912 matches
-
a devenit din 1968 baza ideologiei naționale a regimului, precum și confiscarea inițiativelor decizionale, locul acestora fiind luat de "instituția indicațiilor". Cointeresarea intelectualității umaniste în politica distanțării față de Moscova, precum și punerea acesteia sub controlul direct al partidului, explică, potrivit autorului, absența disidențelor. Mai mult coruperea acesteia prin sistemul de privilegii administrat personal de Ceaușescu a limitat considerabil apariția oricărei contestații. Scriitorii și istoricii au fost categoriile preferate de Ceaușescu pentru articularea strategiilor sale ideologice. Cosmin Popa subliniază că "literații și istoricii, urmau
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sovietice. Așa cum precizează de altfel și autoarea, romanul Delirul este un caz relevant pentru strategiile de legitimare a regimului Ceaușescu prin manipularea opiniei publice și inducerea unui fals orizont de așteptare politică. Ultimul capitol care încheie această secțiune analizează fenomenul disidenței din România ultimului deceniu comunist când s-a înregistrat o creștere a numărului celor care au constestat deschis regimul Ceaușescu. Ana Maria Cătănuș situează la originea acestui fenomen două cauze: reculul ideologic de la începutul anilor '70, resimțit de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
comunist când s-a înregistrat o creștere a numărului celor care au constestat deschis regimul Ceaușescu. Ana Maria Cătănuș situează la originea acestui fenomen două cauze: reculul ideologic de la începutul anilor '70, resimțit de o parte a mediilor literare, și disidențele, ca reacție directă la dogmatismul ceaușist (cazurile lui Dorin Tudoran, Dan Petrescu, Liviu Cangeopol, Mircea Dinescu). Evoluția relației dintre scriitori și partid/ideologie este importantă pentru înțelegerea resorturilor fenomenului de disidență, mai ales în cazul particular cum este cel românesc
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
70, resimțit de o parte a mediilor literare, și disidențele, ca reacție directă la dogmatismul ceaușist (cazurile lui Dorin Tudoran, Dan Petrescu, Liviu Cangeopol, Mircea Dinescu). Evoluția relației dintre scriitori și partid/ideologie este importantă pentru înțelegerea resorturilor fenomenului de disidență, mai ales în cazul particular cum este cel românesc. Perioada de liberalizare a fost în egală măsură una de recuperare, dar și de conectare la curentele culturale internaționale. Lărgirea libertății de creație nu însemna însă abandonarea canoanelor ideologice, presiunea aparatului
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
textelor ce dau conținutul volumului nostru va reprezenta un pas important în procesul de evaluare a regimului specific României comuniste. Mioara ANTON, Bogdan CREȚU, Daniel ȘANDRU București & Iași, 23 aprilie 2015 Partea I DRUMUL SPRE COMUNISM: COMANDAMENTE IDEOLOGICE, POLITICI CULTURALE, DISIDENȚE Constrângeri și privilegii. Metamorfozele lumii literare în scrisorile către putere (Constraints and favours. The metamorphoses of writers under communism) Mioara ANTON Abstract: The letters which Romanian writers addressed to the leaders of the communist party were part of common reactions
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
anilor '80, lumea literară, ca de altfel întreaga societate, a fost sufocată de cultul personalității lui N. Ceaușescu. Scrisorile de adeziune trimise la comanda aparatului de propagandă către "iubitul conducător" ascundeau nemulțumiri, frustrări, furii, dismulări și resemnări. Vocile critice și disidențele, precum cele ale lui Paul Goma sau Dorin Tudoran, indicau existența unei nemulțumiri surde în rândul "creatorilor de cultură". Dar regimul nu dorea să negocieze, de altfel nu o făcuse niciodată. Omniprezența Securității, starea de suspiciune generalizată, rețelele de informatori
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Ion Cristoiu", București, 1999. Bâftoi Dorin Liviu, Așa s-a născut omul nou. În România anilor '50, Editura Compania, București, 2012. Breban Nicolae, Confesiuni violente. Dialoguri cu Constantin Iftime, Editura Du Style, București, 1995. Cătănuș Ana-Maria, Vocația libertății. Forme de disidență în România anilor 1970-1980, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2014. Cătănuș Dan (coord.), Intelectuali români în arhivele comunismului, Editura Nemira, București, 2006. Cătănuș Dan, "Regimul comunist din România și problema intelectualității, 1956-1965", în Intelectuali români în arhivele comunismului, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
larg calea bătăliilor pentru câștigarea unei cât mai mari influențe asupra liderului. Ceea ce lipsea nomenclaturii românești, dar se regăsea pe deplin la fanaticii național-socialiști, era dorința și curajul de a veni în întâmpinarea liderului, anticipându-i prin fapte hotărârile. Absența disidenței intrasistemice și extrasistemice, în perioada inițială a regimului, nu se explică doar prin faptul că partidul nu avea o cohortă de intelectuali veritabili sau prin lipsa unei tradiții contestatare în rândul aceleiași categorii. În realitate, intelectualitatea era categoria socială cea
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
vom acorda o atenție deosebită reculului ideologic de la începutul anilor 1970 și consecințelor pe care acesta le-a avut asupra mediului cultural până la sfârșitul regimului. Cea de a doua parte a studiului aduce în prim plan reacțiile de contestare deschisă - disidență - ale mediului literar față de politicile PCR. Astfel, vor fi prezentate câteva dintre cele mai semnificative cazuri de disidență din rândurile scriitorilor din ultima decadă de comunism: Dorin Tudoran, Dan Petrescu, Liviu Cangeopol, Mircea Dinescu. Relevanța gesturilor lor, dincolo de curajul asumării
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
avut asupra mediului cultural până la sfârșitul regimului. Cea de a doua parte a studiului aduce în prim plan reacțiile de contestare deschisă - disidență - ale mediului literar față de politicile PCR. Astfel, vor fi prezentate câteva dintre cele mai semnificative cazuri de disidență din rândurile scriitorilor din ultima decadă de comunism: Dorin Tudoran, Dan Petrescu, Liviu Cangeopol, Mircea Dinescu. Relevanța gesturilor lor, dincolo de curajul asumării publice a unei poziții contrare regimului comunist, va fi analizată din perspectiva elementelor dezvoltate în discursul lor disident
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
realizarea unor opere de certă valoare, dar din care era eludat discursul ideologic. Sporadic însă, apatia mediului literar a fost zguduită de gesturile de contestare publică la adresa regimului venite din partea unor scriitori români. Începută fulminant în 1977 cu mișcarea Goma, disidența românească din anii 1980 a atras un număr mic de persoane, printre aceștia numărându-se și câțiva scriitori 22. Din perspectiva gesturilor de contestare a regimului comunist, prima parte a anilor 1980 a stat sub semnul disidenței lui Dorin Tudoran
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cu mișcarea Goma, disidența românească din anii 1980 a atras un număr mic de persoane, printre aceștia numărându-se și câțiva scriitori 22. Din perspectiva gesturilor de contestare a regimului comunist, prima parte a anilor 1980 a stat sub semnul disidenței lui Dorin Tudoran. După o evoluție promițătoare în poezie și publicistică 23, dar și în structurile de conducere ale Uniunii Scriitorilor, Tudoran a intrat la începutul anilor 1980 în conflict cu regimul. Nemulțumirile lui Tudoran erau legate de imixtiunea politică
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
aceste probleme, Tudoran a luat atitudine în mod public, iar atunci când în țară nu i s-a permis acest lucru și-a făcut cunoscute opiniile prin intemediul postului de radio Europa Liberă. Din șirul textelor redactate de Tudoran în perioada disidenței, eseul Frig sau frică? Sau despre condiția intelectualului român de astăzi se individualizează prin multitudinea și gravitatea problemelor discutate. Eseul, numărând nu mai puțin de șaptezeci de pagini, este deopotrivă o denunțare a totalitarismului - care nu este altceva decât "impostura
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
realegerea lui Nicolae Ceaușescu în funcția de secretar general, la Congresul al XIV-lea40. Semnalând schimbările care aveau loc în restul Europei de Est, Petrescu vorbea despre regimul de la București ca despre o "enclavă a ideilor antireformiste"41. Depășirea stadiului de disidență individuală la sfîrșitului anilor 1980 era vizibil și prin colaborarea unui alt scriitor ieșean, Liviu Cangeopol, cu Dan Petrescu. Aceștia au realizat împreună, în 1988, un volum intitulat Ce-ar mai fi de spus: Convorbiri libere într-o țară ocupată
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
nu fi publicate imediat, dar care pe termen lung ar fi putut servi literaturii române. În opinia sa, "era de preferat un gol, lipsa unor lucrări cu compromisuri, decât un plin precar sau nesincer, neautentic 43. Lista destul scurtă a disidenței românești îl cuprinde și pe Mircea Dinescu, fără îndoială una dintre cele mai cunoscute figuri ale sfîrșitului de regim comunist din România. Sprijinul, dar și admirația pe care Dinescu le-a manifestat public cu privire la reformele care se petreceau în URSS44
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
din Europa de Est (Intelectualii est-europeni și statul național comunist) - un punct de vedere românesc, Editura Fundației Culturale Române, București, 1993. Cătănuș Ana-Maria, "Cultura și arta la începutul regimului Ceaușescu", în Arhivele Totalitarismului, nr. 1-2/2004. Cătănuș Ana-Maria, Vocația libertății. Forme de disidență în România anilor 1970-1980, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2014. Cătănuș Ana-Maria, "Dorin Tudoran și condiția intelectualului sub comunism", în Arhivele Totalitarismului, nr. 3-4/2012. Diac Cristina, "Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor", în Dan Cătănuș (coord.), România 1945-1989
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
obținut titlul de Master în "Relații Internaționale" al Universității din București, în 2004. A publicat studii și articole în reviste academice și de prestigiu, precum și în volume colective. Domenii de interes: evoluția regimului comunist în România în perioada Nicolae Ceaușescu, disidența anticomunistă în Europa de Est și Uniunea Sovietică. Volum recent: Vocația libertății. Forme de disidență în România anilor 1970-1980 (2014). Bogdan CREȚU este conferențiar doctor la Catedra de Literatură română din cadrul Facultății de Litere, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Director al
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
A publicat studii și articole în reviste academice și de prestigiu, precum și în volume colective. Domenii de interes: evoluția regimului comunist în România în perioada Nicolae Ceaușescu, disidența anticomunistă în Europa de Est și Uniunea Sovietică. Volum recent: Vocația libertății. Forme de disidență în România anilor 1970-1980 (2014). Bogdan CREȚU este conferențiar doctor la Catedra de Literatură română din cadrul Facultății de Litere, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Director al Institutului de Filologie Română "A. Philippide" din Iași. Membru al Uniunii Scriitorilor din
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Eugen Negrici, Literatura română sub comunism, Editura Fundației PRO, București, 2003, p. 40. În 1981, odată cu desființarea organizației de partid a Uniunii Scriitorilor, s-a anulat dreptul acesteia de a mai acorda premiile literare. Ana-Maria Cătănuș. Vocația libertății. Forme de disidență în România anilor 1970-1980, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2014, pp. 185 și urm. 35 Nicolae Ceaușescu, "Raportul Comitetului Central al Partidului Comunist Român cu privire la activitatea Partidului în perioada dintre Congresul al VIII-lea și Congresul al IX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
lui Nicolae Ceaușescu. În contextul liberalizării, dar și al poziției diferite a României față de criza cehoslovacă, mulți scriitori români, o parte dintre aceștia chiar foști deținuți politici, au ales să se înscrie în PCR. Ana-Maria Cătănuș, Vocația libertății. Forme de disidență în România anilor 1970-1980, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2014, p. 79. Vezi și Anneli Ute Gabanyi, Literatura și politica în România după 1945, Editura Fundației Culturale Române, București, 2001. 7 Ceaușescu își exprimase în cursul întâlnirii cu scriitorii
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
am sărit în vagon gata să rupem inima RFG-ului cu poeziile noastre". ACNSAS, Fond SIE, dosar nr. 45319, partea I, f. 389. 22 Pentru a înțelege mai bine perspectiva din care folosim conceptul de "disident", facem precizarea că prin disidență avem în vedere manifestarea unei persoane în spațiul public, sub nume propriu, a dezacordului față de politicile regimului comunist. Vezi Ana-Maria Cătănuș, Vocația libertății. Forme de disidență în România anilor 1970-1980, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2014. 23 Mircea Zaciu
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
înțelege mai bine perspectiva din care folosim conceptul de "disident", facem precizarea că prin disidență avem în vedere manifestarea unei persoane în spațiul public, sub nume propriu, a dezacordului față de politicile regimului comunist. Vezi Ana-Maria Cătănuș, Vocația libertății. Forme de disidență în România anilor 1970-1980, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2014. 23 Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu (coord.), Dicționarul esențial al scriitorilor români, Albatros, București, 2000, pp. 833-834. 24 Istoria cazului Dorin Tudoran este analizată de larg în Ana-Maria
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în arsenalul problemelor sensibile ale politicii românești, o ură viscerală față de proprietatea privată, o falsă preamărire a muncii și o perpetuă agitare a autonomiei teritoriale pe criterii etnice. În următorii treisprezece ani de comunism, lucrurile au evoluat mult în România. Disidența față de regimul de "democrație populară" s-a stins, în așa măsură încât în anul 1964 autoritățile și-au permis "luxul" eliberării deținuților politici. A slăbit abrupt puterea grupării conducătoare pro-sovietice, fapt ce a antrenat și o detașare treptată de marele
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
prăbușirea regimului. Ocupând funcții pe linie de partid sau În Securitate, ele s-au remarcat prin participarea activă la propaganda regimului și prin afinități cu național-comunismul promovat de Nicolae Ceaușescu. În afara președintelui de onoare al PSM, Constantin Pârvulescu, actele de disidență ale acestor elite au fost aproape nule. Din perspectiva raportării lor la trecutul comunist, toate cele trei partide s-au caracterizat printr-un discurs explicit de reabilitare a regimului Ceaușescu, prezentat, dintr-o perspectivă nostalgică, drept o epocă Înfloritoare, cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
anii ’50, persoane precum Silviu Brucan sau Alexandru Bârlădeanu optaseră În ultimii ani ai regimului pentru ideile reformatoare promovate de Gorbaciov. Acest grup, la care se alăturau oameni mai tineri, precum Ion Iliescu sau Dan Marțian, reprezentaseră o formă de disidență pasivă la dictatura lui Nicolae Ceaușescu, fără a fi pus Însă sub semnul Întrebării fundamentele sistemului comunist. Un al treilea grup proeminent era format din cadrele didactice de la „ștefan Gheorghiu”, la care se adăugau experți de la Asociația de Drept și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]