376 matches
-
în formă romanțată, îngrozitorul sfârșit al duducăi Safta.) Eroul este catapultat subit într-o atmosferă de coșmar: "O șuierătură de vânt ce auzii fără veste prin horn mă făcu să cred un moment că sunt în mijlocul unei stepe, înconjurat de dihănii". Încatenarea secvențelor generatoare de teroare este solidă, iar cadența enumerațiilor creează efectul unei cavalcade emoționale greu de strunit: "Toate acestea se petreceau pe când aveam capul sub plapomă. Din nenorocire însă, nu puteam să stau multă vreme așa. Căldura, neastâmpărul, frica
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vreme așa. Căldura, neastâmpărul, frica făcură să asud așa de cumplit, încât, cu orice preț, trebuia să mă descopăr pentru a nu muri înădușit." Orice precauție augmentează anxietatea: "Dar, spre a nu face multe mișcări, de frică să nu stârnesc dihăniile din stepă, prinsei să trag cu degetele picioarelor încet, încet plapoma în jos... când o! întâmplare!... o, ceas rău!... plapoma [...] lunecă de pe mine și... deodată mă trezii gol, dezarmat și prăpădit în mijlocul întunericului, expus la toate fantomele". Trebuie reținută expresia
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
suspans: "namila venea prăpăstioasă, întărâtată și de rană, și de larma crescândă a unui corn și a unor câini de vânătoare". Stoicea are prezență de spirit și reușește să răpună fiara: el "făcu vânt copilei în scorbura de var [...], așteptă dihania până se apropie bine și-o trăsni de-i risipi creierii". Episodul are valențe anticipatoare și dobândește, în lumina epilogului, o semnificație aparte. Odată îndepărtată primejdia, eroul descoperă că pe tânăra domniță o cheamă Tecla și că ea este fiica
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
gurile căscate, numai și numai să înghită; despre a cărora răutate și lăcomie nu-i cu putință să povestească limba omenească!” (Povestea porcului, p.199) Memorabil prin exagerarea dimensiunilor rămâne și portretul lui Gerilă din Povestea lui Harap Alb: „[...] o dihanie de om care se pârpâlea pe lângă un foc de douăzeci și patru de stânjeni de lemne [...] avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. Și când sufla cu dânsele, cea de deasupra se răsfrângea în sus peste scăfârlia capului, iar
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
stână mai mare a Împărtășit aceeași soartă cu oamenii din sat. Era un dulău ciobănesc de toată mândrețea. Dulăul se născuse Între oi și tot acolo crescuse și a ajuns ce era, mare și colțos gata să se lupte cu dihăniile. Ceilalți din cartier de seama lui Îi purtau respect și teamă. Acolo, În munte, la stână atacase odată un miel pe care Îl sfâșiase. Probabil că se jucase pe lângă troaca lui cu lături. Constatând fapta lui mișelească, ciobanii l-au
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
p. 23, r. 18 19 : „ți-oiu da eu ție de cheltuială” hotărârea de a pedepsi îndrăzneala cocoșului de a se ridica împotriva boierului, de a lua măsuri sens figurat și ironic; r. 34 35 : „mi-am găsit beleaua, cu dihania asta de cucoș”recunoașterea cu regret a inferiorității, chiar și când această stare este provocată de cineva care a fost subapreciat; p. 24, r. 32 33 : „Ducă-se și cobe și tot, numai bine că am scăpat de belea, că
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
înfipte bine în pământul negru și fertil al satului meu. Omul care coborî din tractor nu era însă pe măsura mașinăriei. Scund, brunet, cu părul negru, îmbrăcat în salopetă gri, bărbatul dădu mâna cu tata și abia se vedea de lângă dihania ce stătea lângă el. Au vorbit ceva timp. - Gata, îmi ia ieftin și îmi seamănă și pe Răzășie și pe Vale. Bine că l-am prins, că altfel îl luau alții. - Tată... crezi că mă lasă să mă plimb și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
îmbrăcat ca un magazioner ? N-avea putere să se miște din loc. Tâmplele îi zvâcneau sub o sudoare rece. Își simți palmele jilave, spatele înghețat și umed. Părea o glumă idioată ceea ce încerca, tocmai acum, cu câteva minute înainte de apariția dihaniei, acest servitor cu familie numeroasă, funcționar mărunt, ajutor de contabil, negustoraș de pânzeturi sau nasturi, cu vocea lui, atât de... — Am fost punctual, ați observat. Vă rog să vă apropiați. Nu sunt făcut decât pentru auditoriu restrâns. Și pentru convorbiri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
În hol, câțiva amatori pentru spectacolul următor. Strada e la ora indecisă a zilei, amețită de căldura care a tot umflat-o, ca în ulei încins, până să devină acum, aproape de ceasul amurgului, o gogoașă uriașă și grea, pântecul unei dihănii diforme, întinsă peste lume, cuprinzându-i și stingându-i nervii, nerăbdarea, neliniștile. Aburii transpirației s-au tot strâns și s-au amestecat. Trupuri rostogolite, înghesuite. Calmul după-amiezii, oboseala, somnul, lene cețoasă. Tânărul rătăcitor printre semeni, dăruindu-le suava sa indolență
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zeci de ani Înainte, am trăit poate acel revelator satori ca o revelație avant la lettre, pentru că habar n aveam de faptul că ar exista pe lumea asta ceva numit haiku, necum că mă voi Întîlni vreodată cu o asemenea dihanie. Lucrurile s-au petrecut atunci foarte simplu. Bruma de peste noapte, consistentă și durabilă, m-a atras pe dealurile din apropiere. După vreo oră și ceva de mers, am trecut de prima culme și, pe un plai larg, undeva Între două
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pierdut speranța și, prinși între miraje, nu mai înțeleg nimic: „Minunea, chinul, teama și uimirea/Sălășluiesc aici - ne scape cerul/ De acest tărâm cumplit!“ Este cu atât mai vrednic de luat în seamă faptul că numai Caliban, așa cum este el, dihanie și om, născut din duhuri rele și pornit pe rele, dar totuși singurul ei aborigen și „rege“, singur el este acela care, simțindu-i, ca făptură a naturii, farmecul și fericirea, îi înalță, spre laudă, un imn: „Ostrovu-i plin de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pierdut speranța și, prinși între miraje, nu mai înțeleg nimic: „Minunea, chinul, teama și uimirea/Sălășluiesc aici - ne scape cerul/ De acest tărâm cumplit!“ Este cu atât mai vrednic de luat în seamă faptul că numai Caliban, așa cum este el, dihanie și om, născut din duhuri rele și pornit pe rele, dar totuși singurul ei aborigen și „rege“, singur el este acela care, simțindu-i, ca făptură a naturii, farmecul și fericirea, îi înalță, spre laudă, un imn: „Ostrovu-i plin de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Tari-i diștept Pârvu... îi ca un om... numa nu vroghești!...“ Să nu uit, să-i pun ragila la gât asupra nopții... să nu uit... își zise el grijuliu. Pe Pârvu l-a afumat, de cățel, cu păr proaspăt de dihanie și nu se teme de lup... totuși, avea nevoie de ragilă. Luna nouă își arătase secerea pe cerul asfințitului. Toate în jur apăreau sub lucirea slabă de lună nouă și luceferi. Bătrânul, încă își continua torsul gândurilor... -...Anuca‟i la
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Ara... ca să zic... excelent, Cu mult spor și cu interes, Un plug cumpărat recent, Cam scump, din import; Cum era cătrănit, Ca un veritabil resort A... sărit Plugul cel ruginit Și-a vorbit Mai mult... suduit: -Ești cea mai urâtă dihanie! Din cauza ta, pocitanie, Treaba nu-mi merge și-s supărat! Toți mă cred demodat, Și că în prezent Nu mai sunt ...eficient, Și am cel mai slab...randament! Nu știu dacă s-a supărat Plugul modern dar a... tăcut La
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Moor...moor... Apăi, nu mai muri, ci vino și îmbucă din săracele noastre bucate, rosti, cu gura plină, bătrânul, în timp ce tovarășii lui mai tineri se necăjeau cu o bucată de pastramă de oaie. Dar în loc de om, speriați, drumeții văzură o dihanie stranie, nici om, nici urs, care ajungea la jumătatea stejarului. Pe loc, cei trei o luară la sănătoasa, dar dintr-o smucitură, dihania îi trase îndărăt și-i așeză la masa improvizată. N-o să vă fac nici un rău, pentru că mi-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
tineri se necăjeau cu o bucată de pastramă de oaie. Dar în loc de om, speriați, drumeții văzură o dihanie stranie, nici om, nici urs, care ajungea la jumătatea stejarului. Pe loc, cei trei o luară la sănătoasa, dar dintr-o smucitură, dihania îi trase îndărăt și-i așeză la masa improvizată. N-o să vă fac nici un rău, pentru că mi-ați dat de mâncare! murmură dihania, dar ecoul le atinseră timpanul. Eu sunt Sfarmă Piatră șimi am sălașul pe aceste meleaguri. Eu conduc
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
care ajungea la jumătatea stejarului. Pe loc, cei trei o luară la sănătoasa, dar dintr-o smucitură, dihania îi trase îndărăt și-i așeză la masa improvizată. N-o să vă fac nici un rău, pentru că mi-ați dat de mâncare! murmură dihania, dar ecoul le atinseră timpanul. Eu sunt Sfarmă Piatră șimi am sălașul pe aceste meleaguri. Eu conduc Ținutul de Piatră. Noi căutăm Peștera Uitării! spuseră, pe nerăsuflate, cei doi frați. La greu lucru v-ați încumetat, rosti gânditor Sfarmă Piatră
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
apăra, dar am poruncă să nu încalc granița Ținutului. Dar, dacă veți avea nevoie de puterea mea, vă dau acest fluier: de veți fluiera o dată, voi ști că sunteți la mare primejdie și voi sări să vă scap! îi încredință dihania, în timp ce înghițea și cel din urmă oscior al iepurelui prăjit. Așa cum apăruse, Sfarmă Piatră dispăru, ca înghițit de tânguirea molatică a nopții. Tustrei călătorii își făcură cruce și se culcară, gândindu-se la făptura nepământeană și la ce-i mai
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
decât cele de magnoliu, și dispuse pe fiecare bucățică de creangă, erau albe florile, m-am apropiat fericit de copac să rup o creangă superbă ce se legăna înspre mine, și când mi-am strecurat mâna printre flori a apărut dihania, sărise un gard de sârmă foarte aproape de mine, așteptând să vadă dacă voi rupe sau nu creanga aceea, pregătindu-se să sară la mine în cazul că aș fi făcut-o, dar eu, temător, mi-am retras mâna, apoi încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
voi rupe sau nu creanga aceea, pregătindu-se să sară la mine în cazul că aș fi făcut-o, dar eu, temător, mi-am retras mâna, apoi încet am făcut câțiva pași în spate, tot cu ochii la copac și dihania păstrează aceeași distanță de mine, e legată cu un lanț care se desfășoară pe măsură ce vine în urma mea, mă îndepărtez la o distanță apreciabilă de copac, dihania s-a oprit rânjindu-mi cu colții, știam că nu-mi va face nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
apoi încet am făcut câțiva pași în spate, tot cu ochii la copac și dihania păstrează aceeași distanță de mine, e legată cu un lanț care se desfășoară pe măsură ce vine în urma mea, mă îndepărtez la o distanță apreciabilă de copac, dihania s-a oprit rânjindu-mi cu colții, știam că nu-mi va face nimic dacă n-am rupt florile, nu-mi mai era frică, doar sentimental copleșitor că fusesem la un pas de minune și n-am îndrăznit, apoi portarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
degetele celeilalte mâni, dar stânga însângerată nu mai apucă să prindă coada securii: moș Avram căzu leșinat, de-a dreptul în brațele unui vecin care tocmai trecea spre fântână. Trenul sosea la amiază. Îl așteptam pe puntea șubredă de lemn. Dihania gâfâia obosită și horcăia cât ținea panta. Trecea pe lângă mine la pas. Porneam alături de locomotivă, până când mașinistul întorcea o rotiță de alamă și trăgea de un mâner. Armăsarul, înhămat în curele și paftale de arabă, necheza înăbușit, scuipa aburi fierbinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ulița cu fete și iubeam de două ori la rând, plătind numai o dată. Așa le-am păcălit pe toate. Și iar mă duceam pe maidan să trag la semn, să văd „mireasa”, și iarăși mă întorceam în ulița cu fete. ...Dihania asta de golan s-a născut să mă ucidă, izbucni mânios Zaharia coșciugarul cu spuma balelor pe buza crudă. Câteodată, îl mai iau cu binișorul, zicându-i: „Scoală, băiatul tatii, să-ți dau bani din ladă, să ai cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu legănări de creștete. Zigzagul fulgerător galben crapă pânza cenușie și trage după el o imensă prăvălire de tunet necăjit. Cerul albăstrit rămâne locului. Ultima cârpă zdrențuită și murdară de nor cenușiu, gonește la vale, împinsă de vânt. Trenul suie. Dihania de metal își trage sufletul, cu horcăit în respirație. Când coboară, însă, alunecă hoțește, ca un șarpe negru. Zgomotul de tăvălug al roților îmbucate fier în fier se confundă cu fâșâitul pârâului ce curge paralel, până când locomotiva se dă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
prezis nici un deces în familie, în schimb glorie și onoruri din belșug: „Norocul are să însoțească la dumneavoastră...“ Noi locuiam într-o cameră mare și aveam acces la bucătărie. Dar în același timp, ori poate în vreme ce eu scriam catrene sau desenam dihănii și Anna dansa desculță pe muzica lui Bartók ori eram la cinema și vedeam filme franțuzești din anii ‘30, mama mea, departe, murea încet. Eram de față în timp ce, o dată în Est, o dată în Vest, aveau loc discuții în fața unui public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]