293 matches
-
faringian pentru Cl. diphteriae (3 probe consecutive negative). În formele severe de difterie asociate cu șoc sunt recomandate substanțe vasoactive și alte măsuri specifice de terapie intensivă. Asocierea glucocorticoizilor este indicată selectiv în formele hipertoxice, în crupul difteric și miocardita difterică. Administrarea sistematică a glucocrticoizilor nu s-a dovedit benefică pentru reducerea riscului de apariție a miocarditei și polineuropatiilor. Tratamentul igieno dietetic vizează respectarea repausului la pat și a dietei adaptate stării febrile și toleranței digestive, precum și aplicarea micilor îngrijiri (aspirarea
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
și a dietei adaptate stării febrile și toleranței digestive, precum și aplicarea micilor îngrijiri (aspirarea secrețiilor, umidifierea aerului, menținerea igienei tegumentelor și mucoaselor). Traheostomia este o măsură extremă, în caz de asfixie. Profilaxie Profilaxia difteriei se face prin vaccinare cu anatoxină difterică monovalentă, bivalentă (DT) sau trivalentă (DTP), conform calendarului național de imunizări. Profilaxia contacților expuși la difterie se face cu Eritromicină pe cale orală timp de 7-10 zile sau cu o doză de BenzatinPenicilină intramuscular (doze în funcție de vârstă). 6 INFECȚIILE ACUTE ALE
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
1940 în SUA, cu vaccin celular obținut după tratarea termică, inactivarea chimică și purificarea tulpinilor de B. pertusis. În România, vaccinarea se face în cadrul programului național de imunizări cu trivaccinul DTP, compus din Bordetella pertusis inactivată (vaccin pertusis celular), anatoxinele difterică și tetanică, administrat începând de la vârsta de 3 luni. După imunizarea vaccinală nu apar anticorpi locali de tip IgA, așa cum se întâmplă prin imunizarea naturală după boală. Deși nu există dovezi științifice, vaccinului celular pertusis a fost asociat cu riscul
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
și apoi în cel al Naționalului din București) nu i se poate tăgădui meșteșugul, dar nici ignora desincronizarea. Jucate începând de prin 1860, scenetele comice, farsele (Sacagiul, Odă la Elisa, Balul mortului sau Mortul și danțul, Avocat sau paiață, Anghina difterică, Sticla de Cotnari ș.a.) prelungesc maniera comediografică a lui Vasile Alecsandri. I-au fost reprezentate, de asemenea, numeroase prelucrări: Cine este ea? după Bretón de Los Herreros, Porcarul și Măria Sa sau Dreptatea domnească după Lope de Vega, Fata de bancher
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
germeni GP și GN PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN BOLILE INFECȚIOASE 43 Tribactami Sanfetrinem infecții severe cu bacterii GP și GN, anaerobe și aerobe, inclusiv pseudomonas. Glicopeptide Vancomicina, Teicoplanina infecți cu bacterii GP- streptococi aerobi și anaerobi, inclusiv majoritatea enterococilor, bacilul difteric, bacilul cărbunos, listerii și clostridii. Chinolone (I) Acidul nalidixic (II)Norfloxacina Ofloxacina Ciprofloxacina (III)Moxifloxaci Gatifloxacina Levofloxavina Tosufloxacina (I) infecții urinare cu BGN sensibili (II) infecții cu localizări variate, cu CGP (streptococi, stafilococi), CGN (meningococ, gonococ), BGN (enterobacteriaceae, haemophilus, pseudomonas
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
Epidemiologie Anginele au incidență generală crescută, apar sporadic sau epidemic, mai frecvent în sezonul rece. Bacteriile cauzează mai puțin de 45% dintre angine. Diagnosticul și tratamentul antibiotic adecvat al anginelor bacteriene se impune deoarece: au potențial transmisibil ridicat (angina streptococică, difterică, meningococică) pot evolua clinic sever (forme toxice, septice, toxico-septice) anginele streptococice (90% dintre anginele bacteriene) prezintă risc pentru dezvoltarea sindroamelor poststreptococice (nefrita, RAA, valvulopatii). INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 83 Etiologia anginelor este dominată de infecțiile virale. În consecință, tratamentele antibiotice
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
diferențial Diagnosticul diferențial al MNI se analizează în funcție de manifestările clinice predominante (Tabel 5.5). INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 92 Tabel 5.5 Diagnosticul diferențial al mononucleozei infecțioase Manifestări ale MNI Diagnostic diferențial Angina MNI Alte angine virale Angine bacteriene Angina difterică Angina post-caustice Exantemul MNI Rujeola Rubeola Scarlatina Eritemul polimorf Limfomonocitoza MNI Leucoze acute sau cronice Sindromul mononucleozic Toxoplasmoza de primoinfecție Boala CMV la imunodeprimați Primoinfecția HIV Lues Postmedicamentos (fenilbutazona, benzodiazepine, hidantoina) Hepatita MNI hepatite virale A, B, C, ictere medicamentoase
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
Epidemiologie Datorită vaccinării sistematice, difteria este întâlnită sporadic. Sursa de infecție este omul bolnav. Calea de transmitere este directă și indirectă, prin obiecte contaminate. Imunitatea naturală după difterie este slabă. Imunizarea artificială antidifterică este aplicată din anul 1930, utilizând toxoidul difteric, imunitatea rezultată fiind mai puternică și mai durabilă decât cea dobândită natural. Toxoidul difteric a fost obținut de Gaston Ramon în anul 1926, prin formalizarea toxinei difterice, care își pierde efectul toxigen, păstrându-și capacitatea imunogenică. Starea de imunitate este
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
Calea de transmitere este directă și indirectă, prin obiecte contaminate. Imunitatea naturală după difterie este slabă. Imunizarea artificială antidifterică este aplicată din anul 1930, utilizând toxoidul difteric, imunitatea rezultată fiind mai puternică și mai durabilă decât cea dobândită natural. Toxoidul difteric a fost obținut de Gaston Ramon în anul 1926, prin formalizarea toxinei difterice, care își pierde efectul toxigen, păstrându-și capacitatea imunogenică. Starea de imunitate este evidențiată de prezența în sânge a anticorpilor antitoxină difterică. Titrul minim protector este de
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
difterie este slabă. Imunizarea artificială antidifterică este aplicată din anul 1930, utilizând toxoidul difteric, imunitatea rezultată fiind mai puternică și mai durabilă decât cea dobândită natural. Toxoidul difteric a fost obținut de Gaston Ramon în anul 1926, prin formalizarea toxinei difterice, care își pierde efectul toxigen, păstrându-și capacitatea imunogenică. Starea de imunitate este evidențiată de prezența în sânge a anticorpilor antitoxină difterică. Titrul minim protector este de 0.03UA/ml. 5.4.3 Etiopatogenie Corynebacterium diphteriae este un bacil gram
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
decât cea dobândită natural. Toxoidul difteric a fost obținut de Gaston Ramon în anul 1926, prin formalizarea toxinei difterice, care își pierde efectul toxigen, păstrându-și capacitatea imunogenică. Starea de imunitate este evidențiată de prezența în sânge a anticorpilor antitoxină difterică. Titrul minim protector este de 0.03UA/ml. 5.4.3 Etiopatogenie Corynebacterium diphteriae este un bacil gram pozitiv aerob, imobil, nesporulat. Pe frotiurile colorate Gram, aspectul morfologic este de bețișoare cu capete îngroșate, în care se evidențiază granulații metacromatice
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
sunt specifice porții de intrare: faringiană, nazală, laringiană, conjunctivală, cutanată, ano-genitală. Pseudomembranele sunt caracteristice difteriei, indiferent de localizare. Acestea conțin fibrină, leucocite și celule epiteliale, sunt aderente, sângerează la tentativa de desprindere și au rezistență la disociere în apă. Angina difterică este cea mai frecventă formă de difterie, cu aspect inițial de hiperemie, apoi cu exudat opalin, organizat sub forma falselor membrane. Extină în perioada de stare către luetă și peretele posterior al faringelui, pe fondul edemului faringian. Ganglioni regionali sunt
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
stare către luetă și peretele posterior al faringelui, pe fondul edemului faringian. Ganglioni regionali sunt măriți de volum, luând aspectul de “gât proconsular”. Starea toxemică se manifestă prin febră, vărsături, tahicardie, hipotensiune arterială, oligurie, alte-rare senzorială. Difteria laringiană sau crupul difteric poate fi primar sau secundar extinderii anginei difterice, manifestânduse mai frecvent la copiii mici. Falsele membrane localizate la nivelul glotei, epiglotei și corzilor vocale, pot fi evidențiate prin laringoscopie. Semnele de toxemie însoțesc manifestările INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 96 respiratorii
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
pe fondul edemului faringian. Ganglioni regionali sunt măriți de volum, luând aspectul de “gât proconsular”. Starea toxemică se manifestă prin febră, vărsături, tahicardie, hipotensiune arterială, oligurie, alte-rare senzorială. Difteria laringiană sau crupul difteric poate fi primar sau secundar extinderii anginei difterice, manifestânduse mai frecvent la copiii mici. Falsele membrane localizate la nivelul glotei, epiglotei și corzilor vocale, pot fi evidențiate prin laringoscopie. Semnele de toxemie însoțesc manifestările INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 96 respiratorii, întâlnite și în alte forme de crup, care
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
care evoluează în trei stadii: Stadiul disfonic : disfonie, febră, tuse spastică Stadiul dispneic: stridor, tiraj, dispnee, polipnee, anxietate Stadiul asfixic: cianoză, extremități reci, puls slab, somnolență, comă, exitus prin tulburări respiratorii. Difteria nazală poate fi primară sau secundară extinderii anginei difterice. Se manifestă inițial ca o rinită, ulterior apărând false membrane, cruste hemoragice și eroziuni. Starea toxică este mai puțin evidentă. Alte localizări rare ale difteriei sunt forma cutanată, endocardita și artrita. Evoluția poate rămâne localizată la poarta de intrare sau
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
membrane, cruste hemoragice și eroziuni. Starea toxică este mai puțin evidentă. Alte localizări rare ale difteriei sunt forma cutanată, endocardita și artrita. Evoluția poate rămâne localizată la poarta de intrare sau poate fi fulminantă. Gravitatea difteriei depinde de agresivitatea toxinei difterice, de terenul gazdei și de promptitudinea intervențiilor terapeutice. Se disting două stadii ale difteriei: Stadiul inițial, corespunzător primei săptămâni de boală, predominat de leziunile locale și semnele de toxemie Stadiul complicațiilor cardiovasculare și nervoase, instalate începând din a doua săptămână
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
renale, hemoragiile, suprainfecțiile bacteriene (septicemii, bronhopneumonii, otite). 5.4.5 Diagnostic Diagnosticul difteriei este susținut de următoarele criterii: Epidemiologic: neimunizat, contact cu bolnav de difterie Clinic: pseudomembrane și stare de toxemie Laborator: Nespecific: leucocitoză, neutrofilie, VSH crescut Bacteriologic: identificarea bacilului difteric. Diagnosticul bacteriologic rapid se bazează pe evidențierea bacililor gram pozitivi cu morfologie caracteristică pe frotiuri colorate din exudatul recoltat de la baza leziunilor pseudomembranoase (faringiene, laringiene, nazale, cutanate) Confirmarea bacteriologică se realizează prin culturi pe medii speciale (mediu neselectiv geloza sânge
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
frotiuri colorate din exudatul recoltat de la baza leziunilor pseudomembranoase (faringiene, laringiene, nazale, cutanate) Confirmarea bacteriologică se realizează prin culturi pe medii speciale (mediu neselectiv geloza sânge, mediu de îmbogățire cu telurit OCST, medii selective Loffler, Tinsdale). Capacitatea toxigenă a bacililor difterici identificați prin cultură se face clasic prin testul de toxigeneza (imunoprecipitare) Elek-Outcherlony sau prin inoculare la animale de laborator (efect letal). Aceste metode sunt înlocuite astăzi de tehnicile moderne de fenotipare. Diagnosticul diferențial al anginei difterice se face cu anginele
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
Capacitatea toxigenă a bacililor difterici identificați prin cultură se face clasic prin testul de toxigeneza (imunoprecipitare) Elek-Outcherlony sau prin inoculare la animale de laborator (efect letal). Aceste metode sunt înlocuite astăzi de tehnicile moderne de fenotipare. Diagnosticul diferențial al anginei difterice se face cu anginele streptococice, mononucleoza infecțioasă, anginele cu Mycoplasma pneumoniae, Chlamidia pneumoniae, fuzospirili sau fungi, leziunile faringiene postcaustice. Diagnosticul diferențial al crupului difteric se face cu laringita obstructivă virală, epiglotita, edemul glotic alergic, corpii străini laringieni. INFECȚII CU TRANSMITERE
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
efect letal). Aceste metode sunt înlocuite astăzi de tehnicile moderne de fenotipare. Diagnosticul diferențial al anginei difterice se face cu anginele streptococice, mononucleoza infecțioasă, anginele cu Mycoplasma pneumoniae, Chlamidia pneumoniae, fuzospirili sau fungi, leziunile faringiene postcaustice. Diagnosticul diferențial al crupului difteric se face cu laringita obstructivă virală, epiglotita, edemul glotic alergic, corpii străini laringieni. INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 98 5.4.6 Tratament Difteria este o boală cu izolare și internare obligatorie în spital. Tratamentul difteriei este o urgență. Tratamentul specific
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
este o boală cu izolare și internare obligatorie în spital. Tratamentul difteriei este o urgență. Tratamentul specific se aplică în difteria confirmată, dar și în cazurile suspecte, începând cu testarea sensibilității la serul antidifteric și eventuala desensibilizare. Serul antidifteric (antitoxina difterică) se administrează cât mai precoce, intravenos, în doze corespunzătoare gravității (de obicei 20000-40000 U.A.I.) de preferat în primele 1-3 zile de la debut. Antitoxina din ser neutralizează toxina circulantă, dar nu și toxina legată de celule. Efectul antitoxinei durează 7-14
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
de obicei 20000-40000 U.A.I.) de preferat în primele 1-3 zile de la debut. Antitoxina din ser neutralizează toxina circulantă, dar nu și toxina legată de celule. Efectul antitoxinei durează 7-14 zile. Anatoxina are scopul de a produce imunizarea față de toxina difterică și se administrează la 24 ore după ser, intramuscular, în doză de 0,1 ml im. Administrarea toxinei se repetă în zilele 4, 7, 11, 18. Tratamentul antimicrobian are rolul de a steriliza focarul difteric. Antibioticul de elecție este Penicilina
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
a produce imunizarea față de toxina difterică și se administrează la 24 ore după ser, intramuscular, în doză de 0,1 ml im. Administrarea toxinei se repetă în zilele 4, 7, 11, 18. Tratamentul antimicrobian are rolul de a steriliza focarul difteric. Antibioticul de elecție este Penicilina G administrată 600000 UI (12.500-25.000U/kg la copii) la 12 ore până se ameliorează disfagia, urmată în continuare până la 14 zile de Penicilina V 250 mg la 6 ore. Alternativele terapiei antibiotice sunt
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
de negativarea exudatului faringian pentru Cl. diphteriae (3 probe consecutive negative). În formele severe de difterie asociate cu șoc sunt recomandate substanțe vasoactive și alte măsuri specifice de terapie intensivă. Asocierea glucocorticoizilor este indicată selectiv în formele hipertoxice, în crupul difteric și miocardita difterică. Administrarea sistematică a glucocrticoizilor nu s-a dovedit benefică pentru reducerea riscului de apariție a miocarditei și polineuropatiilor. INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 99 Tratamentul igieno-dietetic vizează respectarea repausului la pat și a dietei adaptate stării febrile și
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
faringian pentru Cl. diphteriae (3 probe consecutive negative). În formele severe de difterie asociate cu șoc sunt recomandate substanțe vasoactive și alte măsuri specifice de terapie intensivă. Asocierea glucocorticoizilor este indicată selectiv în formele hipertoxice, în crupul difteric și miocardita difterică. Administrarea sistematică a glucocrticoizilor nu s-a dovedit benefică pentru reducerea riscului de apariție a miocarditei și polineuropatiilor. INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 99 Tratamentul igieno-dietetic vizează respectarea repausului la pat și a dietei adaptate stării febrile și toleranței digestive, precum și
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]