518 matches
-
știut să recunoască aici un fel de experiență metafizică, o „explorare a existenței”, implicând chestiunea timpului, a spațiului și a sinelui. Aceste analize care insistă asupra dimensiunilor pasionale, ludice, existențiale ale lumii tehniciste merită salutate. Rămâne de văzut dacă metafora dionisiacă se potrivește într-adevăr vremurilor ce vin. Ecoul provocat de această problematică și analizele sociologice pe care le-a alimentat cer să ne oprim asupra ei, reexaminându-o prin prisma răsturnărilor survenite în cursul fazei III. Sărbătoarea micilor plăceritc "Sărbătoarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
micilor plăceri" Spiritul transgresiunii s-a perimat, revoluția sexuală nu mai e decât o amintire, tematicile securității și ale sănătății invadează viața de zi cu zi: noul spirit al timpului nu împiedică nicidecum o sociologie a cotidianului să evoce paradigma dionisiacă, subliniind forța hedonismului și a senzualismului moravurilor. Într-o cultură dedată desfătărilor senzoriale și dorinței de satisfacere a plăcerilor aici și acum, întreaga viață socială și individuală este învăluită, ni se spune, într-un nimb „orgiastic”. Hedonism dionisiac manifestat nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
evoce paradigma dionisiacă, subliniind forța hedonismului și a senzualismului moravurilor. Într-o cultură dedată desfătărilor senzoriale și dorinței de satisfacere a plăcerilor aici și acum, întreaga viață socială și individuală este învăluită, ni se spune, într-un nimb „orgiastic”. Hedonism dionisiac manifestat nu numai în incandescența sărbătorilor și a zbenguielilor sexuale, ci, mai larg, în viața cotidiană (consum, modă, divertisment), prin emoții și sensibilități comune, dominate de „ieșirea extatică din sine” în microgrupuri. Astfel, de la viața obișnuită la marile momente de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
zbenguielilor sexuale, ci, mai larg, în viața cotidiană (consum, modă, divertisment), prin emoții și sensibilități comune, dominate de „ieșirea extatică din sine” în microgrupuri. Astfel, de la viața obișnuită la marile momente de efervescență colectivă, societățile contemporane se caracterizează prin forma dionisiacă interpretată ca epuizare a principiului de individualizare și ca progresie corelativă a tribalizării afective, a emoțiilor trăite în comun, a sensibilității colective 5. Cotidianul trăit ca joctc "Cotidianul trăit ca joc" Este de netăgăduit că o întreagă parte a universului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
cinematografe multiplex transformă spațiul urban într-un oraș recreativ gata oricând pentru consumul de piață și cultural. E timpul orașului dedicat convivialității relaxante, divertismentului, shoppingului ca plăcere. După orașul-producție, orașul hedonist 6 ce reflectă facilitatea, abundența, negarea de-a dreptul dionisiacă a muncii. Pe zidurile orașului se etalează fericirea adusă parcă la îndemâna trecătorilor și imagini pline de sex-appeal. Moda senzualizează trupurile și chipurile. Panourile publicitare legate de plajă și vacanțe stârnesc visuri și dorințe. Întreaga viață cotidiană vibrează de imnuri în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
plajă și vacanțe stârnesc visuri și dorințe. Întreaga viață cotidiană vibrează de imnuri în cinstea divertismentului, a plăcerilor trupului și ale simțurilor. Seducție publicitară, oraș ludicizat, febra divertismentelor, nebunia vacanțelor, tot atâtea trăsături care, în mod evident, dau semnalul fericirii dionisiace, universului său marcat de abundență și de plăceri, de lipsa de griji și de absența muncii. Divertisment și timp pentru sinetc "Divertisment și timp pentru sine" Societatea de hiperconsum înseamnă deci „revanșa lui Dionysos”? Modelul de societate care se anunță
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Ne este dat să asistăm nu la noile epifanii ale Stăpânului plăcerilor, ci la punerea în scena ludico-hedonistă a funeraliilor sale. Nu reîncarnarea valorilor orgiastice, ci inventarea unui univers paradoxal al hipermodernității individualiste. În culturile vechi, oamenii așteptau de la cultul dionisiac să-i elibereze de individualitatea lor terestră. Prin experiența extazului și a freneziilor transgresive, Dionysos oferea muritorilor bucuria de a scăpa de limitele identității individuale și, așa cum spunea Euripide, fericirea de „a-și pune sufletele în comun”7, de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
live din discoteci, de pe străzile comerciale, din restaurante și din locurile la modă. „Lumea” este când un loc pe care ai oroare să-l frecventezi, când funcționează ca un stimulent și un ingredient al plăcerilor consumeriste. Hiperindividul nu-i un dionisiac, el consumă ambianță dionisiacă instrumentalizând colectivul în vederea satisfacțiilor private. Bineînțeles, în anumite cazuri, divertismentul-spectacol suscită emoții colective, creând o legătură socială. Dar se înșală cei care-i atribuie funcția de a se substitui religiei. Pentru că, dacă divertismentul poate reafirma coeziunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
străzile comerciale, din restaurante și din locurile la modă. „Lumea” este când un loc pe care ai oroare să-l frecventezi, când funcționează ca un stimulent și un ingredient al plăcerilor consumeriste. Hiperindividul nu-i un dionisiac, el consumă ambianță dionisiacă instrumentalizând colectivul în vederea satisfacțiilor private. Bineînțeles, în anumite cazuri, divertismentul-spectacol suscită emoții colective, creând o legătură socială. Dar se înșală cei care-i atribuie funcția de a se substitui religiei. Pentru că, dacă divertismentul poate reafirma coeziunea comunitară, e important să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de a merge mai repede, de a-ți elibera corpul de constrângeri, de a dota locuințele cu echipament sanitar, ci și de a promova dispozitive în stare să procure plăceri senzitive și emoționale. De unde rezultă o perfectă inadecvare a paradigmei dionisiace aplicate universului hipermodern. Faza III nu se semnalează prin reînvierea lui Dionysos, ci prin inventarea unei noi culturi a confortului care, întoarsă cu fața spre traiul mai bun calitativ și spre subiectivitățile emoționale, nu încetează, prin chiar acest fapt, să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
a spiritului. Produsele de întreținere se inspiră din spiritul zen caracterizat prin forme minimaliste, linii sobre și culori simple. Arhitecții magazinelor privilegiază simplitatea și transparența spațiilor. Homo consumericus nu s-a preschimbat miraculos într-un înțelept: pur și simplu, haosul dionisiac a fost delegitimat, detronat de „atitudinea zen”. Concomitent, designul contemporan afișează o nouă predilecție pentru obiectele ambalate în cutii cu forme ovoidale ce sugerează un univers plăcut, matern, amical. Automobilul, telefonul, vagoanele trenurilor de mare viteză, tramvaiul, calculatoarele iMac, aparatul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
asociat cu vinul fiert și cu beția; acum, vinurile se beau reci și mai dulci. Excesele de băutură sunt combătute pretutindeni, în numele unei vieți sănătoase și al securității rutiere. Societatea de hiperconsum e însoțită nu de o nouă modulare a dionisiacului, ci de descalificarea lui radicală prin sensibilizarea la riscuri. Beției bahice care urmărea defularea celui ce se deda acestei practici îi succedă responsabilizarea și chiar incriminarea băutorului. Excesul era asimilat cu un liant social și cu un timp al fericirii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
la adresa propriei persoane, cât și la adresa celorlalți. A bea cu moderație, a mânca bio, a recurge mai frecvent la alimentele bogate în fibre, a reduce cantitatea de dulciuri și de grăsimi, a echilibra mesele: ce-a mai rămas din paroxismele dionisiace? În faza III se vorbește tot mai mult de informare, de supravegherea calității alimentelor, de autosupraveghere în ce privește conținutul farfuriilor. Să devii conștient de riscuri, să-ți corectezi obișnuințele alimentare - iată-l pe consumator învestit cu responsabilitatea subiectului. În locul indigestiilor hiperbolice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
învestit cu responsabilitatea subiectului. În locul indigestiilor hiperbolice care celebrau triumful abundenței materiale, prescrise de riturile colective, vedem cum iau amploare o întreagă muncă de subiectivare în raport cu ceea ce se mănâncă și se bea, o preocupare dietetică fondată pe cunoștințe științifice. Cultura dionisiacă este epuizată în însuși principiul ei: mâncatul și băutul au intrat în era reflexivității și a responsabilității individuale 19. Este totuși și momentul în care fac ravagii bulimiile și alte anarhii alimentare. Pe de o parte, silueta, sănătatea și echilibrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
în care fac ravagii bulimiile și alte anarhii alimentare. Pe de o parte, silueta, sănătatea și echilibrul alimentar sunt promovate ca valori primordiale; de cealaltă parte, proliferează compulsiile și frenezia neoconsumatorului. Dar nimic din toate acestea nu seamănă cu bucuria dionisiacă. Dimpotrivă. Excesele la masă erau de origine colectivă, ale contemporanilor noștri sunt individuale; cândva erau festive, acum sunt nevrotice; ele constituiau o figură a fericirii colective, acum îl culpabilizează pe individ, căpătând un caracter rușinos și patologic, ținând de o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
destructurată și metisată: noul star al gastronomiei, Ferran Adrià, a conceput un „laborator” unde experimentează, în mod sistematic, combinații gustative inedite. Meniurile sunt compuse din feluri detradiționalizate care combină aromele scoțând produsele din aparența și din contextul lor obișnuite. Orgia dionisiacă și bunul-gust burghez au fost detronate de o bucătărie semiprometeică, semiludică, dominată de valorile invenției și ale imaginației, ale deconstrucției și ale contrastelor de textură. În societatea de hiperconsum, nu mai e suficient să savurezi specialitățile, masa trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
perceput, din ce în ce mai mult, în funcție de riscurile sanitare. Degeaba avem condiții sanitare mai sigure ca oricând, amenințările sunt resimțite pretutindeni, „totul e periculos”. De fapt, hedonizarea modurilor de trai nu se dezvoltă pe fondul dramatizării sanitare și igienice. Emotivitatea hipermodernă nu e dionisiacă, ci omnifobă. Fapt care se traduce prin vizite tot mai frecvente la medic și prin propensiunea de a declara mereu mai multe simptome și tulburări specifice bolilor. Se conturează acum nu o nouă bucurie de a trăi, ci intoleranța la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
obsesia bolii și a bătrâneții, gesturile specifice îngrijirilor pentru sănătate, formă și longevitate. Locul petrecerilor a fost luat de gestionarea adecvată a capitalului corporal, conservarea sănătății, îmbătrânirea „în stare bună”: vigilența lui homo sanitas le-a venit de hac nesăbuințelor dionisiace. Dorința de sănătate nu e ceva nou. Nou este locul ocupat de prevenire în politicile și practicile sănătății. Nu-i vorba doar de a vindeca, ci și de a preveni bolile, de a interveni înainte de apariția situațiilor critice. Cu saltul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
autonom și informat. La umbra frivolității consumeriste, o nouă consistență ne-a luat în stăpânire exigențele. Orgie hard, sex cumintetc " Orgie hard, sex cuminte" Nu încape nicio îndoială că, printre factorii care au stat la baza promovării intelectuale a paradigmei dionisiace, la loc de frunte figurează și „revoluția sexuală” din anii 1960-1990. Încă de pe atunci, diverși observatori au evidențiat „jungla sexuală” în care s-au afundat societățile democratice dedate cultului plăcerilor carnale și al libertății în amor. Disocierea sexualității de morală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
18 parteneri în cursul anului, dar acest număr include o mare diversitate de cazuri, unii afirmând că au avut mai multe sute de parteneri. Escalada pornografiei, vagabondaj frenetic al trupurilor, backrooms, activități sexuale online, chat-rooms, eșanjism, sex group, un cutremur dionisiac ar fi pe cale să zdruncine domeniul libidinal, nu fără imense divergențe de apreciere: sufletele poetice deplâng comercializarea erosului și epuizarea discursului sentimental; ceilalți se felicită pentru dezvoltarea unui erotism irezistibil, a orgiei libidinale în plină efervescență. Un hedonism bine temperattc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
sexuale cu un partener necunoscut sau întâlnit în chiar ziua respectivă rămân practici cu o extindere socială foarte limitată 28. Iată tot atâtea elemente despre care e greu de spus că ar compune într-adevăr un tablou cutremurat de orgiasmul dionisiac. Pe de o parte, sexul se exprimă din ce în ce mai paroxistic; pe de alta, comportamentele cotidiene sunt foarte puțin transgresive și puțin înclinate spre desfrâu. Exces iconic în domeniul sexului, dar moderație libidinală la nivelul maselor: cu excepția câtorva minorități, logicile excesului rămân
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
drogul este o piață disputată prin violență, o sursă de venituri pentru mafie și pentru dealeri, într-un context social marcat de precaritate și de adâncirea sărăciei în anumite segmente ale populației. Explozia socială a drogurilor nu înseamnă reînvierea fericirii dionisiace, ci slăbirea factorilor de coeziune la nivelul societății, fractură socială concomitentă cu creșterea puterii rețelelor criminale internaționale. În exuberanțele extatice, coeziunea colectivităților tradiționale devenea mai puternică; acum, drogul favorizează creșterea criminalității violente, înăsprirea sistemelor de represiune, creșterea numărului de deținuți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Să amintim că, dintre adulți, doar 3,6% iau în mod repetat droguri (de cel puțin zece ori în cursul unui an) și numai 1,4% consumă canabis în mod regulat (de zece ori pe lună ori mai des). Cultura dionisiacă funcționa ca un sistem de referință valabil pentru toți; ea nu mai este, în cel mai bun caz, decât un ritual de trecere la vârsta adultă, un stil de viață marginalizat și ale cărui practici depășesc în mică măsură anumite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
comunica. La baza creșterii exponențiale a consumului de droguri se află presiunea forțelor de destructurare socială și psihică, o mare vulnerabilitate emoțională, amplificarea suferințelor intime generate de individualizarea extremă a modurilor de viață. În el se exprimă nu atât bucuria dionisiacă debordantă, cât sentimentul izolării, relațiile problematice cu sine și cu ceilalți. Incapabil să se suporte, Narcis se lasă pradă drogurilor, încercând să uite de sine, de legăturile sociale, de buna dispoziție pe care o întreține, în mod firesc, grupul. Reînvierea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
se lasă pradă drogurilor, încercând să uite de sine, de legăturile sociale, de buna dispoziție pe care o întreține, în mod firesc, grupul. Reînvierea sărbătoriitc "Reînvierea sărbătorii" Reactivarea contemporană a sărbătorii constituie celălalt mare fenomen care alimentează recursul la mitologia dionisiacă. Cu puțină vreme în urmă, nici cei mai buni observatori nu dădeau vreo șansă de supraviețuire sărbătorilor în societățile moderne secularizate. Singurul destin care se profila la orizont era extincția marilor sărbători colective, ineluctabila lor agonie, în beneficiul unor mici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]