4,704 matches
-
a lui, implacabilă, impune reparații radicale. Un papagal, pe masa de lucru a lui Flaubert De o asemenea exigență ascultă neapărat, îmi place să cred, și făpturi umane supuse unei ursite ce nivelează și înjosește. Nu e nevoie de amplificări discursive pentru a împlini astfel de compensații justițiare, acolo unde omenia obscură a autorilor s-a hotărît să pășească în fine franc, dincolo de precauții alienante și dincolo de volubile alibiuri. Pe Insula Pinguinilor, Anatole France găsise în travestiul aviar ocazia unui substitut
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
analist cu atât mai lucid cu cât stilistica lui traversează, relaxat, aproape toate gamele atitudinale posibile, de la sarcasm și ironie neagră până la umorul cel mai pur. Prejudecățile, „falsele concepte”, clișeele, „fenomenele ignorate” ale vieții culturale românești sunt expuse unui tir discursiv pe cât de inteligent, pe atât de savuros. Nu stric plăcerea cititorului de a le descoperi, rezumându-mă la a observa că Negrici e unul dintre puținii noștri literați conștienți, la foarte scurt timp după Revoluție, de pomparea artificială a culturii
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
acceptat în cazul poemelor (volumelor întregi) respirînd un aer postromantic și întreținînd o atmosferă gotică (de la Către Ieronim la Crini pentru domnișoara mireasă). Ea e însă „inacceptabilă” atunci cînd o constatăm la texte tranzitive, la poezii scrise, aparent, în formele discursive ale comunicării obișnuite. Cotidianul, prozaicul, uzualul, socialul (ca includere a celorlalți în propria configurație poetică) și, firește, comunitarul și familialul impregnează poeziile din Sora mea de dincolo, volum apărut la finele deceniului opt. Dacă Vladimir Streinu, într-o altă epocă
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
literatura-ca-formă-de-viață (implicînd disimularea pudică a tehnicii) și literatura-ca-experiență-de-atelier (implicînd exhibarea ei ostentativă), dar să trecem. Un lucru e cert: spre deosebire de termeni precum analiză, autenticitate, experiență sau psihologism, confesiunea ca operator conceptual implică, în același timp, o dimensiune existențială, și una discursivă, de retorică a (auto)ficțiunii, fiind mai aproape, ca eficiență explicativă, de ionicul înțeles ca forma mentis stilistică a individualismului modern; desigur, genul confesiv în sine e mult mai vechi, venit pe filiera mărturisirii creștine, dar ne referim strict la
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
mai întîi că filosofia trăiește din nuanțe analitice ridicate la rang oracular, caz în care logica capătă virtuți teologice și faconda autorului împrumută un aer de ceremonie a misterelor. Filosoful e un sacerdot ale cărui incantații îmbracă forma unor pași discursivi, incantația fiind totuna cu un protocol de acte abstracte. Detaliul insolit e că Hegel oficiază o liturghie de gînduri al căror ritm nu-i aparține, sursa lor stînd în rațiunea divină. Cartea e ca o suită de pași pe o
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
e că Hegel oficiază o liturghie de gînduri al căror ritm nu-i aparține, sursa lor stînd în rațiunea divină. Cartea e ca o suită de pași pe o scenă alcătuită dintr-un lexic anevoios, Hegel pretinzînd că ordinea pașilor discursivi nu este a lui. În această privință, Hegel e un exaporit al cărui rol e să prindă ritualul esențelor și, printr-o formulă abstractă, să te inițieze în ele. Meritul lui e că îți dă o schemă de bază și
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
și cu respect al regulilor. Pentru a le contesta pe cele, strîmbe, din afara cărții și din prezentul celor care o citesc, poetul va renunța la regulile de versificare din interior, alegînd formula mai puțin „artistică”, dar mai autentică, a poeziei discursive. Versul cu rimă și comunicînd melodios cu un altul lasă loc versului liber, prozastic și prozaic, aspru și contondent, parte a unei demonstrații narativizate pe care vechile structuri prozodice o stînjenesc. Liricul însuși se atenuează ori dispare cu totul, pentru
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
consacrată poeziei lui Dorin Tudoran, cealaltă prozei lui Dumitru Țepeneag -, spiritul critic a fost la el acasă. Textura tematică densă a lucrărilor și ideile îndrăznețe ale studenților și masteranzilor participanți i-au ispitit pe autorii-temă la deschiderea unor largi acolade discursive în partea rezervată discuțiilor. Ceea ce nu înseamnă că s-au lansat în excursuri ex cathedra infructuoase. Aceștia au pus o serie de probleme spinoase ale actualității, precum viața în comunism, relația cu Securitatea, (auto)cenzura sau disidența. La secțiunea dedicată
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
ale poeziei au fost concurate de tratarea unor aspecte ale publicisticii. Contribuții semnificative au avut, în ordinea comunicării, profesorii Vasile Spiridon (cu o analiză de poezie aplicată), Romulus Bucur (despre activitatea de gazetar a scriitorului) și Alina Buzatu (radiografierea strategiilor discursive și a structurii imaginarului din volumul Respirație artificială), dar și doctoranzii Adina Sâncelean, Vlad Sibechi și dr. George Neagoe. Atenția acordată textelor invitaților și plurivalența discuțiilor i-au stimulat deopotrivă pe aceștia, vădit măguliți și emoționați, și pe cercetători să
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
oglindește fundamentul de duh. Dacă însă duhul lipsește, pictura e în carență de orizont spiritual, și atunci observația lui Hegel intră în vigoare: tabloul devine accesoriu de umplut pereții. Paștina e un credincios fără principii dogmatice, un mistic fără argumente discursive. O natură clementă, tăcută, fără vehemențe oratorice. Decît să lege o conversație de politețe mai bine pictează zece acuarele. Un taciturn cu apetențe monahale și cu umori placide. Rugat să vorbească despre propriile tablouri, nu știe să le laude, nu
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
veacului:/ o terasă de marmoră întinsă cît o cîmpie la capătul căreia/ abia se mai vede un mercenar din ce în ce mai gîrbov îndepărtîndu- se/ abia se mai aud pașii lui din ce în ce mai străini”. Versul e lung: prelungit atît cît este nevoie pentru ca secvența discursivă să poată fi saturată. Prietenii și Cîntec de iarnă, două poezii rimate și ritmate, sînt mult mai palide. Ceea ce la Mircea Dinescu dă centrul de greutate al poeziei (geniu verbal încadrat în prozodie) este marginal și nesemnificativ la Ion Mureșan
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
întrucît structura lui e expozitivă și răsucită (auto)ironic. Vizionarismul, departe de a exclude retorica, se livrează și se „accesează” prin ea. Șocul cititorului este să asiste la revelații poetice care nu au scurtime și intensitate, ci lungime și traseu discursiv. Tînărul Mureșan continuă, continuă să învelească sîmburele inițial în straturi de imaginii și aluzii culturale, într-o scenografie complicată, dar centrată. Verbiajul acesta e o formă de compensare a vidului, iar nu, ca la postmoderni, o plăcere a rulării de
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
Mureșan nu poate exprima prin puțin material verbal ceea ce e obligat să exprime prin mult. Nu atît abundența imagistică e necesară, în poezia lui, cît stratificarea acesteia. Poemul are straturi - și pentru a le devoala este nevoie de un traseu discursiv; așadar, de o întindere care să permită accentuări diferite, schimbări de registru, modificări de perspectivă, reveniri de pe un alt palier la elementul avansat inițial. Poeziile scurte nu spun mai nimic pentru că nu au durata și spațiul necesar pentru a o
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
curajul de-a merge și la o calificare valorică a diferitelor ipostaze ale poeziei argheziene, amendând bunăoară, măcar cât de cât, 1907 și Stihuri pestrițe, în care geniul invectival al poetului își pierde toată incandescența, pentru a cădea în vulgarități discursive de simplă cronică rimată, în afara artei. Nu-mi lua te rog în nume de rău aceste reacții critice, dar dacă nu ți le împărtășeam, nu m-aș mai fi putut considera bun prieten literar cu dumneata. Cu afecțiune, Dinu Pillat
Însemnări despre epistolograful Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6031_a_7356]
-
lui. Suntem, deja, în plină ficțiune speculativă. Două sunt, însă, intuițiile prin care Dumitru Popescu își salvează romanul de capcana neverosimilului grosier. Întâi, el nu concepe politicul ca pe un raport de forțe, ci ca pe o proliferare de tactici discursive. E semnificativ, în prelungirea acestei idei, episodul confruntării finale dintre Veșmințeanu și contracandidatul său. Nicăieri, aceștia doi nu sunt puși față în față, în arenă. Tot ce ni se prezintă e un rezumat al pledoariei celui dintâi și o concluzie
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
gruparea Iohannis-Blaga este că ei sunt curați, puri și nevinovați, și în partea cealaltă sunt corupții. Și brusc a explodat o bombă la ei în curte. Și aceasta bombă i-a pus în situația de a nu mai avea politică discursiva, de a nu mai avea ce să spună și de aceea tac. La acest moment, offside-ul cel mai mare nu e la Băsescu, offside-ul cel mai mare este la PDL în primul rând, dar și la viitorii lor aliați, penelistii
Înregistrări Mircea Băsescu: Teodorescu crede că PNL-PDL au probleme by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/29235_a_30560]
-
pierdut (din avanposturi sau după lungi tergiversări): un aviator cu înclinații pedofile deschide șirul. Printre numeroșii parteneri ocazionali, Țeus (pronunție germanofonă a mitologicului cuceritor Zeus) și un anume Sever Caprini (față de care tânărul trăiește frustrarea iubirii neîmpărtășite) reprezintă, cel puțin discursiv, constantele. Mai cu seamă cel din urmă aduce un plus categoric romanului. Nu pentru că avusese cândva o aventură decisivă cu mama lui Cezar (amănunt psihanalizabil, dar, în datele romanului, inutil), nu pentru că, deși etalează gesturi provocatoare, sfârșește prin a-l
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
îngrijitorul de la grădina zoologică sfâșiat de leu e parcă din alt film) și monocordă, fără salturi narative, de un roman excelent, construit, întradevă r, pe o găselniță (fie și numai una psihologică) prin care destinatarii, ascultătorii, publicul, toți, sunt absorbiți discursiv de torenții verbali ai unui personaj dictatorial și nevrotic. Că acesta e și gay literar, nici o importanță. Excelența, romanul o atinge altfel (cu totul altfel) decât tematic.
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
sunt neglijabile. Pentru a le număra, chiar și degetele unei singure mâini se dovedesc prea multe. Foarte bine scris (neverosimil de bine scris, aș spune), foarte grațios construit (în pofida simplității aproape diaristice), extrem de dinamic (pe măsura vârstei protagoniștilor), atent calibrat discursiv (încă un copil, Cristina nu sare niciodată peste marginile propriei umbre), Kinderland e una dintre surprizele cele mai plăcute ale anului editorial în curs. După două romane întâmpinate mai degrabă călduț (despre Negrissimo și Un an în Paradis s-a
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
Covrig Roxana Daniel Savu a declarat că este jenantă asumarea, doar discursiv, a unei erori după patru ani. Faptul că președintele Băsescu își asumă după patru ani greșeala în cazul Codului Penal este jenant, mai ales că o face doar discursiv. Cred că o demisie ar fi mai indicată", a declarat senatorul
Savu: Jenant! O demisie ar fi mai indicată by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32741_a_34066]
-
Covrig Roxana Daniel Savu a declarat că este jenantă asumarea, doar discursiv, a unei erori după patru ani. Faptul că președintele Băsescu își asumă după patru ani greșeala în cazul Codului Penal este jenant, mai ales că o face doar discursiv. Cred că o demisie ar fi mai indicată", a declarat senatorul PSD. Daniel Savu a adăugat: "Ce să înțelegem din declarația președintelui Băsescu, că atunci când PDL era la guvernare, iar domnia sa promulga Codurile, ele nu mai erau un scut pentru
Savu: Jenant! O demisie ar fi mai indicată by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32741_a_34066]
-
haloul său liric va impregna inconfundabil desfășurarea elocinței. Poate fi detectată, în enunțarea constantă și ostentativă a responsabilității morale și duhovnicești, o motivație persuasivă expresă, dar accentul răspicat pus pe propria persoană - "de gîtul mieu spînzură sufletele voastre" -, ca inovație discursivă glisează oarecum semnificația într-o zonă ce se depărtează vizibil de finalitatea presupusă a demersului. Deși aparține structural problematicii retorice, relația creatorului cu auditoriul său, cuantificată verbal, reține în mod legitim atenția cercetătorului literar, fie măcar din rațiuni pragmatice. Dincolo de
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
frecventă strategie prin care se urmărește impresionarea ascultătorilor este legată de toposul mimării modestiei, în legătură cu neputința exprimării adevăratei bogății spirituale reprezentate de momentul biblic celebrat în predică. Dată fiind autentica patină expresivă a limbajului, sîntem ispitiți să apropiem această realitate discursivă de principiul inefabilului. Creator de mesaj ce necesită o anumită complexitate structurală, Antim are intuiția imposibilității punerii în act lingvistic a universului de semnificații. Întîlnim în didahii și sugestive definiții lirice ale unor diverse realități spirituale: "Lumea aceasta iaste ca
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
și parabola promisă a vieții trăite cu maximă intensitate"). Cărțile lui Mircea Mihăieș au o incontestabilă putere de seducție. Aici, rigoarea spiritului critic se împletește cu instinctul ludic, cu un inalterabil spirit de finețe. Analitic de cele mai multe ori, prea puțin discursiv, eseistul își făurește cu migală și pasiune demonstrația, relativizându-și mereu aserțiunile, punându-și sub semnul întrebării ipotezele, revenind, interogându-se iar și iar, reluând căi noi de acces spre intimitatea operei, într-o scriitură febrilă, deloc aridă, dimpotrivă, pasională și
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
Marie Cardinal etc.), relatări analitice (Pierre Rey, Marie Cardinal, Vasile-Dem. Zamfirescu), relatări ale psihoterapeuților (Irvin D. Yalom) sau reflecții filozofice de sorginte psihanalitică (Freud, Jung, Zimmer, Andre Green, Clarissa Pinkola Estes etc.) pe care autoarea le numește dezvrăjitoare. Prin mijloace discursive specifice fiecărui gen de scriitură și fiecărui creator, acest segment cultural își propune în esență să fisureze fațada de soliditate a Eului modern, fațadă ticluită cu grijă grație imaginarului, complice al unui sistem defensiv antrenat pentru ipocrizie și pentru jocul
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]