477 matches
-
bine opțiunile electorale decât cel direcțional sau, cu alte cuvinte, cu cât poziția votantului pe axa stângaădreapta este mai aproape de poziția partidului, cu atât probabilitatea ca votantul să aleagă partidul respectiv crește. Rezultatele empirice par să contrazică totuși ipoteza, utilitatea direcțională având efect mai puternic asupra opțiunilor de vot decât cea downsiană. Însă efectele celor două utilități asupra opțiunii electorale rămân relativ reduse în comparație cu identificarea partizată. Introducere În acest capitol îmi propun să realizez o prezentare critică a cadrului conceptual dezvoltat
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
și Macdonald, 1989; Matthews, 1979), precum și modificările suferite ulterior, ca urmare a relaxării unora dintre condițiile asumate, dar și a rezultatelor testării empirice. În a doua parte a articolului, utilizez două dintre aceste modele, pe cel downsian și pe cel direcțional RM, pentru a explica opțiunile electorale ale românilor din 2004. Capitolul se încheie cu o discuție cu privire la principalele concluzii obținute din aplicarea modelelor pe datele din 2004. Modelul downsian de competiție electorală Poate cel mai cunoscut model spațial de competiție
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
cu partidul care are poziția cea mai apropiată de poziția proprie, ci cu partidul care se află cel mai aproape de votant după ce din poziția partidului a fost scăzută poziția statu-quoului, iar rezultatul a fost înmulțit cu rata de discount . Modelele direcționale de competiție electorală Am ales să vorbesc de modele direcționale, și nu de un model direcțional, întrucât în această secțiune voi prezenta două dintre modelele direcționale clasice: cel dezvoltat de Matthews (1979) și cel dezvoltat de Rabinowitz și Macdonald (1989
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
proprie, ci cu partidul care se află cel mai aproape de votant după ce din poziția partidului a fost scăzută poziția statu-quoului, iar rezultatul a fost înmulțit cu rata de discount . Modelele direcționale de competiție electorală Am ales să vorbesc de modele direcționale, și nu de un model direcțional, întrucât în această secțiune voi prezenta două dintre modelele direcționale clasice: cel dezvoltat de Matthews (1979) și cel dezvoltat de Rabinowitz și Macdonald (1989, 1991). Cele două modele au la bază câteva asumpții comune
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
află cel mai aproape de votant după ce din poziția partidului a fost scăzută poziția statu-quoului, iar rezultatul a fost înmulțit cu rata de discount . Modelele direcționale de competiție electorală Am ales să vorbesc de modele direcționale, și nu de un model direcțional, întrucât în această secțiune voi prezenta două dintre modelele direcționale clasice: cel dezvoltat de Matthews (1979) și cel dezvoltat de Rabinowitz și Macdonald (1989, 1991). Cele două modele au la bază câteva asumpții comune. Asumpția centrală în ambele modele este
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
fost scăzută poziția statu-quoului, iar rezultatul a fost înmulțit cu rata de discount . Modelele direcționale de competiție electorală Am ales să vorbesc de modele direcționale, și nu de un model direcțional, întrucât în această secțiune voi prezenta două dintre modelele direcționale clasice: cel dezvoltat de Matthews (1979) și cel dezvoltat de Rabinowitz și Macdonald (1989, 1991). Cele două modele au la bază câteva asumpții comune. Asumpția centrală în ambele modele este aceea că majoritatea oamenilor au preferințe difuze în legătură cu direcția pe
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
o urmeze guvernarea în privința formulării politicilor. Din acest motiv, modelele renunță la ideea downsiană conform căreia votanții sunt capabili să ordoneze perfect alternativele propuse de partide pe un continuum, propunând o altă abordare asupra formării opțiunilor de vot. În modelul direcțional dezvoltat de Matthews (1979), votanții își stabilesc preferințele în funcție de o singură coordonată, și anume direcția preferinței, ei decizând dacă susțin sau nu o anumită politică. În modelul dezvoltat de Rabinowitz și Macdonald (1989), de acum înainte modelul RM, apare și
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
un continuum, care are însă în centru punctul neutru sau, altfel spus, punctul în care votantul este indiferent față de toate alternativele de pe continuum. Dacă în modelul downsian fiecare punct de pe continuum reprezenta poziția față de un set de politici, în modelele direcționale plasarea la stânga sau la dreapta punctului neutru înseamnă atitudinea față de o politică sau, mai exact, respingerea ori susținerea unei politici. De asemenea, în modelul RM, distanța de la punctul neutru la poziția pe continuum reprezintă intensitatea cu care votantul respinge sau
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
de aceeași parte a punctului neutru, atunci votanții sunt indiferenți între ele, oricare ar fi diferența de intensitate dintre pozițiile celor două. În modelele cu două sau mai multe dimensiuni însă, intensitatea poziției contează, așa cum indică formula anterioară. În modelul direcțional propus de Rabinowitz și Macdonald (1989), alegerea votantului se face în funcție de compatibilitatea dintre direcții, dar și de intensitatea poziției pe care fiecare dintre agenți, votantul și partidele, o adoptă. Într-o primă fază se stabilește dacă partidul și votantul adoptă
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
partid este mai departe de punctul neutru, cu atât acesta preferă mai intens direcția respectivă. Rezultatul interacțiunii dintre cele două poziții, a votantului și a partidului, reprezintă utilitatea obținută de votant dacă alege să voteze cu respectivul partid. Conform modelului direcțional RM, votantul va alege întotdeauna partidul care se află de aceeași parte a punctului neutru cu el însuși și care este poziționat cât mai departe de punctul neutru. Această concluzie contrazice modelul tradițional care afirmă că un votant va prefera
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
mai departe de punctul neutru. Această concluzie contrazice modelul tradițional care afirmă că un votant va prefera partidul cel mai apropiat de poziția sa ideală indiferent dacă se află de aceeași parte a axei sau nu. Mai mult, conform modelului direcțional, un votant aflat în situația de a alege între două partide care se află de aceeași parte cu el, însă la distanțe diferite de punctul neutru, îl va prefera pe cel mai îndepărtat de punctul neutru, chiar dacă celălalt partid se
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
pentru partid. Același lucru este valabil și pentru votant. Cu cât este mai aproape de centru, cu atât este mai puțin interesat de acea problemă. Astfel, dacă în modelul proximității votantul alegea partidul cel mai apropiat de propria poziție, în modelul direcțional votantul are stimulentele necesare pentru a vota partidul care se află cel mai departe de propria poziție, cu condiția ca partidul să se afle de aceeași parte a punctului neutru ca votantul. Important de menționat este faptul că, pe această
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
simplu dintre pozițiile agenților. În cazul în care votantul sau partidul se află în punctul neutru, lungimea vectorului respectiv va fi 0 și produsul va fi 0, rezultând o compatibilitate nulă între cei doi. Deși asumpția de bază a modelului direcțional este aceea că votanții se vor orienta spre candidatul care susține cel mai intens sau este cel mai intens împotriva aceluiași aspect ca și ei, totuși alegătorii nu vor empatiza cu poziții radicale, extremiste. Intensitatea cu care un candidat sau
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
a poziției partidelor pentru toți votanții. Doar în cazul în care acestea variază pentru fiecare votant în parte sancțiunea devine dependentă de poziția votantului. Un model integrat de competiție electorală Încercările empirice de a utiliza modelul proximității și pe cel direcțional RM pentru a explica opțiunile de vot ale alegătorilor (Rabinowitz și Macdonald, 1989; Merrill, 1993, 1995) au condus 66 Teorii și modele ale compeTiției poliTice la ideea că niciunul dintre acestea, pe cont propriu, nu oferă predicții satisfăcătoare. Mai mult
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
Xi, astfel încât Ui = di + Xi, unde Ui este utilitatea obținută de votantul i atunci când alege să voteze un anumit partid. Componenta deterministă di se compune la rândul său din cele două utilități, cea de tip downsian și cea de tip direcțional, astfel încât di= 2(1 - β)Udi - βUpi, unde Udi este utilitatea direcțională, Upi este utilitatea downsiană sau a proximității, iar β este un coeficient care variază între 0 și 1. Când β este 1, componenta deterministă denotă modelul proximității pur
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
i atunci când alege să voteze un anumit partid. Componenta deterministă di se compune la rândul său din cele două utilități, cea de tip downsian și cea de tip direcțional, astfel încât di= 2(1 - β)Udi - βUpi, unde Udi este utilitatea direcțională, Upi este utilitatea downsiană sau a proximității, iar β este un coeficient care variază între 0 și 1. Când β este 1, componenta deterministă denotă modelul proximității pur, iar când β este 0, componenta denotă modelul direcțional pur. Componenta probabilistică
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
Udi este utilitatea direcțională, Upi este utilitatea downsiană sau a proximității, iar β este un coeficient care variază între 0 și 1. Când β este 1, componenta deterministă denotă modelul proximității pur, iar când β este 0, componenta denotă modelul direcțional pur. Componenta probabilistică Xi este o variabilă aleatoare, normal distribuită, cu media 0 și varianța. O ultimă modificare pe care Merrill (1994) o aduce modelului este aceea de a intoduce în discuție posibilitatea ca votanții să aleagă strategic, în special
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
1α≤ ≤ , o valoare apropiată de 0 a lui α indicând votul sincer, iar o valoare apropiată de 1 - pe cel strategic. Date, metodologie și rezultate În această secțiune îmi propun să testez predicțiile modelului proximității și pe cele ale modelului direcțional RM pe datele culese despre alegerile generale din România în modulul II al programului de cercetare CSES Datele au fost culese în perioada 14 decembrie 2004 - 7 ianuarie 2005, după alegerile din 28 noiembrie și 12 decembrie 2004, pe un
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
a lui Condorcet (1785), putem argumenta că eșantionul este suficient de mare pentru ca poziția atribuită partidelor să fie cea corectă. Ipoteza de lucru este aceea că modelul proximității generează predicții mai bune cu privire la modul în care votează românii decât cel direcțional sau, altfel spus, cu cât poziția partidului pe axa stângaădreapta se apropie de poziția votantului, cu atât probabilitatea ca votantul să opteze pentru partidul respectiv crește. Metoda statistică utilizată pentru analiza datelor este un tip de model liniar generalizat, și
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
nici un fel de educație, ciclu primar terminat/ neterminat, ciclu secundar terminat/neterminat, școală profesională, liceu, studii universitare terminate/neterminate; venitul: 5 trepte de venit; partidul cu care se identifică votantul: partidul de care se simte cel mai apropiat; utilitatea downsiană/direcțională, calculată pentru o singură dimensiune, axa stânga-dreapta, cu 11 trepte, 0-10, utilizând poziția autodeclarată a votanților pe axă și o poziție unică pentru fiecare din cei trei competitori: poziția 4 pentru alianța PSD + PUR, 5 pentru UDMR și 7 pentru
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
cea mai mare probabilitate de a vota cu o alianță o au votanții de la extrema care se află de aceeași parte cu alianța, stânga pentru PSD + PUR și dreapta pentru alianța DA, această predicție venind mai degrabă în sprijinul modelului direcțional. Concluziile cu privire la modelul downsian par să se aplice și în ceea ce privește modelul direcțional RM. Astfel, cel mai mare și cel mai semnificativ efect asupra opțiunii de vot îl are în continuare identificarea cu partidul/alianța respectivă. Utilitatea direcțională are un efect
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
votanții de la extrema care se află de aceeași parte cu alianța, stânga pentru PSD + PUR și dreapta pentru alianța DA, această predicție venind mai degrabă în sprijinul modelului direcțional. Concluziile cu privire la modelul downsian par să se aplice și în ceea ce privește modelul direcțional RM. Astfel, cel mai mare și cel mai semnificativ efect asupra opțiunii de vot îl are în continuare identificarea cu partidul/alianța respectivă. Utilitatea direcțională are un efect pozitiv, însă în continuare redus, indicând faptul că, pe măsură ce utilitatea direcțională pe
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
în sprijinul modelului direcțional. Concluziile cu privire la modelul downsian par să se aplice și în ceea ce privește modelul direcțional RM. Astfel, cel mai mare și cel mai semnificativ efect asupra opțiunii de vot îl are în continuare identificarea cu partidul/alianța respectivă. Utilitatea direcțională are un efect pozitiv, însă în continuare redus, indicând faptul că, pe măsură ce utilitatea direcțională pe care un votant o resimte cu privire la un partid/o alianță crește, crește și probabilitatea ca votantul să opteze pentru respectivul partid/respectiva alianță. Concluzii și
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
modelul direcțional RM. Astfel, cel mai mare și cel mai semnificativ efect asupra opțiunii de vot îl are în continuare identificarea cu partidul/alianța respectivă. Utilitatea direcțională are un efect pozitiv, însă în continuare redus, indicând faptul că, pe măsură ce utilitatea direcțională pe care un votant o resimte cu privire la un partid/o alianță crește, crește și probabilitatea ca votantul să opteze pentru respectivul partid/respectiva alianță. Concluzii și limite Modelele spațiale de competiție electorală au deja o lungă tradiție în știința politică
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
care partidele să își maximizeze suportul electoral obținut în alegeri, o componentă principală a oricărui model de competiție electorală rămâne modul în care votanții își formează opțiunile electorale. Din acest motiv, utilizând asumpțiile modelelor spațiale, fie acestea de tip downsian, direcțional sau mixt, se poate explica nu doar comportamentul partidelor aflate în competiție, dar și comportamentul electoral al votanților. Explicarea comportamentului electoral al votanților utilizând modele spațiale a fost și scopul acestui capitol, folosind în acest sens datele cu privire la alegerile din
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]