493 matches
-
nu vadă viitorul într-o lumină mai clară. Marghiloman și Carp se certau asupra organizării administrației sub germani. Primul vrea să mențină statu-quo-ul, cel de-al doilea era pentru patru gubernii, fiecare cu un guvernator german și unul român. Mari discuțiuni asupra regelui, pe care Carp îl înlo cuia prin Carol cu regență germană. Tülff a cerut, prin Tzigara, să vadă pe Maiorescu și Marghiloman; ei au declarat că nu vor face primul pas. Maiorescu a perseverat în această atitudine, dar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
era] singur, fără prieteni de vârsta lui; cu regele care era în veci ocupat, fu atras de regină, căreia îi era milă de el și nu prevăzu nici o primejdie asociindu-l la citirile și conversațiile cu unica ei tovarășă de discuțiuni literare, mai toate având de subiect iubirea înflăcărată. Ceea ce era fatal se întâmplă: Ferdinand luă foc în contact cu unicul element feminin ce îl apropia. Elencuța nu-l descuraja, avea toate motivele de a nu-l depărta. Principele era fru
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe săptămână sara, de obicei la d-nii Pogor sau Maiorescu, ceteau piese din Shakespeare, versuri din Goethe, Heine, Victor Hugo, Musset și alții, discutau chestiuni filosofice și științifice culese din cetirea lui Darwin, Kant, Schopenhauer, H. T. Buckle, Auguste Comte, discuțiuni interesante care la sfârșit erau regulat întrerupte prin un ceai întovărășit de un zdravăn cozonac. Începutul acestor întruniri a avut loc cam pe la anul 1863; însă Pogor, care a fost totdeauna nota veselă în "Junimea", susține și astăzi că originile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sunt o natură lirică. Ce să fac, dacă așa mi-e firea. Numai de mi-ar păstra-o Dumnezeu pănă la sfârșit! Revin la chestiune. Ziarul Convorbiri literare, organul societăței "Junimea", a văzut lumina zilei la 1 martie 1867. Câtă discuțiune a avut loc, cu ocaziunea înființărei acestei publicațiuni bilunare, este cu neputință de descris. Unii prooroceau că va cădea cu rușine după două sau trei luni din lipsă de materie, alții susțineau contrariul, între care mă număram și eu. Totdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
contrariul, între care mă număram și eu. Totdeauna am fost cam optimist. În sfârșit, după o furtunoasă ședință de câteva oare în care perinele lui Pogor începuseră să-și joace rolul, chestiunea fu dezlegată în sensul părerei optimiste. Apoi, altă discuțiune, cum să se numească gazeta. Dar timizi, cum eram la început, pentru a nu-i da un nume pretențios ca Facla, Lumina, Zorile, Renașterea, cu care se împodobiseră altădată niște ciuperci sporadice ce au trăit cât roza lui Malherbe, ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
reminiscență a primei mele călătorii la Dorna făcută cu ocaziunea incidentului ce-am avut cu birjarul evreu, și când m-am înfățoșat la "Junimea" cu manuscriptul subsoară, aveam de astă dată mai multă încredere în mine. Multe și varii erau discuțiunile în "Junimea". Într-un rând, Iacob Negruzzi ne-a pus întrebarea care sunt cei mai mari dintre vechii și noii scriitori din lume, care au trăit și vor trăi în toate timpurile? Această întrebare, nu tocmai ușoară de rezolvit, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pentru că începusem să-l traduc, fu iarăși primit așa pe încredere, deși opera lui cu greu se mai poate ceti, fiind un anacronism literar cu totul în nepotrivire cu spiritul timpului de astăzi. Shakespeare și Goethe au fost aclamați fără discuțiune, iar Molière a căzut cu paritate de voturi. Așadar, stâlpii cei mari ai omenirei au rămas și în "Junimea" tot acei consacrați de verdictul public, Homer, Dante, Shakespeare și Goethe. Poftim, mă rog, să spui altfel de cum spune lumea-ntreagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
scriau, pe membrii care vorbeau în "Junimea" și pe cei care nu vorbeau. Nimeni însă nu se supăra, căci toate glumele acestea, cu spirit sau fără spirit, erau în tot cazul fără răutate. După terminarea cetirei acestor vesele bucăți și discuțiunelor ce au urmat, care nu puțin au încălzit atmosfera și ne-au pregătit pentru copiosul banchet ce ne aștepta, se dădu lectură la câteva publicațiuni din diferite broșuri, foi volante și ziare spre a se lipi la dosar. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de butelci cu vinuri vechi de coloarea rubinului și a chihlimbarului. Caracuda, al cărei șef era Miron Pompiliu, precum bine a zis Panu în amintirile sale din Săptămîna, și care se compunea mai mult dintre acei ce erau timizi la discuțiuni, dar îndrăzneți la mâncare, dădu năvală la masă așezându-se cam pe la mijlocul ei, ca să poată apuca și din dreapta și din stânga; iar după ce fiecare își luă locul și după ce primele farfurii fură golite și primele rânduri de pahare supte, Iacob Negruzzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și eu, obiectând cu drept cuvânt că cele mai mari capete-de-operă ale tuturor popoarelor sunt clare, așa de clare că oricine le pricepe. Frumosul e totdeauna simplu, ziceam noi, și aproape de mintea omului. Pe Shakespeare îl înțeleg și copiii. Din discuțiunile urmate cu ocaziunea acestor aforisme sau anaforale, cum erau poreclite în "Junimea", a luat naștere grupul celor nouă, care, dragă Doamne, nu înțelegeau nimic și al căror președinte am avut onoarea să fiu aclamat. Da, a fost pentru mine o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și Iacob Negruzzi dimpreună cu redacția Convorbirilor s-au mutat la București, unde s-a continuat într-adevăr încă câtva timp a se ține sâmbetele sara întruniri literare, dar el nu mai aveau acel caracter de intimitate, acea libertate de discuțiune, veselia tradițională cu frazele sacramentale, cu poreclele, cu anecdotele, cu bătăile de perini care însuflețeau întrunirile din Iași. Arborele societăței, după 20 de ani de viață sănătoasă, transplantat în pământ străin, a început să tânjască pănă când în cele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
totul refractară acestui gen de artă. Muzica, zicea el, e un mod confuz și barbar de a-și exprima cineva simțirile. Când ai la îndemână cuvintele, ce nevoie ai să alergi la sunete vagi și asurzitoare? Se înțelege că în discuțiunile ce aveau loc, rămânea singur de această părere între toți tovarășii săi din "Junimea": era un fel de originalitate a lui care s-a ciocnit de multe ori cu ironiile noastre. Seratele noastre muzicale, la care erau admise și soțiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Zaborowski - analiza chimică a valurilor peste care sărmana barcă românească plutește... Mă ridic deci hotărât Împotriva contagiunii intelectualiste, care lo vește de impotență toate Încercările de până acum de a ne afla măcar rostul existenței noastre aci. Căci, Într adevăr, discuțiunile de până acum sunt, cum prea bine s-a mai spus aici, de-a dreptul sfâșietoare. Nu știm cu hotărâre ce vrem; nu știm cum să Începem efectiv o treabă și, mai ales, ne căutăm nod În papură unul altuia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu existau. Modificarea sistemului și a programului era încă de pe atunci o problemă veche și gravă, care, înainte de a se fi pus la noi, se pusese aiurea în Apus. Multă vreme după diversificarea programelor, în Franța, controversa aceasta a provocat discuțiuni și polemici de o importanță remarcabilă. Haret, care, ca profesor, ca inspector, ca vrednic și luminat colaborator al lui Mitiță Sturdza, studiase datele problemei și pregătise în curs de două decenii reforma sa (două decenii pentru un fleac de lege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
uitată. "Contemporanul" a apărut la 1881. A trăit până la 1893. Iată câteva fragmente din programul publicat în primul său număr: "Scopul nostru e de a face cunoscut publicului român cum privește știința contimporană lumea. Voim să aducem în țara noastră discuțiunea asupra marilor teorii științifice la ordinea zilei la popoarele civilizate din Apus. Scopul nostru mai e, de a purta o luptă înverșunată în contra producțiunilor științifice greșite și mai ales în contra cărților de școală; căci dacă aceste vor fi rele, atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
revizuiri, de informațiuni reciproce, de schimburi de idei... Ne sileam să înțelegem; ne învățam să gândim, să raționăm, să argumentăm; ne îndemnam să ne-nălțăm privirile deasupra capului și deasupra mediului nostru, dincolo de orizontul pe planul căruia ne mișcam... În discuțiunile duminicilor acestea ale noastre, în Parcul Rivalet la Socola, sau la " Viața Lungă" pe platoul Copoului, sau în grădinile de la Galata, de la Șorogari, de la Vlădiceni, sau la celebra Bolta Rece, pe unde trecuseră pe rând, înaintea noastră, Eminescu, Panu, Lambrior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la Socola, sau la " Viața Lungă" pe platoul Copoului, sau în grădinile de la Galata, de la Șorogari, de la Vlădiceni, sau la celebra Bolta Rece, pe unde trecuseră pe rând, înaintea noastră, Eminescu, Panu, Lambrior, Conta, Caragiale, Missir și atâția alții, în discuțiunile acestea, pe care mi-ar fi așa de greu să le mai reconstitui astăzi (dar din care totuși, dac-aș încerca, cred c-aș putea reface câteva crâmpee) regăsesc o bună parte din fondul gândirei mele, din sistemul ei, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Matei izbucni jovial: Ce băieți de treabă sunteți! Ce buni și ce simpatici! Mai mare dragul să steie cineva de vorbă cu voi... Păcat numai că sunteți cu Bădărău... * Din cauza felului cum se nasc și cum circulă, anecdotele provoacă uneori discuțiuni și controverse cu privire la fondul lor istoric sau la exactitatea faptelor pe care le încorporează în ele. Ca, de pildă, în cazul ce urmează: Strânsa prietenie între Caragiale și Petre Missir e un lucru bine cunoscut. Pe seama ei, multă vreme, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Dragă Domnule Călin, Abia întors din „exilul” meu rural („Locuința mea de vară/ E la țară”) , aș vrea să-ți mulțumesc pentru scrisoarea din 27 iunie. îți mulțumesc și pentru spontana apreciere a emisiunii Marilenei Rotaru și amintirea cărții în discuțiune. Nu-ți pot da acum răspunsul dorit pentru Deșteptarea. Peste două zile noi plecăm în Ardeal, unde rămînem pînă la sfîrșitul lui august și mi-ar fi imposibil în acest scurt răstimp să încropesc două pagini, în febra plecării. Îți
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
intervenției, a declarat că „dacă cele ce s-au Întâmplat În București, cu toată durerea care inspira fiecărui om, cu toată indignarea care a provocat din toate părțile, vor avea ca și consecință ca această lege să nu vie În discuțiune, atunci voi recunoaște că din fiecare rău omul poate trage câte un folos, și voi fi fericit să pot zice cu d. Ministru de interne: legea generalului Berindei a rămas ceea ce trebuia să fie din capul locului, o lege
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
E. Lovinescu s-a revelat, după 1919, în polemică. Polemist mare ca și Titu Maiorescu, el s-a specializat în bibeloul grotesc, care presupune o risipire mare de materiale până ce norocul scoate câteva piese de neuitat. Aci nu intră în discuțiune dreptatea ci numai justețea formală a polemicii în sine. Ceea ce este Beția de cuvinte la Maiorescu reprezintă la Lovinescu Procopovici sau meritul de a nu fi scris nimic, imn malign dedicat zeului necunoscut, adică nulității: "O, divină și subtilă inteligență
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
altfel Întăririle nu s-ar fi ivit. În acest caz, trebuie ca În timpul curei să se Încerce totul, spre a ridica puterea de viață slăbită, cum și de a evita totul ce o micșorează. Nu mă pot Întinde asupra unei discuțiuni despre ființa puterii de viață, aci ne interesează numai cum poate fi dobândită sau ridicată din nou. Puterea noastră de viață ne-o Împrospătăm zilnic prin hrana pe care o luăm, socotind, bineînțeles, și aerul pe care-l inspirăm. Hrana
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
care vin în contact cu lumea pământească, prin acest mijloc ciudat. Cititor pasionat, Gruber nu se despărțea de „Revue scientifique”, de „Le Livre”, și mai cu deosebire de Analele de la Salpetriere, pe care le purta veșnic în buzunar. În orice discuțiune, el găsea prilejul să vorbească de Charcot, de Ribot, de Binet și de alți savanți, ale căror lucrări ne erau acum familiare, grație stăruințelor lui Gruber; el ne făcea să le citim sau să-l ascultăm pe el citindu-le
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
băiețaș care-l plictisea mai tare și profera, cu o iuțeală neînchipuită, o serie de înjurături originale, inventate de el și care făceau deliciul tuturor trecătorilor. Și porecla „Sânge-rece“ a fost multă vreme întrebuințată și se aplica celor cari, în discuțiune, se aprindeau peste măsură. „Bărbucică“ era altul. Acesta era un ramolit, slab de minte în toată viața, pe care bătrânețea îl clasificase drept un personagiu ridicol. Când au fost descoperite apele feruginoase de la Văcărești 299, glumeții i-au spus că
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vremea aceea, puțin cam dezordonat și, bineînțeles, nu om de mâna întâia, Ion Deșliu făcea multe zile amare guvernului. El lungea discuțiile, el cerea cuvântul la toate legile, la toate articolele, propunea tot felul de amendamente, el vorbea contra închiderii discuțiunii, el cerea votul cu bile, el punea guvernului toate piedicile cu putință, el făcea obstrucțiunea. Era un luptător hotărât, un opozant sistematic fără odihnă, care nu da răgaz miniștrilor și nu lipsea de la nici o discuție. Îmi aduc aminte de o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]