650 matches
-
indici ai implicării afective. Mărcile textuale specifice sunt: - la nivel fonetic: mărci ale oralității, accente afective, variante fonetice familiare; rime și ritmuri simple, aliterații; - la nivel lexical: selectarea unor cuvinte și expresii specifice universului rustic (inclusiv regionalisme), frecvența mare a diminutivelor, abateri de tipul pleonasmului; - la nivel morfosintactic: prezența unor forme neliterare, a viitorului colocvial, a super lativului popular, frecvența mare a interjecției; modele sintactice bazate pe repetiții sau pe recurența lui „și“ narativ, anacolutul etc.; - la nivel stilistic: caracterul tradițional
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
său legitim, cizmarul Visarion Djugașvili, este alcoolic și violent, iar mama, croitoreasă și menajeră, e cea care întreține familia. Este angajată a bogatului negustor Iacov Egnatașvili, considerat în Georgia drept tatăl natural al lui Iosif. Este probabil ca micul Soso - diminutiv al lui Iosif - să fi suferit de pe urma acestei situații, într-o țară patriarhală, în care „bastarzii” erau batjocoriți. în plus, este atins de diverse diformități fizice: scund, are două degete lipite la piciorul stâng, brațul stâng pe jumătate atrofiat și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
derivare, conversiune, derivare regresivă, aglutinare, prescurtare etc. Sînt apoi foarte numeroase atribuirile de semnificații, prin metaforă, astfel încît, derivatul furculiță, de exemplu, funcționează în limbă, după model francez, cu o semnificație proprie și distinctă, fără a mai fi perceput ca diminutiv al lui furcă. De cele mai multe ori însă, semnificațiile noi (care alcătuiesc neologizarea semantică) se adaugă celor deja existente, încît aripă devine o parte a avionului așa cum este o parte a corpului păsărilor, fiindcă favorizează zborul. Cel mai important factor care
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vers, chiar dacă schemele strofelor au fost foarte variate. Varietatea și regularitatea au devenit caracteristicile acestor compoziții, o dată ajunse la maxima lor dezvoltare. Termenul kontakion desemnează (în general vorbind) o omilie în versuri. Termenul grec însemna „cărticică” și poate fi un diminutiv de la kontax sau kontos, cuvânt destul de rar care desemnează bastonașul de lemn în jurul căruia era înfășurată hârtia unui volumen; potrivit explicației lui Grosdidier de Matons, prin metonimie, termenul ar fi ajuns să denumească volumul însuși. Kontakion-ul (ca omilie foarte bogată
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Că de când nu ne-am văzut/ Multă vreme a trecut" și pune în antiteză două concepte filosofice: omul trecător codrul etern. Ruptura față de natură, care a însemnat suferință pentru poet, dar și bucuria revederii codrului sunt exprimate prin vocative și diminutive de factură populară. Mândru de tinerețea sa veșnică, geniul uman deplânge soarta omului fragil, vulnerabil, "schimbător", "rătăcitor", în timp ce el rămâne un simbol al permanenței și stabilității. Treptat, antiteza dintre veșnicia naturii cosmice și condiția destinului uman se amplifică, tonalitatea devine
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu detașare și obiectivitate, punându-se accent pe comunicarea omului cu natura, în partea a doua se constată o interiorizare a comunicării. Apropierea de folclor este evidentă: preluarea motivului codrului (ființă mitică), familiaritatea stilului, dialogul cu natura, adresarea directă, folosirea diminutivelor ("codruțule", "drăguțule"), repetarea conjuncției "și", forme verbale arhaice ("au trecut", "am îmblat"), construcții ale stilului oral, structura prozodică, amintind de creația populară (ritm trohaic, măsura de 7-8 silabe, rimele-perechi). Scrisoarea I Romanticii sunt visătorii care ajung la esențe și la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să ne asalteze cu întrebările. Primul dintre pasaje este începutul cărții; al doilea deschide cel de-al doilea capitol. Autoarea este aceeași, Susan Rubin Suleiman. Naratorii sînt diferiți. Limbajul primului pasaj ne face să presupunem că naratorul este un copil. Diminutivul "tăticul" ne indică asta, ca și referința la ghizi ca "un bărbat și o femeie", fără nume proprii. Informațiile pe care le obținem despre narator implică mult mai mult, bineînțeles. Cel ce interpretează poate face speculații despre relațiile familiale pornind
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
A. Sollogub ș.a. Aici a debutat, după propria-i mărturisire, N. Iorga, în vara anului 1884, cu articole și comentarii de politică externă. În numărul 76, din 28 septembrie 1884, apărea poezia Dedicațiune amicului meu P... la Giurgiu, semnată Nicu, diminutiv sub care e foarte probabil să se ascundă tot viitorul istoric. R. a însemnat pentru N. Iorga și prima școală ziaristică, Emanoil Arghiropol lăsând uneori în seama nepotului său redactarea paginilor care nu aveau legătură cu viața orașului, precum și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289354_a_290683]
-
Merită a fi scoase în evidență și unele particularități ale vorbirii oamenilor din satul Alba față de celelalte sate ale comunei. De exemplu, cei mai în vârstă spun peră în loc de pere, meră în loc de mere. La numele de persoane se folosesc unele diminutive ca: Marița în loc de Maria, Maranda în loc de Smaranda, Tița(Sevastița, Saveta) în loc de Elisabeta, Florica în loc de Floarea, Jenița în loc de Jana(Ioana), Valică în loc de Vasile, Costică(Costel, Tică) în loc de Constantin(Costache). O parte din numele de familii au fost luate de la numele unor
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
burlesc, rivalizând ca lungime cu înseși poemele, ca acest titlu cu tâlc poietic: poetul plagiază, adică fură de stinge din leonard cohen - lars gustafsson - ion mureșan - virgil mazilescu - și dintr-un foarte abil cântăreț de pe meleagurile italiei. folosește prea mult diminutivele. se află în același timp sub influența muzicii de toate felurile. În chip de fragment de „artă poetică” a unui autor care - cu excepția recenziilor „de serviciu” scrise pentru revista la care lucra - evita să se pronunțe despre literatură, și cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
sa liniară, progresivă; străzile care poartă numele unor repere dispărute sau care nici măcar nu au existat în zona respectivă (precum Château d’Eau); nemurirea locală (kleine kommunale Unsterblichkeit) asigurată de localurile care încurajează proliferarea memoriei unui personaj prin reiterarea ca diminutiv a câte unui nume important (Petits Vatels sau Petits Riches). În fiecare caz, afirmă Weber, poate fi percepută o punere în scenă a unui prag, întrucât este vorba nu despre translația unei realități dintr-un punct definit al spațiului în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
realizat de Antonio Soto Carmona. Tabloul se află la Colegio Mayor Miguel de Unamuno din Bilbao. Bustul în bronz al lui Miguel de Unamuno, amplasat la intrarea în Colegio Mayor Miguel de Unamuno din Bilbao. . Notă asupra traducerii Am tradus diminutivul pajarita, cu păsărică, (cu riscul de a se asocia altui sens în limba română). De precizat că substantivul pájaro (pasăre) este în limba spaniolă masculin, iar diminutivul este pajarito și nu pajarita, cum Unamuno a feminizat pentru a desemna păsărelele
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
în Colegio Mayor Miguel de Unamuno din Bilbao. . Notă asupra traducerii Am tradus diminutivul pajarita, cu păsărică, (cu riscul de a se asocia altui sens în limba română). De precizat că substantivul pájaro (pasăre) este în limba spaniolă masculin, iar diminutivul este pajarito și nu pajarita, cum Unamuno a feminizat pentru a desemna păsărelele sale. Aluzia este evidentă. Mi-am permis să traduc anumite cuvinte nu ad litteram, ci în spiritul filosofiei unamuniene. Astfel, caminos parados, prin drumuri popas. Cuvântul parada
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
prijs prijzen [preis ΄preizən] "preț prețuri". Substantivele terminate în -el, -er, -en, -e sau -ie adaugă desinența -s (winkel winkels [΄winkəl ΄winkəls] "magazin", schilder schilders [΄∫ildər ΄∫ildərs] "pictor", jongen jongens [΄j((ən ΄j((əns] "băiat"), aceeași desinență fiind uzuală la diminutive (broodje broodjes [΄bro:düə ΄bro:düəs] "pîinică; chiflă", huisje huisjes [΄hüisüə(s)] "căsuță", tafeltje tafeltjes [΄tafəltüə(s)] "măsuță") și la unele împrumuturi (café cafés, restaurant restaurants). Dacă substantivele se termină în -a, -u sau -o, primesc la plural desinența 's
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
conservare a elementului originar germanic, pe de o parte, și limba engleză, foarte receptivă la împrumuturile latino-romanice, pe de altă parte. Engleza are și o mai redusă manifestare a creației prin derivare, fiind aproape lipsită de posibilitatea de a realiza diminutive, așa cum se constată, în cadrul grupului limbilor romanice, în cazul francezei, în ambele idiomuri, puținele diminutive care se realizează fiind de cele mai multe ori construcții perifrastice cu ajutorul adjectivului "mic". Aspecte ale determinării și ale topicii în limbile moderne Între trăsăturile care le
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
împrumuturile latino-romanice, pe de altă parte. Engleza are și o mai redusă manifestare a creației prin derivare, fiind aproape lipsită de posibilitatea de a realiza diminutive, așa cum se constată, în cadrul grupului limbilor romanice, în cazul francezei, în ambele idiomuri, puținele diminutive care se realizează fiind de cele mai multe ori construcții perifrastice cu ajutorul adjectivului "mic". Aspecte ale determinării și ale topicii în limbile moderne Între trăsăturile care le particularizează, limbile istorice înscriu și modul specific de organizare a elementelor pe axa sintagmatică în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
este mult mai inovatoare în raport cu italiana și, prin aceasta, mai îndepărtată de latină, fără a înceta, desigur, să fie totuși o limbă romanică. Astfel, franceza preferă deseori determinarea externă, acolo unde toate celelalte limbi romanice recurg la o determinare internă. Diminutivele, de exemplu, care s-au înmulțit în raport cu latina, nu au valoare relațională, deorece indică faptul că realitatea denumită este mică, și, de aceea, se redă de obicei sintetic: rom. căsuță, sp. casita, rom. cărticică, it. libretto; în franceză însă redarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nu au valoare relațională, deorece indică faptul că realitatea denumită este mică, și, de aceea, se redă de obicei sintetic: rom. căsuță, sp. casita, rom. cărticică, it. libretto; în franceză însă redarea este analitică un petit livre. În franceza veche diminutivele erau la fel de numeroase ca în celelalte limbi romanice, însă în epoca modernă ele nu mai sînt preferate. Această predispoziție a francezei pentru determinarea externă explică și faptul că, deși a cunoscut de timpuriu și o lungă perioadă de timp influența
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
verbală decît celelalte limbi germanice și decît oricare dintre limbile romanice (la viitor, la perfect compus, la mai mult ca perfect, la prezent continuu, la condițional, la formele negative și la cele interogative). La fel ca franceza, limba engleză realizează diminutivele printr-o determinare externă, de obicei cu ajutorul adjectivului little "mic", în vreme ce limbile germanice vestice continentale (germana și neerlandeza) au sufixe speciale de care uzează în mod frecvent. Asemănare cu franceza există și în folosirea pronumelui de persoana a doua (singular
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
întrupate toate calitățile fizice și morale: „Cine-a cunoscut, Cine mi-a văzut Mândru ciobănel Tras printr-un inel? Fețișoara lui, Spuma laptelui, Mustăcioara lui, Spicul grâului, Perișorul lui, Pana corbului, Ochișorii lui, Mura câmpului?” Prezența în acest tablou a diminutivelor accentuează afecțiunea maternă. Disperarea căutării feciorului atinge dimensiunea tragicului, după cum sugerează și versurile: „Pe câmpi alergând Pe toți întrebând Și la toți zicând”, în care utilizarea verbelor la gerunziu nu subliniază doar o continuitate dureroasă a acțiunii, ci conferă baladei
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
o convingere „luministă”, cu omul simplu, muncitor al ogorului, S. proiectează o lumină idilică și difuz-sacramentală asupra vieții de la țară, gestul milenar al semănătorului, de pildă, fiind încărcat de semnificații alegorice. Dar iradierea poetică se stinge în formularea convențională, uzată, diminutivele, determinanții banali, detaliul șters, nesemnificativ („Afară-i cald și liniștit”) imprimând lirismului un aspect mediocru, atenuat, „decorativ”. Ecouri diminuate vin dinspre erotica lui Mihai Eminescu, într-o rostire sentimentală, cu aer provincial, ca în Jertfa iubirii. Accentele care își păstrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
își păstrează prospețimea și autenticitatea rămân cele din sfera ludicului, fie că este vorba de îndrăgostiți, fie despre universul copiilor. Caracterului vetust, „întârziat”, al majorității compunerilor i se sustrage îndeosebi poezia pentru copii, unde versul scurt este mai spontan, iar diminutivele, rima onomatopeică, naivitățile își găsesc locul potrivit. Lumea copilăriei din Pasărea măiastră își păstrează încă energia neprefăcută, asocierile spontane și coloritul. Satirele din Popești din patru unghiuri, urmând, pare-se, Scrisorile și sonetele de aceeași factură ale lui Eminescu, sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
tipuri de structuri paradigmatice secundare: modificarea, determinarea și compunerea 262. Dintre acestea, modificarea "corespunde unei determinări gramaticale "inactuale", adică unei determinări care nu implică o funcție specifică (în frază) a termenului primar modificat". Așa se întâmplă, de exemplu, în cazul diminutivelor, al colectivelor sau al verbelor derivate cu prefixe (casă - căsuță, a vedea - a prevedea etc.). În schimb, dezvoltarea "corespunde unei funcții specifice a termenului primar în frază"; cu alte cuvinte, ea "implică întotdeauna schimbarea categoriei gramaticale a unui termen primar
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
evoca, pe baza modului lor de formare sau a genului lor, lucruri complet diferite, deoarece se află în relație cu categorii de semne diferite ale limbii respective"283. Elocvente pentru această categorie sunt capacitatea it. pipistrello de a trimite la diminutive, raporturile dintre genul gramatical al unui cuvânt și sexul ființei desemnate (de pildă, "moartea" e de gen feminin în limbile romanice, dar de gen masculin - der Tod - în germană) sau contribuția structurilor lexematice secundare la construcția câmpurilor lexicale (în câmpul
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Paris" [Zola, Une page d'amour, p. 49,127]. Se cunoaște că femeile sunt mai sensibile decât bărbații la cuvinte și demonstrații de dragoste și manifestă mai mult interes pentru expresie. Ipoteticul "limbaj feminin" se poate caracteriza prin: abundență de diminutive, afectivitate artificială, convențională, descriere a nuanțelor 366. Limbajul femeii pariziene are, la rândul lui, anumite particularități. În primul rând, Parizienele nu vorbesc prea mult. Revista La Parisienne constată finețea limbajului feminin, bogat în subînțelesuri: "On connaît des femmes dont la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]