5,812 matches
-
în compania activiștilor de partid și a securiștilor! Așa mi s-a dezvoltat, probabil, convingerea că securitatea și partidul sunt ceva de proastă calitate, pentru că susțineau (sau erau curtați) de "artiști" ce nu meritau nici o ceapă degerată! Păstrez și astăzi disprețul față de aceste două categorii care au nenorocit România - activiștii și securiștii bazându-mă pe acea inițială apreciere de natură estetică. Ceea ce nu era frumos nu putea fi bun! Și invers! Eram - și probabil am rămas - un "kalokagathon"-ist impenitent! Mai
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
pentru el!" Pentru ca după alegerile de la 20 mai 1990, să exclame: "Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniță pentru un popor de idioți! De asta numai eu am fost în stare..." Admirație sau dispreț? Nu există un răspuns logic la această întrebare. Dar există un răspuns literar: dragoste. Petre Țuțea îi iubește - la nebunie - pe români și face în legătură cu ei tot felul de afirmații hazardate, elocvente tocmai (și numai) prin năstrușnicia lor. Nu contează
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
fii umilit pentru a deține o funcție în universitate. Situația nu e doar deplorabilă, e paradoxală. O asemenea meserie ar trebui să inspire respect, admirație, poate chiar un dram de indivie. Or, eu citeam în ochii tulburi din fața mea numai dispreț și condescendență. Simplu ar fi să dau vina pe ignoranța sau antiintelectualismul insului cu pricina, la urma urmelor atît de comune atitudini pentru o țară fostă proletară. Însă atunci nu aș fi pus la inimă mărunta grosolănie, aș fi concediat
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
pasaje nu s-ar putea cita! Martha Bibescu, departe de a se transforma într-un biograf obedient, își păstrează statutul de comentatoare independentă a faptelor și declarațiilor personajelor sale. Când o evocă, de pildă, pe arhiducesa Stéphanie, nu preia mecanic disprețul acesteia față de "lipsa totală de autoritate a monarhiei engleze", ci știe să vadă în disprețul ei un omagiu involuntar adus grijii regilor Angliei de a respecta legea: " Fiind moștenitoarea coroanei Habsburgilor, arhiducesa trebuia să meargă la Windsor, pentru prima dată
Doamnele între ele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17391_a_18716]
-
biograf obedient, își păstrează statutul de comentatoare independentă a faptelor și declarațiilor personajelor sale. Când o evocă, de pildă, pe arhiducesa Stéphanie, nu preia mecanic disprețul acesteia față de "lipsa totală de autoritate a monarhiei engleze", ci știe să vadă în disprețul ei un omagiu involuntar adus grijii regilor Angliei de a respecta legea: " Fiind moștenitoarea coroanei Habsburgilor, arhiducesa trebuia să meargă la Windsor, pentru prima dată, în vizită oficială, împreună cu arhiducele. Domnea regina Victoria. Vizita trebuia să dureze trei zile. Arhiducesa
Doamnele între ele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17391_a_18716]
-
în care ne complacem și minciuna securista care ne domină gândirea nu mai au nici o șansă în lumea de azi. Cand o lege a dosarelor de Securitate ("Legea Ticu") și una a lustrației ("Legea George Șerban") sunt tratate cu tot disprețul de o clasă politică gravidă de impostura și incompetență, să nu ne mirăm că lumea se uită la noi chiorâș. Sigur că, până la un punct, pragmatismul occidental ne poate părea cinic, dar să nu uităm că, zi de zi, oferim
Cu toate pânzele sus, spre Zona Rublei! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17911_a_19236]
-
unei treceri de la individ la colectivitate și de la o condiție benigna și reversibila la una malignă și în general stabilă. O atitudine comună pare să îi unească, dincolo de o eventuală umilință sârguincios afișată, pe toți acești purtători ai semnului resentimentului: disprețul pentru alteritatea concurență. Dispreț neobosit, dispreț exersat cotidian, dispreț profesionist. Proiectare în exterior care îl menține întrucâtva pe cel care se proiectează în afara frământărilor cu privire la propria-i valoare - cu privire la condiția să intrinseca. Pentru o societate precum cea în care trăim
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
la colectivitate și de la o condiție benigna și reversibila la una malignă și în general stabilă. O atitudine comună pare să îi unească, dincolo de o eventuală umilință sârguincios afișată, pe toți acești purtători ai semnului resentimentului: disprețul pentru alteritatea concurență. Dispreț neobosit, dispreț exersat cotidian, dispreț profesionist. Proiectare în exterior care îl menține întrucâtva pe cel care se proiectează în afara frământărilor cu privire la propria-i valoare - cu privire la condiția să intrinseca. Pentru o societate precum cea în care trăim, cartea Omul resentimentar este
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
și de la o condiție benigna și reversibila la una malignă și în general stabilă. O atitudine comună pare să îi unească, dincolo de o eventuală umilință sârguincios afișată, pe toți acești purtători ai semnului resentimentului: disprețul pentru alteritatea concurență. Dispreț neobosit, dispreț exersat cotidian, dispreț profesionist. Proiectare în exterior care îl menține întrucâtva pe cel care se proiectează în afara frământărilor cu privire la propria-i valoare - cu privire la condiția să intrinseca. Pentru o societate precum cea în care trăim, cartea Omul resentimentar este la fel de importantă
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
condiție benigna și reversibila la una malignă și în general stabilă. O atitudine comună pare să îi unească, dincolo de o eventuală umilință sârguincios afișată, pe toți acești purtători ai semnului resentimentului: disprețul pentru alteritatea concurență. Dispreț neobosit, dispreț exersat cotidian, dispreț profesionist. Proiectare în exterior care îl menține întrucâtva pe cel care se proiectează în afara frământărilor cu privire la propria-i valoare - cu privire la condiția să intrinseca. Pentru o societate precum cea în care trăim, cartea Omul resentimentar este la fel de importantă ca o carte
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
puțin despre Grigurcu și avansează o explicație: "dacă subscrii răspicat la observațiile sale, riști să dai cu piciorul propriei tale cariere, să pățești că el însuși, să fii marginalizat, în schimb, dacă-l combați cu insulte, riști să-ți atragi disprețul breslei, căreia îi este mult prea clar că Grigurcu, de cele mai multe ori, nu se înșală." Cum admirația necondiționată nu-i stă în fire, L.A. notează și unele obiecții cu privire la partizanatul fierbinte al criticului: "Riscul care apare, totuși, în laudele pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
alături de Germania și trec apoi Nistrul. Încălcam din nou regulă conform căreia armata n-are ce să caute dincolo de pământ românesc. În 1945 asistăm din nou la încălcarea înțelegerii și luptăm împotriva Germaniei. În numai patru ani România manifestă un dispreț profund pentru o regulă sau alta, pentru toate însă luându-și angajamentul că le respectă. Rezultatul? Disprețul tuturor. Anglia, Franța și SUA, nu uita de nerespectarea regulii și ne lasă baltă. URSS nu uită că trupele române au atacat-o
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
caute dincolo de pământ românesc. În 1945 asistăm din nou la încălcarea înțelegerii și luptăm împotriva Germaniei. În numai patru ani România manifestă un dispreț profund pentru o regulă sau alta, pentru toate însă luându-și angajamentul că le respectă. Rezultatul? Disprețul tuturor. Anglia, Franța și SUA, nu uita de nerespectarea regulii și ne lasă baltă. URSS nu uită că trupele române au atacat-o și pune cizma roșie pe grumazul României. Încălcarea regulii a dus la un dezastru total. Nu ne
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
îndemnată de mama ei (moașa) să fie martorul principal în vestitul proces al lui Ț. Maiorescu în legătură cu episodul cam inventat de la Scoala Centrală de fete, unde viitoarea doamna Micle era elevă. Maiorescu n-a uitat incidentul, păstrîndu-i toată viața un dispreț constant. Se credea poeta (a și publicat un volum de versuri), se complăcea a ține, la ea acasă, un salon de lectură și punea mare preț pe prezenta, aici, a unor poeți cu faima. Or Eminescu, după ce publicase în Convorbiri
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
în engleză noastră aproximativa, dînd din cap din cînd în cînd, atentă la felul cum ne exprimăm în limba ei, complet neatenta la înțelesul disputei. Pe ea nu o interesează decît dacă nimerim cuvintele trebuincioase si-atît. Curios, din cauza urei și disprețului pe care Juan mi le arăta cînd află că vin dintr-o țară comunistă, desi latină, - sorelă - disputa se înviorează și apucăm să vorbim mai bine decît în convorbirile anterioare. Nu știu ce apuc să articulez cu mult aplomb, ca-n românește
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]
-
cu floarea soarelui). Așadar nu doar Lumea apare că Infern, ci și Infernul că Lume. Ceea ce s-ar putea interpreta că o consolare... 2. Dintr-o dispoziție similară, desi recurge la un discurs diferit, se alimentează lirica lui Radu Andriescu. Disprețul față de univers îl conduce și pe bardul ieșean la asocieri antirevelatoare, batjocoritoare, care dau în vileag supremația negativă a materiei, deci a efemerului, a deriziunii: Cînd îl văd pe Mișu văd masele de plastic și fier ale tîrgului/ și asta
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
decât impulsurile violente ale exteriorului. Nu țin minte că vreo dezbatere - nu teoretică: ar fi prea mult să cerem așa ceva obositei noastre populații carpato-danubiano-pontice! -, orice fel de dezbatere privind interesul imediat al țării să stârnească altceva decât indiferență, ba chiar dispreț. În schimb, orice aberație e captata asemeni unei pietre prețioase și pusă în evidență prin crearea instantanee a unei monturi de platina, în care editorialiștii en titre își dau mâna cu arendașii talk-show-urilor. Ne lasă rece că, la zece ani
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
poarte baston - iată că, totul luând calea vânzării, marfă devine superlativul admirației. Cumplită decădere, am spune, noi, cei cu trecutul alături, împreună cu noi. dar ei, care n-au nici un trecut, sunt de altă părere. Ei nici nu știu în ce dispreț al lumii bune a esteților era negustorul și obiectul activității sale, marfă, cum nu știu nici că o astfel de lume a existat. De altfel urmele ei sunt tot mai rare, măi șterse. În ultimul caz avem de-a face
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
pornit, în fastuoasele-i diatribe, de la structura unui homo religiosus? Obiectul admirației aprinse a lui Arghezi, din deceniul patru (poate cel mai pregnant al întregii sale publicistici) a fost regele Carol al II-lea. În concepția lui Arghezi, atitudinea de "dispreț" a protipendadei politic-financiare față de scriitori are un punct terminus: anul 1933. Atunci suveranul a hotărît "o sărbătoare a cărții româ-nesti", prezidată de el însuși: "Dintr-o dată, cartea românească și scriitorul ei au cîștigat doi pași mari, ieșind în priveliște. Cine
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
doi analfabeți de "geniu". încă n-au fost deratizate cum se cuvine scaunul academicianului "șapte pagini" Bârlădeanu și cel al lui Manea Mănescu, faimosul pupător de mâini, că s-au și desfăcut, ca într-un blestem, baierele cedărilor morale și disprețului ciocoiesc față de valoare. Când intelectuali de primă mână ai țării, trăitori fie aici, fie în străinătate sunt ținuți într-o carantină a leproșilor (de la Adrian Marino, G.I. Tohăneanu și Livius Ciocârlie la Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu și Mihai Șora, de la
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
credibilitate avem noi, ca susținători ai lui Constantinescu (iată, mă solidarizez cu cei care s-au făcut luntre și punte pentru a impune la conducerea țării Convenția Democratică!) când, din primele clipe ale existenței sale, acest regim a arătat un dispreț inimaginabil tocmai celor mai entuziaști lobby-sti? Cum să dăm față cu studenții, cu colegii noștri profesori sau doctori, cănd cederistii declama sforăitor susținerea prioritară a "educației, sănătății și culturii", iar domeniile cele mai batjocorite sunt tocmai acestea? Cum să explicăm
Trepãduscheala by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17440_a_18765]
-
obsesiv la judecarea să din decembrie 1989 - "ca simplu cetățean". În limbajul presei de azi, "simplul cetățean" este în genere opus celor ce dețin puterea, în texte dominate de o compătimire vag depreciativa, subliniată de determinările contextuale: "un simbol... al disprețului foștilor puternici ai zilei față de cetățeanul de rînd" ("România liberă" = RL, 2028, 1996, 1); "asista nepăsător la o controversă pe spatele amărîtului de cetățean" ("Evenimentul zilei"= EZ, 1051, 1995, 1). Din toate aceste surse, mai cu seamă din conotațiile uzului
Ca simplu cetătean... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17466_a_18791]
-
cea față de legea accesului la dosarele de securitate, maltratata până la nivelul la care de vină nu sunt turnătorii, ci turnații!, și în ritmul de melc al privatizării, si in întărirea permanentă a sistemului represiv, si in marginalizarea intelectualilor, si in disprețul arătat educației, sănătății - adica însuși viitorului țării. Spectacolul jalnic al confruntării dintre "putere" și "opoziție" nu e decât hârjoana lubrica între amanții proveniți din aceeași promiscua, insațiabila casta setoasa de înavuțire. Lupta pentru privilegii, pentru avantaje și bani a atins
Tepuirea si jeep-uirea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17460_a_18785]
-
de către populația legitimă a burgului, reprezentată de Herr Kowalski, un director nu prea onest, de Frâu Kohl, o asistență socială ineficientă și de Frâu Husserl, sexagenara gimnastă, fostă victima a soldaților ruși. Dincolo de aceste figuri individuale, mult mai apăsător e disprețul oamenilor respectabili an general care, "atunci cand treceau prin fața Hotelului Arkadia, traversau șoseaua/.../ Toți procedau la fel, după un tipic la fel de puternic și de indubitabil că instinctul. Explicația putea fi foarte simplă, ca de pildă putoarea pe care o emană Hotelul
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
personaje foarte greu de portretizat, ca Eugen Lovinescu, Camil Petrescu, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Petru Dumitriu, Maria Botta, Sorana Gurian sau Constantin Virgil Gheorghiu. Atitudinea față de aceste personaje merge de la duioșie până la respingere, de la admirație până la dispreț, insă totul în limitele sobrietății și bunului-gust. "Tata - povestește Monica Lovinescu - mi se părea un uriaș din toate punctele de vedere. Degeaba mă vâram eu la Fălticeni în coșul lui de hârtie, sau la București mă cătarăm pe fotoliul sau
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]