3,286 matches
-
Ponta a precizat că nu-l va împiedica în niciun fel pe președintele suspendat Traian Băsescu să se întoarcă la Palatul Cotroceni, dar, nedorind să jignească votanții, nu-l va legitima. Eu nu sunt supărat pe domnul Băsescu, eu îl disprețuiesc. De fiecare dată când, cu bună credință, am vorbit cu domnul Băsescu, răspunsul domniei sale a fost un cuțit înfipt în spate. O dată, de două ori, de trei ori. Dacă CCR va decide că în pofida votului românilor el trebuie să mai
De ce nu este supărat Ponta pe Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/43253_a_44578]
-
Robert Turcescu de la B1, Traian Băsescu a ales totuși să-și distrugă imaginea de luptător împotriva Sistemului (care i-a adus două mandate) și ne-a spus explicit că ar prefera "victoria la masa verde", pe care până ieri o disprețuia. „Numai boul este consecvent", și-a explicat Băsescu schimbarea de atitudine, invocând suspiciunile (poate întemeiate) că USL pregătește o fraudă masivă prin care să crească artificial numărul celor prezenți la urne. Această schimbare de atitudine le va lăsa însă multora
România Liberă a întors armele: Îndeamnă românii să vină la referendum () [Corola-journal/Journalistic/43413_a_44738]
-
am iubit pe nimeni. Pentru mine... cei din jur nu existau, lumea eram eu, numai eu, înțelegi asta? Acum nici eu nu mai exist. Nu te uita așa la mine, nu-s beat și nici nebun. Pe tine te-am disprețuit întotdeauna. Ai reușit în viață, fără să faci nimic, dacă nu era Revoluția ajungeai și mai sus... Nu ți-ai tocit coatele învățând, nu ai avut nopți nedormite, că trebuie să plătești sute de oameni, care nu produceau nimic, că
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
de țigări. După cum anticipasem, nu mă aflam printre cei selectați. Însă Mili reușise. Era mândră, cu ochii scânteietori, sfidând privirile sfredelitoare ale prietenelor mele. Eu n-am putut s-o urăsc, deși eșecul mă tulburase. Aș fi dorit măcar să o disprețuiesc, în schimb o admiram pentru tot ceea ce eu nu eram în stare să fiu. La plecare, pe scările înguste din culise, am zărit-o. Când am trecut una pe lângă cealaltă, am felicitat-o. Atunci m-a prins de mână și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ce vrea El, nu ce vreți voi, chiar dacă faceți spume la gură. Vreți să fiți politicieni? Bine. Cineva trebuie să-și asume responsabilitatea conducerii și organizării acestei țări. Dar, repet: pe banii voștri. Iar ca poporul, acest alegător atât de disprețuit de voi, să vă aleagă să-l mai conduceți, va trebui să mai faceți un pas hotărâtor: să nu-i mai puneți sub nas liste interminabile și reprezentanți necunoscuți (clientela voastră), ci oameni buni, cinstiți, Îndrăgiți și cunoscuți pentru faptele
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
-i dau de capăt, dar nimeni nu se gândește la ceea ce este cel mai aproape - simplitatea și modestia. Sunt două caracteristici fundamentale, componente ale legilor universului din care și noi facem parte, dar pe care marea majoritate dintre noi le disprețuiesc: ele nu se mai poartă, nu mai sunt la modă. Dar să lăsăm teoria și s-o abordăm pe măsura etalării exemplelor practice, așa cum ne am obișnuit până acum. Statul, deci, are niște foruri și organe abilitate să organizeze viața
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
le-ar fi scris profesorul dacă ar mai fi trăit. În afara autorilor citați în text, ei s-au ferit să improvizeze referințe susceptibile de controversă, deși - judecând după textul studiului publicat de profesor în Gazeta Matematică - acesta, când scria, nu disprețuia referințele. Indicații, altele decât cele care figurează în text, n-au fost păstrate decât în măsura în care au figurat în textul primului editor și poartă, toate, arătarea că nu aparțin profesorului. Părerea editorilor este că numai în momentul în care cititorul va
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
și eu... îndată... răspunse abia murmurat Bărzăunul. Duceți-vă voi înainte! Iar în mintea sa începură să se împletească într-un vîrtej fantastic cuvintele: "mămăligă", "flecăreală", "molîu"... De ce oare i le-o fi spus Ilinca tocmai lui? Nu cumva îl disprețuiește? Și porni încet, cu mîinile la spate și ochii în pămînt, de parcă s-ar fi dus la eșafod. Departe, în fața lui, se puteau vedea alergînd cît puteau de repede Ilinca și Nuțu... Iar norul de la asfințit se făcuse mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sfârșitul călătoriei, întorcându-și privirile înapoi spre nimfă, aceasta moare a doua oară și pentru totdeauna. Acest lucru deoarece Euridice era muzică pură, cântul cel mai sublim al zeului. Iar muzica este incapabilă. O dezmărginire eterică. După pierderea Euridicei, Orfeu disprețuind carnalul, menadele, preotesele tracice ale cultului orgiastic, îl sfâșie și îi azvârle capul în râul Hebros, de unde trece în marea Egee. Capul zeului continuă să cânte (pentru că muzica este faptă a minții, și este eternă), ajunge în insula Lesbos. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Și acum când plec, am să las lumea asta tot atât de proastă și de rea, pe cât am găsit-o când am venit într-însa." "Amară și plicticoasă este viața, și nimic altceva: și noroi este lumea... De acum, inima mea obosită, disprețuiește infinita zădărnicie a tot ce există", va clama Leopardi, astfel că "E funesto à chi nasce il di natale. Lirica lui Eminescu este un vast compendiu al imposibilului, dar și al încercării de depășire a lumii neputinței, a eșecului onto-axiologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mai mare decât se făcea altădată, dacă se va înarma cu răbdare și dacă va face uz de multă discreție pentru a-și păstra, astfel, intacte, bunul simț și libertatea de judecată (s.tr.). Nu este nimeni mai demn de disprețuit decât un om lipsit de bun simț; cu atât mai mult, în cazul unui ambasador, judecata este cu adevărat o calitate de prim rang (s.tr.). Ea este cea care pune toate celelalte trăsături exact la locurile lor. Grație ei
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
din Europa. Astfel s-au organizat congrese, aproape anual, la Aix-la-Chapelle, la Laybach, la Troppau, la Verona; la acestea Sfânta Alianță dorea să distrugă speranțele partizanilor instituțiilor liberale și să intervină militar la Madrid și Neapole. În Germania, Metternich, care disprețuia Prusia, refuza să participe la reconstruirea Imperiului Germaniei, crezând că Austria va deține întotdeauna primul loc în Confederația Germanică. Scopul lui principal nu era Frankfurt-ul, ci Italia. Toate eforturile, vigilența, ca și întreaga forță a imperiului, au fost îndreptate
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
va găsi probabil, printre colaboratori, oameni competenți care îl vor forța să-și îndeplinească misiunea cât mai bine, pentru ca, în final, să facă o frumoasă figură. Astfel, după ieșirea din minister, el va echilibra balanța, în numele respectului pentru tradiție, ceea ce disprețuia înainte a intra în acest serviciu, va fi ironizat totul sub denumirea de "rutină". Capitolul V Consulii "Marile înfăptuiri ale negociatorilor sunt întotdeauna în mod necesar amestecate cu afacerile publice." (Montesquieu, Cartea XX, Capitolul I, Despre spiritul legilor). Cu puțin
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
și cult, cum nici nu se încrede în sine însuși, nici în ceilalți căci avem nevoie ca ceilalți să ne creadă pentru ca să ne încredem în noi înșine -, și în lipsa acestei credințe, a credinței în popularitate, unica a scriitorului nostru, se disprețuiesc mutual cum cred că se disprețuiește mai bine". Făcute aceste considerații, se întoarce să lucreze la Ars magna combinatoria, muncă ce va fi într-o zi uimirea secolelor. Nu este, prin urmare, filosofia, după don Fulgencio, mai mult decât o
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
încrede în sine însuși, nici în ceilalți căci avem nevoie ca ceilalți să ne creadă pentru ca să ne încredem în noi înșine -, și în lipsa acestei credințe, a credinței în popularitate, unica a scriitorului nostru, se disprețuiesc mutual cum cred că se disprețuiește mai bine". Făcute aceste considerații, se întoarce să lucreze la Ars magna combinatoria, muncă ce va fi într-o zi uimirea secolelor. Nu este, prin urmare, filosofia, după don Fulgencio, mai mult decât o combinație dusă la ultimele extreme. Muncă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cazi, cazi și vei cădea de o sută de ori", continuă gândind: "Dragostea! Păcatul originar, pata originară a fiului meu, of, ce simbolism mai adânc aprinde acest păcat originar! Nu va ieși geniu; m-am încrezut excesiv în pedagogie, am disprețuit moștenirea și moștenirea se răzbună... Pedagogia este adaptarea, dragostea, moștenirea și mereu se vor lupta adaptarea și moștenirea, progresul și tradiția, cum zice don Fulgencio? Nu este pedagogia dragostei, pedagogie amoroasă, iar dragostea de pedagogie, amor pedagogic, cum pedagogia pedagogică
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nici să simtă, ci se ofensează de orice lucru. Ai vrut să fii clasic... bun câștig ai făcut. Clasicul este respingător; a ști să faci e respingător. Shakespeare amestecat cu Racine ar fi absurd. Arta este ceva inferior, jos, de disprețuit. Arta pentru artă? Porcării! Arta docentă? Porcării, de asemenea. Este preferabil să agiți măruntaiele sau capetele, chiar dacă ar fi mai puțin artistic posibil; să fii aplaudat și admirat de patru milioane de imbecili. Fă-te, fă-te artist! Răsplată meritată
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Nu, nu e asta. Ah, deja cad! Te-a lăsat cumva logodnica? și după o tăcere: Bah! Asta nu înseamnă nimic. Nu înseamnă nimic... nu înseamnă nimic... nu, pentru dumneata. Și toți își bat joc de mine, toți! Viziuni! Mă disprețuiește toată lumea... Să vedem, vino aici, ai încredere în mine și deschide-ți sufletul! Ușurează-ți sufletul, ușurează-ți sufletul. Don Fulgencio merge și închide ușa cabinetului cu cheia, și frazele din confesiune sunt întrerupte de lacrimi și suspine, la urechea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
în a cărui șapcă Apolodoro a aruncat o monedă, îi mulțumește cu cele mai profunde strâmbături, copilașii strigă: Du-te cu domnișorul! Domnișorule... plictisitorule... "Plictisitorule!" suprema insultă aici, printre copii, cel puțin când el era copil; până și copiii îl disprețuiesc. Știu despre povestire? O vor fi știind de la Clarita? Știu al cui copil este? Știu că îi strigau unui geniu? Și-și continuă drumul purtând cu el imaginea epilepticului, imagine care, fără să știe cum, îi aduce în minte o
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
-l prea sumbru, a trecut apoi la Camil Petrescu, la Somerset Maugham (Geniul și zeița, din păcate) și aidoma s a oprit la Nichita Stănescu, la Nietzsche (degeaba), la Marin Preda... Fiara acestei obsesii trebuia să se exprime. Degeaba o disprețuia pe Violeta, fiindcă oricum cuvintele lui nu puteau nimic În preajma ei - iar tânăra Îl privea ca pe un extraterestru: felul lui de a-i vorbi se schimbase, devenise ironic, sarcastic, făcea paradă de o cultură sibilinică, Îi arăta el la
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
toți ceilalți, că Își dau copiii la aceleași școli cu cei pe care Îi toarnă, că au rude la țară, unde se duc de Paște și de Crăciun, să zică „Hristos a Înviat“ și să facă pe Moș Gerilă... Sunt disprețuiți și temuți, cei mai mulți dintre ei sunt izolați, unii Îi Înjură pe față, fără frică, mai ales cumnații, verii, unchii, bunicii... Nu mai e vremea uciderii aproapelui, e timpul disprețului fără nuanțe, așa ne creștem odraslele, așa le trimitem În viitor
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
familie? Pentru că să nu crezi că În familie ne vom mai uita la tine ca Înainte, cu drag și seninătate. — Nu știu, deocamdată constat că mă consideri un „oricine“, căruia nu i se cuvine să intre În presa culturală. Îmi disprețuiești aspirațiile. — Aspirațiile? În țara asta nu ai aspirații, băiatule. — Încetează să Îmi mai spui „băiatule“ - și a ieșit pe ușă furios, trântind-o În urma lui. — Tu să nu Îmi trântești mie ușa În nas! l-a mai auzit pe taică
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
simțea legănat de valurile amețelii de parcă țărmul câmpiei aceleia ar fi fost o mare murdară, unde plutea răvășit un cimitir. Un cimitir fără gard, fără nici o alee, fără nici un fel de logică, cu gropi săpate la Întâmplare, În care zăceau disprețuiți oamenii și fantomele lor. Undeva Într-o parte relicva unui avion cu aripi duble, din Primul Război Mondial. Ruginit, lipsit de roți, găurit, părea că se află acolo ca să transporte morții În cerul apus al lui Hades. Cortegiul funerar s-
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
care Își băteau joc de el, tristețe de demult. Și fără să Înțeleagă prea bine de ce, o lacrimă i s-a oprit În mustață, sărată. I s-a părut că trăiește degeaba și că toți nenorociții ăștia pe care Îi disprețuiește și de care Își bate joc se vor răscula Într-o zi fără să știe de ce, dar hotărâți să termine odată cu mascarada comunistă, ca să instaureze o altă mascaradă, o altă mascaradă a disperării. 5 Vasile citea când a venit Siboiu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ilustrele lor indicații, distrugeau tot, mințeau de îngheța apă, furau, curveau. Acești experți, tehnicii, ca și politicii, sunt și azi și de aceea lucrurile merg cum merg. Un proverb spune: DACĂ NU AI BĂTRÂNI, CUMPĂRA I. Noi îi pensionam, îi disprețuim, le dăm o pensie mizerabilă, căci trebuie promovat tineretul, lupii tineri, ciocoii noi, măi hoți decât oile bătrâne, dar mai tâmpiți. Voi exemplifică așadar, comparând învățământul de până la '89 și pe cel de dupa. Cel de dinainte de '89 era predictibil, serios
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]