384 matches
-
cantitativă etc. utilizând metode clasice (gravimetrie și volumetrie) sau instrumentale (metode optice de analiză și metode electrochimice). Sunt parcurse diferite capitole ale chimiei fizice, cum ar fi proprietăți ale moleculelor determinate de structură, electrochimia, cinetica chimică și fizico - chimia sistemelor disperse eterogene). Studiul de caz în alegerea metodei de analiză și metodologia unei analize premerge partea experimentală. Lucrarea se adresează studenților farmaciști dar poate constitui un ghid și pentru studenții altor facultăți, masteranzilor, doctoranzilor etc. În speranța că acest material va
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
introduc în soluția de analizat. 5. Rezultatele se înscriu în tabelul 23 (pHexperimental). 6. pH-ul se calculează și conform relațiilor (144) și (145), obținând pHcalculat. Observații: pH-ul determinat experimental trebuie sa fie egal cu pH-ul teoretic. SISTEME DISPERSE ETEROGENE Sistemul dispers eterogen este un sistem fizico chimic alcătuit din două faze cu stări de agregare identice sau diferite, dintre care una este divizată sub formă de particule de dimensiuni mai mari sau mai mici în cealaltă care constituie
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
de analizat. 5. Rezultatele se înscriu în tabelul 23 (pHexperimental). 6. pH-ul se calculează și conform relațiilor (144) și (145), obținând pHcalculat. Observații: pH-ul determinat experimental trebuie sa fie egal cu pH-ul teoretic. SISTEME DISPERSE ETEROGENE Sistemul dispers eterogen este un sistem fizico chimic alcătuit din două faze cu stări de agregare identice sau diferite, dintre care una este divizată sub formă de particule de dimensiuni mai mari sau mai mici în cealaltă care constituie mediul de dispersie
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
alcătuit din două faze cu stări de agregare identice sau diferite, dintre care una este divizată sub formă de particule de dimensiuni mai mari sau mai mici în cealaltă care constituie mediul de dispersie. Dimensiunile unităților cinetice (particulelor) ale sistemelor disperse sunt cuprinse între 10-9 și 10-3 m. Gradul de dispersie (∆) reprezintă valoarea inversă a mărimii d care este diametrul particulei disperse. Dacă diametrul se exprimă în metri, atunci gradul de dispersie va fi: După gradul de dispersie, sistemele disperse se
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
dimensiuni mai mari sau mai mici în cealaltă care constituie mediul de dispersie. Dimensiunile unităților cinetice (particulelor) ale sistemelor disperse sunt cuprinse între 10-9 și 10-3 m. Gradul de dispersie (∆) reprezintă valoarea inversă a mărimii d care este diametrul particulei disperse. Dacă diametrul se exprimă în metri, atunci gradul de dispersie va fi: După gradul de dispersie, sistemele disperse se clasifică în 4 grupe: dispersii moleculare (∆ = 109 - 1010 m-1); sisteme disperse ultramicroeterogene (dispersii coloidale) (∆ = 107 - 109 m-1); dispersii microeterogene
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
sistemelor disperse sunt cuprinse între 10-9 și 10-3 m. Gradul de dispersie (∆) reprezintă valoarea inversă a mărimii d care este diametrul particulei disperse. Dacă diametrul se exprimă în metri, atunci gradul de dispersie va fi: După gradul de dispersie, sistemele disperse se clasifică în 4 grupe: dispersii moleculare (∆ = 109 - 1010 m-1); sisteme disperse ultramicroeterogene (dispersii coloidale) (∆ = 107 - 109 m-1); dispersii microeterogene (semi- sau pseudo-coloidale) (∆ = 105 - 107 m-1); dispersii grosiere (∆ = 103 - 105 m-1). Deosebirea esențială dintre aceste tipuri
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
valoarea inversă a mărimii d care este diametrul particulei disperse. Dacă diametrul se exprimă în metri, atunci gradul de dispersie va fi: După gradul de dispersie, sistemele disperse se clasifică în 4 grupe: dispersii moleculare (∆ = 109 - 1010 m-1); sisteme disperse ultramicroeterogene (dispersii coloidale) (∆ = 107 - 109 m-1); dispersii microeterogene (semi- sau pseudo-coloidale) (∆ = 105 - 107 m-1); dispersii grosiere (∆ = 103 - 105 m-1). Deosebirea esențială dintre aceste tipuri de sisteme disperse o reprezintă stabilitatea cinetică, adică creșterea tendinței de separare prin
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
în 4 grupe: dispersii moleculare (∆ = 109 - 1010 m-1); sisteme disperse ultramicroeterogene (dispersii coloidale) (∆ = 107 - 109 m-1); dispersii microeterogene (semi- sau pseudo-coloidale) (∆ = 105 - 107 m-1); dispersii grosiere (∆ = 103 - 105 m-1). Deosebirea esențială dintre aceste tipuri de sisteme disperse o reprezintă stabilitatea cinetică, adică creșterea tendinței de separare prin sedimentare. După structura unităților cinetice (particulelor) ale sistemelor disperse și după modul de interacțiune cu mediul de dispersie, sistemele disperse se împart în 3 clase (tabelul 24). Principalele metode de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
microeterogene (semi- sau pseudo-coloidale) (∆ = 105 - 107 m-1); dispersii grosiere (∆ = 103 - 105 m-1). Deosebirea esențială dintre aceste tipuri de sisteme disperse o reprezintă stabilitatea cinetică, adică creșterea tendinței de separare prin sedimentare. După structura unităților cinetice (particulelor) ale sistemelor disperse și după modul de interacțiune cu mediul de dispersie, sistemele disperse se împart în 3 clase (tabelul 24). Principalele metode de obținere ale sistemelor disperse sunt: * condensarea (agregarea) micromoleculelor; * dispersarea sistemelor grosier disperse. Metodele de obținere se subîmpart, după procedeul
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
105 m-1). Deosebirea esențială dintre aceste tipuri de sisteme disperse o reprezintă stabilitatea cinetică, adică creșterea tendinței de separare prin sedimentare. După structura unităților cinetice (particulelor) ale sistemelor disperse și după modul de interacțiune cu mediul de dispersie, sistemele disperse se împart în 3 clase (tabelul 24). Principalele metode de obținere ale sistemelor disperse sunt: * condensarea (agregarea) micromoleculelor; * dispersarea sistemelor grosier disperse. Metodele de obținere se subîmpart, după procedeul utilizat, în metode fizice și chimice. Stabilitatea sistemelor disperse se poate
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
cinetică, adică creșterea tendinței de separare prin sedimentare. După structura unităților cinetice (particulelor) ale sistemelor disperse și după modul de interacțiune cu mediul de dispersie, sistemele disperse se împart în 3 clase (tabelul 24). Principalele metode de obținere ale sistemelor disperse sunt: * condensarea (agregarea) micromoleculelor; * dispersarea sistemelor grosier disperse. Metodele de obținere se subîmpart, după procedeul utilizat, în metode fizice și chimice. Stabilitatea sistemelor disperse se poate mări în prezența coloizilor de asociație sau a compușilor macromoleculari care exercită o acțiune
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
După structura unităților cinetice (particulelor) ale sistemelor disperse și după modul de interacțiune cu mediul de dispersie, sistemele disperse se împart în 3 clase (tabelul 24). Principalele metode de obținere ale sistemelor disperse sunt: * condensarea (agregarea) micromoleculelor; * dispersarea sistemelor grosier disperse. Metodele de obținere se subîmpart, după procedeul utilizat, în metode fizice și chimice. Stabilitatea sistemelor disperse se poate mări în prezența coloizilor de asociație sau a compușilor macromoleculari care exercită o acțiune protectoare prin absorbția la suprafața particulelor. STUDIUL COLOIZILOR
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
dispersie, sistemele disperse se împart în 3 clase (tabelul 24). Principalele metode de obținere ale sistemelor disperse sunt: * condensarea (agregarea) micromoleculelor; * dispersarea sistemelor grosier disperse. Metodele de obținere se subîmpart, după procedeul utilizat, în metode fizice și chimice. Stabilitatea sistemelor disperse se poate mări în prezența coloizilor de asociație sau a compușilor macromoleculari care exercită o acțiune protectoare prin absorbția la suprafața particulelor. STUDIUL COLOIZILOR MOLECULARI (SOLUȚII DE COMPUȘI MACROMOLECULARI) Soluțiile compușilor macromoleculari (polimeri) sunt sisteme disperse în care componentele sunt
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
și chimice. Stabilitatea sistemelor disperse se poate mări în prezența coloizilor de asociație sau a compușilor macromoleculari care exercită o acțiune protectoare prin absorbția la suprafața particulelor. STUDIUL COLOIZILOR MOLECULARI (SOLUȚII DE COMPUȘI MACROMOLECULARI) Soluțiile compușilor macromoleculari (polimeri) sunt sisteme disperse în care componentele sunt dispersate la nivel molecular. Acestea prezintă proprietățile generale ale soluțiilor: omogenitate (existența unei singure faze), stabilitate termodinamică (formarea lor este însoțită de scăderea entalpiei libere (adică ∆G < 0), concentrație constantă în timp, formarea spontană, afinitate între
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
cea din figura 32. Datele experimentale obținute se înscriu în tabelul 26. OBȚINEREA ȘI CARACTERIZAREA FIZICO - CHIMICĂ A UNOR COLOIZI MOLECULARI. SOLUȚIA COLOIDALĂ DE METILCELULOZĂ (MC) ȘI CARBOXIMETILCELULOZA SODICĂ (CMC-Na) Considerații teoretice Coloizii moleculari (soluții de compuși macromoleculari) sunt sisteme disperse a căror unitate cinetică este ghemul statistic macromolecular iar mediul de dispersie este un solvent polar sau nepolar. În practica farmaceutică prezintă interes coloizii moleculari în care mediul de dispersie (solventul) este apa distilată. Din acest motiv, aceste sisteme disperse
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
disperse a căror unitate cinetică este ghemul statistic macromolecular iar mediul de dispersie este un solvent polar sau nepolar. În practica farmaceutică prezintă interes coloizii moleculari în care mediul de dispersie (solventul) este apa distilată. Din acest motiv, aceste sisteme disperse se mai numesc hidrocoloizi sau dispersii hidrofile sau sisteme coloidale hidrofile. Coloizii moleculari fac parte din categoria coloizilor liofili, pentru care particulele fazei dispersate au afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. Ca o consecință a modului direct de legare a
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
dispersiile liofobe datorită comportării lor cinetice asemănătoare ce apare ca o consecință a dimensiunilor apropiate ale unității cinetice. unde: d = diametrul particulelor fazei dispersate (m), ∆ = grad de dispersie (m-1). Prin urmare, coloizii moleculari pot fi incluși în categoria sistemelor disperse ultramicroeterogene (domeniul coloidal: 107 - 109 m 1). Unitatea cinetică: ghemul statistic macromolecular (fig.33) Mărimi caracteristice ghemului statistic macromolecular: 2h = distanța medie pătratică dintre capetele ghemului. 2 GR = raza medie pătratică a ghemului. SOLUȚIA COLOIDALĂ DE METILCELULOZĂ METILCELULOZA (FR X
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
conductometrul Radelkisz); * pH-ul (se determină cu pH-conductometrul Inolab - 1). PUNCTUL IZOELECTRIC ȘI PUNCTUL DE SARCINĂ ZERO. DETERMINAREA PUNCTULUI IZOELECTRIC AL CAZEINEI Considerații teoretice Punctul izoelectric (p.i.) și punctul de sarcină zero (p.s.z.) sunt proprietăți caracteristice tuturor sistemelor disperse ale căror particule sunt capabile să-și formeze strat dublu electric. Densitatea superficială de sarcină a dispersiilor liofobe și a coloizilor moleculari variază în funcție de pH și de tăria ionică a mediului de dispersie, provocând modificări în structura stratului dublu electric
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
o diferență nulă între numărul grupărilor pozitive și negative disociate, particula apare ca neîncărcată electric. Valoarea pH-ului la care sarcina netă este nulă se numește punct de sarcină zero (p.s.z.). În consecință, în aceste domenii de pH sistemele disperse vor prezenta proprietăți specifice, ca de exemplu solubilitate minimă (coloizi moleculari - soluții de polimeri), coagulare maximă și deci stabilitate minimă și adsorbție maximă a substanțelor tensioactive. Din aceasta rezultă și importanța practică a determinării densității de sarcină, implicit a punctului
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
maximă și deci stabilitate minimă și adsorbție maximă a substanțelor tensioactive. Din aceasta rezultă și importanța practică a determinării densității de sarcină, implicit a punctului izoelectric (p.i.) sau a punctului de sarcină zero (p.s.z.) al particulelor unui sistem dispers eterogen. Punctul izoelectric se utilizează frecvent pentru caracterizarea electroliților și polielectroliților amfoteri. Pentru aminoacizi, punctul izoelectric (p.i.) și punctul de sarcină zero (p.s.z.) sunt identice deoarece ele nu sunt influențate de prezența ionilor străini în soluție. La polielectroliții
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
ASOCIAȚIE. (SOLUȚIA COLOIDALĂ SPAN-80 5% ȘI SOLUȚIA COLOIDALĂ TWEEN-80 5%) Considerații teoretice Coloizii micelari de asociație fac parte din categoria coloizilor liofili în care particulele fazei dispersate au afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. Coloizii micelari de asociație sunt sisteme disperse eterogene liofile în care faza dispersată este reprezentată de agregate supramoleculare numite micele de asociație, alcătuite dintr-un număr mai mare sau mai mic de molecule amfifile iar mediul de dispersie este un lichid polar sau nepolar. Moleculele amfifile sunt
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
Agenți ionici: agenți tensioactivi anionici agenți tensioactivi cationici agenți tensioactivi amfoteri * Agenți tensioactivi neionici În categoria compușilor tensioinactivi sunt incluși: * coloranții * alcaloizii * taninurile Micelele de asociație se aseamănă prin structură și proprietăți cu particulele coloidale, de unde derivă și denumirea sistemului dispers și anume acela de coloizi micelari de asociație. Între soluția micromoleculară (obținută la concentrații mici) și sistemul dispers ce conține micele de asociație se stabilește următorul echilibru: Soluția micromoleculară coloid micelar de asociație Acest echilibru poate fi redat: iA Ai
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
sunt incluși: * coloranții * alcaloizii * taninurile Micelele de asociație se aseamănă prin structură și proprietăți cu particulele coloidale, de unde derivă și denumirea sistemului dispers și anume acela de coloizi micelari de asociație. Între soluția micromoleculară (obținută la concentrații mici) și sistemul dispers ce conține micele de asociație se stabilește următorul echilibru: Soluția micromoleculară coloid micelar de asociație Acest echilibru poate fi redat: iA Ai în care: i = numărul de molecule amfifile, A = molecula amfifilă, Ai = micela de asociație. Dimensiunile micelelor de asociație
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
micelar de asociație Acest echilibru poate fi redat: iA Ai în care: i = numărul de molecule amfifile, A = molecula amfifilă, Ai = micela de asociație. Dimensiunile micelelor de asociație depind de următorii factori: * structura moleculei amfifile * temperatură * prezența electroliților în sistemul dispers Obținerea și caracterizarea fizico chimică a soluției coloidale de SPAN 80 (5%) Span-urile sunt esteri ai acizilor grași superiori cu sorbitanul (produși de deshidratare a sorbitolului și anume 1,5 - anhidro - sorbitol). În funcție de natura acidului gras superior vom avea
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
Inolab - 1). DETERMINAREA CONCENTRAȚIEI CRITICE MICELARE (CCM) A UNOR COLOIZI MICELARI DE ASOCIAȚIE TENSIOACTIVI Considerații teoretice Concentrația critică micelară (CCM) reprezintă concentrația la care apar primele micele de asociație și la care se modifică majoritatea proprietăților fizico - chimice ale sistemului dispers „compus amfifilic - apă” și anume: * tensiune superficială (γ); * coeficient osmotic (g); * conductibilitate echivalentă (λ); * indice de refracție (n); * coeficient de turbiditate (τ). Determinarea tensiunii superficiale prin metoda stalagmometrului Tensiunea superficială a soluțiilor se determină, de exemplu, cu ajutorul stalagmometrului Traube. Stalagmometrul
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]