1,246 matches
-
se transformă doar în jumări, și acum lăsați-mă să trec, vă rog, nu mai am nimic de spus, veți fi convocați când vom dispune de informații concrete. Se auzi un murmur general de dezaprobare, mai în spate un cuvânt disprețuitor, Cine își închipuie el că este, dar primarul nu făcu nici un efort ca să afle de unde venise replica ireverențioasă, el însuși nu făcuse în ultimele ore decât să se întrebe, Cine îmi închipui eu că sunt. După două ore focul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la fel de inutil să vorbesc cu tine despre asemenea lucruri ca încercarea de a-i descrie unui orb din naștere culorile. Se opri în fața scaunului meu și mă privi de sus în jos cu o expresie în care citeam o uimire disprețuitoare: — Dar ce, ție îți pasă cât de cât dacă Blanche Stroeve trăiește sau nu? Am meditat puțin la întrebarea lui, căci voiam să-i răspund sincer, să fiu sincer măcar cu propriul meu suflet: — În cazul meu o fi poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Îi răspunse bargello. - Cu toții În căutarea mântuirii la curtea lui Bonifaciu? - Se adună În grupuri, sperând astfel să treacă munții fără să fie prădați. De parcă mare lucru li s-ar putea lua acestor zdrențăroși! răspunse șeful străjerilor, aruncând o privire disprețuitoare către mulțimea ce trecuse de poartă. Iar dacă scapă de tâlhari, au grijă hangiii noștri să termine treaba! adăugă el cu un rânjet. Dante mai urmări puțin grupul din priviri, apoi Încălecă din nou. - Unde trebuie să descărcăm daravera? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În suflet. Iarăși! Își impuse să respire adânc. Parcă străzile Florenței ar fi fost ale lui Hades. Aerul cald care Îi intra În plămâni devenise parcă irespirabil. Căută o altă imagine În memorie. Pietra, cu chipul ei, cu zâmbetul ei disprețuitor. - Ocupă-te domnia ta... eu sunt istovit. Se va găsi printre priori vreunul În stare să facă ceva. Roagă pe unul din ei. - Nu... După acest Început monosilabic, bargello se Întrerupsese, ca și când nu și-ar mai fi găsit cuvintele cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ei, să atingă palma celeilalte, cu mișcări la fel de neînțelese. În cele din urmă, tânăra prostituată se opri și se Întoarse spre Pietra, scoțând un șir de chelălăieli prelungi și sufocate. - Ce spune? exclamă Dante cu nerăbdare. Pietra făcu o mutrișoară disprețuitoare. - Nu pare să fie mare scofală de prietena dumitale, priorule. Nepoata unui călugăr, dacă am Înțeles eu bine. O cheamă Amara. E franțuzoaică, din Toulouse. - Prietena ta a Întrebat-o de ce au venit aici? Pietra șovăi. - Martina nu e sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de sutane, și nu m-ar mira dacă tocmai vreun amic de-al lui Bonifaciu l-ar fi trimis pe lumea cealaltă. - După cum vorbești, nici dumneata nu pari să fii În bune raporturi cu Curia. Tânărul Își luă un aer disprețuitor. - Nu fi ipocrit, ca toți din cetatea asta de mincinoși. Știi prea bine cum mă cheamă. Iar dacă ai uitat, o să-ți amintesc eu, zise el, ridicându-și În dreptul ochilor poetului arătătorul de la mâna dreaptă, Împodobit de un inel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dumneata despre ceea ce, peste veacuri, Sfânta Biserică hotărăște? Frederic a murit În violență și În furie, târât de Însăși furtuna lui Satan, din care a ieșit atunci când târfa din Altavilla l-a născut la Jesi. Dante Îi azvârli o privire disprețuitoare. - Dacă asta crezi, ar trebui să mă simt onorat. Un om mărunt ca mine, În centrul unui plan atât de mare. - Oh, nu te făli prea tare, căci În timp ce așteptați ca acest vis să se Îndeplinească, noi știm bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
făcu ochii roată, oprindu-i asupra hârtiilor Împrăștiate. Iarăși vorbe. Asta știi tu să faci. Să Înșiri vorbe. - Asta Îl mângâie pe omul singur. Vorbele sale. - Tu vrei să fii singur pentru că te temi să nu fii părăsit, replică Pietra disprețuitoare. Dante se pregătea să răspundă, Însă ea nu Îi lăsă timp. - Vorbe, de unul singur. Apucă una din foi și o aruncă pe jos furioasă. - O grămadă de vorbe fără rost. Cleștele de foc continua să strângă fruntea poetului. Clătinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
strălucea haloul de lumină, Însă În deschizătură domnea Întunericul cel mai deplin. Bonatti se apropiase și el de punctul de observație, Îndepărtându-se mai apoi cu o expresie de batjocură. - Privește bezna care Îți pedepsește ignoranța, messer Alighieri! strigă el disprețuitor. Cunosc prea bine natura acestei drăcovenii, Încă de când Michael Scotus ne-a lămurit cum funcționează. Dacă lumina ar traversa dinții celor două roți opuse, aceasta ar fi dovada mișcării sale. Însă era doar o iluzie a minții sale tulburate. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
S-a lăsat tăcerea, care dură și ea, și de abia acum Mierck ne fixă cu ochii lui mari și verzi, ochi de pește, iar militarul făcu la fel, dar păstră în colțul buzelor, odată cu trabucul, un zâmbet subțire și disprețuitor care făcu din noi în două secunde un fel de rude cu viermișorii. Așadar, despre ce-i vorba? întrebă judecătorul, pe un ton agasat, cercetând totodată chipul lui Josăphine de parcă ar fi avut înaintea lui un animal. Mierck nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai suport telefoanele mobile, dar nu se poate fără ele! Mari cătușe la vorbitor! De câte ori eram în garsoniera Străinului, c-așa îmi place mie să-i zic, ce faci, Străine?, îl suna câte o gagică pe mobil (se strâmbă, imită disprețuitor): lucrez, sunt în computer... da, sunt singur, sunt singur, draga mea, cu cine să fiu?... păi, dacă e, mai vorbim (asta cu dacă e, mai vorbim, mă scote din minți!)... și închidea. Scena discuției dintre cei doi, fie pe ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se simțea față de ei. Totuși convingerea asta se rezema pe nisipuri mișcătoare. Într-o zi se dăduse rotund la ora de franceză (făcea parte din clasa de avansați), spre deruta totală a domnului Reardon, al cărui accent Amory Îl Înfiera disprețuitor, și spre amuzamentul colegilor. Domnul Reardon, care cu zece ani În urmă petrecuse câteva săptămâni la Paris, se răzbuna cu ajutorul verbelor, ori de câte ori Amory deschidea manualul. Dar, cu o altă ocazie, Amory s-a grozăvit la ora de istorie, cu rezultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-l facă pe băiat apt de a Înfrunta problemele epocii sale, și de a oferi o pregătire solidă În domeniul Artelor și al Științelor“. La St. Regis’ Amory a petrecut trei zile, luându-și examenele cu un fel de siguranță disprețuitoare, după care s-a Întors la New York, să-și viziteze mentorul. Metropola, abia zărită, nu l-a impresionat cine știe cât, cu excepția unei senzații de curățenie, inspirată de imobilele Înalte și albe contemplate dimineața devreme de pe o șalupă cu aburi ce plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
inventivitate cu tendința de a se feri de accidentele atât cât Îi permitea onoarea de jucător. O dată, cuprins de o panică irațională, a dat bir cu fugiții din Înfruntarea cu un băiat de statura lui Într-un cor de huiduieli disprețuitoare, ca după o săptămână, exasperat, să-i caute pricină altui flăcău, mult mai solid, care l-a bătut măr, ajutându-l Însă să-și recapete mândria. Era resentimentar față de toți cei situați ierarhic deasupra sa și această atitudine, combinată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Așa ceva nu există. Bărbații n-au idee cum să fie cu adevărat fericiți sau cu adevărat mânioși, iar cei care știu o iau razna. CECELIA: Păi, Îmi pare bine că n-am necazurile tale. Sunt logodită. ROSALIND (cu un surâs disprețuitor): Logodită! Nebună mică! Dacă te-ar auzi vorbind așa, mama te-ar trimite la pension, unde ți-e locul. CECELIA: Dar n-o să mă pârăști, fiindcă știu și eu unele lucruri pe care i le-aș putea dezvălui, iar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
solid, În costum cu carouri. - Dă-i drumul, Olson. - Am Înțeles, domnule O’May, a zis Olson, Încuviințând cu bărbia. Ceilalți doi au aruncat o privire curioasă prăzii și s-au retras, Închizând mânioși ușa. Tipul solid l-a măsurat disprețuitor pe Amory. - Dumneata n-ai auzit de legea Mann? Vii aici cu ea - arătă spre fată cu degetul mare -, cu plăcuță de Înmatriculare de New York la mașină... la un hotel ca ăsta. A clătinat din cap, ca pentru a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cuplului conjugal s‑au regăsit apoi acasă. Anna și Rainer își urăsc părinții pentru că tineretul se pripește adesea și nu‑i dispus la compromisuri. Cei doi frați fac tot felul de răutăți la adresa tatălui pe care‑l detestă - îi maimuțăresc disprețuitor fiece mișcare, îi smulg cârjele, îi pun piedică (deși n‑are decât un picior), îi scuipă în mâncare și nu‑i aduc ceea ce‑și dorește. Îmi faceți șicane, bombăne mânios bărbatul între două vârste. Dar nu poate să dovedească niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în care trebuie să pătrunzi, însă nu știi cum fiindcă nu există nici un mâner de care să te ții. Oare s‑o regulezi sus în gură și să‑i faci terci limba ca să nu mai dea din ea nici un cuvânt disprețuitor și jignitor, sau s‑o iei de jos, ceea ce‑i dificil, pentru că nu lasă pe nimeni să se apropie de ușa de intrare. Aluneci. Dar ce înseamnă alunecarea asta în comparație cu decăderea socială?! E răul cel mai mic. S‑ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
arbitru și a individualității conduce înapoi la creștinism. Rainer, care‑i încă departe de a fi depășit creștinismul din el însuși și care discută des și cu plăcere cu preoții, îi spune Sophiei că n‑ar trebui să vorbească așa disprețuitor despre Dumnezeu, fiindcă el n‑a ajuns încă la concluzia că acesta nu există. A fost ministrant din copilărie până la începutul adolescenței. Apoi Rainer explică ce înseamnă liberul arbitru cu care e înzestrat omul. Sophie spune că intelectualul pune mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mult curaj decât el, pentru că de cele mai multe ori curajul e egal cu prostia, mai ales când e vorba despre Hans. M‑am hotărât să studiez ceva foarte frumos, așteaptă, Sophie, să vezi și o să‑ți placă și ție. Sophie tace disprețuitoare și aruncă pietricele într‑o groapă cu vârful piciorului. Apoi spune, hai să mergem, mai am și alte planuri pe ziua de azi. În sfârșit, ești rațională și‑ți dai seama de motivele mele, Sophie, trăncănește Rainer; a știut el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nimic ca să o ajute, ba dimpotrivă; Noriko Îl urmărea cu privirea cum o așeza pe femeia cea Înaltă pe canapea, cum Îi dădea jos pantofii cu toc Înalt și Începea să-i sărute vârfurile picioarelor. Femeia cea Înaltă Îi privea disprețuitor pe Noriko și pe bărbat, cu o privire ca de gheață, apoi Începu să geamă pe măsura ce limba bărbatului aluneca printre degetele de la picioare. — Am Început să mă excit, o să-mi dau jos ciorapii și bikinii, am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
doi oameni Într-o anumită direcție pentru ca Între ei să apară o atracție sexuală. Dacă s-ar fi născut În America Latină sau Centrală, ar fi putut să-și vadă de viața ei nestingherită, dar vezi, noi suntem japonezi... pufni el disprețuitor. Apoi Își scoase din buzunarul de la piept o cutiuță din aur, de formă cilindrică, semănând cu un strugurel de buze. Și-o puse În dreptul unei nări și trase cu putere aer În piept. — Vrei și tu? mă Întrebă și Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ocazii să-mi dau seama de asta. Însă nu mai aveam unde să mă ascund ca să-mi salvez pielea. La celălalt capăt al firului se afla Keiko Kataoka, Într-un bar din Bowery era bărbatul acela care mi-a râs disprețuitor În nas când i-am răspuns ce credeam eu despre urechea lui Van Gogh, iar Reiko rămânea Învăluită În mister... Pudra albă din fața mea era cheia spre paradisul plăcerilor, nu mai aveam cale de Întoarcere Înapoi... Un singur lucru nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Nu atunci când e vorba de crimă, domnule, nu. Eu văd tipare unde alți oameni văd coincidențe. Sau cel puțin încerc. M-am lăsat pe spătarul scaunului, încrucișându-mi picioarele: — Cunoașteți opera lui Carl Jung pe această temă, domnule? El pufni disprețuitor: — Dumnezeule, de așa ceva se ocupă Kripo la Berlin acum? — Cred că ar fi fost un polițist foarte bun, domnule, i-am zis zâmbind afabil, dacă nu vă supărați că spun asta. — Scutiți-mă de prelegerea de psihologie, Kommissare, oftă Martin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prindă Pithiei interioare vorbe care, din când în când, miră. Dar domnul Arghezi mai datorește strofele bune unui lucru despre care mi-e totdeauna greu să-i pomenesc. Sunt bunuri ale scurtei sale experiențe monarhale. Chiar la cei mai orbiți disprețuitori contemptori ai Harului, aurul odăjdiilor dezbrăcate se amintește, posomorât numai. Inerțiile materiale ale acestei muze o coboară la adevărate pastișe eminesciene. " Mai mult, tu nu vei mai vedea Nimic, nici cer, nici flori. S-au prăfuit în zarea ta, Ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]