377 matches
-
în dezacord, și nu faptul că se exprimă în bidimensionalitate o situează în- Într-un alt registru al existenței simbolice, la rigoare pictura poate exhiba un interes pentru materie chiar mai mare decît sculptura, ci cu totul altele sunt motivele disjuncției. La un prim nivel, care nu este și cel mai relevant, ceea ce îi diferențiază pe cei doi este chiar spațiul exterior, orizontul peisagistic și regimul meteo-climatic. În vreme ce Ovidiu Maitec, prin material, dar și prin natura definitivă a formelor, are o
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
sa reverberează înaltele temperaturi meridionale, iar spațiul de vizibilitate este, dacă putem spune așa, transparent pînă la opacitate. Și poate că de aici, chiar de la acest aparent paradox, ar putea fi inițiată o lectură mai consistentă a complementarității și a disjuncției dintre cei doi artiști. Spre deosebire de Ovidiu Maitec, a cărui preocupare este în mod constant ridicarea materiei dincolo de limitele ei fizice, cucerirea spațiilor înalte din plină captivitate gravitațională, Sultana Maitec are tentația aproape mistică a materializării luminii, a ipostazierii invizibilului, cu
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
Promovând exotismul oriental, reinterpretând mituri sau aducând pe scenă elemente ale limbajului cubist sau constructivist, Diaghilev și-a educat publicul să aștepte mereu ceva „nou”, contribuind astfel la promovarea unor valuri succesive ale modernismului. Trăsături esențiale ale montărilor „moderne” precum disjuncția dintre conținut și formă sau ideea bombardării unui privitor presupus plictisit și neatent cu imagini epatante dar de multe ori gratuite datorează enorm lui Diaghilev. Poate că nimeni n-a reușit mai mult ca el să facă spectatorii să creadă
Miraculoasa lume a lui Serghei Diaghilev by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2547_a_3872]
-
Vechiul Testament și Coran, această a doua alegere ar putea apoi facilita, crede Cornea, "un acord stabil, intersubiectiv sau universalizabil, care să nu depindă deci de preferințele (") arbitrului" (66). Consecvent cu sine însuși cel din Turnirul khazar, autorul propune ca în locul disjuncției realist-utopic - care reprezintă în termenii lui o distincție de primă opțiune - să găsim o a doua opțiune convenabilă. Mai precis, în loc să apelăm la un calificativ precum utopic sau realist - ambele bazate pe premisa unei probe a validității - Cornea ne propune
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
și lapona Enigel. Acest gen de argumentație nu reprezenta nicidecum un recurs comod la autoritate, ci o încercare de a sugera că acțiunea comună a soților Maitec se sprijină pe o complementaritate adîncă, uneori susceptibilă de a se transforma în disjuncție și în adversitate. II. Lumea reală și contradicțiile materiei Ovidiu Maitec, prin chiar natura genului artistic pe care îl ilustrează și a limbajului său specific, este un un om al materiei, un exponent al manualității și al praxisului mundan. Un
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
Maitec în dezacord, și nu faptul că se exprimă în bidimensionalitate o situează într-un alt registru al existenței simbolice, la rigoare pictura poate exhiba un interes pentru materie chiar mai mare decît sculptura, ci cu totul altele sunt motivele disjuncției. La un prim nivel, care nu este și cel mai relevant, ceea ce îi diferențiază pe cei doi este chiar spațiul exterior, orizontul peisagistic și regimul meteo-climatic. în vreme ce Ovidiu Maitec, prin material, dar și prin natura definitivă a formelor, are o
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
sa reverberează înaltele temperaturi meridionale, iar spațiul de vizibilitate este, dacă putem spune așa, transparent pînă la opacitate. Și poate că de aici, chiar de la acest aparent paradox, ar putea fi inițiată o lectură mai consistentă a complementarității și a disjuncției dintre cei doi artiști. Spre deosebire de Ovidiu Maitec, a cărui preocupare este în mod constant ridicarea materiei dincolo de limitele ei fizice, cucerirea spațiilor înalte din plină captivitate gravitațională, Sultana Maitec are tentația aproape mistică a materializării luminii, a ipostazierii invizibilului, cu
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
robuste, dintre care una prindea o țigară cu filtru alb, mi s-au impus din prima clipă." (p.233) Evocarea relației dintre cei doi compune o poveste-paradigmă, nu lipsită de probleme pentru că fiecare dintre cei doi își păstrează particularități puternice,disjuncția nu e doar consecința depărtării în timp și spațiu. E o poveste noiciană cu maestru și ucenic, cu patetismul inevitabil pe care fiecare e liber să-l respingă, dar la care oricine visează în secret. În galeria portretelor apologetice se
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
un alt context, pe celebra formulă. Al doilea nivel ține de viziunea construcției, mai exact de spiritul dinapoia ei, care o animă și menține pe cât de vie, pe atât de solidă. Spirit antic sau spirit modern? În locul falsei dileme, al disjuncției care divide conștiința europeană de cel puțin un mileniu încoace, Gramatopol propune o mult mai profitabilă ecuație: spirit antic, adică spirit modern. Reluându-l pe Flaubert, vom spune și noi, închizând paginile eseului preliminar care dă titlul volumului: dacă democrațiile
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
înseamnă un sonet? Ceva care nu depășește o pagină. Întocmai ca în pictură: ea a început și continuă în măsura în care încape într-un dreptunghi, adică pe o singură pagină. Aceasta este concizia. Fragmentarea ridică alte probleme. Ce înseamnă acest lucru? Adică disjuncția (sau nu), forța de apoziție, două cuvinte aruncate unul lângă celălalt, pe o pagină? - Fie nu înseamnă absolut nimic, fie alăturarea lor reprezintă o antiteză, o explicitare, și așa mai departe. Altfel spus, între disjuncție și conjuncție intervine o înfruntare
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
Ce înseamnă acest lucru? Adică disjuncția (sau nu), forța de apoziție, două cuvinte aruncate unul lângă celălalt, pe o pagină? - Fie nu înseamnă absolut nimic, fie alăturarea lor reprezintă o antiteză, o explicitare, și așa mai departe. Altfel spus, între disjuncție și conjuncție intervine o înfruntare. Forță a dislocării, a distrugerii, dar în vederea unei apropieri. Chiar dacă par a nu avea nimic în comun, trebuie ca lucrurile care, într-un fel sau altul, sunt puse împreună, să producă, în cele din urmă
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
umană, teribil de proliferantă la noi, până acolo încât a instalat nesiguranța în relațiile interumane, se va estompa. Sechelele vor fi mai ușor de suportat. Se cuvine ca umanitatea noastră să aștepte cu răbdare ceva ce, deocamdată, îi lipsește, recunoașterea disjuncției calitative între trădat și trădător, așa încât cel dintâi să-l domine până la vindecare pe cel de-al doilea.
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
politică a poetului, cercetătoarea scoate în relief alte teze ale acestuia, cu caracter peren. Teze ce ni-l pot face acum mai apropiat, implicat în tribulațiile provocate de-o istorie ce întîrzie a se desprinde din mîlurile sale seculare. Amara disjuncție dintre clasele productive, căzute în mizerie, și cele "superpuse", trăind în crescîndă opulență, stîrnește strașnica mînie a Luceafărului: "Plebea de sus face politica, poporul de jos sărăcește și se stinge din zi în zi de mulțimea greutăților ce are de
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
sa", dar se asociază cu principiul negativ, constituie o primă limitare a absolutului, semnifică neființa și ideea de lume creată deja, este arhetipul, psihicului uman etc. În concluzie, "patru semnifică un stadiu de împăcare cu lumea sau, dimpotrivă, unul de disjuncție ireconciliabilă prin suceală și definitivă prin moarte." patru sînt ceasurile în povestirea În vreme de război, al patrulea e anul rebel în Păcat, patru ceasuri ține rătăcirea în La hanul Mînjoală, a patra e clasa în care se poticnește Cănuță
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
și Occident, d-sa arată că ipoteza unei influențe a sintaxei turcești asupra acestui stil (L. Șăineanu, Al. Rosetti) nu se poate susține. în limba turcă există - spre deosebire de limba română - o topică fixă, ordinea cuvintelor având o funcție gramaticală, orice disjuncție sau permutare fiind imposibilă. "Orientul și Occidentul nu se întâlnesc în planul lingvistic al frazei lui Cantemir, legătura lor se produce în zonele psihologicului, permițând cristalizarea unei estetici a abundenței" (op. cit., 239). O influență orientală în domeniul armoniei frazei, adică
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
o prețioasă piesă de muzeu, patul în care a dormit o dată Ceaușescu în Bănie. Susținuse deja, sau urma să susțină, acest Dinel Staicu, o teză de doctorat cu titlul - risum teneatis? - Economia subterană... Ce ziceți, omul sau opera? E o disjuncție pasibilă de manipulare. Ca și cum ai avea de ales între un ochi și altul, între o ureche și alta. Neputînd lua naștere fără om, opera e o mărturie esențială a acestuia, o atestare a lui sub specia valorii estetice în principal
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
antisemit - chiar dacă de pe urma lui n-au rămas mărturiile infame, scrise sau orale, atribuite celorlalți sus citați) sînt extrem de elocvente. Una din cărțile la care mă refer aparține americanului Paul Johnson care operează pe tot parcursul volumului o feroce și nemiloasă disjuncție între aparențe și realități, între pretențiile legate de propria imagine despre sine cu care s-au introdus în istorie diferite personalități și faptele lor din viața de zi cu zi, totul fiind consemnat sub un titlu care începe să-mi
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
Bogdan Lefter este un prospectiv optimist, pentru care o postmodernitate bine gândită și profund asumată este o șansă de reformare benefică a societății și a culturii. O asemenea evoluție e inevitabilă, dar nu o fatalitate (în sens de destin nefast). Disjuncția dintre cei doi apare mai evidentă din accentul diferit pus pe o parte sau alta a procesului: unul pune în evidență cu dramatism ceea ce se pierde în acest proces al transformării radicale a unei tradiții, celălalt remarcă euforic numai ceea ce
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
față de aria de fixare lingvistică, de cultură și civilizație a imperiului roman în Europa", menținându-se timp de două milenii ca poli ai ariei lingvistice indo-europene de factură neolatină. În privința latinității indubitabile a celor două popoare, autorul operează o subtilă disjuncție: în timp ce în cultura română referința la latinitate funcționează ca mit fondator, ca origine prestigioasă, pentru portughezi latina se identifică inconștient cu limba colonizatorilor, păgâni din punctul de vedere al creștinismului iberic precoce - acesta din urmă devenind portdrapel în lupta contra
Frânturi lusitane - Un studiu comparatist portughezo-român by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8800_a_10125]
-
lui Julio Cortázar - cheia �în șotron" a cărții scriitorului argentinian, devenită rebus la Pavić, face din acest text un �roman pentru iubitorii de cuvinte încrucișate", care-l pot citi pe verticală ori pe orizontală. Între cele două tipuri de lectură, disjuncția e clară, la fel cum în prima parte, Micul roman nocturn, opoziția dintre idioritmici (pustnicii) și cenobiți (călugării de obște) e ireconciliabilă. Cei doi eroi, arhitectul Svilar/ Razin și marea lui iubire, Vitača Milut, alcătuiesc perechea originară, prin care se
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
întărită de comentator, atât generic, prin dezrădăcinarea ontică, precum și particular, prin ipostaza vetero-testamentară a lui Iov ori aceea modernă a lui Kafka. Preferința cioraniană pentru fenomenul ratării și ilustrările sale antologice, cunoscute în tinerețea românească, este inteligent analizată din perspectiva disjuncției dintre "a avea" (o operă, o specializare) și "a fi" (pur și simplu). Avem de-a face cu atracția sentimentală, în accepție schilleriană, față de naivitatea aurorală a insului, a culturii. Cel realizat râvnește, nostalgic și compensator, la acela pururi virtual
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
pastișă. Imnurile către Dulcinea.... este o carte de două ori barocă. O dată, prin tradiția literară de la care se revendică, și a doua oară, prin felul însuși în care este alcătuită. Linia narativă simplă, inițiatică, se complică prin dedublare, marcând grafic disjuncția din titlu; ceea ce desăvârșește, însă, senzația de supralicitare barocă sunt ilustrațiile, inspirat integrate grafic, tipărite pe foiță de calc. Preluate din cele mai diverse surse și grele de conotații erudite, ele au darul mai mult de a epata decât de
Cervantes resuscitat by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14716_a_16041]
-
și locul unei oricând posibile disipări, după cum verticala, raza nondimensională e locul privilegial al initimității și al "continuei disponibilități de a prelua din plin impulsul de a fi plenar". În viziunea lui Mihai Șora, logica orizontalei este o logică a disjuncției și a excluderii terțului, în vreme ce logica verticalei este una a integrării și a includerii terțului. Și, mai susține filosoful, obiectivul fiecărui om se plasează pe orizontală în vreme ce calea de urmat este pe verticală. În vreme ce filosofia lui Mihai Șora ("a bucuriei
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
Maitec în dezacord, și nu faptul că se exprimă în bidimensionalitate o situează într-un alt registru al existenței simbolice, la rigoare pictura poate exhiba un interes pentru materie chiar mai mare decît sculptura, ci cu totul altele sunt motivele disjuncției. La un prim nivel, care nu este și cel mai relevant, ceea ce îi diferențiază pe cei doi este chiar spațiul exterior, orizontul peisagistic și regimul meteo-climatic. Sultana Maitec are tentația aproape mistică a materializării luminii, a ipostazierii invizibilului, cu alte
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
voi fi acuzat de stân gism jalnic, deși, în cazul de față, e vorba de o necesitate vitală pentru toate forțele angajate. Dacă voi încerca să glosez pe seama păguboasei incomunicări dintre scriitorime, corpul profesoral și mass-media, incomunicare din pricina căreia predomină disjuncția și se amână indefinit și ucigător conjuncția, voi fi taxat iute de pedanterie oțioasă. Și totuși, cum s-o spun? E limpede că dinspre lumea literară trebuie să vină disponibilitatea dialogală, dinspre școală trebuie să vină invitația și nesațiul cunoașterii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]