442 matches
-
eu evreu”, că rasa este ceea ce cutuma numește rasă. Cu alte cuvinte, „noțiunea trebuie ridicată la rang de producție socială analizabilă la fel ca și celelalte producții sociale” (Guillaumin, 1977, p. 10). Vom reține deci caracterul fundamental al procesului de distingere, precum și funcționalitatea unui rasism fără rasă. Altfel spus, rasa constituie Înainte de toate „o categorie ș...ț de excludere și de ucidere” (Guillaumin, 1981, p. 65). Faptul că realitatea ei se situează pe terenul simbolicului, și nu al biologicului o face
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de cultura catolică, de cultura populară și de cultura franceză. O anumită jati are valori și comportamente ce o definesc, În calitatea sa de castă, ca pe o subcultură În interiorul Indiei. În cadrul culturii țigănești, un cumul de trăsături specifice permite distingerea subculturii manouche. În cultura civică sau politică, obiect al consensului unei majorități la nivel național, dobândită prin socializare și al cărei concept a fost elaborat În special de Gabriel Almond și Bertrand Badie, pot exista forme de reglementare a fidelităților
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
raportarea la parametrii evaluatori corect și incorect. Pentru ca asemenea acte să aibă valabilitate socială, este necesar ca autorul lor să fie învestit cu autoritate, să poată stabili și să poată impune un criteriu de apreciere a elementelor limbii și de distingere între elementele corecte și cele incorecte. În principiu, ceea s-a realizat prin normare ar trebui să devină o necesitate pentru membrii societății, încît să existe o orientare socială favorabilă respectării normei. Pentru aceasta însă trebuie să existe o suficientă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vecinătățile lui textuale, adică de elementele verbale care îl preced (cotextul anterior) sau îl urmează (cotextul posterior). În acest caz, cotextul se opune contextului, care rămîne să denumească situația de comunicare sau împrejurările situaționale, totuși, în unele situații, este dificilă distingerea lor precisă, ținînd cont că, dacă în textul scris este relativ simplă, ea devine complicată prin raportarea la oralitate. Astfel, elementele non-verbale din textul oral, care ar ține de context, pot fi repartizate contextului sau cotextului cînd acest text este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
repartizate contextului sau cotextului cînd acest text este scris, încît, dacă se menține această dihotomie, în ultima situație s-ar putea distinge între cotextul verbal și cotextul non-verbal. Pe de altă parte, extensiunea cotextului nu este bine precizată, existînd posibilitatea distingerii unui cotext imediat și a unuia amplu, astfel încît cotextul unei fraze este format din frazele vecine, în vreme ce cotextul unui capitol (de roman) este alcătuit din capitolul anterior și cel posterior. V. cadru, context, text, textualitate. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de martori. În schimburile diadice, se face deci diferența între destinatari direcți sau alocutori (adică vizați de locutorul prezent) și destinatari indirecți sau ascultători. Determinarea acestor configurații interlocutive are drept repere alternanța schimburilor verbale și prezența regulatorilor. Cu toate acestea, distingerea între diferitele tipuri de destinatari se confruntă cu două tipuri principale de dificultăți: în primul rînd, locurile interlocutive sînt instabile; această caracteristică este inerentă interacțiunii verbale, fiind o trăsătură constantă a discursului natural. Nici chiar în situațiile de comunicare cele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
-l diferențieze în raport cu alți autori de discurs sau de alte situații comunicative. Se dezvoltă astfel, alături de individuația de sorginte ontologică, ce stabilește o diferențiere a lucrurilor în funcție de ceea ce sînt ele, o individuație comunicativă, atunci cînd subiectul vorbitor evaluează gradul de distingere a enunțurilor sale prin maniera de a folosi cuvintele (și celelalte elemente ale limbii), în funcție de scopurile urmărite de el. Există, de asemenea, mai ales la nivelul limbii literare, o diviziune în cadrul stilurilor funcționale, unele dintre ele (stilul beletristic și stilul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau regularități care să fie proprii discursului literar, conceptul "literaritate" se poate considera în cadrul structurii textului ca fiind lipsit de sens, dar cu un anumit statut de conotație socială (care variază după cultură și după epocă). Aceasta nu împiedică însă distingerea discursului literar ca o clasă autonomă în interiorul unei tipologii generale a discursului, specificitatea literaturii nefiind în nici un mod contestată, deși parametrii ei sînt variabili. V. discurs, limbă literară. GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995. RN LITOTĂ. Figură retorică opusă, de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
corespunde în mare parte raportului de situație dominantă (complementaritate - simetrie, situații inegale - situații egale, instituționalizare - ocazie). În interiorul interacțiunii de un anumit tip, acestea sînt module: un modul conversațional, de exemplu, în cazul unei tranzacții comerciale. Potrivit acestei perspective, ceea ce permite distingerea apariției unui modul de transformare completă a unui tip de interacțiune este în permanență cadrul interactiv. În concepția lui E. Roulet, modulele sînt sisteme a căror funcționare se prezintă în același timp de o manieră internă și autonomă și în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și, pe de altă parte, prin atribuirea de semnificații. În mod asemănător, reprezentările sociale vizează ansamblul credințelor, cunoașterilor și opiniilor care sînt produse și împărtășite de indivizii aceluiași grup, în raport cu un obiect social dat. S-a încercat, în această perspectivă, distingerea unor niveluri de construcție a reprezentărilor, un nivel profund, conceput ca un nucleu central, unde se construiesc prin consens reprezentări constituind memoria identității sociale, și un sistem periferic, unde se realizează "categorizările" ce permit reprezentările care se ancorează în realitatea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
raportare narativă a unui eveniment la cauza care l-a provocat infirmă perspectiva sincronică. Pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, perspectiva sincronică rămîne deseori singura valabilă pentru distingerea componentelor discursive și pentru stabilirea statutului lor. Nu este, prin urmare, întîmplător că această analiză a progresat în mod deosebit după manifestarea curentelor lingvistice care acordau mare importanță aspectelor sincronice ale limbii, precum sistemul, structura și funcțiile ei. V. diacronie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
opoziția dintre subiect și predicat este o distincție gramaticală și logică, nu întotdeauna acești constituenți ai discursului corespund în viziunea acestor două discipline. Cu alte cuvinte, subiectul gramatical nu coincide întotdeauna cu subiectul logic, iar această situație a oferit sugestia distingerii și a altor tipuri de subiect, din perspectiva analizei comunicării, a a n a l i z e i d i s c u r s u l u i și a pragmaticii. În secolul al XIX-lea, s-a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
temă, fiind, în consecință, independentă contextual. Interesul central al conceptului "temă" pentru analiza discursului derivă, așadar, din dependența ei totală de discurs și de situația de comunicare: pentru că numai în cadrul discursului și într-o situație de comunicare dată este posibilă distingerea a ceea ce este informație nouă. Același enunț în situații diferite de discurs permite decupări distincte ale temei. Se stabilește astfel echivalența temă = ceea ce este dat vs. remă = ceea ce este nou. Distincția aceasta nu trebuie confundată însă cu abordarea sintactică, căci
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
3. DC este facultativă 2.2. Complementul indirect (CI) 2.2.1. DC este obligatorie 2.2.2. DC nu este posibilă 2.2.3. DC este facultativă 3. Argumente pentru a analiza dublarea clitică drept acord 4. Criterii de distingere a cliticelor pronominale de mărcile de acord 4.1. Dublarea complementului direct 4.1.1. Criterii sintactice 4.1.2. Criterii morfologice 4.2. Dublarea complementului indirect 4.2.1. Criterii sintactice 4.2.2. Criterii morfologice 5. Argumente împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
dublarea clitică un tip de acord?, sunt prezentate câteva argumente și contraargumente din limba română în legătură cu interpretarea cliticelor de dublare a complementului drept mărci ale acordului complementului cu verbul. Aceste (contra)argumente se bazează pe criteriile sintactice și morfologice de distingere a cliticelor pronominale (propriu-zise) de mărcile de acord propuse Fuß (2005). Ele sunt aplicate mai întâi contextelor cu dublarea complementului direct, apoi celor cu dublarea complementului indirect. Capitolul este completat cu o scurtă Anexă cuprinzând contextele cu dublare clitică în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ca marcă de acord, s-ar oferi o soluție pentru fenomenul dublării clitice, care ridică, de altfel, numeroase întrebări, legate de unicitatea argumentului (un verb nu poate avea două complemente directe sau două complemente indirecte în dativ). 4. Criterii de distingere a cliticelor pronominale de mărcile de acord Acceptând că verbul se poate acorda cu complementele și că în română cliticele ar putea fi mărci ale acestui acord, trebuie să găsim niște criterii pe baza cărora să decidem dacă în română
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mărci ale acordului. Cu alte cuvinte, trebuie să stabilim în ce moment al procesului de gramaticalizare ne aflăm. Într-o carte având ca subiect dezvoltarea mărcilor de acord, Eric Fuß (2005: 132 sqq.) propune câteva criterii sintactice și morfologice de distingere a cliticelor pronominale (propriu-zise) de mărcile de acord. Vom discuta aceste criterii mai întâi în legătură cu dublarea complementului direct, apoi în legătură cu dublarea complementului indirect. Această tratare separată este motivată de faptul că sunt condiții și contexte diferite de dublare pentru cele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
clitică în contextul unui nominal indefinit sau non-specific În multe limbi, cliticele de dublare precum și nominalul argument primesc o interpretare +definit sau +specific 166. Conform lui Fuß (2005), această observație legată de distribuție se poate transforma într-un criteriu de distingere între clitic pronominal și marcă de acord: dacă este posibil ca nominalul dublat să fie indefinit sau nonspecific, atunci elementul clitic reprezintă o marcă de acord. La Fuß (2005) nu apare distincția între definit și specific, cele două sunt date
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sintactic în afara proiecției maximale a verbului (VP); inacuzativelor le lipsește argumentul extern. Adoptarea și adaptarea Ipotezei Inacuzative a dus la împărțirea verbelor în trei clase (pentru română, vezi Pană Dindelegan 2003a: 104−105) − tranzitive, inergative și inacuzative −, criteriile folosite pentru distingerea ultimelor două clase fiind diferite (semantice: subiectul inergativelor este Agent, iar al inacuzativelor, Temă; sintactice: argumentul unic al inergativelor este extern, iar argumentul unic al inacuzativelor este intern/generat în poziția de complement). Aceste clase de verbe nu sunt rigide
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cunoscuți' Deze mensen zijn mij trouw − inergativ ' Acești oameni îmi sunt loiali'. Bennis (2004: 89) subliniază faptul că inacuzativ este un concept nerelevant în această situație, pentru că adjectivele nu atribuie Caz structural. Bennis (2004: 89−93) introduce criterii suplimentare de distingere a celor două clase: (a) adjectivele care acceptă un obiect indirect pot fi împărțite în adjective care permit inversiunea subiect-obiect (ergative) și adjective care nu permit inversiunea (inergative); (b) testul cu as 'precum', care funcționează în italiană și în germană
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că rusa nu distinge între inacuzative și inergative. Relevanța testelor a fost și contestată. Mackenzie (2006: 182) − într-o carte care se ocupă chiar de testele sintactice folosite pentru delimitarea clasei incuzativelor − arată că sunt greu de găsit motivații pentru distingerea inacuzativelor de inergative atunci când subiectul este postverbal. Mackenzie (2006: 184) susține că diagnosticele pentru inacuzativitate sunt legate de structura informațională, deci nu sunt relevante pentru delimitarea clasei. 2. ADJECTIVAREA PARTICIPIULUI Deși în lucrările despre inacuzativitate nu i se acordă foarte
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
conține informații despre persoana, numărul și genul constituentului aflat în poziție S/A sau O. Marcarea morfologică a numelui prin ergativ apare numai atunci când nici informația conținută de verb, nici semantica grupurilor nominale, nici contextul pragmatic nu pot contribui la distingerea argumentului A de O. Când A și O au genuri diferite, prefixul verbal este dezambiguizator, deci nu e nevoie de marcarea morfologică ergativă a argumentului A. Chiar dacă flexiunea nominală este ergativă, prefixele verbale funcționează după sistemul nominativ-acuzativ: o serie pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este P: epistemologic, demersul critic are sensul dovedirii posibilității judecății sintetice a priori, adică a unei specii din genul acestui enunț. Așa încât, relația judicativă este reperul logic fundamental, matricea sistemului categorial kantian 43; identitatea rămâne doar un simplu criteriu de distingere a judecăților analitice de cele sintetice. Hegel, de asemenea, constată că judecata nu poate fi forma gândirii care să exprime adevărul: "forma propoziției, sau, mai precis, a judecății, este improprie să exprime concretul iar adevărul este concret -, improprie să exprime
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
solidă, impenetrabilă, formată din particule mișcătoare, se destramă și ne apare în schimb o lume în care domnesc indeterminarea și spontaneitatea. Indeterminarea este prezentă în biosferă dar și în semiosferă, așa cum este și ordinea, ceea ce asigură o totală determinare și distingere. Organismele indeterminate au capacitatea de a-și desfășura sau deschide marginile (limitele), ceea ce le permite să-și continue creșterea și să-și schimbe modelele lor indefinite. În simbioza dintre diferite specii, procesele de delimitarefusiune, delimitare-pecetluire și delimitare-redistribuire determină o mai
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
condeiului“, de fapt În fața microfonului, ca și mici adaosuri lămuritoare, sunt redate În caractere cursive. Dar sunt alte lucruri, precum denumirile științifice ale speciilor ori citatele din latină și nu numai, ce se redau Îndeobște În cursive; pentru acestea, Întru distingere, am adoptat redarea În cursiv aldin. Cutumiar, aldinul este destinat exclusiv Întăririi. Desigur, nu toate afirmațiile Îmi aparțin. Chiar dacă cele afirmate de alții, dar folosite de mine, au fost transpuse În stilul meu, dictat și de respectarea pe cât posibil a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]