809 matches
-
succes. Într-o serie de bătălii între 1057 și 1058, fiul lui Duncan, Malcolm al III-lea al Scoției l-a învins și l-a ucis pe Macneth și pe fiul vitreg și mostenitor al acestuia, Lulach, preluând tronul. Certurile dinastice nu aveau să se sfârșească aici: la moartea lui Malcolm în luptă, fratele său, Donald al III-lea al Scoției a revendicat tronul, expulzandu-i pe fii lui Malcolm din Scoția. A urmat un război civil în familie, între Donald
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
Acest articol conține o listă a faraonilor Egiptului Antic, începând cu Perioada Dinastică Timpurie înainte de 3000 î.Hr. până la sfârșitul Dinastiei Ptolemeice, când Egiptul a devenit provincie a Imperiului Roman sub conducera lui Augustus Caesar în 30 î.Hr.. Datele din tabelele de mai jos sunt în marea lor majoritate aproximative. Există mai multe moduri
Lista faraonilor egipteni () [Corola-website/Science/303127_a_304456]
-
Deși a fost al doilea fiu al tatălui său, pentru că prima căsătorie a tatălui său a fost una morgantică, Prințul Konrad a devenit moștenitorul șefiei Casei de Saxa-Meiningen; fratele său mai mare, Prințul Friedrich Ernst (1935-2004) nu a deținut drepturi dinastice. După decesul tatălui său la 4 octombrie 1984, Prințul Konrad a succedat la șefia Casei de Saxa-Meiningen. În 1996, Prințul Konrad a început procedurile legale împotriva guvernului rus solicitând reabilitarea proprietății care i-a fost expropriată după Al Doilea Război
Frederick Konrad, Prinț de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/334163_a_335492]
-
să mențină independența statului său. În scurt timp capitala Atropatenei a devenit Gazaka, în apropierea orașului Tabriz. Acest loc era socotit sfânt, aici aflându-se una din cele trei biserici ale focului care și-a păstrat importanța de centru cultural dinastic și în timpul Sasanizilor. După moartea lui Alexandru Macedon (323 î.Hr.) satrapii se adună la Babilon pentru împărțirea imperiului. Atropatul, stabilit definitiv în Media Mică (viitoare Atropatena) nu dorește să participe la această ședință. Imperiul a fost moștenit de regentul Perdiccas
Atropat () [Corola-website/Science/309254_a_310583]
-
din ideologia acestuia. Emblemă partidului reprezenta o cruce verde, cu majuscula H albă la mijloc și cu vârfurile crucii în formă de săgeată, într-un romb alb pe fond roșu; cealaltă jumătate a câmpului heraldic fiind identică cu steagul casei dinastice arpadiene (cinci fâșii roșii și patru albe). Ideologia partidului era similară nazismulului (național-socialismului), fiind de factură naționalist-militantă. Programul Partidului Crucilor cu Săgeți viza refacerea revizionista a Ungariei Mari și a valorilor maghiare, definite prin expresia "Hungarizmus", i.e. „ungarism”. În martie
Partidul Crucilor cu Săgeți () [Corola-website/Science/302709_a_304038]
-
și, la moartea sa, a fost înmormântat într-un sarcofag plasat în mausoleul pe care l-a construit. Palatul este o excepțională rămășiță a culturii anilor Tetrarhiei care nu a supraviețuit fondatorului său. În același timp reședință de prestigiu, templu dinastic și mausoleu, este prototipul unui model de palat al vremii sale luat de exemplu de alte două palate mai puțin grandioase, cel de la Romuliana al lui Galerius și cel de la Šarkamen al lui Maximinus Daia. După dispariția ctitorului său, palatul
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
și mai ales elenistă au jucat în mod cert un anumit rol în această schimbare de concepție teologică; schimbarea însăși a fost și a rămas disputată aprig, chiar până la dispariția în istorie a vechiului iudaism pre-rabinic. Populația urbană și clasa dinastică a preoțimii din sinedriu (saduceii) educate fiind și de la un anumit moment încolo substanțial elenizate, au continuat să respingă ideea de suflet și viață după moarte, în timp ce grupurile naționaliste de pioși, precum fariseii, ca și acelea de mistici apocaliptiști, au
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
scopul de a crește controlul militar și administrativ asupra Marelui Ducat. Situația militară și strategică a Rusiei devenise mai dificilă din cauza creșterii puterii Germaniei și Japoniei, iar ideea panslavismului căpăta rădăcini la Sankt Petersburg. O putere centrală a „Uniunii Multinaționale Dinastice Ruse” dorea să unifice țara mare și eterogenă. Finlandezii, care se bucuraseră de largi puteri locale și autonomie, au denumit politica de integrare „Prima Perioadă de Oprimare, 1899-1905”, și au început să pregătească pentru prima oară o separare de Rusia
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Din 1923, MacDonald a fost numit premier, iar apartenența premierului la Camera Comunelor a devenit o tradiție obligatorie. În 1937 este recunoscut titlul de prim-ministrul și existența Cabinetului prin Legea Coroanei. Monarhia își conservă prestigiul, iar în 1936, criză dinastică este depășită. Instituția monarhică nu era pasivă față de mutațiile din societatea britanică și contribuia direct la evoluția vieții politice prin numirea unor premieri laburiști. Din 1916, liberalul David Lloyd George a condus un guvern de uniune națională alături de conservatori și
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
este un ordin dinastic, de familie, acordat de Casa Regală a României, al cărei șef actual este Regele Mihai I al României. Ordinul a fost înființat pe data de 10 mai 1906 de către Regele Carol I al României pentru a comemora jubileul a 40
Ordinul Carol I () [Corola-website/Science/319979_a_321308]
-
Henric, Elisabeta de Valois. Henric a crescut-o la curtea sa pe tânăra Maria Stuart și a căsătorit-o cu fiul său cel mare în speranța de a utiliza acest lucru în cele din urmă pentru a stabili o cerere dinastică în Scoția. Henric și Maria Stuart au semnat un document secret, ilegal conform legilor din Scoția, care ar fi asigurat domnia familiei de Valois în Scoția chiar dacă ea ar fi murit fără să aibe un moștenitor. La turnirul de sărbătoare
Henric al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/302890_a_304219]
-
al II-lea de Bavaria. În 1070, regele Henric al IV-lea din dinastia salică l-a depus pe ducele Otto de Nordheim, trecând ducatul Bavaria în posesia contelui Welf (Guelf, Guelph), membru al unei influente familii bavareze cu legături dinastice în Italia de nord (familia d'Este). Ca urmare a sprijinului acordat papei Grigore al VII-lea împotriva lui Henric al IV-lea, în lupta pentru învestitură dintre Papalitate și Imperiu, Welf I a pierdut într-o primă fază stăpânirea
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
activ la aceasta, petrecând la Mistra un an întreg (din vara lui 1415 până în vara lui 1416); sub conducerea lui a fost restaurat Hexamilion-zidul cu turnuri, care închidea, din vremuri de demult, Istmul. În anul 1421, Constantinopolul a sprijinit pretențiile dinastice ale lui Küçük Mustafa, fratele sultanului Murad II, care tocmai urcase pe tron. Aceasta a fost o mare greșeală din partea lui Manuel II și a asociatului său, Ioan VIII. Mustafa, zdrobit și făcut prizonier, i-a arătat pe ei ca
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
Din 1923, MacDonald a fost numit premier, iar apartenența premierului la Camera Comunelor a devenit o tradiție obligatorie. În 1937 este recunoscut titlul de prim-ministrul și existența Cabinetului prin Legea Coroanei. Monarhia își conservă prestigiul, iar în 1936, criză dinastică este depășită. Instituția monarhică nu era pasivă față de mutațiile din societatea britanică și contribuia direct la evoluția vieții politice prin numirea unor premieri laburiști. Din 1916, liberalul David Lloyd George a condus un guvern de uniune națională alături de conservatori și
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
o mireasă pentru cel de-al doilea nepot, Marele Duce Constantin. Tânărul Mare Duce a ales-o pe Juliane. Această căsătorie și nunta fratelui ei Leopold cu Prințesa Charlotte Augusta de Wales au făcut din micul ducat de Saxa-Coburg inima dinastică a Europei. În plus, datorită relațiilor cu Imperiul Rus, Saxa-Coburg a fost relativ salvat în timpul războaielor napoleoniene. Juliane, care nu avea încă 15 ani a luat numele de Ana Feodorovna după ce a trecut la ortodoxism și s-a căsătorit cu
Prințesa Juliane de Saxa-Coburg-Saalfeld () [Corola-website/Science/321243_a_322572]
-
asemenea, au practicat negoț cu Nubia la sud, cu oazele din deșert de la vest , și culturile din estul Mediteranei și Orientului Apropiat la est. Mormintele regale nubiene și artefactele de la Qustul poartă cele mai vechi exemple cunoscute de simboluri egiptene dinastice, cum ar fi coroana albă a Egiptului de Sus și șoimul. Cultura Naqada a produs o serie variată de bunuri materiale, reflectând creșterea puterii și bogăției elitei, precum și producerii de produse de uz personal, care au inclus piepteni, statui mici
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
Inițial s-a considerat că scenele piesei comemorau nunta lui Narmer cu o prințesă a Egiptului de Jos, însă trebuie precizat faptul că până în prezent nu există alte dovezi care să susțină o eventuală unificare a Egiptului printr-o „căsătorie dinastică“. Aceea figurină de pe obiect se poate considera o zeitate, iar obiectul comemora o ceremonie religioasă dintr-un district al orașului Buto din nord-vestul Deltei cu ocazia unificării țării. În mitologie, unificarea Egiptului este descrisă că zeul-șoim, Horus, ca rege al
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
manieră stilizată, însă Akhenaten este înfățișat în picturi și gravuri cu trăsături deosebit de feminine, șolduri largi și trăsături faciale delicate. Unele teorii presupun că acestea s-ar datora de fapt malformațiilor de care suferea faraonul (destul de des întâlnite în familiile dinastice) deci nu ar fi vorba de reprezentări stilizate. Spre sfârșitul celui de al șaptesprezecelea an al domniei, Akhenaten și-a luat un co-regent, Smenkhkare (considerat de unii fratele său). Doi ani mai târziu, odată cu moartea lui Akhenaten se revine la
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
întotdeauna un singur obiect: România. Orice greșeli vom fi făcut, pe noi ne-au animat de fiecare dată intențiile cele mai bune și sunt convinsă că și poporul știe acest lucru."” Faptul că această căsătorie a fost stabilită din interese dinastice, fără ca cei doi viitori soți să aibă vreun cuvânt de spus, ca și diferența de vârstă și temperament a lor, a făcut ca în primii ani de căsătorie relația celor doi să fie una destul de tumultoasă și inegală. Cu timpul
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
România. Regele Carol i-ar fi păstrat cei doi copii, principele Carol și principesa Elisabeta, despre care afirma că aparțin înainte de toate Coroanei României, iar Maria ar fi fost probabil nevoită să se întoarcă la familia sa, în urma unui aranjament dinastic specific. Maria nu concepea ca toate sacrificiile sale să fi fost în zadar și de aceea va alege să se bată pentru a-l susține pe Ferdinand în lupta sa cu boala. „"Se va bate pentru că știe că acest om
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
lista civilă, astfel că domeniul nu a făcut niciodată parte din Domeniile Coroanei, care erau proprietăți ale statului doar puse la dispoziția suveranului. După moartea Regelui Carol I, domeniul a trecut în proprietatea Regelui Ferdinand I și a succesorului acestuia dinastic, Regele Mihai I. Regele Carol II nu a avut niciodată domeniul de la Sinaia în proprietate și astfel nepotul lui din căsătoria morganatică cu Ioana Zizi Lambrino nu are nici un drept de proprietate. Castelul Peleș este situat în Sinaia, pe Valea
Castelul Peleș () [Corola-website/Science/302059_a_303388]
-
acestuia, Frederica de Mecklenburg-Strelitz. Prin a doua căsătorie a Fredericăi de Mecklenburg-Strelitz, Frederica Wilhelmina era soră vitregă cu regele George al V-lea de Hanovra. Cuplul era logodit din 17 mai 1816, negocierile fiind aranjate de curtea prusacă. Acestă conexiune dinastică a fost expresia politicii pro-prusace a lui Leopold. Frederica Wilhelmina și Leopold au avut șase copii:
Leopold al IV-lea, Duce de Anhalt () [Corola-website/Science/327051_a_328380]
-
și într-adevăr, Joseon a avut originea în refuzul General Yi a ataca Chină, ca răspuns la raiduri de bandiți chinezi. La scurt timp după aderare sau, noul monarh trimis soli să informeze Curtea Ming la Nanjing că o schimbare dinastic a avut loc. Trimiși din Ryukyu Regatul au fost primite în 1392, 1394 și 1397. Siam trimis un reprezentant în 1393. În acest proces de stabilire a relațiilor externe nouă dinastie, a trimișilor au fost expediate în Japonia, caută restabilirea
Taejo de Joseon () [Corola-website/Science/333876_a_335205]
-
al Casei de Bourbon, prin linie masculină directă descendent al lui Hugo Capet) și regina Maria Antoaneta (membră a Casei de Habsburg-Lorraine) au fost numiți „Ludovic și Antoaneta Capet” (regina s-a numit „văduva Capet” după moartea soțului ei). Numele dinastic folosit pentru desemnarea familiei lui Hugo Capet înainte de alegerea sa ca rege al Franței este „Robertinii” sau „Roberțienii”. Numele derivă de la primul strămoș sigur al familiei, Robert cel Puternic (n.820), conte de Paris. Robert era probabil fiul lui Robert
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
comuniste. Modelul stalinist a dominat întreaga viață politică, social-economică și culturală între anii 1948-1965. Regimul Ceaușescu (1965-1989), practicând o oarecare destindere și liberalizare în primii ani, a readus în prim-plan modelul stalinist și mai mult chiar, a instaurat socialismul dinastic. Paralel cu lupta pentru cucerirea puterii politice, autoritățile comuniste au declanșat acțiunea de reprimare a tuturor elementelor necolaboraționiste, a unui număr impresionant de persoane prezente în campania de rezistență împotriva comunismului și a luptei pentru victoria partidelor democratice. La momentul
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]