352 matches
-
care este implicată de legea distribuției electrostatice pe un elipsoid conductor. Această problemă a fost reluată în anul 1964 sub o formă mai generală, obținând relații diferențiale multilocale foarte simple, care caracterizează curbele algebrice. O altă problemă importantă de geometrie diferențiala pe care a studiat-o a fost aceea a reprezentării intrinseci a suprafețelor prin exprimarea curburii medii și a curburii totale în funcție de coordonatele geodezice. În anul 1942 începe un studiu al singularităților ce apar la transformările punctuale ale unui plan
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
Hilbert la cazul unor ecuații diferențiale de ordin arbitrar, ecuații integrale cu nucleu antisimetric, probleme bilocale, la limita și de periodicitate pentru ecuații diferențiale ordinare și cu derivate parțiale, utilizarea metodelor funcționale în rezolvarea unor probleme de fizica matematică, geometrie diferențiala, definirea noțiunii de concurență a vectorilor contravarianți că o generalizare a paralelismului Tullio Levi-Civita. Numit în 1910 profesor titular la catedră de geometrie analitică a Universității din Iași, Myller pune bazele învățământului matematic modern prin: Ca profesor, Alexandru Myller a
Alexandru Myller () [Corola-website/Science/307186_a_308515]
-
Geometries" - S.U.A., "Journal of the Egyptian Mathematical Society" - Egipt, "Progress în Mathematics" - India și este membru în "Institute of Basic Researches" (S.U.A.), "Tensor" (Japonia), "American Mathematical Society" (S.U.A.), "Finsler Geometry" (Japonia) ș.a. Preocupările sale științifice grupează cinci direcții principale: geometria diferențiala, fundamentele geometriei, topologia algebrica, mecanică teoretică și aplicații ale geometriilor Lagrange și Hamilton în fizica teoretică. Începând din 1975 a descoperit geometriile Lagrangiene, iar în 1987 geometriile Hamiltoniene. A elaborat metode noi de investigare a fibratelor vectoriale pe care le-
Radu Miron () [Corola-website/Science/307202_a_308531]
-
Despre o arhitectură românească”. - „Învățământul plastic” (propuneri pentru o nouă metodă). - „Pictura bisericească”. - „Comentariu la un capitol”. In numărul II, 1940 - „Contra mașinismului”. - „Arta și tehnica”. - „Armonie”, „Atena”, „Clasicism”, rubrica „Dicționar”. - „Amateorism și urbanism”. - „Mitocanul ca factor al civilizației românești?”. - „Diferențialele Divine” - Lucian Blaga”. - „Despre pictura bisericească”. In numărul III, 1941 - „Coordonare” (G. M. Cantacuzino, O. Doicescu). - „Catedrala din Chartres”. - „Moldova”, „Profil”, rubrica „Dicționar”. - „Arhitectura industrială și Hans Hertlein”. - „Tema în artă” (semnat S.). - „Despre influențe” (semnat S.) - „Despre clasicism” ("Titu
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
era consacrat. La această catedră a funcționat până la deces, în 1938. A fost membru titular al Academiei de Stiinte din România începând cu 21 decembrie 1935. Aurel Angelescu a realizat cercetări în legătură cu funcțiile generatoare ale claselor de polinoame; ale ecuațiilor diferențiale liniare; asupra seriilor trigonometrice; asupra teoriei generale a ecuațiilor algebrice. S-a ocupat de clasele de polinoame ale lui Legendre, Laguerre, Apell, Hermite. A scris circa 60 de memorii și articole. Cea mai valoroasă lucrare a sa este "Lecțiuni de
Aurel Angelescu () [Corola-website/Science/302764_a_304093]
-
este valoarea curentului electric pe suprafața secțiunii transversale. În unități SI, densitatea de curent se măsoară în amperi pe metru pătrat (A/m²). în cazul în care " formula 5 " este curentul în conductor, formula 6 este densitatea de curent, și formula 7 este diferențială a vectorului de secțiune transversală. densitatea de curent totală din ecuațiile Maxwell e: Dacă mișcarea sarcinilor electrice se face numai într-un singur sens, este vorba de un curent continuu (generat de exemplu de bateria galvanică sau de dinam). Dacă
Curent electric () [Corola-website/Science/302809_a_304138]
-
greutății poate fi reglat astfel încât presiunea statică a camerei de frână să fie cu un bar mai mare decât presiunea ciclică maximă a sistemului ABS. 3.1.5. Punerea în mișcare a frânelor În timpul testului se vor înregistra pentru evaluare diferențialele la punerea în mișcare spre a se determina utilizarea aderenței. Rezultatele obținute la testele efectuate asupra unei remorci vor fi aplicate la alte remorci de același tip. 3.1.6. Consumul de energie Remorca / remorcile selectate pentru evaluarea sistemului ABS
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/88811_a_89598]
-
Diametru interior maxim Lungime totală maximă b) Distribuția prin modulator către camerele de frânare Diametru interior Lungime totală maximă Se poate mări Se poate micșora Nu se permit schimbari Se poate micșora Ordinea semnalelor de avertizare Nu se permit schimbari Diferențialele la momentul de torsiune inițial în cadrul unui boghiu Doar diferențialele aprobate (dacă există) Pentru alte limitari apelati la sectiunea 4 a raportului de testare descris în Apendicele 1 al prezentei Anexe Instalarea va fi în cadrul limitărilor definite Nu se permite
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/88811_a_89598]
-
către camerele de frânare Diametru interior Lungime totală maximă Se poate mări Se poate micșora Nu se permit schimbari Se poate micșora Ordinea semnalelor de avertizare Nu se permit schimbari Diferențialele la momentul de torsiune inițial în cadrul unui boghiu Doar diferențialele aprobate (dacă există) Pentru alte limitari apelati la sectiunea 4 a raportului de testare descris în Apendicele 1 al prezentei Anexe Instalarea va fi în cadrul limitărilor definite Nu se permite devierea 6.2. Verificarea capacității rezervorului 6.2.1. Cum
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/88811_a_89598]
-
r2/ m1·m2, cu dimensiunile [G] = M-1L3T-2. Metodele clasice de studiu în fizica sunt observația, experimentul și modelarea, în cadrul acestora dezvoltându-se pana în prezent o mare varietate de tehnici moderne de cercetare (ex: rezonanta magnetica și nucleara, analiza termica diferențială, simularea Monte-Carlo, etc.). Prin metoda observației fenomenele fizice sunt studiate în desfășurarea lor naturala, fără intervenția explicită a cercetătorului. Niels Bohr (1885-1962), unul fondatorii mecanicii cuantice, sublinia importanța observației afirmând că „nici un fenomen fizic nu poate fi definit ca atare
Fenomen fizic () [Corola-website/Science/304260_a_305589]
-
y". Exemplu (2-c): Exemplu (2-d): Determinantul jacobian al transformării este următorul: care a fost obținut introducând derivatele parțiale ale funcțiilor "x' = ρ cos(φ), "y" = ρ sin(φ) în prima coloană în raport cu ρ șî în a doua în raport cu φ, deci diferențialele "dx dy" din tranfosrmare devin ρ "d"ρ "d"φ. Odată ce funcția este transformată și domeniul este evaluat, se poate defini formula pentru schimbarea de variabile în coordonate polare: Se observă că φ este valid în intervalul [0, 2π] în timp ce
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
Γ,"x") = "x", adică trec toate prin "M". Într-adevăr, să presupunem că am obține și alte valori ale lui "x", adică alte intersecții cu linia "L(M)" (care trece prin "M"), de exemplu un punct "M' " când rezolvăm ecuația diferențială corespunzătoare unei curbe Γ'. Considerăm atunci o familie uniparametrică {Γ", 0≤ε≤1}de curbe reprezentând deformarea lui Γ' în Γ: soluțiile ecuațiilor diferențiale corespunzătoare depind continuu de ε, și deci valorile "x"("x") umplu întreg intervalul "MM' ". Dar aceasta
Lema lui Carathéodory (termodinamică) () [Corola-website/Science/311275_a_312604]
-
cu linia "L(M)" (care trece prin "M"), de exemplu un punct "M' " când rezolvăm ecuația diferențială corespunzătoare unei curbe Γ'. Considerăm atunci o familie uniparametrică {Γ", 0≤ε≤1}de curbe reprezentând deformarea lui Γ' în Γ: soluțiile ecuațiilor diferențiale corespunzătoare depind continuu de ε, și deci valorile "x"("x") umplu întreg intervalul "MM' ". Dar aceasta contrazice proprietatea (P2') pentru puncte interioare segmentului "MM' "(vezi Figura); într-adevăr, putem să unim oricare două puncte M, M în "MM' ", oricât de
Lema lui Carathéodory (termodinamică) () [Corola-website/Science/311275_a_312604]
-
amestec de formula 9 componente de specii moleculare diferite. O stare de echilibru a acestui sistem este complet descrisă de variabilele temperatură formula 10 presiune formula 11 și cantitățile în care sunt prezente componentele sale formula 12. Entalpia liberă formula 13 este un potențial termodinamic. Diferențiala totală furnizează ecuațiile de stare
Entalpie liberă () [Corola-website/Science/311310_a_312639]
-
determina poziția lui zero absolut folosind numai aceste două rezultate. Introducând variabila y = F(p,V) (=pV pentru gazul perfect), putem scrie:<br>formula 4 unde am folosit forma factorului integrant dedusă în . Cerând ca expresia pentru dU să fie o diferențială totală (egalitatea derivatelor mixte), obținem condiția: <br>formula 5 Această factorizare a iacobianului este remarcabilă, deoarece este independentă de ecuațiile gazului perfect. Pentru acesta, obținem prin calcul: <br>formula 6 De aici deducem că, pentru o constantă C: <br>formula 7 pentru o
Entropie termodinamică () [Corola-website/Science/311496_a_312825]
-
suficient să cunoaștem dependența de temperatură a energiei la parametri geometrici constanți, pentru a determina atât energia cât și entropia complet. De exemplu, pentru gazul Van der Waals:<br>formula 18 scriem:<br>formula 19 Din condiția ca dU să fie o diferențială exactă obținem:<br>formula 20 de unde:<br>formula 21 și deci:<br>formula 22 de unde:<br>formula 23 Aici, Tg'(T) este căldura specifică la volum constant. Procedura este generalizabilă la n parametri geometrici, când forțele X (vezi pot fi exprimate in funcție de ei
Entropie termodinamică () [Corola-website/Science/311496_a_312825]
-
Turnul Eiffel. A se vedea, de asemenea, [edit] Lista de lucruri numite eficiente Polinoame Legendre asociate Algoritmul Gauss-Legendre Constantă lui Legendre Formulă dublarea Legendre Ecuație Legendre în teoria numerelor Funcții Legendre Integrale eliptice a lui Legendre de relatie funcțională Ecuație diferențiala lui Legendre Conjectura lui Legendre Legendre sita subvarietate Legendrian simbolul Legendre Teorema lui Legendre pe triunghiuri sferice Teorema Saccheri-Legendre ^ Mergi până la: un Duren b, Peter (decembrie 2009). "Schimbarea Faces: Portretul greșită a Legendre." Anunțurile de AMS 56 (11): 1440-1443, 1455
Adrien-Marie Legendre () [Corola-website/Science/311484_a_312813]
-
poate scrie și pentru n moli (folosind "pV = nRT"):formulă 8 unde "C(n)" este constantă aditiva care depinde numai de n, iar "C(Ț)=nc(Ț)", cu "c(Ț)" căldură specifică pentru un mol. Din ecuația (E) obținem o ecuație diferențiala pentru "C(n)":formulă 9 a cărei soluție este formulă 10 unde " C" este o nouă constantă, independentă de n; cu aceasta, obținem o formulă extensiva pentru entropie:formulă 11 Putem scrie "C = -ln V + C" unde "V" este un volum molar de
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
restaurează aceeași formă a ecuației În teoria relativității se folosește un spațiu Minkowski tetradimensional "plat", care este un exemplu de spațiu-timp. Acest spațiu, însă, este foarte similar cu spațiul tridimensional euclidian standard, și astfel este ușor de lucrat cu el. Diferențiala distanței ("ds") în spațiul cartezian 3D este definită ca: unde formula 74 sunt diferențialele celor trei dimensiuni spațiale. În geometria relativității restrânse, se adaugă o a patra dimensiune, derivată din timp, și astfel ecuația diferențialei distanței devine: Dacă se dorește să
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
tetradimensional "plat", care este un exemplu de spațiu-timp. Acest spațiu, însă, este foarte similar cu spațiul tridimensional euclidian standard, și astfel este ușor de lucrat cu el. Diferențiala distanței ("ds") în spațiul cartezian 3D este definită ca: unde formula 74 sunt diferențialele celor trei dimensiuni spațiale. În geometria relativității restrânse, se adaugă o a patra dimensiune, derivată din timp, și astfel ecuația diferențialei distanței devine: Dacă se dorește să se facă și coordonata timpului să arate ca și cele spațiale, se poate
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
este ușor de lucrat cu el. Diferențiala distanței ("ds") în spațiul cartezian 3D este definită ca: unde formula 74 sunt diferențialele celor trei dimensiuni spațiale. În geometria relativității restrânse, se adaugă o a patra dimensiune, derivată din timp, și astfel ecuația diferențialei distanței devine: Dacă se dorește să se facă și coordonata timpului să arate ca și cele spațiale, se poate trata timpul ca fiind imaginar: "x = ict". În acest caz, ecuația de mai sus devine simetrică: Aceasta sugerează ceea ce de fapt
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
a lui formula 98. Pentru a vedea utilitatea acesteia, transformăm poziția unui eveniment de la un sistem de coordonate "S" la un sistem "S"', calculând care este chiar transformarea Lorentz dată mai sus. Toți tensorii se transformă după aceeași regulă. Tetravectorul pătratelor diferențialelor distanțelor formula 100 construit folosind este invariant. Faptul că este invariant înseamnă că are aceeași valoare în toate sistemele inerțiale, deoarece este un scalar (tensor de rang 0), și astfel Λ nu apare în transformarea sa trivială. De observat că atunci când
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
Faptul că este invariant înseamnă că are aceeași valoare în toate sistemele inerțiale, deoarece este un scalar (tensor de rang 0), și astfel Λ nu apare în transformarea sa trivială. De observat că atunci când elementul formula 102 este negativ, formula 103 este diferențiala timpului propriu, iar când formula 102 este pozitiv, formula 105 este diferențiala distanței proprii. Utilitatea principală a exprimării ecuațiilor fizicii în formă tensorială este că atunci sunt invariante în raport cu grupul Poincaré, astfel că nu avem de-a face cu un calcul special
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
toate sistemele inerțiale, deoarece este un scalar (tensor de rang 0), și astfel Λ nu apare în transformarea sa trivială. De observat că atunci când elementul formula 102 este negativ, formula 103 este diferențiala timpului propriu, iar când formula 102 este pozitiv, formula 105 este diferențiala distanței proprii. Utilitatea principală a exprimării ecuațiilor fizicii în formă tensorială este că atunci sunt invariante în raport cu grupul Poincaré, astfel că nu avem de-a face cu un calcul special și dificil pentru a verifica aceasta. De asemenea, la construirea
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
și-a construit obiectivul său imagine după un set de calcule similare, care însă nu au fost niciodată publicate. Teoria a fost elaborată de S. Fintersmalder. Aberațiile pot fi de asemenea exprimate prin mijloacele funcției caracteristice a sistemului și coeficienților diferențialelor. Aceste formulări nu sunt imediat aplicabile dar dau relația între numărul aberațiilor și ordinea. Sir William Rowan Hamilton a derivat aberațiile de ordinul 3, iar mai târziu metoda a fost continuată de Clerk Maxmell, M. Thiesen și aproape cu succes
Aberație cromatică () [Corola-website/Science/309027_a_310356]