1,534 matches
-
de adîncimi. Calitatea lui l-a făcut, cred, să se plieze atît de bine pe genul lui Dabija. Pe Lelia Ciubotariu, Molly, nu am văzut-o jucînd de ani de zile, de la Piatra Neamț. Să fie zece, nu știu. Poate că distanțarea față de încrîncenările din breaslă i-a modificat înțelegerea față de meserie. Poate că pauza a redimensionat-o față de scenă. I-au dat curajul și un soi de puritate, de nebunie chiar, să se arunce în brațele lui Molly. Șerban Pavlu, Frank
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10792_a_12117]
-
va triumfa/va câștiga. Bine, și care este promisiunea, care este beneficiul publicului? De ce aș vreau eu, alegător, să câștige ARD? Imnul nu dă un răspuns. E un mesaj auto-centrat, de tipul noi vom face, vom drege. Astfel, se accentuează distanțarea față de alegător, care i se reproșa și PDL, când erau la guvernare. Conceptul ”votează cu inima” face trimitere la sentimente, încearcă să stârnească emoții. Versurile explicitează mesajul, dar nu reușesc să ajungă la public”. Versuri pentru infantili, puși pe bătaie
Imnul ARD, un eșec de comunicare politică. Helciug a făcut mișto de ei () [Corola-journal/Journalistic/41231_a_42556]
-
al lui Grotowski și, în fine, când am descoperit, în 1963, teatrul Kathakali. Aceste trei experiențe m-au făcut să-mi pun unele întrebări: cum se face că am plâns văzând Mutter Courage al lui Brecht? Cum funcționa „efectul de distanțare”? De ce, atunci când i-am văzut pe actorii Kathakali povestind timp de mai multe nopți fragmente din mitologia religioasă indiană, ce nu mă interesau deloc, am fost complet fascinat? Iată ce întrebări îmi puneam, întrebări aparent sterile, la care însă nu
George Banu în dialog cu Eugenio Barba by Liana Lăpădatu () [Corola-journal/Journalistic/3845_a_5170]
-
desfătări și în divuri, în chipuri de dezmierdări viața își petrecea. În scurt, să zicem, în toată negrijea și liniștea să afla“ (Partea a IX-a). Atunci cînd își desenează autoportretul, autorul începe să fantazeze. Chiar dacă execută tabloul cu presupusă distanțare ironică (deoarece cuvintele apar puse în gura Hameleonului), portretul fă- cut de Cantemir lui Cantemir rămîne ilustrativ pentru psihologia personajului. „Vios, vlăgos, ghizdav și frumos, ca soarele de luminos, ca luna de arătos și ca omătul de albicios ieste. Ochii
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
artistic însă- caracterul refelctării suferă modificări adânci, mijlociri atât de diverse, nuanțări atât de subtile, încât determinarea lui în acest context, dezvăluie o dinamică a cărei specificitate trece ea pe primul loc. Reflectarea artistică apare în așa măsură individualizată, încât distanțarea de orice alte forme ale reflectării face ca însuși termenul de “ reflectare“, cu principala lui memorie semantică, să apară ambiguu, subminat în eficiența lui operatorie, sursă de neînțelegere și, uneori, de sugestii inadecvate. Subliniez, eu consider literatura- formă a conștinței-
LITERATURA OGLINDĂ CONCAVĂ A SOCIETĂŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361253_a_362582]
-
mi se pare insuficientă. Van Gogh și Dali, Beethoven și Cho-pin, Dostoevski și Balzac au suferit fără îndoială. Cu cât mai suferinzi, cu atât mai geniali!... Au suferit, dar au „nemurit” pentru urmașii celor care i-au renegat adesea instinctiv. Distanțarea de anormal aparține unei anume cumințenii, e menită să „protejeze” normalul de ceea ce nu este capabil să înțeleagă... Transmisă sau dobândită, suferința este sursa neliniștii și căutării, a viziunilor și tălmăcirilor, a sensibilității, generozității, dar și a revoltei cu care
Agenda2005-33-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284082_a_285411]
-
telefonice avea, în permanență, de povestit câte ceva, de relatat câte o întâmplare. Și făcea asta cu aplombul ei din totdeauna. Cât de bine e când muncești și, pe de-asupra, să-ți și placă ceea ce faci! Pe de altă parte, distanțarea spațială nu implică și una sufletească pentru o fiică și o mamă cum erau ele! Așa gândea Mira, sperând să nu se-nșele. Într-o zi, fata o sunase mai devreme ca de obicei. Exulta de bucurie! Își cumpărase dintr-
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
de repede! Cu mariajul se dusese și o parte din exuberanța ce-o definise... Abia acum, când îi spunea la telefon despre achizițiile făcute, abia acum, Mira conștientiza că Renée se refăcea sufletește! Poate de asta avusese nevoie de o distanțare între ea și ce-i fusese exclusiv aproape - la propiu și la figurat... Sau poate, nu ?! Oricum, se bucura pentru schimbarea în bine a fetei, Doamne, cât se mai bucura! Noua atitudine a lui Renée îi dădu curaj Mirei să
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
munții și cu apele / Și cu orașele care ne despart.„ Verbele „a îndepărta„ , „a iubi„ și „a despărți„ creează emoția estetică a unei stări de grație ce unește inimile prin iubire, amplificând-o vibrațional și conferindu-i forță, intensitate, prin distanțare în spațiu. Iubirea ar putea avea dimensiuni cosmice prin revărsarea în universul însuși , doar dacă persoana iubită ar cunoaște aceeași perspectivă, intrând în rezonanță cu vibrația lumii ... dincolo de munți și ape, dincolo de orașe, apoi până la soare și lună, pe axa
IMENSITATEA IUBIRII ÎN „PERSPECTIVĂ„ (MARIN SORESCU) de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383495_a_384824]
-
cu ierarhia; cuvântul mirenilor este aproape inexistent fie dintr-o greșită înțelegere a ceea ce este biserica, fie din lipsa unui angajament care s-ar adăuga altor angajamente legate de serviciu, familie etc. În acest context, apare disprețul față de slujitori sau distanțarea față de viața bisericească. De aceea, vom găsi creștini care nu sunt reprezentați de mesajul Bisericii. Deși participă la slujbele de Paști sau de Crăciun, se cunună în biserică și își botează copiii, ar vrea cumva, ca ceea ce spune biserica într-
Instituţia căsătoriei, în oglinzi paralele [Corola-blog/BlogPost/92383_a_93675]
-
emoțiilor pentru partenerul virtual și, inevitabil, îndrăgostirea de idealul afișat. “După un timp, să zicem o lună sau două, în care soțul/soția sau unul dintre concubini relaționează, pe ascuns, în mediul virtual, cu o altă persoană, se petrece o distanțare emoțională față de partenerul din viața reală și o apropiere majoră față de partenerul online. Urmează etapă în care, partenerii virtuali dezvolta o relație condimentata cu promisiuni, declarații de iubire și, într-un final, își părăsesc partenerul din viața reală pe motivul
Relaţiile pe site-urile de socializare – pericol pentru cupluri? [Corola-blog/BlogPost/93058_a_94350]
-
stare de perpetuă transă. Dar, în același timp, întâlnirea efectivă cu aceste experiențe, palparea miracolului existențial însoțesc disponibilitatea de trăire a adolescentului cu capacitatea lui ieșită din comun de a face din orice încercare care i se oferă prilej de distanțare de sine și de obiectul cu care intră în relație. Astfel, Vadim Maslennikov se verifică prin relația cu ceilalți - relația cu mama sa, relația cu prietenii, relația cu femeia și relația cu ideea, descoperind, de fiecare dată, că aceste raporturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mai calm. Vezi?, Că nu sunt pe-un loc cu tine!!! Astea îmi sunt originile, eu sper că tu faci deosebirea între început și origine. ÎÎÎ, da... Adică începutul are evenimente date, plasate istoric, pe când originea desemnează un act de distanțare, deci include și începutul, originea e mitică, de-aia ți-am vorbit de Kogaion... Și Maestrul o întoarce pe Lori cu fața spre el, se uită lung, deodată circumspect, la fata cu ochii de aur. Aceasta simte o neliniște ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și eu acel documentar celebru, Nuit et brouillard, al lui Alain Resnais, care Îi cauzase vagabondului spaima aceea teribilă. Îmi plăceau mult filmele, așa că văzusem aproape toate celelalte producții ale lui Alain Resnais. În toate filmele lui se regăsește tema distanțării, o grijă constantă de a pune o distanță Între prezent și trecut. Distanțare față de anumite evenimente importante din trecut, atât sub aspectul timpului, cât și al spațiului... distanțare asemănătoare celei induse automat de imaginile neclare filmate În alb-negru, căci acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Îi cauzase vagabondului spaima aceea teribilă. Îmi plăceau mult filmele, așa că văzusem aproape toate celelalte producții ale lui Alain Resnais. În toate filmele lui se regăsește tema distanțării, o grijă constantă de a pune o distanță Între prezent și trecut. Distanțare față de anumite evenimente importante din trecut, atât sub aspectul timpului, cât și al spațiului... distanțare asemănătoare celei induse automat de imaginile neclare filmate În alb-negru, căci acele imagini au puterea de a crea spectatorului sentimentul de distanțare În timp. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
producții ale lui Alain Resnais. În toate filmele lui se regăsește tema distanțării, o grijă constantă de a pune o distanță Între prezent și trecut. Distanțare față de anumite evenimente importante din trecut, atât sub aspectul timpului, cât și al spațiului... distanțare asemănătoare celei induse automat de imaginile neclare filmate În alb-negru, căci acele imagini au puterea de a crea spectatorului sentimentul de distanțare În timp. Nu neapărat conținutul acestor imagini, care prezentau un trecut imposibil de uitat, cât Însăși forma În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prezent și trecut. Distanțare față de anumite evenimente importante din trecut, atât sub aspectul timpului, cât și al spațiului... distanțare asemănătoare celei induse automat de imaginile neclare filmate În alb-negru, căci acele imagini au puterea de a crea spectatorului sentimentul de distanțare În timp. Nu neapărat conținutul acestor imagini, care prezentau un trecut imposibil de uitat, cât Însăși forma În care se prezentau Îți lăsa impresia a ceva Întâmplat demult, care nu mai avea nici o legătură cu prezentul. Aceasta constituia și una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care duce la epicentrul unei gândiri, aș vrea să revin asupra parfumului nu chiar așa de nevinovat al cirenaicului. Pentru că foarte adesea i se întoarce spatele lui Aristip filosoful pe motivul acestui gen de istorioară luată ca atare, fără o distanțare care să permită judecarea obiectivă. în schimb, dacă decodăm sensul, semnificația, mesajul transmis de filosof prin acest fapt echivalând cu o vorbă de duh, cu un aforism, atunci obținem o teorie, ajungem la un discurs coerent, rațional și demn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ca simbol: două brațe, două posibilități, o alegere, o ramificare, o bifurcare. Litera propune un simbol, un mijloc mnemotehnic, un memento, un truc filosofic: în punctul de joncțiune, totul pare încă posibil; dincolo de el se desenează două direcții, conturând niște distanțări din ce în ce mai manifeste. La început, nimic clar sau tranșant: apoi, încet-încet, diferența crește tot mai mai clar. Până la urmă, două universuri... în perspectiva acestui joc al spiritului, gânditorii greci opun foarte frecvent viața de plăceri celei consacrate înțelepciunii. De o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
presiunea imaginarului: „cum să opresc timpul acesta /ce curge haotic? Să-ți pot strecura printre gene/o mângâiere /un cântec, /un cuvânt, /ca o lumină adâncă, / frumos să încolțească / în inima ta?” (Învață-mă). După cum observăm, procedeul ales înlătură efectele distanțării apăsătoare dintre cele două Eu-ri și decodifică în cheie tironiană rețeaua de semnificații a elementelor de continuitate în facultatea textelor. Dihotomia evocativă din poemul „Poate...“ este depășită de cutezanța figurației poetice, care gravitează între formula oraculară a idealității pure, la
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
săturai de vorbă cu ea. Sau de tăcut te săturai, pentru că nu mai aveai loc de vorbit, de răul ei. Vezi că asta devenise o meteahnă și, în lumea satului, cât ar fi ea de înțelegătoare, devenise un motiv de distanțare față de personajul cu pricina. Adică o ascultau vrând-nevrând, zâmbeau așa câinește, dar se îndepărtau repejor, îngăimând vreo scuză puerilă. Alt prejudiciu, poate cel mai important, era de natură socială. Obiceiul ăsta al Ioanei îi afectase puternic relațiile interumane. Mai ales
PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ: MIERLA LU CHIBRIT -BAZATĂ PE O ÎNTÂMPLARE REALĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368509_a_369838]
-
a nu se uda, murdări sau șifona. Invocă și cultivă apartenența la un naționalism moderat și de bună factură, strămoșii daco-romani ocupând prim-planul tuturor obârșiilor, din oricare spectru al manifestărilor omenești de pe plaiurile mioritice. Încheie înfierând orice deviațiune iar „distanțarea”, o oricât de mică „cârmire” în lături sunt taxate drept trădări, abdicări de neiertat. Contează prima impresie, atrage și încolonează navigând cu „aisbergul” rectitudinii îndelung expertizate în al cărei siaj ești prins precum o neînsemnată volbură, nuanțele doctrinar-programatice sunt atent
RISC DE SIMULARE POLITICIANISTĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366966_a_368295]
-
el e un orb, doar un felinar stă în locul crucii, tocmai s-a întors lumea de la cerșit lepădându-se fiecare de el însuși, tot cartierul e orb și strada e spartă, de orbirea deșertăciunii. Peste tot, ne întâmpină o rece distanțare, înăbușirea oricărui sentimentalism, ironia și autironia amară, aproape disperată. Fiindcă s-ar zice că noi înșine suntem cauza primă a fenomenelor generatoare de suferință, noi proiectându-le, printr-o malignă exteriorizare a eului, noi ne lăsăm fermecați de Maya (Iluzia
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
Isaia Pustnicul, ca să cunoaștem cele în care suntem”. În slăbiciunea ta stă mântuirea De aceea, cel puțin la început, schimbarea va avea, din punct de vedere ontologic, mai puțin caracterul unei orientări către, cât acela al unei înstrăinări de. Înstrăinare, distanțare, renunțare la ceea ce sunt; negare a ființei mele de fiecare zi în vederea regăsirii adevăratei asemănări. Însă această regăsire va constitui abia începutul. Pentru că ceea ce se va revela în urma renunțărilor succesive nu va fi noul om, ci tot cel al neputinței
CUNOAŞTEREA DE SINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363657_a_364986]
-
pregătită pentru a poza nu este ea însăși un obiect estetic autonom, opera de artă neputând fi o transpunere perfectă, o clonă, ci un fel de imagine secundă, analogă, dar care refuză mimesis-ul orb. În bună măsură, creația apare ca distanțare între ceea ce artistul vede și ceea ce el își reprezintă. De multe ori, femeile care pozau s-au arătat însă „nemulțumite” de transfigurare, pentru că nu este vorba de o oglindire „realistă”. Cu toate acestea, multe din fotografiile contemporane, merg nu doar
ARTISTUL ŞI MODELUL de DAN CARAGEA în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364952_a_366281]