561 matches
-
de întunecatele vremuri. Într-adevăr, corespondența lui Sîrbu se naște din nevoia firească de comunicare și afecțiune a celui care, singur și izolat într-o lume coruptă, încearcă să supraviețuiască scriindu-și jurnalul, mărturie cutremurătoare a suferinței. Aspectele biografice nefericite, disimulate ironic sau pur și simplu trecute sub tăcere în epistole sunt amintite, mai puțin discret, în jurnal, conferind veridicitate și pregnanță reflecțiilor socio-politice. Când Ion D. Sîrbu își scrie jurnalul, o face ca un gest compensatoriu pentru o partidă care
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
simultană în firesc și artificiu, în sinceritate și poză (conștientă de ea). O confesiune elaborată, fără însă nimic artificios și uscat. Erotica - a doua temă majoră a lui C. - se păstrează o vreme ca mască a unui sentimental și timid disimulat ludic, exprimându-se în dantelării ceremonioase și fastuoase, îngânând stilul elaborat, rafinat cu cel frust (dar tot „stil” și acesta). Starea definitorie a erosului este însă cea de „aiurare” (o vocabulă tematică). Petrarchist și shakespearean (sonetele), poetul își cântă „arderea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
al termenului, fără o libertate economică. Adică statul, în calitate de "patron", ne-ar mai putea garanta ceva, nou, indivizilor. Cele mai multe din luările de poziție amintite au, însă, o anume decență, reprezentând, într-un limbaj comun, îndoieli mai mult sau mai puțin disimulate, dar toate de bună credință. Am întâlnit însă și unele la limita suportabilității, sub aspectul tonului și convingerilor de-a dreptul specifice socialismului de secol XIX, sau comunismului românesc din anii '50 ai secolului trecut. Redăm fără alte comentarii două
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
pungă de plastic. Îmi amintesc de peștișorul de aur care face minuni. Peștișorul argintiu ce ar putea să facă? Îmi imaginez râul înghețat, lucios cu reflexe alb cenușii. Sălciile de pe mal au țurțuri. Cineva trece pe lângă mine și se miră, disimulat, că nu am altceva mai bun de făcut decât să stau în frig cu brațele sprijinite de balustradă și să privesc pe râu în jos. Întinderea de gheață mă face să mă gândesc că iarna râul e acoperit de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
-și impulsul de a o contrazice până la capăt. Aud și țipete într-o limbă pe care n-o știu, dar înțeleg ce spun, continuă ea. Matei nu îndrăznea să o privească în ochi, rămase oarecum înțepenit aștepta cu o răbdare disimulată să treacă momentul acela. Regreta că o invitase să ia loc pe bancă. Se gândise să încerce o apropiere unul de altul. Era convins că Teodora vroia să-i comunice ceva, cu disperare vroia, încât intră și el în jocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
chestiune depășește cu mult sfera teologicului și a dialogului interconfesional și poate influența puternic domeniile politic și diplomatic. Fără îndoială, Biserica și Religia în general nu mai domină ca altădată viața individului și a comunității, dar influența ei capătă forme disimulate, iar în unele perioade și contexte, religia și instituțiile ei pot avea și azi un rol social și politic care amintește de vremi apuse. De aceea, nu este deloc inutil să ne aplecăm asupra declarației Papei de fapt un citat
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
structură și un limbaj prereflexiv, care necesită o hermeneutică particulară” (). Această structură este purtătoare de sens, semnificație, mesaj, necesar a fi decodate și interpretate. Orice mit obligă la descifrare și interpretare, Întrucât conținutul său semnificativ este complex și aproape Întotdeauna disimulat, camuflat. Miturile au Încetat să mai fie Înțelese În forma lor literală: ceea ce preocupă din antichitate sunt doar: „ semnificațiile ascunse”, „subînțelese”, „sensul fabulei, ficțiunii, minciunii conținute sau atribuite miturilor” (/189, 197). Mitul creează semnificații și În același timp, obligă la
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
purtând denumirea consacrată până astăzi: Universitatea „Babeș-Bolyai”. Cursurile erau predate atât În română, cât și În maghiară, constituindu-se secții distincte pentru studenții care Învățau În această limbă. Desființarea Universității maghiare „Bolyai”, primită de mulți intelectuali români cu o satisfacție disimulată, a fost una dintre primele concesii făcute de către noul regim În fața naționalismului subteran pe care nici manualele de materialism istoric și nici Închisorile comuniste nu reușiseră să-l izgonească din cultura română. Între anii 1965-1989, regimul Ceaușescu, sesizând forța extraordinară
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din jurul său șal Sardinieiț orice măsură necorespunzătoare la spiritul secolului”; „În Italia se deșteptă ideea de unitate națională”. Dar atunci când se coboară la nivelul evenimentelor și faptelor concrete, mai ales al celor ținând de practica insurgenței, perspectiva se schimbă, simpatia disimulată se transformă În comentariu rezervat și dezaprobator. Dacă acțiunile spectaculare ale „faimosului Garibaldi XE "Garibaldi" ” sunt privite totuși cu o anumită admirație amestecată cu Îngrijorare, În schimb, epitetele aplicate revoluționarilor refugiați la Londra sau la Paris mărturisesc de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
asupra familiei și societății, a sărăciei și bogăției, a fericirii. În fiziologiile lui (ciclul Tipuri apărute din „Literatorul”), R. configurează în tușe repezi, nervoase, profiluri sugestive (parvenitul, cocheta ș.a.m.d.). Este în această pictură de caractere o pornire pătimașă, disimulată îndeobște sub scepticism ironic, divulgată în accentele de sarcasm. Schițele și nuvelele, alunecând spre melodramă, pendulează între real și ireal. Protagonistul e de obicei un visător, suflet romantic, fascinat de himere, întotdeauna înfrânt în contactul cu realitatea, care îi spulberă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
dovadă și polimetria experimentală din Strofe, Versuri heterometre, Opt rânduri, Quarta rima, Versuri în heterometre albe, Strofe stinghere. Întotdeauna Z. compune, literaturizează. De obicei urmează canonul, o poetică normativă clasicizantă ordonează cuminte și cele mai romantice motive. Versurile exprimă sensibilitatea disimulată, implicată convenției epice și viziunii antichizante, a unui monden de familie spirituală horațiană. Dar, neavând resursele lui Horațiu, poetul realizează, în piesele antologice Amurg, De la Villa Tusculana, Nimfa tânără Leuco..., Jos, la Tivoli, Anienul, fără să aducă și o situare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
alți utilizatori ai situațiilor financiare să detecteze tehnicile de management al rezultatelor, pentru a nu se confrunta apoi cu surprize neplăcute cum ar fi prăbușirea cursului acțiunilor pe care le au în vedere. Managementul rezultatelor este, de cele mai multe ori, bine disimulat, ceea ce face ca detectarea lui să fie dificilă. Totuși, în cele ce urmează, îmi propun să prezint câteva piste care pot asigura relevarea managementului rezultatelor, majoritatea acestora fiind inspirate din experiența SEC<footnote SEC - Securities and Exchange Comission, Accounting and
Contabilitate creativ ă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
unui scriitor martir al comunismului. Prin formula poetică, placheta de debut, Mereu doi, se înscrie în lirica modernă cu aderențe suprarealiste. Tema esențială, iubirea, o iubire explozivă, totală, devine pretext al unui discurs polifonic, intertextual, generat de un eu liric disimulat. În poeziile coagulate în ciclurile În Litere, În Melodramă, În Lucruri, În Sonete, U. animă mituri, resemnifică elemente vegetale, minerale și animale, improvizează, iar spiritul său ludic se înrudește cu cel barbian ori stănescian: „Undeva plânge o broască/ mă plânge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290392_a_291721]
-
cititorul poate deduce motivele pentru care acesta este căutat cu disperare de femeia care îl iubește. Chiar în asemenea condiții, pentru publicul cititor care înțelegea mai mult decât se putea spune, B. rămânea în vremea totaliarismului una dintre vocile opoziției disimulate. Romanul Absenții e distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1970), ca și Fețele tăcerii (1974), Vocile noptii (1980) și Refugii (1984), iar Academia Română onorează romanul Orgolii cu Premiul „Ion Creangă” în 1977. Programul lui estetic a avut de la început o componentă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
carte a sa, Elegie pentru ultimul crâng, este însă precedată de un ciclu selectat în antologia Eu port această ființă (1972), destinată debutanților. Poemele de început atestă o sensibilitate elegiacă, dezvoltată poetic fie ca discretă confesiune (când tandru amuzată, când disimulat sentimentală), fie ca înscenare caricaturală, exuberant carnavalescă sau bonom onirică. Poeta imaginează/transpune lumea în cheia diminutivului, în virtutea unei grațioase înclinații spre feeria plină de haz și spre stilizarea diafană. Atitudinea dominantă este aceea de solidaritate, până la comuniune, cu făpturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
în căutare de subiecte, în bufete, în cinematografe, pretutindeni unde profesia ori circumstanțe de viață personală îi poartă pe câțiva tineri ziariști. Aceștia discută între ei, se tachinează, își fac foarte sumare confidențe, unii și declarații de amor, deschise sau disimulate, dar ceea ce îi caracterizează e o anume intelectualitate, o vervă livrescă, o predispoziție de a se referi, indiferent de natura conversațiilor, la opere și personalități din toate domeniile, mai cu seamă din acela al artei. Expansivi, comunicativi, unii dintre ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]
-
în afara spațiului literar. Intertextul, ca și mitul, relevă condiția omului în plan istoric. Studiul de față va confirma inclusiv pentru istoria individuală a scriitorului realitatea mai devreme formulată. Devenirea operei este punctată de momente-cheie, al căror traseu uneori labirintic sau disimulat orientează cercetătorul, dacă este cititor atent, către repere ale destinului auctorial. Este ca și cum opera l-ar scrie pe autor, definind, cu fiecare nod intratextual, sensul Nirvanei lui. Caracteristicile esențiale ale mitului se verifică pentru intertext, dacă acesta din urmă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de cărți, multe dintre ele grecești, pline de învățătură bizantină. Cărțile, vechi, dormeau. Masa era încrustată cu litere latine și gotice. Acum Dionis descâlcește caractere slave, în căutarea sensurilor unei astrologii mai curând de origine bizantină. Termenul "sistemă" anticipează ușor disimulat propunerea unei alte "ordini a realității"; interesant ne pare modul în care este folosit cuvântul "zidit" casele Bucureștilor de atunci sunt rău zidite, murii se năruie, în schimb, cugetările zidesc sisteme. Lumina nu este niciodată clară și puternică, dimpotrivă; de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
constelațiile menționate până acum nu sunt singurele de pe "bolta intratextuală" a prozei eminesciene; ar mai putea fi descrise și altele care vizează metatextul, cromatica, alta,-um,-us ...) sunt importante pentru descrierea peisajului teluric. După ce Dan-Dionis accede la Paradisul selenar, frământării disimulate în obscuritatea interioarelor, în nevoia de refugiu, în desenul cabalistic al păienjenișului și al hieroglifelor îi ia locul paradigma ordinii liniștite și limpezi din proximitatea domei lui Dumnezeu. De la nivelul dimensiunii edenice unde protagonistul își satisface nostalgia după entropia-zero, se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
socială dominată de gândire spre o alta în care ar prevala sentimentul. Pe cât prima dintre aceste tipologii a permis elaborarea de norme generale, pe atât a doua este cauză și efect ale diverselor anomii care punctează viața socială. Aceste alunecări disimulate dar profunde sunt ceea ce necesită din partea observatorului social un nou stil de a asculta și a privi care îi recunoaște tactilului, sensibilului, locul pe care îl ocupă de drept. A pune în funcțiune o gândire încăpățânată care să știe să
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
zace în spatele nostru... ci se înalță în fața noastră"51. Acest lucru este în joc în moravurile în gestație. Nu mai este o morală de esență pur rațională, ci o etică în care afectul își are partea lui. Etos înrădăcinat care, disimulat, subteran, țese o legătură solidă între indivizi, pornind de la o participare comună la un ansamblu mai vast ale cărui elemente sunt importante, desigur, dar nu dominante. Lumea ca "intimare obiectivă" (G. Durand) pe care trebuie să o examinăm! Această participare
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în ceea ce privește actele de omucidere ale acestora de la vârste tot mai mici - „Celebrarea” războinicilor, durilor și justițiarilor: personajele sunt apreciate mai mult pentru duritate decât pentru inteligență, sensibilitate și umor. Asemenea serialelor de acțiune și thrillerelor și desenele animate violente transmit disimulat un mesaj periculos și dezinhibant: violența nu este oribilă și nimeni nu este rănit sau ucis cu adevărat. Iar de la ficțional la real nu e decât un pas, trecerea la real fiind ca și insesizabilă pentru copil. Video-copiii sau generația
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
chiar dacă înțelegem acest travaliu exegetic drept inter-pretatio, adică prestație intermediară, strecurarea printre rândurile unui text. Imaginea poetală, în schimb, se ascunde în propria transparență, e voalată în chiar lumina ce face cu putință vizibilul, iar în fața unei astfel de imagini disimulate, hermeneutica are de a face cu un alt tip de inevident, nu cu cel al unui sens latent pe care să-l aducă la suprafață, în conștiința care îl discerne ca inteligibil. Este inevidentul unui sens posibil, netematizabil căci pretematic
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în contrast cu atitudinea protectoare amajorității părinților care au o relație normală cu copiii lor, se situează această categorie de părinți,care trebuie depistați și demascați, iar copiii, victimele agresiunii lor, ocrotiți de protecția minorului. Copilul maltratat este victima agresivității nebănuite și disimulate a familiei. Se definește drept copil maltratat orice copil care a suferit agresiuni fizice repetate din partea părinților sau a fraților. Maltratarea copilului este de obicei o „afacere de familie” și ambii părinți subscriu la ea. Copii mici sunt cei mai
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
lecturi și prin călătorii: călătorii în lumea cărții și călătorii în lume pe urmele cărților. „Jurnalul” celor două moduri de peregrinare va fi ținut în epistole către cei apropiați. Acest tip de comunicare, cultivat până la capătul vieții, câteodată abia vag disimulat și în discreta diversitate a operei, îl exprimă fidel și complet. Când revine la București, în 1854, fără licență, de vreme ce studiase cu pasiune, dar fără pragmatism, i se dau mărunte funcții administrative: șef al Biroului francez la Secretariatul de Stat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]