509 matches
-
Xi, astfel încât Ui = di + Xi, unde Ui este utilitatea obținută de votantul i atunci când alege să voteze un anumit partid. Componenta deterministă di se compune la rândul său din cele două utilități, cea de tip downsian și cea de tip direcțional, astfel încât di= 2(1 - β)Udi - βUpi, unde Udi este utilitatea direcțională, Upi este utilitatea downsiană sau a proximității, iar β este un coeficient care variază între 0 și 1. Când β este 1, componenta deterministă denotă modelul proximității pur
Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
i atunci când alege să voteze un anumit partid. Componenta deterministă di se compune la rândul său din cele două utilități, cea de tip downsian și cea de tip direcțional, astfel încât di= 2(1 - β)Udi - βUpi, unde Udi este utilitatea direcțională, Upi este utilitatea downsiană sau a proximității, iar β este un coeficient care variază între 0 și 1. Când β este 1, componenta deterministă denotă modelul proximității pur, iar când β este 0, componenta denotă modelul direcțional pur. Componenta probabilistică
Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
Udi este utilitatea direcțională, Upi este utilitatea downsiană sau a proximității, iar β este un coeficient care variază între 0 și 1. Când β este 1, componenta deterministă denotă modelul proximității pur, iar când β este 0, componenta denotă modelul direcțional pur. Componenta probabilistică Xi este o variabilă aleatoare, normal distribuită, cu media 0 și varianța. O ultimă modificare pe care Merrill (1994) o aduce modelului este aceea de a intoduce în discuție posibilitatea ca votanții să aleagă strategic, în special
Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
1α≤ ≤ , o valoare apropiată de 0 a lui α indicând votul sincer, iar o valoare apropiată de 1 - pe cel strategic. Date, metodologie și rezultate În această secțiune îmi propun să testez predicțiile modelului proximității și pe cele ale modelului direcțional RM pe datele culese despre alegerile generale din România în modulul II al programului de cercetare CSES Datele au fost culese în perioada 14 decembrie 2004 - 7 ianuarie 2005, după alegerile din 28 noiembrie și 12 decembrie 2004, pe un
Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
a lui Condorcet (1785), putem argumenta că eșantionul este suficient de mare pentru ca poziția atribuită partidelor să fie cea corectă. Ipoteza de lucru este aceea că modelul proximității generează predicții mai bune cu privire la modul în care votează românii decât cel direcțional sau, altfel spus, cu cât poziția partidului pe axa stângaădreapta se apropie de poziția votantului, cu atât probabilitatea ca votantul să opteze pentru partidul respectiv crește. Metoda statistică utilizată pentru analiza datelor este un tip de model liniar generalizat, și
Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
nici un fel de educație, ciclu primar terminat/ neterminat, ciclu secundar terminat/neterminat, școală profesională, liceu, studii universitare terminate/neterminate; venitul: 5 trepte de venit; partidul cu care se identifică votantul: partidul de care se simte cel mai apropiat; utilitatea downsiană/direcțională, calculată pentru o singură dimensiune, axa stânga-dreapta, cu 11 trepte, 0-10, utilizând poziția autodeclarată a votanților pe axă și o poziție unică pentru fiecare din cei trei competitori: poziția 4 pentru alianța PSD + PUR, 5 pentru UDMR și 7 pentru
Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
cea mai mare probabilitate de a vota cu o alianță o au votanții de la extrema care se află de aceeași parte cu alianța, stânga pentru PSD + PUR și dreapta pentru alianța DA, această predicție venind mai degrabă în sprijinul modelului direcțional. Concluziile cu privire la modelul downsian par să se aplice și în ceea ce privește modelul direcțional RM. Astfel, cel mai mare și cel mai semnificativ efect asupra opțiunii de vot îl are în continuare identificarea cu partidul/alianța respectivă. Utilitatea direcțională are un efect
Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
votanții de la extrema care se află de aceeași parte cu alianța, stânga pentru PSD + PUR și dreapta pentru alianța DA, această predicție venind mai degrabă în sprijinul modelului direcțional. Concluziile cu privire la modelul downsian par să se aplice și în ceea ce privește modelul direcțional RM. Astfel, cel mai mare și cel mai semnificativ efect asupra opțiunii de vot îl are în continuare identificarea cu partidul/alianța respectivă. Utilitatea direcțională are un efect pozitiv, însă în continuare redus, indicând faptul că, pe măsură ce utilitatea direcțională pe
Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
în sprijinul modelului direcțional. Concluziile cu privire la modelul downsian par să se aplice și în ceea ce privește modelul direcțional RM. Astfel, cel mai mare și cel mai semnificativ efect asupra opțiunii de vot îl are în continuare identificarea cu partidul/alianța respectivă. Utilitatea direcțională are un efect pozitiv, însă în continuare redus, indicând faptul că, pe măsură ce utilitatea direcțională pe care un votant o resimte cu privire la un partid/o alianță crește, crește și probabilitatea ca votantul să opteze pentru respectivul partid/respectiva alianță. Concluzii și
Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
modelul direcțional RM. Astfel, cel mai mare și cel mai semnificativ efect asupra opțiunii de vot îl are în continuare identificarea cu partidul/alianța respectivă. Utilitatea direcțională are un efect pozitiv, însă în continuare redus, indicând faptul că, pe măsură ce utilitatea direcțională pe care un votant o resimte cu privire la un partid/o alianță crește, crește și probabilitatea ca votantul să opteze pentru respectivul partid/respectiva alianță. Concluzii și limite Modelele spațiale de competiție electorală au deja o lungă tradiție în știința politică
Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
care partidele să își maximizeze suportul electoral obținut în alegeri, o componentă principală a oricărui model de competiție electorală rămâne modul în care votanții își formează opțiunile electorale. Din acest motiv, utilizând asumpțiile modelelor spațiale, fie acestea de tip downsian, direcțional sau mixt, se poate explica nu doar comportamentul partidelor aflate în competiție, dar și comportamentul electoral al votanților. Explicarea comportamentului electoral al votanților utilizând modele spațiale a fost și scopul acestui capitol, folosind în acest sens datele cu privire la alegerile din
Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
al votanților. Explicarea comportamentului electoral al votanților utilizând modele spațiale a fost și scopul acestui capitol, folosind în acest sens datele cu privire la alegerile din 2004 pentru Camera Deputaților în România. Concluzia principală a acestei aplicații a fost aceea că modelul direcțional, dezvoltat de Rabinowitz și Macdonald (1989), explică mai bine opțiunile electorale ale românilor decât cel downsian, utilitatea direcțională având un efect ceva mai puternic asupra probabilității de a opta pentru un anumit partid sau alianță. Cu privire la această concluzie trebuie făcute
Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
acest sens datele cu privire la alegerile din 2004 pentru Camera Deputaților în România. Concluzia principală a acestei aplicații a fost aceea că modelul direcțional, dezvoltat de Rabinowitz și Macdonald (1989), explică mai bine opțiunile electorale ale românilor decât cel downsian, utilitatea direcțională având un efect ceva mai puternic asupra probabilității de a opta pentru un anumit partid sau alianță. Cu privire la această concluzie trebuie făcute mai multe precizări. În primul rând, ea poate fi o consecință a opțiunii metodologice de a utiliza poziții
Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
și alianțele aflate în competiție, în detrimentul utilizării plasării individuale de către fiecare votant în parte. Această opțiune metodologică, după cum indică literatura de specialitate (Westholm, 1994; Merrill și Grofman, 1999; Adams, Merrill și Grofman, 2005) tinde să favorizeze performanțele empirice ale modelului direcțional. În același timp însă, poziționarea individuală poate suferi de maladia raționalizării (Rabinowitz și Macdonald, 1989), ceea ce ar avantaja modelul downsian. În al doilea rând, stabilirea poziției unice a celor două alianțe s-a realizat pe baza pozițiilor unice ale partidelor
Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
tip stea, într-un sens foarte apropiat de cel folosit de Moreno în studiile sale empirice, să luăm ca referință figura 1.1. Rețeaua este compusă din patru actori (1, 2, 3, 4), conectați prin legături care exprimă direcția (legături direcționale - directed ties). Săgețile indică preferințele exprimate de fiecare actor în termeni de prietenie. De exemplu, actorul 4 l-a nominalizat drept prieten pe actorul 1. Pentru a reprezenta această nominalizare, o săgeată pornește de la 4 către 1. În acest caz
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
2013). Un aspect foarte important de subliniat în acest context este că legătura reprezintă o caracteristică a diadei și nu aparține unuia dintre cei doi actori. Multe dintre analizele rețelelor sociale iau diada ca unitate de bază, investigând caracteristicile legăturilor (direcționale, reciproce etc.), natura multiplexă a acestora etc. Numeroase analize ale rețelelor sociale se centrează pe studiul triadelor. Wasserman și Faust (1994) înțeleg prin triadă un (sub)set de trei actori și posibilele relații dintre aceștia. Una dintre cele mai cunoscute
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
actorii, în timp ce echivalentul liniilor (edges) sunt legăturile, relațiile sau conexiunile. Grafurile sunt de mai multe tipuri, în funcție de liniile din care sunt formate. Dacă legăturile dintre puncte indică direcția, atunci grafurile sunt compuse din săgeți (arrows, arcs) și se numesc grafuri direcționale (directed graphs sau di-graphs). Dacă legăturile dintre puncte nu indică direcția, atunci grafurile sunt compuse din linii și se numesc grafuri nondirecționale sau simple (non-directional sau simple graphs). Cu anumite excepții, în general, la nivelul grafurilor care permit vizualizarea rețelelor
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
indivizi a nominalizat un set de persoane pe care le consideră prietene. De exemplu, G a indicat drept prieten un singur individ, pe E. În același timp, G a fost nominalizat drept prieten de o singură persoană, D. În grafurile direcționale, precum cel din figura 2.7, un nod sau un punct are două tipuri de legături: legături/săgeți care pleacă (out-going ties) și legături/săgeți pe care le primește (in-coming ties). De exemplu, individul reprezentat prin punctul A primește cinci
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
noduri este bidirecțională. Adică, săgeata care unește două puncte are o dublă direcție. De exemplu, A îl consideră pe B prieten, iar B, la rândul său, îl consideră prieten pe A. Relațiile de prietenie, respect, antipatie etc. sunt asimetrice sau direcționale. Despre orice pereche de actori între care există o relație asimetrică se spune că este o pereche de puncte ordonate. Acest lucru înseamnă că (a, b) nu este în mod necesar același lucru cu (b, a). În cazul rețelei de
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
relaționale. În figura 2.7 există și legături reciproce de prietenie reprezentate prin săgeți bidirecționale. De exemplu, A îl consideră prieten pe B, iar B îl consideră prieten pe A. Grafurile compuse din perechi ordonate de noduri se numesc grafuri direcționale, iar punctele sunt legate întotdeauna prin săgeți care indică direcția relației sau modul în care aceasta este ordonată. Între actori pot exista și legături (relații) simetrice, precum: vecinătatea, participarea la un eveniment, afilierea instituțională etc. Aceste relații nu sunt fundamentate
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
ales util când este nevoie de reprezentarea, în aceeași imagine, a mai multor tipuri de relații. Spre deosebire de graful din figura 2.14 (care este nondirecțional, de proximitate, compus din legături simetrice valorizate), graful din figura 2.15 este un graf direcțional, binar (legăturile sunt fie prezente, fie absente, fără a fi valorizate), care permite vizualizarea legăturilor de prietenie dintre membrii grupului de lucru. În graful din figura 2.15, sunt reprezentate și date de tip atribut: mărimea scorului de automonitorizare. Cu
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
însă construite și rețele sociale compuse din legături negative (antipatie, ură, conflict, evitare etc.) (Labianca și Brass, 2006). De exemplu, graful din figura 2.16 58 REȚELELE SOCIALE ilustrează rețeaua de antipatie de la nivelul grupului de muncă. Acest graf este direcțional, compus din săgeți care indică persoana antipatizată din interiorul grupului. Bogdan este cel mai antipatizat membru al grupului, fiind nominalizat de trei persoane (Elena, Gabriel și Cristina), astfel că Bogdan primește trei săgeți (in coming ties/arrows). Bogdan, la rândul
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
legăturile care pornesc de la un nod (out-going), cât și legăturile primite de același nod de la alte noduri din cadrul rețelei (in coming). În rețeaua din figura 2.18 există 30 de noduri, ceea ce înseamnă că, teoretic, sunt posibile 870 de legături direcționale (30 × 29). Dintre acestea, sunt reprezentate 29 de legături direcționale. Numărul mediu de legături ce îi revin unui nod este 0,967. Rețeaua socială ilustrată prin graful din figura 2.18 descrie structura de autoritate dintr-o organizație. După cum se
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
primite de același nod de la alte noduri din cadrul rețelei (in coming). În rețeaua din figura 2.18 există 30 de noduri, ceea ce înseamnă că, teoretic, sunt posibile 870 de legături direcționale (30 × 29). Dintre acestea, sunt reprezentate 29 de legături direcționale. Numărul mediu de legături ce îi revin unui nod este 0,967. Rețeaua socială ilustrată prin graful din figura 2.18 descrie structura de autoritate dintr-o organizație. După cum se poate observa, avem atât legături transmise, cât și legături recepționate
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
legăturilor posibile teoretic). La nivelul rețelelor sociale asimetrice (de exemplu, rețele de prietenie, de consultare etc.) pot fi realizate și măsurători atât asupra gradului de reciprocitate, cât și asupra gradului de trazitivitate a legăturilor. În rețelele sociale compuse din legături direcționale, la nivelul unei perechi de noduri (i, j) pot exista patru tipuri de legături: (a) i, j sunt neconectate, (b) i, j sunt conectate printr-o legătură reciprocă, (c) i, j sunt conectate printr-o legătură direcționată care pornește de la
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]