877 matches
-
lucrurile, spune Vlastos, și exemplifică printr-un fragment din Gorgias în care Callikles și Socrate se acuză reciproc cum că și-ar bate joc unul de altul, dar nu se vede la nici unul din ei intenția minciunii, a prefăcătoriei, a disimulării. Eirōneia însemna în epoca socratică două lucruri, termenul avea două sensuri: - reprezentare intenționat mistificată, de unde și conotațiile lui negative; iar sensul acesta predomina; cine era numit eirōn nu era lăudat, ci insultat; - pur și simplu eirōneia avea înțelesul de „zeflemea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
potrivește mai mult pentru ceea ce ar trebui să ofere omul privirilor semenilor săi, și anume o imagine luminoasă a sincerității, și nu o imagine a performanțelor tot mai mari pe care el le dovedește astăzi În arta simulării și a disimulării. * „Ce are a face cu cine stai la masă, totul e să mănînci bine!” (Voltaire) Firește, sîntem În fața unei observații ironice, deoarece totul depinde de ce Îți propui: de ex. unii preferă să mănînce puțin sau chiar prost, dar să se
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mare decât s-ar părea. Firește că toți marii scriitori ai lumii sunt inepuizabile fântâni și toate generațiile vor găsi mereu în ei ceva nou. Dar există în cultura noastră un anumit esopism și o tradiție, să nu zic a disimulării, dar a metonimiei și antonomazei, care înlătură implicitul de la îndemână; el nu se relevă de la sine. De aceea, clasticii noștri sunt încă insuficient cunoscuți în esența lor adâncă. 2. Eu cred că e timpul să rupem această tradiție esopică și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
lăudăroșenie, orgoliu, trufie, megalomanietc " Măsură, moderație, modestie - exagerare, Îngâmfare, lăudăroșenie, orgoliu, trufie, megalomanie" Stânca, oricât de Înaltă ar fi, Într-o bună zi tot trece un drum peste ea. (Nu este orgoliu personal, oricât de abil ar fi În arta disimulării, care să nu fie strunit, până la urmă, de bunul-simț al realității.) „Pericolul vine mai repede atunci când este disprețuit.” (Publilius Syrus) Obrazul subțire cu cheltuială se ține. (Cel care emite pretenții cu privire la sine, dorind, de exemplu, să trăiască pe picior mare
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vei fi stăpân pe ziua de azi, vei depinde mai puțin de ziua de mâine.” (Seneca) A-ți ascunde arta este, Într-adevăr, o artă. (Dar unii se lasă furați În așa măsură de această artă a simulării și a disimulării, Încât ajung să se Înșele chiar pe ei Înșiși.) „Există două tipuri de nebuni. Primul e cel care se crede a fi Napoleon Bonaparte și strigă peste tot, În gura mare, că el este adevăratul, singurul și unicul Napoleon Bonaparte
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
autentic? Înseamnă să te comporți În conformitate cu propriul mod de a fi. Dar numeroasele compromisuri la care Îl obligă adesea viața socială, pentru a-și conserva existența sau interesele, Îl supun pe om unei evoluții mentale artificiale, În care simularea și disimularea ajung să fie recunoscute, tot mai mult, ca forme firești de conduită. Μ Ce frumos e să poți să-ți spui: când un semen este În dificultate, În suferință, mă simt și eu În dificultate, În suferință. Μ Disprețuim „răul
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lui Saturn (1998) investighează „paradisul tulburat” al lui I. L. Caragiale (în care domnește „puterea întunericului”), descoperind premonitorii accente ionesciene în Victimele datoriei, identifică în proza lui Gh. Brăescu eposul destinului capricios, comentează pentru prima dată umorul lui Lucian Blaga, strategia disimulării defensive în epica lui Zaharia Stancu. Bun cunoscător, deopotrivă, al chestiunilor literar-estetice și al celor politice (Z. Ornea), A. publică o masivă sinteză, Panteon regăsit. O galerie a oamenilor politici români (2000), în care figurează și scriitori-politicieni precum C. A
ADAM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285175_a_286504]
-
Ioan Bob), M. scrie pagini vii, convingătoare, în care stringența logicii, inteligența inventivă și asociativă, subtilitatea deducțiilor, efervescența spirituală sunt dublate de o ironie savuroasă, ce incendiază tonul până la pamflet și invectivă. Un ingenios joc al aluziilor și insinuărilor, al disimulării, urmat brusc de revelarea adevărului, folosirea doctă a figurilor de stil, dar și a expresiilor de coloratură populară definesc și concretizează atitudini, idei, intenții. Devenit memorialist în ultima parte a Istoriei Besearicei...., M. conturează un tablou afectiv al epocii, cu
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
din existentul empiric sau simbolic după o serie de reguli care aparțin aerului bizar, impregnat de libertăți, propriu ordonării percepției din vis. Structurarea versurilor mizează pe abrevierea relațiilor uzuale dintre obiecte, pe deformarea consecuțiilor, pe raționamente false sau absurde, pe disimularea într-o exersare mecanică a mecanismelor cauzale. Uneori perspectiva acestei poezii este motivată prin adecvarea ei la o conștiință infantilă: „S-a-ntors tata din război,/ Fără cap, fără cap,/ Noi ne-am dus pe la vecini,/ Țopăind, țopăind,/ Și ne-am lăudat
IVANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
pe lângă propagandă, folosirea forței, a terorii, este implicită. Michel Heller și Aleksandr Nekrich 38 vor remarca faptul că „Lenin descoperă primul secretul acestei alianțe a «spiritului cu forța brutală», a utilizării practice a forței pentru realizarea unui program utopic, a disimulării forței în spatele unui program utopic. Politica leninistă, care caută prezervarea puterii de către o minoritate, de către un partid, are drept element esențial scindarea majorității, atomizarea societății“ (subl. ns.); devenea astfel societatea pregătită pentru a recepta propaganda desfășurată sistematic. Un singur element
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
tabuurilor și a presiunii ideologice maxime. Paradoxal, ceea ce se celebrează aici este păstrarea onestității În condiții ambientale de dezastru total. Reflexul acesta moral nu e văzut Însă ca o virtute, căci România anilor ’80 era o lume a șmecheriei și disimulării atotputernice. Dimpotrivă, el apare ca o infirmitate sau e tratat ca o formă de cinism. Cu aerul lui de cretin incurabil, Bulă ia În derâdere, descoperindu-i derizoriul și impostura, Întregul establishment al comunismului În degringoladă. Aparent, numele personajului evocă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
degrabă în plăcerea distanțării de sine și de ceilalți, distanțare ce ia forma adecvat-carnavalescă a ascunderii într-o alteritate, în cazul dat, Axios Tracul, prezență poetică atât de interesantă încât, până la urmă, e greu de decis dacă e vorba de disimularea într-o identitate străină sau de o lepădare a măștii. Într-adevăr, aici D. „personalizează tema crizei, dezvăluindu-ne fața necunoscută a realității subminate de propriile ei contradicții” (Marcel Corniș-Pop). Bun cititor al propriei poezii, el și-a scrutat cu
DUMBRAVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
apariției romanului, e tratată cu relevanță. Persistă aplecarea spre intimism, dar apare un spor de comentarii analitice auctoriale pe tărâmul psihologismului, frizând uneori fastidiosul și vădind obsesia interpretării micilor gesturi uzuale ca elemente ale codului nescris al unui joc al disimulării. Romanului Magdalena avea să i se reproșeze afilierea forțată la o anumită formulă de modernitate, concepută programatic sub specia complexității extreme și a crispării, a complicației căutate, manifestată în obstacole sistematic ridicate de autor în fața propriului mesaj. Cam aceleași reproșuri
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
este crucială, unele prietenii se sting, apărând altele noi. Încrederea reciprocă a fost găsită ca răspunsul cel mai frecvent la întrebarea: „Ce considerați mai important în prietenie?”, pusă publicului american (Bell, 1981). Nu se admit în prietenie lipsa de fidelitate, disimularea și înșelarea. Acordarea de sprijin material și sufletesc reciproc, susținere și apărare mutuală este o altă caracteristă esențială a prieteniei. Prietenii sunt înclinați să facă pe cât posibil mai mult unul pentru celălalt. În prietenia veritabilă nu au ce căuta egoismul
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
pentru că oricum acțiunea în cauză s-a produs deja. • Practica standard, deseori întâlnită în învățământ, este cea care dispune o parte să-i ceară celeilalte părți să-i accepte modul de a privi lucrurile deoarece există multe alte cazuri similare. • Disimularea presupune prezentarea altor obiective decât cele urmărite în realitate. Un exemplu nimerit este cel al tinerei studente care îl place pe colegul ei de grupă și îi spune acestuia (deși el are deja o prietenă) că nu dorește decât o
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Păun, 1999, p. 119). Rezumat 1. Tacticile folosite în conflict reprezintă un evantai extrem larg de modalități prin care un comunicator poate să obțină anumite avantaje într-o negociere. Printre astfel de tactici întâlnim: tehnica ingrațierii (a flatării adversarului), tehnica disimulării, tehnica om bun/om rău etc. 2. Negocierea este procesul prin care reușim să obținem ceea ce vrem de la cei care vor ceva de la noi. Pașii în negociere presupun: pregătirea, desemnând ce vrea partea care propune negocierea; dezbaterea, privind ce vrea
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în Călătoria de ucenic (Premiul Asociației Scriitorilor din Arad), personajul lui Homer dă titlul unui întreg ciclu (Odiseu își cere calul înapoi), gestul său semnificând o dezicere de condiția sa mitică, devenită improprie într-o lume a simulacrelor și a disimulării: „Să-ți dai foc în piața orașului / Ca să poți striga de durere // Dar să privești ușurat / Gălețile cu apă / În care o mână spală / Pe alta / Un ochi orbește / Pe celălalt // Și să-ți dai sufletul / Ca să poți păstra tăcerea
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
mai târziu, Memnon 1946, aparținând unui ciclu tutelat de altă poetică decât cea a volumului de debut, evocă, de altfel, explicit „statuia vorbitoare”. Sub titlul Ritmuri între aici și dincolo, culegerea Kairos (1974) însumează piese ce comunică stări lirice fără disimulări. Fondul afectiv e o tristețe grea, un sentiment al damnării, exprimat fie nemijlocit, adesea în cadențe ce trimit la Lucian Blaga, uneori într-un melos cu inflexiuni folclorice, inclusiv de colindă, fie prin insinuarea lui în notații descriptive și meditative
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
bestia, CRC, 1984, 10; Dumitru Chioaru, „Linia de plutire”, T, 1984, 3; Dinu Flămând, O carte autentică, AFT, 1984, 4; Ștefan Melancu, Cărți de poezie, ST, 1984, 4; Petru Vălureanu, „Linia de plutire”, TMS, 1984, 4; Alexandru George, Fără nici o disimulare, VR, 1984, 4; Radu Călin Cristea, „Acuarele și gravuri”, F, 1984, 5; Mircea Mihăieș, „Linia de plutire” O, 1984, 24; Viorel Dirja, Rămășițele unui război sufletesc, CL,1984, 6; Radu G. Țeposu, O față a liricii feminine, F, 1984, 15
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
întoarce spatele dușmanului din exterior, concentrându‑se exclusiv asupra războiului cu dușmanul interior. În mijlocul acestei lupte ideologice își va face apariția pentru prima dată Anticristul, în toate caracteristicile sale. De altfel, mai multe trăsături ale caracterului său - răutatea, viclenia, diversiunea, disimularea, infatuarea - ca și multe dintre metodele sale de „convingere” - abilitate sau forță - apar deja in nuce la „îngerii cei răi” de la Iustin. Irineu îi preia și îi transpune la scară umană, tot într‑un context demonologic, așa cum vom vedea în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
straniu că noi, ca pelerini și oaspeți, nu ne alăturam lor În timpul rugăciunii 110. Este adevărat că am fi putut face cu ușurință aceasta - dar, știind cum anume să ne sustragem de la Îndatoririle lor religioase, am preferat să nu Împingem disimularea noastră Într-atât de departe. Era de ajuns să șoptim unuia dintre ei, la ureche, că nu eram curați. Prin această expresie se subînțelegea că aveam gonoree, scuză care deveni curând un „secret” public, iar astfel am ieșit din Încurcătură
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Moromeții, în frunte cu Năiță Lucean, aproape o „copie” a lui Ilie Moromete, cel mai fascinant personaj din literatura lui Marin Preda: mai puțin complex, dar semănând în felul de a reacționa în situații dificile, de a se apăra prin disimulare, de a vorbi în doi peri, de a-și lua interlocutorul, cu subtilitate, peste picior, de a mima inocența. Vizitat de făuritori ai „vieții noi”, Năiță îi întâmpină în curte, îi invită în casă, dar intră înaintea lor și le
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
compoziția armonică”, „echilibrul delicat între plastic și dramatic”, „sobrietatea elegantă”, pentru a conchide că textul se înscrie „la loc bun în inventarul artei narative europene”. Romanul Concina prădată are un substrat satiric, infuzat cu o perfectă artă a voalării, a disimulării, lăsând cititorul să tragă concluzii privind numeroasele personaje din protipendada Iașului de pe la 1910. Din această perspectivă, Concina prădată se înrudește cu Craii de Curtea-Veche, scrierea lui Mateiu I. Caragiale, sondând zonele de promiscuitate ale adulterului oficializat, ale celor care reduc
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
profil propriu al personalității, marcat de aspectele psihosociale de tip deviant, care-l deosebesc de bolnavul mintal. Semiologia deviantului sociopatic este reprezentată prin următoarele grupe de manifestări: - un anumit stil de existență, caracterizat prin: instabilitate, impulsivitate, inadaptabilitate, tendință spre mitomanie, disimularea actelor comise; - o copilărie tulburată, cu: alternanță între apatie și surescitare, activitate școlară neregulată, acte de indisciplină, crize de mânie, fugă; - accentuarea acestor tulburări în perioada adolescenței, când apar: conflicte cu autoritatea (părinți, educatori), instabilitatea sau inegalitatea școlară urmată de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
pe Tincuța, pătrunși de primii fiori ai dragostei. Poezia iubirii împlinite aureolează idila, încheiată matrimonial, a lui Matei Damian și a Sașei Comăneșteanu, proprietara moșiei din Comănești. Apropierea celor doi, trecuți de prima tinerețe, se produce treptat, cu tatonări reciproce, disimulări, mici șiretenii candide, cu replieri interiorizate; stări între somn și trezie, așa-numitele „visări treze”, ce introduc în proza românească pagini de fină analiză psihologică, odată cu „poezia sfioasă a sufletelor alese ce se cercetează tăcând” (E. Lovinescu). În contrast, romanul
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]