648 matches
-
disonanței cognitive e folosită în multe domenii, dar autorul ei e aproape uitat. Mulți au descoperit că era o „teorie pe dos”, mult mai profitabilă decât susținuse sobrul ei autor. Folosim însă această metaforă tocmai pentru că ea se află în disonanță cu stilul de viață și științific al marelui psiholog. Născut pe 8 mai 1919, Leon Festinger a absolvit City College din New York și Universitatea de Stat din Iowa. La celebra școală absolvită, el a fost mai întâi cercetător în psihologie
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Festinger depășește 60; cărțile fundamentale sunt: A Theory of Cognitive Dissonance (1957); Deterrants and Reinforcement: The Psychology of Insufficient Reward (cu D.H. Lawrence, în 1962); Conflict, Decision and Dissonance (în colaborare, 1964). Dar există mii de pagini cu trimiteri la „disonanța cognitivă”. Amintim doar câteva, celebre: „The Motivating Effect of Cognitive Dissonance”, în G. Lindzey (ed.), Assessment of Human Motives (1958); „The Psychological Effects of Insufficient Rewards” (American Psychologist, nr. 16, 1961, pp. 1-11); și, împreună cu J.L. Freedman, „Disonance Reduction and
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
împreună cu J.L. Freedman, „Disonance Reduction and Moral Values”, în P. Worchesi, D. Byrne, Personality Change (1964). În ce consta, pe scurt, apreciata teorie? Întrucât ființa umană luptă pentru armonia internă, există și un drum spre cunoașterea armoniei. În comparație cu „situația nevoilor”, disonanța cognitivă devine motivațională, ea îndrumând o persoană prin micșorarea disonanței. Așa cum micșorarea foamei este răsplătită prin hrană, tot astfel se produce și eliminarea disonanței. Dar procesele se produc la un nivel superior celui fiziologic-nutritiv. Disonanța cognitivă este relația dintre cunoștințele
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Worchesi, D. Byrne, Personality Change (1964). În ce consta, pe scurt, apreciata teorie? Întrucât ființa umană luptă pentru armonia internă, există și un drum spre cunoașterea armoniei. În comparație cu „situația nevoilor”, disonanța cognitivă devine motivațională, ea îndrumând o persoană prin micșorarea disonanței. Așa cum micșorarea foamei este răsplătită prin hrană, tot astfel se produce și eliminarea disonanței. Dar procesele se produc la un nivel superior celui fiziologic-nutritiv. Disonanța cognitivă este relația dintre cunoștințele care nu izbutesc să se alăture armonios; deci disonanța conduce
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ființa umană luptă pentru armonia internă, există și un drum spre cunoașterea armoniei. În comparație cu „situația nevoilor”, disonanța cognitivă devine motivațională, ea îndrumând o persoană prin micșorarea disonanței. Așa cum micșorarea foamei este răsplătită prin hrană, tot astfel se produce și eliminarea disonanței. Dar procesele se produc la un nivel superior celui fiziologic-nutritiv. Disonanța cognitivă este relația dintre cunoștințele care nu izbutesc să se alăture armonios; deci disonanța conduce la nepotrivire psihologică. Disconfortul psihologic solicitat de disonanța cognitivă îndeamnă la reconstituirea cunoașterii; pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cunoașterea armoniei. În comparație cu „situația nevoilor”, disonanța cognitivă devine motivațională, ea îndrumând o persoană prin micșorarea disonanței. Așa cum micșorarea foamei este răsplătită prin hrană, tot astfel se produce și eliminarea disonanței. Dar procesele se produc la un nivel superior celui fiziologic-nutritiv. Disonanța cognitivă este relația dintre cunoștințele care nu izbutesc să se alăture armonios; deci disonanța conduce la nepotrivire psihologică. Disconfortul psihologic solicitat de disonanța cognitivă îndeamnă la reconstituirea cunoașterii; pentru ea, armonia interioară are efect în direcția modului în care o
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
micșorarea disonanței. Așa cum micșorarea foamei este răsplătită prin hrană, tot astfel se produce și eliminarea disonanței. Dar procesele se produc la un nivel superior celui fiziologic-nutritiv. Disonanța cognitivă este relația dintre cunoștințele care nu izbutesc să se alăture armonios; deci disonanța conduce la nepotrivire psihologică. Disconfortul psihologic solicitat de disonanța cognitivă îndeamnă la reconstituirea cunoașterii; pentru ea, armonia interioară are efect în direcția modului în care o persoană își structurează lumea. Discrepanța comportamentului asupra unei cunoașteri cauzează disonanța. Festinger a observat
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
tot astfel se produce și eliminarea disonanței. Dar procesele se produc la un nivel superior celui fiziologic-nutritiv. Disonanța cognitivă este relația dintre cunoștințele care nu izbutesc să se alăture armonios; deci disonanța conduce la nepotrivire psihologică. Disconfortul psihologic solicitat de disonanța cognitivă îndeamnă la reconstituirea cunoașterii; pentru ea, armonia interioară are efect în direcția modului în care o persoană își structurează lumea. Discrepanța comportamentului asupra unei cunoașteri cauzează disonanța. Festinger a observat o persistență a obiceiurilor în timpul extinderii procesului, când condiționarea
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
alăture armonios; deci disonanța conduce la nepotrivire psihologică. Disconfortul psihologic solicitat de disonanța cognitivă îndeamnă la reconstituirea cunoașterii; pentru ea, armonia interioară are efect în direcția modului în care o persoană își structurează lumea. Discrepanța comportamentului asupra unei cunoașteri cauzează disonanța. Festinger a observat o persistență a obiceiurilor în timpul extinderii procesului, când condiționarea a fost întreprinsă cu răsplătiri nefavorabile; aceasta se întâmpla când răsplătirea era întârziată, mai mică, determinând un efort mare sau când erau acompaniate de pedepse - observă Festinger, și
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
efort mare sau când erau acompaniate de pedepse - observă Festinger, și continuă: „Oamenii au început să iubească acele lucruri pentru care ei au suferit” - să aprecieze acele lucruri pentru care au muncit asiduu și pentru care au cules răsplăți neadecvate. Disonanța poate crește când mult efort este consumat pentru a atinge un scop și nu este răsplătit. Micșorarea disonanței este realizată prin modificarea comportamentului sau prin reconstituirea cunoașterii cu privire la comportament. 7.2. Definiția și esența teorieitc "7.2. Definiția și esența
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
lucruri pentru care ei au suferit” - să aprecieze acele lucruri pentru care au muncit asiduu și pentru care au cules răsplăți neadecvate. Disonanța poate crește când mult efort este consumat pentru a atinge un scop și nu este răsplătit. Micșorarea disonanței este realizată prin modificarea comportamentului sau prin reconstituirea cunoașterii cu privire la comportament. 7.2. Definiția și esența teorieitc "7.2. Definiția și esența teoriei" Stilul lui Festinger șochează prin concizie. Fideli metodei noastre hermeneutice, îi vom expune ideile cât se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
disonantă dacă le considerăm izolate, dar observarea unui element decurge din celălalt. 4. Două elemente cognitive sunt în relație consonantă dacă le considerăm ca fiind izolate, dar în mod cert un element decurge din celălalt 1. 7.3. Situații implicând disonanța cognitivătc " 7.3. Situații implicând disonanța cognitivă" Expusă atât de sintetic, teoria de mai sus pare banală. Dar ea apare cu totul altfel dacă este ilustrată cu situații concrete. Plecând de la cele patru teze de mai sus, un număr de
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
observarea unui element decurge din celălalt. 4. Două elemente cognitive sunt în relație consonantă dacă le considerăm ca fiind izolate, dar în mod cert un element decurge din celălalt 1. 7.3. Situații implicând disonanța cognitivătc " 7.3. Situații implicând disonanța cognitivă" Expusă atât de sintetic, teoria de mai sus pare banală. Dar ea apare cu totul altfel dacă este ilustrată cu situații concrete. Plecând de la cele patru teze de mai sus, un număr de cinci situații pot fi indicate, în
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
teoria de mai sus pare banală. Dar ea apare cu totul altfel dacă este ilustrată cu situații concrete. Plecând de la cele patru teze de mai sus, un număr de cinci situații pot fi indicate, în mod cert, ca implicând existenta disonanței cognitive (vezi Festinger, 1957, p. 260). 1. Disonanța există aproape mereu după ce a fost luată o decizie între două sau mai multe variante posibile. Elementele cognitive corespunzătoare caracteristicilor pozitive ale alternativelor respinse și acelea corespunzătoare caracteristicilor negative ale alternativelor alese
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
apare cu totul altfel dacă este ilustrată cu situații concrete. Plecând de la cele patru teze de mai sus, un număr de cinci situații pot fi indicate, în mod cert, ca implicând existenta disonanței cognitive (vezi Festinger, 1957, p. 260). 1. Disonanța există aproape mereu după ce a fost luată o decizie între două sau mai multe variante posibile. Elementele cognitive corespunzătoare caracteristicilor pozitive ale alternativelor respinse și acelea corespunzătoare caracteristicilor negative ale alternativelor alese sunt disonante cu cunoașterea acțiunii adoptate. Acele elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Elementele cognitive corespunzătoare caracteristicilor pozitive ale alternativelor respinse și acelea corespunzătoare caracteristicilor negative ale alternativelor alese sunt disonante cu cunoașterea acțiunii adoptate. Acele elemente cognitive corespunzătoare caracteristicilor negative ale alternativelor respinse sunt consonante cu elementele cognitive corespunzătoare acțiunii alese. 2. Disonanța există aproape mereu după ce a fost făcută o încercare prin oferirea de recompense exagerate sau pedepse înspăimântătoare; a solicita astfel un „comportament deschis” este violent în contradicție cu opiniile și dorințele subiecților particulari. Dacă un comportament deschis este solicitat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Expunerea forțată sau accidentală la noi informații poate crea elemente cognitive ce sunt disonante cu nevoia actuală de creștere a cunoașterii. Apare ceea ce numim fie „dezaprobare”, fie „plictiseală”. 4. Exprimarea deschisă a dezacordului într-un grup duce la existența unei disonanțe cognitive între membri. 5. Disonanțe identice la un număr mare de oameni pot fi create atunci când se produc evenimente ce îi silesc să producă o reacție uniformă la fiecare. De exemplu, un eveniment se poate întâmpla când este anulată irevocabil
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
noi informații poate crea elemente cognitive ce sunt disonante cu nevoia actuală de creștere a cunoașterii. Apare ceea ce numim fie „dezaprobare”, fie „plictiseală”. 4. Exprimarea deschisă a dezacordului într-un grup duce la existența unei disonanțe cognitive între membri. 5. Disonanțe identice la un număr mare de oameni pot fi create atunci când se produc evenimente ce îi silesc să producă o reacție uniformă la fiecare. De exemplu, un eveniment se poate întâmpla când este anulată irevocabil o anumită idee deja admisă
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
identice la un număr mare de oameni pot fi create atunci când se produc evenimente ce îi silesc să producă o reacție uniformă la fiecare. De exemplu, un eveniment se poate întâmpla când este anulată irevocabil o anumită idee deja admisă. Disonanța și consonanța au fost definite ca relații de tip „totul sau nici una”; ceea ce înseamnă că, dacă două elemente sunt relevante unul cu altul, relația dintre ele este fie disonantă, fie consonantă. 7.4. Legile magnitudinii disonanței și consonanțeitc " 7.4
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
anumită idee deja admisă. Disonanța și consonanța au fost definite ca relații de tip „totul sau nici una”; ceea ce înseamnă că, dacă două elemente sunt relevante unul cu altul, relația dintre ele este fie disonantă, fie consonantă. 7.4. Legile magnitudinii disonanței și consonanțeitc " 7.4. Legile magnitudinii disonanței și consonanței" Festinger a încercat să reformuleze această problematică în termeni cantitativi pentru a o face pretabilă unei măsurări riguroase. În acest sens, el a introdus conceptul de „magnitudine” (magnitude)1. Ar exista
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
au fost definite ca relații de tip „totul sau nici una”; ceea ce înseamnă că, dacă două elemente sunt relevante unul cu altul, relația dintre ele este fie disonantă, fie consonantă. 7.4. Legile magnitudinii disonanței și consonanțeitc " 7.4. Legile magnitudinii disonanței și consonanței" Festinger a încercat să reformuleze această problematică în termeni cantitativi pentru a o face pretabilă unei măsurări riguroase. În acest sens, el a introdus conceptul de „magnitudine” (magnitude)1. Ar exista o „magnitudine a disonanței” (the magnitude of
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
4. Legile magnitudinii disonanței și consonanței" Festinger a încercat să reformuleze această problematică în termeni cantitativi pentru a o face pretabilă unei măsurări riguroase. În acest sens, el a introdus conceptul de „magnitudine” (magnitude)1. Ar exista o „magnitudine a disonanței” (the magnitude of dissonance) și o „magnitudine a consonanței” (the magnitude of consonance). Studiul magnitudinii celor două procese permite cel puțin două legități cu valoare practică enormă pentru orice tip de activitate umană și, indubitabil, pentru învățare. Deși le-a
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
enormă pentru orice tip de activitate umană și, indubitabil, pentru învățare. Deși le-a considerat simple „ipoteze”, Festinger a atribuit celor două enunțuri care urmează o importanță capitală. Le putem considera ca fiind și legi ale învățării cognitive: a) „Magnitudinea disonanței sau a consonanței ce există între două elemente cognitive va fi o funcție directă a importanței celor două elemente”2. b) „Totalul magnitudinii disonanței ce există între două elemente cognitive împerecheate este o funcție a greutății proporției tuturor relațiilor relevante
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
urmează o importanță capitală. Le putem considera ca fiind și legi ale învățării cognitive: a) „Magnitudinea disonanței sau a consonanței ce există între două elemente cognitive va fi o funcție directă a importanței celor două elemente”2. b) „Totalul magnitudinii disonanței ce există între două elemente cognitive împerecheate este o funcție a greutății proporției tuturor relațiilor relevante dintre cele două perechi disonante sau consonante; fiecare relație disonantă sau consonantă poate fi cântărită în raport cu importanța elementelor implicate în relație”3. Festinger nu
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de a le considera ca fiind principii ale unei teorii speciale a învățării cognitive. 7.5. Teoria octadică a învățării cognitivetc " 7.5. Teoria octadică a învățĂrii cognitive" Dacă vor fi admise ca universal valabile cele două legități ale magnitudinii disonanței și consonanței cognitive, atunci vor putea fi formulate, după Festinger, cel puțin opt „implicații operaționale”; ele pot fi considerate fără reținere ca fiind aplicabile în practica instruirii și educației. Pentru a evita neînțelegerile provocate de concizia exacerbată a lui Festinger
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]