298 matches
-
discuțiilor din cadrul structuralismului și poststructuralismului a marcat într-o anumită măsură și prelungirea ei în sânul dezbaterii postmoderne, deși nu cu titlu dominant în raport cu alte concepte conexe. Cred că precizările ulterioare vor crea un cadru mai aplicat în ceea ce privește apropierea de discursivitatea și retorica postmodernă, pe care le avem cu necesitate în atenție. Pusă în relație nu doar cu alte noțiuni, ci și cu postulate metafizice esențiale, scriitura a dobândit o importanță majoră și a început să ocupe un loc central în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sine ca discurs sau realizează relații cu celelalte texte prin intermediul cărora se va crea sensul. Scriitura se instituie, astfel, atât ca termen predispus la numeroase teoretizări și demarcări, cât și ca metaconcept prin intermediul căruia se poate surprinde starea generală a discursivității unui întreg curent de gândire și de opinie. Pe de o parte, termenul a fost analizat de diverși autori în "textura", implicațiile și relaționările sale, iar pe de altă parte chiar operele acestora pot fi interpretate prin prisma scriiturii lor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ci subliniază importanța efectelor discursive care se obțin din ceea ce el denumește "estomparea" autorului. O distincție importantă pe care o realizează Foucault plecând de la datele oferite în special de secolul al XIX-lea este aceea dintre autori și "întemeietorii de discursivitate". Aceștia din urmă nu sunt doar creatorii propriilor lor cărți, ci mai mult decât atât, ei au produs "posibilitatea și regula de formare a altor texte"304, în această categorie specială, "transdiscursivă", incluzându-i pe Marx și Freud, care au
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
abordări din discursul marxist sau din cel psihanalitic. Deși se bucură de un alt statut discursiv, caracterizat mai ales de acea "reîntorcere" la textele lor, de reinterpretare și căutare constantă a unor sensuri noi, până și acești autori făuritori de discursivitate trebuie să "dispară" în sensul de autori clasici în favoarea textelor lor și a doctrinelor pe care le-au inițiat. Putem afirma, la sfârșitul acestei incursiuni, că deși utilizează un ansamblu de reguli, argumente și relaționări diferit în funcție de scopurile discursive urmărite
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
domeniile semiotic, lingvistic, filosofic, artistic căci s-au luat în calcul sub semnul practicii discursive și scriitura filmică, fotografică, scenică. 3.3. Schiță a strategiilor generale ale postmodernismului Transformările sesizate la nivelul limbajului au efecte vizibile asupra teoretizării și practicii discursivității postmoderne. Intertextul, hipertextul sau colajul sunt experimente deja realizate, indicând existența unor trăsături proprii ale scriiturii actuale, cum ar fi lipsa fundamentelor, descentrarea, supralicitarea. De la Nietzsche și Heidegger încoace se acceptă că în filosofie s-au instituit un suflu și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în modalitatea de a scrie, se poate susține existența noului punct de vedere din care sunt abordate, de exemplu, referința, reprezentarea, poziția autorului, relația cu raționalitatea etc. Radicalizarea temelor, a metodologiilor și a schemelor discursive reprezintă o caracteristică distinctă a discursivității postmoderne, chiar dacă unele concepte ale curentului poststructuralist se regăsesc în lucrările postmodernilor sau alte influențe moderne sunt vizibile în țeserea noului set de discursuri. Ca strategii retorice particulare, cele mai utilizate sunt codificarea textuală, fragmentarea, colajul care conduce către practica
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
atât mai mult cu cât conceptele prezentate vizează arii diverse, ca literatura, filosofia, lingvistica, retorica, științele politice, teologia. Seria de opoziții stilistice pare, într-adevăr, să marcheze diferența dintre cele două curente și viziunea actuală din care sunt sintetizate caracteristicile discursivității. Dacă modernismul punea acentul pe creație, ce presupunea la rândul ei sinteza, precum și înscrierea strictă într-un gen, scriitura postmodernă se bazează pe deconstrucție, ce are drept țel jocul semnificanților care valorizează lipsa granițelor dintre texte sau discipline (intertextualitatea). Discursul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care se ivește firesc este: "reprezintă postmodernismul sfârșitul filosofiei?". Fără a intra în detaliile unei dezbateri care reprezintă un subiect în sine, câteva aliniamente ale acesteia ne pot ajuta să descriem mai bine cadrul în care se pune în discuție discursivitatea postmodernă. În general, dacă modernismul și-a construit proiectul în jurul ideii de organizare rațională a lumii, proiect considerat de cele mai multe ori ca fiind utopic, postmodernismul renunță la acest ideal al rațiunii și este astfel echivalat cu "decăderea utopiei". Sarcina filosofiei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de realizare și a modului în care se folosește de limbaj pentru a destitui o serie de concepte pe care totuși va continua să le uziteze. Subminarea conceptelor și păstrarea contradicției sunt trăsături care, alături de ironie, alcătuiesc o "schemă" a discursivității actuale ce vrea să ofere cât mai fidel imaginea procesului și a mișcării ca elemente-cheie ale fenomenului postmodern însuși. Linda Hutcheon accentuează, pe de o parte, importanța discursului ca vector de problematizare a istoriei, individului, relațiilor dintre texte, iar, pe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de opțiune între diversele niveluri prezentate. Din moment ce întreaga practică postmodernă pune sub semnul întrebării noțiunile de consens sau de autoritate auctorială, cititorul este invitat să se implice în procesul scrierii propriului său text. Autoreflexivitatea este o altă trăsătură distinctă a discursivității actuale ce subevaluează referențialitatea limbajului, potențând spațiul intertextualității. Conștientizarea discursului ca discurs prin considerarea lui ca realitate primară a determinat ca referința să cunoască cinci direcții, toate intersectându-se în textul însuși: autoreferința, referința intratextuală, intertextuală, extratextuală textualizată și referința
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
contradicția pare a fi o trăsătură internă. Multiplicitatea abordărilor pe care le-a demonstrat orice încercare teoretică legată de clarificarea trăsăturilor sale a contribuit la alegerea unei "definiții" operaționale care este pe deplin potrivită scopurilor acestei lucrări. Accentul pus pe discursivitate și pe metoda retorică a fost un argument pentru a ne opri la o serie de abordări ale postmodernismului care să le conțină în principal pe acestea. Așadar, consider că postmodernismul "este posibil să fie înțeles ca o funcție discursivă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
profitabilă, pentru că "postmodernismul este o stare de spirit a culturii contemporane, și el nu poate fi redus nici la teoretizările din lucrarea lui Jean-François Lyotard și nici la oricare alt autor, ci se regăsește într-o anumită tonalitate dominantă a discursivității contemporane, preocupată firește de marile mutații spirituale ale sfârșitului de mileniu"331 (s. a.). Modul de scriere și tehnicile discursive folosite de către reprezentanții unui curent filosofic vor reprezenta întotdeauna repere valoroase ale identificării presupozițiilor despre limbaj, semnificație, critică și societate, iar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
despre limbaj, semnificație, critică și societate, iar cazul Baudrillard pe care îl avem în atenție este un exemplu potrivit pentru a arăta cum un filosof poate contopi în lucrările sale postmodernismul cu postmodernitatea. De altfel, mă voi ocupa de circumscrierea discursivității baudrillardiene în cadrele producerii de discursuri, ale surprinderii stilurilor și a strategiilor textuale și intertextuale care sunt aruncate în joc cu scopul de provoca cititorul sau de a transmite mai ușor un anumit tip de conținut. Dacă secolul în care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ale unor teme care se regăsesc și în lucrările lui Jean Baudrillard. Mișcarea tel-quel-istă, prin asumarea psihanalizei, marxismului și a experiențelor-limită (ca de exemplu cele de text și de subiect), a dezvoltat principalele noțiuni care vor fi în centrul teoriei discursivității postmoderne. În textele baudrillardiene se regăsesc ecourile acestor subiecte, precum și trimiteri la o serie de filosofi contemporani cum ar fi J. Derrida, G. Deleuze, M. Foucault, J.-F. Lyotard. Un caz special este fără îndoială cel al raportării la Michel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
analizele și stilul observate în primele lucrări vor fi abandonate pe motivul irelevanței lor pentru o analiză pertinentă a societății contemporane. Etapa discursului postmodern începe în jurul anului 1980 și se concentrează pe descrierea personalizată a noilor forme de tehnologie, artă, discursivitate, societate. Vocabularul postmodern baudrillardian va cunoaște acum o dezvoltare remarcabilă, termeni precum hiperrealitate, simulacru, semiurgie (sémiurgy), implozie, seducție, transpolitic etc. se vor extinde prin intermediul unei scriituri care începe să împrumute din ce în ce mai mult din frenezia schimbărilor descrise. Baudrillard nu adoptă stilul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
subiect și obiect 342, dar, în sine, descrie lumea modernă subsumată sistemului de consum în masă, ce a condus la o largă proliferare a bunurilor și serviciilor. Așa cum majoritatea filosofilor postmoderni și-au legat propriile teorii de critica societății și discursivității moderne, evidențiindu-le structurile constrângătoare, la fel și în cazul lui Baudrillard putem regăsi descrierea acestora, completată ulterior de respingerea lor și de prezentarea propriilor perspective postmoderne. O caracteristică generală a acestei opere timpurii a lui Baudrillard rămâne însă preocuparea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o economie discursivă a risipei și potlatch-ului, în care teoria exprimată provoacă realitatea, iar concluziile exced legitimitatea premiselor. Incapacitatea economiei fondate pe teoria marxistă de a schimba societățile contemporane și de a produce o revoluție este transferată și în planul discursivității; de altfel, o miză a lucrării Le Miroir de la production este și aceea de a arăta cum teoriile se transformă în ideologii și se solidifică în discursuri metafizice, care, universalizând conceptele principale cu care operează, tind apoi să explice orice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Sfârșitul dimensiunii lineare a pieței. Sfârșitul clasicei ere a semnului. Sfârșitul erei producției"432. Se observă astfel cum toate instanțele investite cu valoare în discursul modernității sunt considerate acum anihilate și inactive în vederea explicării noilor realități, iar schimbările în planul discursivității sunt prinse și ele în cadrul acestor modificări fundamentale ale opticii și ustensilelor discursive și retorice. Dacă schemele moderne binare, structurate și bine fundamentate aveau pretenția de a se referi la realitate și de a o explica, discursul postmodern se evidențiază
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
simulacru, simulare, seducție, strategie semnificative în ordinea intrării în universul baudrillardian. Pe de altă parte, cum obiectivul demersului nu este acela de a face o descriere și o interpretare exhaustive ale textelor filosofului francez, ci acela de a surprinde specificitatea discursivității postmoderne prin raportare la acest caz, al doilea set de operații pe care le voi avea în vedere se va constitui din relevarea postmodernismului lui Baudrillard prin raportare la forma și textura scrierilor sale, precum și la modul său de a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
importanța este acordată pathosului, se obține retorica-manipulare, iar dacă se accentuează logosul se va obține un tip de retorică în care va prima viziunea logică și argumentativă. Asumând ideea conform căreia manipularea, seducția, informarea sunt posibilități înscrise în însăși natura discursivității, precum și că vor exista permanent două tipuri de uzaj retoric, unul critic, lucid în raport cu discursul și procedeele sale (retorica albă) și unul care va urmări manipularea auditoriului, impunerea unor idei prin ocultarea mecanismelor discursive ce sunt puse în joc pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aceasta din urmă presupune satisfacerea a trei condiții majore (existența unei convingeri; existența unei aserțiuni care să contrazică această convingere și manifestarea unei intenții de comunicare fără să aibă neapărat o intenție de înșelare), seducția nu poate fi caracterizată prin discursivitate afirmativă și nici prin intenția comunicării. Seducția nu poate fi o mască discursivă și nici nu poate fi sinonimă minciunii, pentru că seducția implică metamorfoza răului în bine, a falsului în adevăr, transgresând opozițiile clare. Mai mult decât atât, "seducția este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
face să-și piardă sensul ea abuzează de semne și de oameni"549. Dacă și în această accepțiune seducția pare a se încadra printre conotațiile minciunii din planul cultural sau estetic, totuși există cel puțin o diferență. Dacă în planul discursivității obișnuite adevărul și falsul se află în "competiție", câștigul discursiv al unuia excluzându-l automat pe al celuilalt, în spațiul seducției "e ca și cum falsul ar străluci prin toată puterea adevăratului. E ca și cum iluzia ar străluci prin toată puterea adevăratului"550
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
au intrat deja într-un corpus al postmodernismului, fiind considerate referințe pentru orice încercare viitoare de trasare a contururilor sale. Concluzii Filosofia postmodernă o filosofie autofagă? Demersul pe care l-am susținut până acum a încercat să cartografieze imaginea unei discursivități postmoderne complexe, diseminate într-o multitudine de discursuri, de cele mai multe ori divergente, și să surprindă mutațiile importante ce se pot semnala în sfera limbajului și a practicilor discursive. Rizomatica înfățișare a scriiturii postmoderne, precum și cerințele proprii analizei de față au
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
utilizează ceea ce apoi va submina, punând sub semnul întrebării majoritatea schemelor confortabile de gândire și acțiune de până acum. Intenția de bază care a însoțit acest demers a fost aceea a recuperării unor semnificații și dimensiuni ale postmodernismului plecând de la discursivitatea sa proprie. Deși temele postmoderne sunt destul de bine conectate între ele, am încercat să direcționez analiza spre problematica limbajului, a strategiilor discursive și a modalităților caracteristice scriiturii postmoderne. Chiar dacă postmodernismul a fost receptat și "definit" în diverse moduri și după
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Retorica devine astfel relevantă în structurarea unor formațiuni discursive postmoderne, textura postmodernismului cuprinzând de altfel o retorică a "deligitimării și destabilizării", a rupturii și a negației etc. Nu doar omul postmodern este de multe ori un homo rhetoricus, ci și discursivitatea postmodernă în ansamblu face în mod consistent apel la procedee și strategii retorice. Discreditată de-a lungul timpului în special în raport cu filosofia, al cărui obiect de studiu erau adevărul, obiectivitatea, cunoașterea etc., retorica își regăsește locul în postmodernism, mai ales
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]