1,805 matches
-
ușchit, e vară, vacanță, are o cămașă albă pe el, o cămașă foarte curată. Cam tristă, femeia se uită la băiat cu reproș, adică tu unde umblași?, uite c-au apărut alții care recită mai bine ca tine, ăla, la difuzor, ți-a luat-o înainte. — Da cine era, maică, ăla, oare?, că recită unul la difuzor, de ne-a rupt inima.. — Ce ai, mamă, nu-ți mai recunoști băiatul? Mamă, eu am fost!!! — Ce-ai, copile? — Păi, am recitat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
femeia se uită la băiat cu reproș, adică tu unde umblași?, uite c-au apărut alții care recită mai bine ca tine, ăla, la difuzor, ți-a luat-o înainte. — Da cine era, maică, ăla, oare?, că recită unul la difuzor, de ne-a rupt inima.. — Ce ai, mamă, nu-ți mai recunoști băiatul? Mamă, eu am fost!!! — Ce-ai, copile? — Păi, am recitat din Coșbuc. — Păi, bine, copile, și eu, și nenea Marin am rămas zăpăciți, am crezut că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
numește Renate, e invitată la dans, la barul Picasso. La barul Picasso, Renate dansează cu Rainer. Rainer bea două Campari cu sifon, iar Renate bea un Martini și o Fanta. Rainer explică pe larg structura muzicii moderne care răsună din difuzoare. Apoi încetează cu explicațiile și o conduce pe Renate acasă. Imediat după aceea, Rainer se întoarce la locuința părintească, unde - în tot timpul ăsta - mama lui a zăcut cu patruzeci de răni grave pe corp și nenumărate alte răni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
suflet, nici pe ceafa lui Akemi Yokota, nici pe pereții acestui bar, sau poate era la fel de imperceptibil ca starea mea de beție. Grupul de studenți reproducea În cor, Într-o japoneză stricată, cuvintele unui cântec pop care se revărsa din difuzoarele barului. Obrajii le luceau Îmbujorați din cauza sake-ului ieftin, a cartofilor prăjiți și fripturii de vită, iar deasupra suvițelor de păr negre, date cu gel, se reflectau mănunchiurile de lumini proiectate de un tonomat de prin anii ‘50. Aveam impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
din toate Încheieturile. Din spatele uneia dintre ușile solide răzbăteau sunetele Înăbușite ale unei tobe În ritmuri de rap. Partea interioară a ușii probabil era capitonată cu câteva straturi de materiale antifonice. Muzica se auzea foarte slab, dar aveam impresia că difuzoarele dinăuntru erau date la maximum. Yazaki se rezemă de ușa din fața lui, descuie una câte una cele cinci yale și intră În cameră. Ușa dădea Într-o cameră imensă, care părea să aibă de zece ori mărimea apartamentului meu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
deparazitare a circuitelor și verificare a funcționării ansamblurilor mecanice sistem autohton din care erau alcătuiți, insistând mai ales asupra pârghiilor sistem import de la coate care cam scârțâiau, când, deodată, la ușa principală a „Bourului” se auziră bătăi puternice și-n difuzorul de captație exterioară răsună un glas disperat: — Tovarăși, deschideți! Roboții noștri se repeziră la hublou să vadă cine bate la ora aceea, în plin mers prin spațiu, dar afară nu se zărea nimic. — Care ești, bă, acolo? strigă comandantul Felix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
m-a rugat tov. Istrate de la Colibași. — Aici „Bourul”, recepție! spuse Dromiket 4. Cine-i? — „Bourul”? Sunt „Veac Nou”! Recepție! — „Veac Nou”? sări ca ars Felix S 23. Unde sunteți, dragă? — Am ieșit din coada cometei Halley! se auzi în difuzor. Am scăpat, fraților! Avem orbita noastră! — Cum ați scăpat? — Nu ne dăm seama! Cred că prin autodotare! Cu rapița! — Cum cu rapița? strigă nelămurit Felix S 23. — Așa bine, o să vă explicăm mai târziu, când ne întâlnim! Notați-vă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nimeni de ce nu sunteți mediocri. Episodul 7 La cantină În clipa aceea, peste întregul lan, plutind în forță, se auzi apelul: „Toată lumea la masă!”. Cei doi pământeni tresăriră, uitându-se în jur. — Ce-a fost asta? întrebă comandantul Aciobăniței. — E difuzorul nostru cu rază lungă de acțiune, spuse, neascunzându-și mândria, tractoristul. Patru ani am muncit la el, da’ te scoală și din morți. Veniți și dumneavoastră, e ora mesei, o să-i cunoașteți și pe alți tovarăși de-ai mei. Tractoristul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
terestru, lumina plenar, încălzindu-le întrucâtva fețele. Fără să-și dea seama, comandantul Aciobăniței și tânăra mediocră pistruiată se desprinseră de ceilalți, luând-o mai în față, pe cărarea dintre barăci. De undeva se-auzea cum se-ncearcă repararea unui difuzor. Aciobăniței se uită cu coada ochiului spre tânără. I se păru că n-arată chiar atât de derizoriu, c-avea și ea, așa cum privea acum în gol, ceva uman pe chip și că nu era, în ciuda nenumăraților pistrui, tocmai urâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
competenți și onești, care trăiesc aici sau au cercetat mediul istoric și social precum și proiectul RMGC în amănuțime. Centrul are o sală mare, încărcată de machete și grafice, în mijlocul căreia turuia, ca un Kalașnikov, căreia i s-au atașat și difuzoare, o doamnă robustă și agresivă, precum activistele de partid de pe timpuri, care băga în capetele unui mic grup, să înțeleagă, ce impotenți economic suntem noi, statul român după 2006, când s-a oprit definitiv exploatarea minieră. Apoi, cum ne-a
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (5) – ROŞIA MONTANĂ 2012 de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363917_a_365246]
-
mai mici furau căscând ochii și gurile prin fața fostului magazin Omnia, acum cumpărat, fățuit și dichisit pe exterior precum o mascotă de circ. Zorzoanele luminau seara abundent, făcând ca strălucirea să-și schimbe nuanțele în funcție de muzica de club auzită prin difuzorul din perete. Pe verticală, literele căpătau o parte din culorile vii ale curcubeului, când roșu intens, când galben, verde sau portocaliu, terminând șiragul la ultima literă “K” și luând-o din nou de la capăt, până refăcea întreg cuvântul: “Bismark”. Deasupra
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
să am o zi record de captură. Peștele era frumos și greutatea minciogului creștea văzând cu ochii. Când s-a luminat de ziuă, de se vedea malul, fără să vreau, ochii mi se fixau mereu pe țărm. Doar muzica din difuzorul tranzistorului ruginit din cauza apei sărate, care tot îl stropea în timpul peregrinărilor mele pe mare, îmi mai alunga gândurile. Încercam să retrăiesc impresiile nopții petrecute cu Miruna la mine. Să fi fost oare un vis, sau chiar a fost realitate? Numai
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
Eu mă reped la volan și accelerez, cu gândul că s a făcut deja târziu și este cazul ca, după o asemenea zi, să am și eu o oră și jumătate de liniște. De fapt, numai liniște nu este, că difuzoarele sunt la maximum, indiferent de film. Iar desenele animate sunt pline de țipete și de zgomote puternice. Orice ar fi, măcar voi sta pe scaun. Parcurg exact un kilometru, când mașina trage puternic dreapta. Frânez. Cobor și constat că am
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
mă pătrundă prin hainele umezite. Încă nu se luminase de ziuă. Am așteptat ca întunericul să-și ia “La revedere!” și să se lumineze cât de cât. Mi-am strâns bluza impermeabilă pe lângă corp și tremuram tăcut... Doar muzica din difuzorul tranzistorului îmi mai încălzea clipele de singurătate și neputință. Ceața devenea din ce în ce mai densă. Parcă și sunetul sirenei s-a îndepărtat de barcă. După lungimea voltelor aruncate în apă, eram cam la șapte metri adâncime. Speram să dau de pește, însă
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
un copil. Singurul lor copil a fost “Moromeții”. S-au mutat în Cotroceni, în casa pe care el o descrie în ultima parte a romanului “Cel mai iubit dintre pământeni”. Marin Preda citea pe atunci Spinoza și asculta încontinuu Bach. Difuzoarele bubuiau în toată casa, pentru că lui îi plăcea să simtă muzica cu tot trupul. Adormeau după miezul nopții, pe acordurile din “Mattheus Passion”, iar el se deștepta dis-de-dimineață și se apuca de scris. Când se trezea, Aurora era primul critic
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
masă mai ceva decât a comisiei de doctorat. Ne căutăm prin buzunare de arginți, dar discutăm frecvent de castele de nisip. Cu loc gol în chiloți, ne uităm după femeile altora, cu gândul la ce le-am putea face. Din difuzoare se scurg ca zoaiele manele, pentru ca alde Guță Castorul să poată mânca cu veselă de argint. Admirăm țiganii pentru nemuncă și bani, dar manifestăm o lipsă de solidaritate aberantă. Important e ce primim de la alții, nu ce oferim. Generațiile idioate
RADIOGRAFIA ZILEI-NAŢIUNE FĂRĂ RAŢIUNE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368291_a_369620]
-
iar eu nu puteam sta mult pe mare. Din când în când, introduceam șapca din material de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea plăcută mă înfioara. Din difuzorul tranzistorului se auzea o muzică relaxantă. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul bărcii, le era foame și așteaptau micul dejun. Deja s-au învățat cu pescarii. Cel mai curajos se așeza pe copastia[ Copastie = partea superioară a bordurilor bărcii. (n.aut
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
iar eu nu puteam sta mult pe mare. Din când în când, introduceam șapca din material de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea plăcută mă înfioara. Din difuzorul tranzistorului se auzea o muzică relaxantă. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul bărcii, le era foame și așteaptau micul dejun. Deja s-au învățat cu pescarii. Cel mai curajos se așeza pe copastia bărcii și stătea cu ochii ațintiți asupra peștelui
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
arătasem iarăși îngrijorat, ar fi necesară, totuși, și un bandaj elastic. Nu e de joacă!... Prin fața noastră tocmai trecea o tânără pereche, împrăștiind în jur vocea unei cântărețe revărsată dintr-un casetofon voluminos cât un geamantan. Boys, boys, boys urlau difuzoarele în vibrație maximă. El, un ins slăbănog, căra aparatul făcând un efort aproape supraomenesc, judecând după grimasa feței și transpirația care-i inundase trupul. Ea lingea impasibilă dintr-un cornet de înghețată. Cei întinși la soare se ridicau în capul
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
altul) de un liric și, totuși, un mare romantic - pasionat (până la activitate!) de trecut (ca istoric), ca și un tot atât de mare patriot (într-un fel de prezent etern). În toate acestea, promotor al cunoașterii, s-a distins de un simplu difuzor. Într-o disciplină prin excelență a limitelor (spațiale), cum este geografia, și astăzi plasată în afara oricărei creativități, Cantemir a fost diferit (altfel) de geografii strict descriptivi sau reproductivi. El a renovat descrierea geografică îmbogățind-o cu informații „atipice” și i-
ALTUL CANTEMIR de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367127_a_368456]
-
mă pătrundă prin hainele umezite. Încă nu se luminase de ziuă. Am așteptat ca întunericul să-și ia “La revedere!” și să se lumineze cât de cât. Mi-am strâns bluza impermeabilă pe lângă corp și tremuram tăcut... Doar muzica din difuzorul tranzistorului îmi mai încălzea clipele de singurătate și neputință. Ceața devenea din ce în ce mai densă. Parcă și sunetul sirenei s-a îndepărtat de barcă. După lungimea voltelor aruncate în apă, eram cam la șapte metri adâncime. Speram să dau de pește, însă
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
la aproape orice manifestare cu public (ulițe, școală, „cască gura” la horă, cete de colindători, cu ursul, cu brezaia, plugușorul etc), contactul cu altă lume și ieșirea în lume erau pentru săteni povești cu care adormeau seară de seară. Nici măcar difuzorul nu ne era la îndemână, iar despre televiziune abia câțiva ani buni mai târziu, ne mulțumeam cu lumea văzută prin ochii dascălilor noștri și lumina cărții transmisă de ei, dar și supușenia clamată a activiștilor de partid cu „învățătura” și
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
iar eu nu puteam sta mult pe mare. Din când în când, introduceam șapca din material de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea plăcută mă înfioara. Din difuzorul tranzistorului se auzea o muzică relaxantă. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul bărcii, le era foame și așteaptau micul dejun. Deja s-au învățat cu pescarii. Cel mai curajos se așeza pe copastia bărcii și stătea cu ochii ațintiți asupra peștelui
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
în interiorul unui schelet ca al ascensoarelor. În altă parte, un fel de menghină cu volantă, tăia drugii de fier folosiți la armătură iar la stație se transmiteau în permanență marșuri muncitorești, muzică populară, știri despre ațâțătorii la război și pentru că difuzoarele erau instalate pe stâlpi, oriunde te aflai pe șantier, ascultai fără să vrei tot programul. Mai țin minte și acum pancartele mari scrise cu vopsea roșie: Caravana trece, câinii latră! În care Tito era prezentat ca un pudel cu caschetă
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
bătaie!”. După plecarea musafirilor, nanul mi-a zis dspre fata care era cu ei și mi s-a părut mai frumoasă decât toate pe care le văzuserăm vreodată pe la noi: „e nepoata mea, Sofia Rotaru, cântăreață de la Chișinău, cântă la difuzor...”. Da, Sofia Rotaru, chiar dacă este de cetățenie ucraineană și are și reședințe la Yalta, Moscova, Kiev, sau Baden-Baden, se pare că este buhușeancă dinspre tată, din familia veche neaoșă, Rotaru. Dar există la Buhui un spirit metabolizat în insațietatea buzunarului
SOFIA ROTARU. BUHUŞI, MELEAGUL STRĂBUN AL CÂNTĂREŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347618_a_348947]