586 matches
-
bicicleta, demontând-o în rotițe și bucăți, le admiră, le potrivește, le sună pe podele și le recunoaște izolat, fără a surprinde și principiul lor central de funcționare și semnificația”. Altă dată, contestare agresivă, criticul de la Iași devine „un idol diform, dar învestit cu aureola mistică întreținută de partizani [...], duh plutitor între zidurile locașului de devoțiune”. Nu-l agrea pe Mihail Dragomirescu, căruia ( puțină vreme ) îi fusese asistent la Litere; îi repugnau rigidățile sistemului lui estetic, recunoscând însă profesorului „probitatea intelectuală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
și mintea cititorului: "Mai înțeleaptă ca Iacob,/ ca îngerul,/ ca porcul Ion,/ scurm și eu în blidul comun,/ în caldele tărâțe/ măcinate sub astrul isteric,/ sub cocoașă istorică". Libellum poetic în contra lumii și vremurilor, a istoriei, a vieții și faunei diforme, colectiviste și abrutizate, Steaua lui Ion dă glas unei mâhniri fizice și metafizice. De invectivă și sarcasm pedepsitor au parte nu numai șefii mărunți veleitari agresivi găunoși și inapetenți la condiția poetei, ci și sexul dement "istoric,/ enorm, al istoriei
Sarcasm pedepsitor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17142_a_18467]
-
Radu urmăresc cu acuratețe și cu rigoare un proiect plastic și un program mental. Evitînd atît crispările metafizice, cît și expresivitățile grotești, sculptorul le împacă oarecum pe amîndouă prin aducerea în prim-planul percepției a unei umanități sumare, tragice și diforme. De cele mai multe ori bronzul este asociat cu alte materiale, în special piatra și marmura, care îmbogățesc ansamblul imaginii cu expresii noi și creează, totodată, surse imprevizibile de tensiune și de dialog. Ceea ce, în mod obișnuit, ar trece drept soclu este
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
festival național Cîntarea României. Mentalitatea colectivistă, sentimentul de siguranță lașă pe care ți-l dă adăpostul la umbra mulțimii, statutul existențial vag și starea morală ambiguă, generate amîndouă de acea prezență discretă, la limita irelevanței, într-un organism redundant și diform, erau atunci, în tăietură proaspătă, evidențe de-a dreptul traumatizante. Cu atît mai mult cu cît toți artiștii momentului, fără excepție, aveau încă plămînii îmbîcsiți de respirația exclusivă în atmosfera unui propagandism cultural osificat pînă aproape de abstracțiune. Chiar și artiștii
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
lenta epuizare a resurselor. Mentalitatea colectivistă, sentimentul de siguranță lașă pe care ți-l dă adăpostul la umbra mulțimii, statutul existențial vag și starea morală ambiguă, generate amîndouă de acea prezență discretă, la limita irelevanței, într-un organism redundant și diform, erau atunci, în tăietură proaspătă, evidențe de-a dreptul traumatizante. Cu atît mai mult cu cît toți artiștii momentului, fără excepție, aveau încă plămînii îmbîcsiți de respirația exclusivă în atmosfera unui propagandism cultural osificat pînă aproape de abstracțiune. Chiar și artiștii
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
produce la interferență clasicismului european cu arta orientala, la sfârșitul secolului XIX, si cu arta Africii negre, la începutul secolului XX. G. Călinescu observa într-un eseu publicat doi ani după conferința lui Eliot că arta asiatică este baroca, privilegiind diformul, excesivul și grotescul. Descoperirea Orientului e anticipată cu puțin de estetică uratului, teoretizata de Baudelaire și practicată de Daumier. Clasicismul mai fusese „atacat” și înainte, dar rezistase. A existat, se știe, si un baroc european, ca urmare a Contra Reformei
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
și lifturi. Nu lipsesc sunetele de sirenă, care nu anunță bombardamente, ci treceri de la o lume inundată de o lumină ireal de albă la una cufundată într-un întuneric din care își fac apariția personaje cu alură inchizitorială și creaturi diforme. Filmul lui Gans are și o morală, bineînțeles: în loc să fie, pur și simplu, un film de groază, Silent Hill se vrea un soi de demonstrație pentru ideea că umanitatea elementară (reprezentată mai ales de sentimentele materne, uneori instinctive) este de
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
lui, problema teoriilor eugenice și a discriminării rasiale apare atunci cînd pornim de la premisa că o figură neconformă cu standardele de frumusețe acceptate la un moment dat într-o comunitate e semnul unei slăbiciuni sau inferiorități interioare. Capitolele dedicate nasului diform, ca trăsătură distinctivă a evreilor, ilustrează această chestiune. Cartea nu are un capitol-concluzie separat, din păcate, iar Gilman își propune cam multe pentru un singur studiu: un studiu de istorie a psihiatriei, unul de istorie a chirurgiei, unul de istorie
Frumusețea și fericirea by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16901_a_18226]
-
ochelari de orb, și seamănă cu Bârlădeanu. în consecință, au făcut toți patru o Fotografie de grup cu doamnă. Iar patrioții ne-ndeamnă să ne iubim țara, Mischia și Menumorutul, cînd nu mai putem iubi nimic, nici măcar Indonezia. Lumea-i diformă. Doar ministrul Sănătății este sănătos, allegro, inteligent. Vrea să demaște doctorii. Tăriceanu nu. Fiindcă-i prieten cu Botoș procurorul și The Oil Man. Prin urmare, țeapăn. Un motociclist din Fanar cu celularul de la miezul nopții, Midnight Caller, cu prefix de
Stejar, extremă urgență! by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11086_a_12411]
-
Acestei capitulări morale a ființei i se poate urmări plinătatea negației, abjecta "desăvîrșire". Estetica urîtului are ca pandant o estetică a Răului. Desigur, sub asemenea auspicii luciferice, lumea Hortensiei Papadat-Bengescu nu poate fi decît una a anomaliei ce se supralicitează. Diformă, pocită, dereglată deopotrivă sub raport sentimental, comportamental, social, fiziologic, e o caricatură atroce care implică decăderea umană fără rest. Ne învîrtim într-o societate de monștri, înregistrați "la lupă și la microscop", astfel încît să iasă în evidență "toți porii
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
tren, aburii apelor năvălind peste mine, lună plină clară, imensă, suită în vîrful capului în creierii Munților adolescenței mele, lună plină delicată, ușor neclară și poteca lăsată în mare, ca o chemare, crai nou și tainele Nilului, lună ștearsă și diformă, stîlcită de creștere și de urîciunea oamenilor de aici, de aiurea, de pe pămînt. Iar am zărit-o. Își rotunjește ascuțimile. M-a însoțit, mereu, și la Festivalul Enescu. Ecourile s-au stins de mult. Emoția, însă, nu se evaporă așa
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
plan ironia dorită de compozitor, concentrând acțiunea operei într-o multitudine de acțiuni, atitudini, gesturi care nu fac decât să Martin Fülöp adâncească această prăpastie între muzica - foarte melodioasă, romantică, dorind de fericire - și acțiunea operei - lipsită de curăția dragostei, diformă (în sensul literal al cuvântului), sărăcită de sentimentele nobile. Scenograful Yannis Thavoris încadrează toate acestea în decorul douăzecist, astfel că în loc de palatul Ducelui vom avea un bar - sugestiv mascat de o firmă de pompe funebre, în interiorul căruia în primul tablou
Chicago Post by Norela Liviana COSTEA [Corola-journal/Journalistic/83476_a_84801]
-
și Luna, un bec mare, gălbejit care pîlpîie. Privind spectacolul lui Silviu Purcărete m-am dus cu gîndul la Grotowski. Dar am simțit un Grotowski cald, tulburător, irațional, poetic. Am privit cu mare atenție relația dintre Estragon-Chiriac și Vladimir-Flonda. Primul, diform, un Bran la cub, stîngaci, căutînd sprijin în ochii celuilalt, un punct de echilibru în prezența prietenului și un locșor unde să ațipească. Celălalt, Vladimir, uscat, uscat, cu o haină de-un fel și pantalonii de alt fel, vreo cinci
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
sale (aici îl avem în vedere pe cel intitulat Trei într-o galera), numitul eseist încearcă a evita superficialitatea, fiind antinarcisiac și...sincer. Să ne explicăm. Imaginea dominantă ce-o propune asupra subiectului e una cinica, imens cinica, prin urmare diforma, inapta de autoadmiratie. Sinceritatea ar consta, paradoxal, în... montarea pozei cu pricina, în stilul psihologic urmărit ca efect, totuși, estetic (căci, în pofida tentativei lui Barthes de-a exclude jurnalul din planul literarului, acesta poate fi socotit literatura, prin chiar prisma
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
care-l circumscrie verbul vaticinar al lui Ieremia: "De la miazănoapte se va deschide nenorocire asupra tuturor locuitorilor țării acesteia" (1, 14), adăugînd că invadatorul va purcede din același punct cardinal (46, 20). Un atare Nord malefic, al întunecării și pierzaniei, diform pînă la teratologic, textualizînd Nimicul, stă în atenția specială a lui George Vulturescu: "Nordul este o pîclă, zice Ion./ Nordul e o valvă a Nopții, adaugă tot el./ Nordul este cînd vezi, spun./ Înconjurăm Turnul cu ceas. Cadranul/ scorojit pare
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
ales pe mine. Uneori Ochiul/ său e un coridor torsionat pe unde/ năvălește satul meu ca o viitură învolburată/ peste paginile poemelor. E o văgăună,/ o poartă, o valvă secretă a beznei/ Ochiul orb. Prin nămolurile scrisului/ își tîrăște animalele diforme ale Nopții" (Iarba e un serviciu divin). Liber de obligațiile omenirii canonice, inspirat de demonia persiflării care-i modelează imaginarul, George Vulturescu unifică motivul Nordului cu motivul or-birii, într-o icoană tulbure a unei divinități ce se multiplică, oarbă și
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
pământul este un cub, ba nu, că universul este un cub și că universul infinit este finit și se află în organul tău sexual. Acum, ce ar precumpăni mai mult: faptul că în interiorul fizicului tău s-ar afla o celulă diformă, deranjantă, colțuroasă sau faptul că în interiorul interiorului acestei celule ar exista, pur și simplu, iadul?" (Florin }upu); "Doi crescători de cuvinte într-o fermă a memoriei. El, Valeriu Corocea, îndeamnă femeia să-l tragă deoparte, altfel se duce dracului după
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
să-i mîncăm coliva: ar fi așezat în cripta autorilor nefrecventabili pe motiv de ciumă ideologică, după obiceiul curent al stigmatizărilor publice. Să dau cîteva exemple. Pentru Eliade, democrația înseamnă flatarea plebei și supremația spiritului feminin. Tot ce înseamnă masă diformă, supusă și irațională suferă de feminitate. În schimb, traiul aristocratic, destinat exclusiv masculinității de elită, presupune disciplină, asceză și luptă în numele unui ideal. Ultimul lucru pe care trebuie să și-l dorească un bărbat e confortul moleșitor la adăpostul regulilor
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
cu versuri despre patrie,) spaimă intrată în sânge mângâie cerul gurii prea păcătos nici de vânător, nici de poveștile lui nu am chef prea mulți ochi de oțel afară la pândă în spatele scenei radiațiile TV leagă scheletul imaginii gângania asta diforma pe care pariasem cândva
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
irigație traversa grădina în care paznicul cultiva legume. Familia întreagă - vreo zece persoane, cel puțin - mergea zilnic la Turn cu două trăsuri. Acea șleahtă de copii veseli se întâlnea adesea cu copii slăbănogi și zdrențăroși, care strângeau într-un coș diform bălegarul cu care tatăl lor urma să îngrașe pământul în grădina de zarzavaturi. Imagini de sărăcie lucie care se pare că ne lăsau total indiferenți. Seara cinam adesea copios în grădina de la Turn, la lumina palidă a câtorva lămpi cu
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
pe care el nici măcar nu le privea. Renunțase demult să-și mai cumpere tricouri de firmă ori adidași la modă. Punea pe el ce-i pregătea maică-sa. Și odată intrat în această ruină, viața se rula lin, printre gândurile diforme, care nici măcar nu mai erau gândurile lui cele hrănitoare, ci un morman de resturi alterate. Iar într-o zi, pe când pășea apatic prin lume, s-a îndrăgostit. Ea era o femeie care îl scosese din vizuină, cu modul ei de
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
oraș și cei ai înnoirii lui. Observație foarte pertinentă a lui Pippidi în prefață: excesele politicului în sfera urbanității, inaugurate poate de Antonescu, continuate peste limita evidenței de Ceaușescu, au rădăcini adânci în chiar această discuție, constituind în fapt exagerări diforme ale termenilor ei. Temă care în sine ar merita o carte. Dacă Henri Stahl privea cu fascinație și cu un fel de predestinare la trecutul care dispare, București - Istorie și urbanism își propune - explicit, prin Andrei Pippidi - o aproximare a
LECTURI LA ZI by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Imaginative/13591_a_14916]
-
palavrele despre porumbei și neajunsurile pe care le pot provoca, (inclusiv trezitul forțat în zori dacă ești nevoit să dormi în apropierea sălașului lor) cînd, pe negîndite, a apărut Pasărea în existența mea: un avorton cu picioare de cocostîrc, gît diform de girafă, cioc încîrligat și roșu ca un gogoșar, un ochi enorm, bulbucat și albicios, celălalt mic și negru ca de gînganie; dar mai ales, cu aripi uriașe care fîlfîiau într-una în fața geamurilor mele neiertătoare, implacabile, imprevizibile. Aripile acestea
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
Și între aceste imaculate lepre, grămezi covîrșitoare, gunoaie și-alte scîrbe - Moștenitorul șerpuia grav, onest ca și greața înlăcrimată ce-l sfîșia. Inert. Martirizat. Răpus de-atîta urîțenie. Pe muchea unei borduri, într-o intersecțe, chircită și putredă îl aștepta relicva diformă a unei alge. Acum; o noapte opărită ca un bordel nesfîrșit iar curvele îi ereau chiar nuanțele cu care năvălea iama - călduri și parfumuri asurzitoare. Deschise însetat buzele. Ars și de fulgerul poftei și de flama zăpușelii, trase adînc în
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
asupra fazelor de eșec, marcate de boli și de rătăciri. Nimic nu trebuie să altereze o imagine a desăvârșirii" (p. 510), în condițiile în care, de o bună bucată de vreme, critica europeană a lăsat deoparte orice reținere în fața "măștilor diformului", Nerval, Nietzsche, Hölderlin, de pildă, sunt supuși, în Occident, unor ample explorări, ce nu le scad din anvergură, ci îi situează, nuanțat, cât mai aproape de adevărata lor condiție, una complexă și tragică. Merită citit subcapitolul La Berlin, care, discutând contribuția
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]