și, prin transsexualism, cavalerul propriilor sale dorinți inextingibile: Femeie
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
iubita lui Bălcescu. Adicătelea cu...România însăși! Camera de umflat... O fetișcană care, după boiul cilibiu și după pieptănătura-i bălană, a băut vagoane de perhidrol și a mîncat kilometri de holograme, fostă bebelușă pe la Cîrcotași, dar și ceva sămînță diavolească semănată în drumul palicarului Șerban Huidu și în poteca prăfoasă a lui Mircea Badea, mezinul nouăzecist din familia lui Romică Țociu, îi calcă de o bucată de vreme în urme Iuliei Frățilă pe la emisiunea Camera de rîs. îi calcă în
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
de la bunul său profesor M. Dragomirescu pînă la mult încercatul în polemici N. Iorga, care nu întîrzie să reacționeze printr-un scurt geamăt de iritare: Nu așa! Temperamental se apropie mult de Paul Zarifopol, căruia P. Constantinescu îi admiră "gustul diavolesc pentru tot ce este subtilitate a expresiei și luciditate a minții", numindu-l "voltairian, în sensul larg al cuvîntului, adică o totalitate de vioiciune, nuanță și zeflemea intelectualizată." Déjà vu, déjà connu! Nu? De altfel, tot o afinitate temperamentală îi
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
bordaj religios, dar și general uman. Călugărul, privit din spate, nemișcat în penitența lui, supus postului negru și absorbit în rugă ca într-o moarte și, același, pocăit, din față, dat în vileag în timp ce se chinuie, cu o răbdare divină ( diavolească?) să coacă un ou la flacăra unei lumînări prin rosătura ce o făcuse, cu vîrful cuțitului, printr-un fund de sertar. Asemenea "efecte de perspectivă cu revers ironic sînt frecvente în prozele lui C. Țoiu, conferindu-le un aer de
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
aproape albi (unul bătea mai mult în verde, celălalt mai mult în galben)"; "ochii albi"; "cu privirile alburii ca apa groasă a Dunării de Jos". Apoi la Vinea: "...încheie Fane stingîndu-și trabucul de fundul scrumierii de jad, culoarea ochilor lui diavolești", iar la Dumitriu: "ocheada stranie a orbitelor sale în care se roteau o pupilă de jad și una de opal". Nu e aici, însă, o probă categorică în privința contactului direct al autorului Cronicii cu Lunatecii. În fond, Dumitriu putea, la fel de
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]