298 matches
-
ca fiind instanța non-judicativă cea mai radicală, prin însăși "formula" non-judicativă a sensurilor ei. Este, cred, cea mai firavă și pentru că împrumută forma poematică, așadar o formă care se află în afara formelor posibile puse sub "critica" reducției judicative, acelea ale discursivității analitice și dialectice; de aici dificultatea de a se impune într-un orizont dominat sub toate aspectele de regulile judicativului constitutiv. Dar, cum știm, filosofia a mai avut o asemenea formă, altădată; e drept, fără să aibă sarcina pe care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la care participă rostirea filosofică -, pe care l-am numit deja judicativ constitutiv sau dictatură a judicativului. L-am numit astfel, dată fiind norma pe care se întemeiază toate aceste prescripții, principiul care susține toate regulile funcționale în topos-ul discursivității, decisive în privința acceptării elementelor semnificative ale analiticii și dialecticii, precum și în aceea a respingerii elementelor care nu sunt bine formate: adevărul însușire fundamentală a cunoștințelor este calitatea unei singure forme a gândirii, anume judecata; ceea ce înseamnă că logicul se concentreză
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
forme a gândirii, anume judecata; ceea ce înseamnă că logicul se concentreză în judicativ, că logos-ul însuși, redus la aspectul său formal, locuiește exclusiv în topos-ul judecății. Dar normativitatea judicativă se extinde de la judecata propriu-zisă către toate instanțele orizontului discursivității: formal, este vorba, cum am arătat mai sus, despre multiplicarea structurii judicative (logice) originare S P, în forme logice mai complexe, cele care alcătuiesc, încă o dată spun, strict formal, structura discursului: a) este vorba despre raționament (raționare, termen care accentuează
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Scenariile teoretice (contemplative), speculative, aporetice, "teoriile" filosofice, construite pe temeiul analiticii și dialecticii, dar, de asemenea, demersurile științifice care propun "cunoștințe", apoi demersurile ideologice etc. participă, desigur, la judicativul constitutiv. Unele dintre "regulile" fundamentale prin care acesta domină topos-ul discursivității pot fi formulate astfel: 1) logos-ul trebuie să apară de-naturat, ceea ce înseamnă că gândirea operează cu precădere în sens formal, expresia acestei de-naturări fiind logica, iar consecința directă, pentru discurs, este constituirea analiticii și dialecticii; 2) adevărul trebuie să
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
anumită legătură cu "lucrul" (mai bine zis, cu starea de lucruri), cel puțin în înțelesul de "acord" al enunțului cu starea de lucruri pe care acesta o "re-dă"; 3) principiile care pun în regulă tot ce se află în orizontul discursivității, pe temeiul cărora sunt formulate problemele "logice" semnificative, apar structurate dihotomic, adică pe structura diferenței speciilor contradictorii, dar ele conțin un sens predeterminat care devine evidență pentru gândire, rostire, făptuire; iată astfel de structuri "arhetipale": a) raționament corect sofism; b
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
eristice), care la rândul lor sunt utilizate în filosofie și în oricare altă "știință". Această ultimă funcție a topicii (dialecticii) este cu totul semnificativă și pentru problema de care ne ocupăm, pentru că ea se referă la o condiționare "formală" a discursivității; de fapt, ea vizează principiile oricărui tip de discurs, dar în sensul că le predetermină, prin topoi deși, cum precizează "logicianul", printr-o cercetare serioasă a originii lor (intuitive sau/și opinative) și le prezintă apoi ca fiind, cumva, necesare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
concentrate în sensul de "substrat" (S) și în cel al operației de "predicare" (P). Preluând astfel de funcții de administrare a regulilor privind adevărul (de la bun început luat în sens "tehnic", ca valoare de adevăr), analitica și dialectica reglează elementele discursivității, adică le predetermină, constituindu-le. În fapt, ele capătă, cuprinse de toate aceste condiționări, statutul de modele de discurs în limitele judicativului constitutiv; din fapte condiționate (șirul de condiționări a fost ilustrat mai sus), ele devin condiții ale oricărui tip
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fiind condiționările discursului dinspre dictatura judicativului, căreia tocmai Aristotel, prin proiectul logicii-organon și prin cele două modele de discurs, analitica și dialectica, i-a consacrat puterea și i-a construit "mijloacele" intervenției sale regulative și mai cu seamă constitutive în discursivitatea de orice tip. O meontologie ca o condiție a unei ontologii veritabile: acesta ar fi sensul unei reajustări a topos-ului discursivității, pornind de la ideea adevărului -corespondență, de la cea a corectitudinii, care o subordonează, formal (judicativ) pe cea dintâi, de la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
i-a consacrat puterea și i-a construit "mijloacele" intervenției sale regulative și mai cu seamă constitutive în discursivitatea de orice tip. O meontologie ca o condiție a unei ontologii veritabile: acesta ar fi sensul unei reajustări a topos-ului discursivității, pornind de la ideea adevărului -corespondență, de la cea a corectitudinii, care o subordonează, formal (judicativ) pe cea dintâi, de la celelalte elemente ale spațiului judicativ, în "formă" și active deja în opera logică și filosofică a lui Aristotel. O meontologie, cu sensul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de aceste două modele de discurs, corpusuri normative, orizonturi teoretice, cu cât o găsim și o recunoaștem în cazul ontologiei, adică al disciplinei filosofice originare. Faptul că analitica și dialectica au ajuns la un moment dat să domine spațiul întregii discursivități constituie o dovadă a destinului judicativ al gândirii filosofice, o probă a "lucrării" judicativului chiar și în momente ale gândirii anterioare dominației sale recunoscute. Judicativul constitutiv, odată instituit și în orizontul filosofiei fapt semnificativ pentru că de acum se va manifesta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai este, în primul rând, un subjectum, ci este un act. Desigur, ne putem întreba: Ce rezultă prin acest act? Ce se ivește? Unde se ivește? Când se ivește? etc. Toate aceste întrebări sunt legitime. Răspunsurile, însă, chiar dacă iau forma discursivității, formal identice cu aceea proprie judicativului constitutiv, nu pot, în propriul lor, decât să semnaleze "evenimente", "răsăriri", fiecare eveniment sau răsărire constituind un fapt propriu unei ființări. Potrivit dictaturii judicativului, evenimentul (luat ca generic pentru toate "întâmplările ne-formale", încărcate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
le sesizez, în timp, punctele critice. Este vorba, în ordinea cronologică a întâlnirii lor, despre profesorul Anton Adămuț, cel care m-a învățat, cum am spus deja, să citesc un text filosofic; despre academicianul Teodor Dima, care, pe lângă accesul la discursivitatea logicii, mi-a oferit oportunitatea de a înțelege de ce este importantă abilitatea diplomatică; despre profesorul Daniel Condurache, care mi-a "formatat" reperele esențiale ale excursului jurnalistic; despre profesorul Cristian Bocancea, care mi-a împărtășit din rigoarea unei profesiuni ce nu
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
cazul lucrării de față. Cartea Lingvistica textuală. O introducere în analiza textuală a discursului reprezintă o extensie a altor lucrări care, deși propun o disociere a textului de discurs, se interesează mai degrabă de teoretizarea formelor textuale ca secvențe ale discursivității. Autorul arată însă că există motive întemeiate pentru a furniza aici, în această carte, o poziție teoretică și metodologică ce poate situa decisiv lingvistica textuală în cadrul analizei discursului și nu în opoziție cu aceasta. În același timp, el subliniază avantajele
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
existe o semnificație rațională 1. (Ferdinand de Saussure, Scrieri de lingvistică generală, trad. Luminița Botoșineanu, Iași, Polirom, 2004, p. 277.) Nota începe cu o aserțiune care face din discurs orizontul limbii și se prelungește cu o întrebare privitoare la originea discursivității. Ideea se regăsește și la Benveniste: "Limba se formează și se configurează numai în discurs, actualizat în fraze. Aici începe limbajul"2, dar nota lui Saussure amintește, pe alocuri, de un text pe care acesta nu se putea să nu
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
curs fictiv de poetică. În astfel de texte, nota Radu G. Țeposu, "universul liric, în care se întrevede, polemic, și un kitsch psihologic, e desolemnizat prin limbajul umil, argotic, mustind de pitorescul oralității. Sensul polemic e întotdeauna evident, transparent"253. Discursivitatea, adresarea retorică revine și la Ion Caraion: "Domnii mei, domnii mei,/ n-am să termin niciodată de scris." (Memorie), și e comparabilă cu spectacolul pe care-l introduc în text chiar și poeții generației '70: Unde se scurge mercurul, vă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-ntinde pretutindeni, macerat", se recurge la paradox, la oximoron pentru a contura tabloul distrugerii, valuri de uitare șterg totul " Mă fură trecutu-ndărăt și mă-njunghe,/ încep ca să-mi uit caligrafia, cuvânt..." sau "Simt iar uscăciunea cum plouă..." (Ion Caraion, Partitură). Discursivitatea, limbajul sincopat eliptic înlocuiesc și la Constantin Abălăuță metaforicul. Propozițiile scurte par a surprinde fulgurant, prin tehnica flash-ului, imagini din universul cotidian: " În aer este ceva invizibil./ Ploaie, copaci, simptome invizibile.// O fată care-și strânge părul,/ un băț
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
literară, nr. 1/2008. 42 "Discursul metaforic, criptic e supus unui proces de tranzitivizare. Generația pierdută, mai ales, prin Geo Dumitrescu sau Ion Caraion, procedase și ea la o demetaforizare a limbajului poetic, propunând o poezie în care concretețea, chiar discursivitatea epică luau locul conotației și lirismului.", Andrei Bodiu, Direcția optzeci în poezia română, op. cit., p. 31. 43 "În mare, diferența e dintre cele mai radicale (iar asta sugerează cum poate funcționa o generație cu mari divergențe interioare, o generație făcută
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Universității din Maryland. Deci aria lucrărilor care pot fi considerate texte ale "jurnalismului literar" sau ale "literaturii non-ficționale" variază cu generozitate de la un cercetător la altul. Nu este clar nici dacă un asemenea text este în mod fundamental construit pe discursivitate sau are o structură narativă de bază. Interpretând jurnalismul literar în Politica și Poetica Jurnalismului Narativ, Phyllis Frus îl ia pe Connery la rost pentru excluderea eseului și comentariului din ceea ce ea vede a fiind varietatea jurnalismului literar. În același
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în timp ce imaginile vizuale pot apărea ca scenarii oferite descifrării, alegoria poate lua înfățișarea unei scrieri compusă din imagini concrete, revelându-și astfel natura sa pictogramaticală. Acest caracter sintetic al alegoriei, care subsumează în practica artistică aproprierea, specificitatea sitului, efemeritatea, acumularea, discursivitatea, hibridizarea și eclectismul, trece dincolo de categoriile stilistice și mediile estetice. Atât critica obiectului, cât și critica originalității au permis dezvoltarea tendinței critice a diferenței artistice care avea ca rezultat legitimarea autonomiei artei. Prezentând arta conceptuală de la sfârșitul anilor '60 ca
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
rezistenței și chiar a protestului stradal ori virtual. Ca exemplu, opțiunea politică ar putea să fie văzută ca o construcție condiționată de modalități specifice de manifestare a artei, dacă ar fi să se țină cont de tendința structurării artistice a discursivității alternative auto- legitimării științifice a discursurilor logice. În măsura în care s-ar lua în considerare istoria formării rețelelor de contingențe care au generat în timp o serie de definiții contextuale ale artei, în funcție de condițiile de viață și co-interesele comunităților asociate de societate
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
asemenea strângeri laolaltă de elemente principiale conferă demnitate factuală și utilitate acestei esențe, demonstrând la nivelul unei comprehensiuni directe (dar în egală măsură exigente) adevăruri dezbrăcate de expresie tradițional-teoretică, adică reluând în limbaj pragmatic esențialul conținut în aserțiuni ale unei discursivități riguroase. Devenirea inteligibilă este un concept compus care primește accentul diacronic în elementul caracterizant al praxisului și care orientează astfel dubla contribuție noțională în interpretarea unei deserviri semantice ce oglindește fidel realitatea. Componenta intelectuală este pusă în slujba dimensiunii evolutive
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
este generat de ceea ce specialiștii numesc turnanta lingvistică, inițiată de Cursul de lingvistică generală (1916), al lui Ferdinand de Saussure, care subliniază necesitatea elaborării unei teorii a limbajului. Intuirea importanței limbajului în procesul de comunicare și a potențialului imens al discursivității transformă actele discursive în obiect de cercetare predilect al științelor umaniste. Apariția limbajelor informatice, cu posibilitățile pe care le deschid cunoașterii umane și comunicării, conduce la noi dimensiuni analitice, demonstrând încă o dată natura proteiformă a semnului verbal. Fără a se
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
instituționalizată din epoca modernă 50. În vreme ce puterea individuală are ca premisă prestigiul conducătorului, puterea instituționalizată se sprijină pe constituirea unui aparat complex, având la bază autoritatea statului și un set de norme instituționale. Fiind în proporție covârșitoare un spațiu al discursivității, pentru că aici "discursul (...) nu este doar cel ce traduce luptele și sistemele de dominație, ci este acel ceva pentru care și prin care se duce lupta: este chiar puterea care trebuie cucerită"51, spațiul politic recurge la limbaj pentru a
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
publicistice "emițătorul transmite informații și aspiră să consolideze diferite convingeri social-politice și ideologice"78. Ponderea celor două componente este variabilă și poate să ajungă la reducerea la zero a conținutului informațional. Urmărind modul în care se manifestă exigențele generale ale discursivității performative la nivelul discursului politic, Constantin Sălăvăstru realizează o descriere contrastivă a acestuia, prin raportare la discursurile juridic, religios, științific și didactic. Pornind de la premisa existenței unor retorici speciale, delimitate în funcție de natura domeniului în care se manifestă discursul, autorul vizează
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sacralitate care amintește de stilul religios: "Uneori, notează Monica Spiridon, firele toarse din caierul profan și din acela sacralizant sunt întrepătrunse dibaci într-o urzeală armonioasă, unde modelele pamfletului politic și cele ale predicii se sudează indestructibil, în textura unei discursivități de o "impuritate" pe cât de inedită, pe atât de eficace"370. Bazându-se pe o bogată logică a exemplului, abil gestionată, limbajul politic eminescian se construiește la nivel sintactic după tiparul lui după cum... tot așa sau precum.... așa și. Astfel
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]