517 matches
-
tip temperamental inapt pentru creație, dar în funcție de domeniul de afirmare, este posibil ca un tip temperamental să predomine. Particularitățile temperamentale influențează stilul activității creatoare (continuu sau în salturiă ceea ce se răsfrânge asupra productivității și eficienței. E. Caracterul - ansamblul de atitudini direcționate divers: către sine, alții , către muncă, norme și valori. Puterea de muncă, perseverența, răbdarea, conștiinciozitatea, inițiativa, curajul, încrederea în sine, independența nonconformismul, capacitatea de risc sunt trăsături caracteriale cu o pondere particulară în creativitate. Caracterul desemnează ansamblul însușirilor psihice care
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
fel de interes imediat și care le cere un efort susținut, nu numai că îi poate obosi, dar le poate crea o stare de rezistență interioară care se manifestă printr-un sentiment de repulsie față de învățătură, deci interesul copiilor trebuie direcționat tocmai în sens contrar. Dificultățile întâmpinate de copii se datorează faptului că mușchii mici ai degetelor, antrenați în scriere, fiind abia în curs de dezvoltare, obosesc foarte repede. Suprasolicitarea copiilor la scris (teme multe și mariă, creează o „crampă a
COLABORAREA ŞCOLII CU FAMILIILE ELEVILOR DE CLASA I by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/642_a_1000]
-
adevărat în privința caracterului general al relațiilor internaționale este adevărat și în ceea ce privește statul-națiune ca ultim punct de referință al politicii externe contemporane. Deși realiștii cred într-adevăr că interesul este standardul cel mai important prin care acțiunea politică trebuie judecată și direcționată, legătura contemporană între interes și statul-națiune este un produs al istoriei, fiind așadar condamnată să dispară în cursul istoriei. Nimic din poziția realistă nu militează împotriva ipotezei că actuala diviziune a lumii politice în state-națiuni nu va fi înlocuită de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
asupra relațiilor de putere, întărind tendințele de moderație și echilibru. După cum a spus Quincy Wright: Statele aveau granițe atât de bine definite și erau atât de organizate, încât o agresiune împotriva lor nu putea reuși decât dacă era moderată și direcționată astfel încât să obțină aprobarea opiniei comune a Puterilor. O astfel de aprobare s-a acordat de obicei revoltelor din Balcani, care dezintegrau puțin câte puțin Imperiul Otoman, revoltei belgienilor, care și-au separat țara de Olanda, agresiunilor Prusiei și Sardiniei
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
conținut se subdivid în două subcategorii, unele dintre ele fiind bazate pe nevoi neierarhizate (Taylor, McClelland), altele pe nevoi ierarhizate (Maslow, Alderfer). Cea de-a doua categorie, teoriile de proces, promovează descrierea și analiza modului în care comportamentul este angajat, direcționat, susținut, stopat. Sunt avute în vedere procesele sau mecanismele motivaționale care pun în mișcare comportamentul uman. Nume precum Vroom, Adams, Locke, Hackman și Oldham sunt legate de contribuții remarcabile în ceea ce privește explicarea și teoretizarea motivației comportamentului organizațional. Distincția dintre teoriile de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cele mai terifiante, minunate lucruri pe care le-ai putea vedea vreodată“ - „The Independent on Sunday“ Festivalul Național de Teatru - prima rundă Mihaela Michailov Orice tip de selecție e un exercițiu de abordare critică prin care ni se propune analiza direcționată a unui context artistic. În cazul de față vorbim despre contextul artelor spectacolului, pe care selecționerul unic al Festivalului Național de Teatru, Marina Constantinescu, a optat să-l structureze pe paliere performative intersectate: spectacole, conferințe, lansări de carte, ateliere etc.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
eronată a genei p53 în categoria protooncogenelor, respectiv a oncogenelor celulare. Prin transferul unor vectori de exprimare care conțin gena p53 normală s-a constatat reversia culturilor celulare de osteosarcoame și de neoplazii de colon la un fenotip normal. Mutageneza direcționată, clonarea și transferul genei p53 mutante au evidențiat că animalele transgenice care posedă o alelă mutantă p53 sau sunt deficiente pentru ambele alele normale p53, manifestă o susceptibilitate mult mai mare la tumorigeneză spontană. Pe baza acestor constatări, gena p53
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
p53. Dar, mutațiile genei p53 din linia germinală sunt promotori tumorali cu energie scăzută, concluzie bazată pe constatarea că doar 50% dintre purtătorii acestora dezvoltă neoplazii caracteristice SLF, până la vârsta de 30 de ani. Gena p53 a fost obiectul mutagenezei direcționate, clonării și transferului său la animale de experiență. Animalele transgenice cu una sau ambele alele p53 mutante, manifestă o susceptibilitate mult mai mare la tumorigeneza spontană, față de animalele normale. Procesul de instabilitate genomică ce se asociază cu debutul evoluției maligne
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
literatura secolului XX a optat pentru prezentarea indirectă, adică pentru "descrierea faptelor” personajului - adesea aceasta se realizează din respect față de capacitatea cititorului de a deduce, evalua și trage concluzii mai curînd pe baza comportamentului prezentat decît din prezentarea directă (sau direcționată) - o "descriere” autoritară a ceea ce este personajul. 4.5. Mediul înconjurător Mă voi axa asupra spațiului cu scopul precis de a aborda cîteva aspecte esențiale ale rolului îndeplinit de coordonatele spațio-temporale în textul narativ. Poate că trebuie precizat în primul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
decadentismului, realizarea la vârf a curentului literar" este Mateiu Caragiale, autor al romanului Craii de Curtea-Veche (Angelo Mitchievici a publicat, în 2007, volumul Mateiu I.Caragiale - fizionomii decadente). Anvergura impresionantă, precizia conceptuală și analitică precum și abilitatea de a intui potențialul direcționat specific al literaturii minore nu sunt singurele merite notabile ale volumului lui Angelo Mitchievici. Scrisul (literalmente) generos nu lasă textul să alunece în goluri retorice (greu de evitat pe parcursul mai multor sute de pagini), iar coerența internă a volumului se
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
impersonale, variațiile reflexiv/nonreflexiv care afectează verbele ergative (vezi Capitolul 3, 6.1.), cauzativele ergative. Este interesant de observat că autorul consideră verbele de tipul a intra (pe care astăzi le-am considera ergative/inacuzative de schimbare de localizare/mișcare direcționată − vezi Capitolul 3, 3.2.2.3.) ca fiind verbe intranzitive, care sunt mereu la pasiv, și, de aceea, nu pot fi urmate de un obiect direct: Il entre dans la pièce (imperfectiv) Il est entré dans la pièce (perfectiv
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
direct în acuzativ sau, în termeni GB, nu poate atribui Caz structural obiectului său. O definiție potrivită și suficient de largă pentru verbele inacuzative din limba română ar fi următoarea: verbe nonagentive, care denotă schimbarea de stare, configurația spațială, mișcarea direcționată, existența, apariția/dispariția, emisia de sunete, miros, substanțe sau care conțin informație aspectuală, cu un singur argument (DP sau propoziție redusă), intern, care are rolul Temă sau Pacient, caracterizate prin imposibilitatea pasivizării și prin posibilitatea adjectivizării participiului. În această lucrare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care, asociat verbelor monadice, este un indicator de inacuzativitate. 3.2.2.3. Clasa verbelor de mișcare nu are comportament omogen (Levin și Rappaport Hovav (1995: 58, 93, 147, 162, 183, 185, 186, 189, 200). Verbele care denotă o mișcare direcționată 15 (specificarea direcției poate fi inerentă/lexicală sau se poate face printr-un grup prepozițional sau adverbial) au comportament inacuzativ. Verbele de mișcare inerent direcționată pot fi folosite nonagentiv (a) sau agentiv (b). Verbele care denotă o mișcare inerent direcționată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
1995: 58, 93, 147, 162, 183, 185, 186, 189, 200). Verbele care denotă o mișcare direcționată 15 (specificarea direcției poate fi inerentă/lexicală sau se poate face printr-un grup prepozițional sau adverbial) au comportament inacuzativ. Verbele de mișcare inerent direcționată pot fi folosite nonagentiv (a) sau agentiv (b). Verbele care denotă o mișcare inerent direcționată sunt delimitate lexical, iar sensul lor implică o schimbare de localizare realizată; de aceea, nu este nevoie de un al doilea delimitator sintactic care să
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
direcționată 15 (specificarea direcției poate fi inerentă/lexicală sau se poate face printr-un grup prepozițional sau adverbial) au comportament inacuzativ. Verbele de mișcare inerent direcționată pot fi folosite nonagentiv (a) sau agentiv (b). Verbele care denotă o mișcare inerent direcționată sunt delimitate lexical, iar sensul lor implică o schimbare de localizare realizată; de aceea, nu este nevoie de un al doilea delimitator sintactic care să specifice schimbarea de stare (b): (a) Willa arrived breathless 'Willa a ajuns fără respirație' (b
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
alternanța cauzativă. Comportamentul verbelor de mișcare este diferit de la o limbă la alta − neerlandeza, germana, italiana folosesc auxiliarul corespunzător sensului 'a avea' pentru verbele care denotă modul de deplasare și pe cel corespunzător lui 'a fi' pentru sensul de mișcare direcționată − sau diferit în funcție de context: verbele de tip roll 'a se rostogoli' sunt inacuzative când sunt cauzate extern (conform regulii "default" − vezi infra, 4.3.2.), independent de prezența unui grup direcțional. Verbele care denotă modul de mișcare și emisie pot
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
3.2.), independent de prezența unui grup direcțional. Verbele care denotă modul de mișcare și emisie pot fi considerate inacuzative dacă construcțiile rezultative denotă o schimbare de localizare, și nu o schimbare de stare. Regula de realizare argumentală a schimbării direcționate se aplică verbelor care exprimă o mișcare direcționată inerentă, pe care le clasifică drept inacuzative; regula nu se aplică însă verbelor care denotă modul de mișcare (mișcarea nu e direcționată). Dificultatea de a încadra verbele de mișcare într-o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Verbele care denotă modul de mișcare și emisie pot fi considerate inacuzative dacă construcțiile rezultative denotă o schimbare de localizare, și nu o schimbare de stare. Regula de realizare argumentală a schimbării direcționate se aplică verbelor care exprimă o mișcare direcționată inerentă, pe care le clasifică drept inacuzative; regula nu se aplică însă verbelor care denotă modul de mișcare (mișcarea nu e direcționată). Dificultatea de a încadra verbele de mișcare într-o anumită clasă de tranzitivitate a fost semnalată și în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
adoptat. Sorace (2004: 246), în discuția despre selecția auxiliarului în franceză, reia clasificarea propusă de Donaldio (1996)17 pentru verbe de mișcare: (a) verbe care denotă mișcare telică, inerent delimitată (arriver 'a ajunge, a sosi'); (b) verbe care denotă mișcare direcționată, dar nedelimitată (monter 'a urca'); (c) verbe care denotă mișcare atelică, nedirecționată, care pot deveni telice în anumite contexte (courir 'a alerga'); (d) verbe care denotă mișcare atelică, nedirecționată, și care nu se pot teliciza în niciun context (vagabondir 'a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care nu se pot teliciza în niciun context (vagabondir 'a hoinări'). Analiza acestor patru clase de verbe din perspectiva teoriei formulate de Levin și Rappaport Hovav (1995) conduce la observația că primele două clase au comportament inacuzativ, descriind o mișcare direcționată, clasa (c) are comportament oscilant, în funcție de prezența unui grup prepozițional/adverbial care să indice direcția, iar clasa (d) are comportament inergativ, mișcarea fiind nedirecționată (în plus, și atelică) și imposibil de asociat cu un grup delimitator (*Ion a hoinărit până
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
funcționează ca tranzitivele. Avram (2003: 192) și Sorace (2004: 247) formulează o observație asemănătoare privitoare la comportamentul acestor verbe în engleză: inergativele care denotă o modalitate agentivă de mișcare pot căpăta valoare inacuzativă dacă sunt interpretate ca verbe de mișcare direcționată. 3.2.2.4. Verbele de existență (exist 'a exista', flourish 'a înflori, a crește', thrive ' a crește, a înflori')20 și de apariție/dispariție (appear 'a apărea', emerge 'a apărea, a se ivi', arise 'a apărea, a lua naștere
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Hovav 1995: 120): toate propozițiile existențiale sunt, cel puțin implicit, și locative. Autoarele (Levin și Rappaport Hovav 1995: 153) notează ca un argument suplimentar al relației dintre cele două subclase faptul că apariția poate fi considerată ca fiind o schimbare direcționată. Autoarele menționează și alte caracteristici ale acestor verbe: comportamentul lor este explicabil prin absența unei cauze externe din reprezentarea lor lexico-sintactică; pentru aceste verbe, distincția dintre cauzare internă și cauzare externă nu este relevantă; incuzativitatea are altă sursă decât detranzitivizarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care descriu modul de mișcare, pot fi considerate inacuzative dacă sunt însoțite de construcții rezultative care denotă o schimbare de localizare, și nu o schimbare de stare. Verbele de emisie de sunete pot deveni, în mod regulat, verbe de mișcare direcționată. Nu au variantă cauzativă. Pesetsky (1995: 14) subliniază că verbele de emisie de sunete care au utilizare cauzativă sunt asociate cu sunete produse din exterior. 3.2.3. Predicate inacuzative vs predicate inergative O altă clasificare semantică este propusă de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a suferi un naufragiu", al cărui rezultat nu este cunoscut, dar cel mai probabil este ca nava să fi fost distrusă. În cea de-a doua situație, prezența grupului locativ determină verbul să se apropie de clasa verbelor de mișcare direcționată, sensul principal deplasându-se din zona schimbării de stare spre cea a localizării. În plus, atașarea grupului locativ dirijează enunțul spre o citire de tipul "nava a naufragiat într-un anumit loc, dar nu a fost distrusă", informația privitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în engleză, anumite verbe care exprimă configurația spațială acceptă utilizarea tranzitivă (vezi supra, 3.2.2.2.) poate fi reformulată mai "tare" pentru română: majoritatea verbelor (cele derivate) din această subclasă semantică acceptă alternanța cauzativă. 3.3.2.3. Mișcare direcționată: ● reflexive: a se apropia, a se cățăra, a se clinti, a se cocoța, a se deplasa, a se duce, a se îndrepta, a se întoarce, a se învârti, a se mișca, a se opri, a se plimba, a se prăbuși
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]