304 matches
-
grai, care să execute doar ceea ce i se comandă. Până atunci Gerard se vedea totuși liber de a o iubi în taină pe Iozefina; liber de a admira la nesfârșit, acel chip diafan, să asculte acea voce și de a diviniza felul ei de a fi; liber de a atinge corpul care, în câteva săptămâni avea să zacă alături de Sima în mormânt și să facă împreună cu acesta, oale și ulcele. Nu voia să creadă în așa ceva nici măcar o secundă. Era imposibil
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și nouă monștri, adunați, dau taman treisprezece... Plus ruina de pe verticală a casei... Dona Mona rămâne fără glas. E clar că nu era tare la aritmetică, la astrologie sau mitologie, și nici specialistă în arta superstițiilor, cea atât de mult divinizată de ninetiste. Urmează o tăcere de mormânt. Nici măcar cărțoiul științific, aruncat peste mine, nu dă semne de viață. Nineta refuză, pur și simplu, să-l mai răsfoiască. Tăcerea devine jenantă. Nimeni nu se-ncumetă să interpreteze visul. Până și moderatoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
era socotită matca germenilor acestei lumi. Același rol i-l atribuie cele mai diverse tradiții și nu în ultimul rând hermetismul medieval, care prin desele referințe la lumea sublunară înțelege tocmai tărâmul firii, supus istoriei. Multe culturi predominant agrare au divinizat luna și au utilizat-o ca pe o putere dictând ritmurile secrete ale vegetației. Dacă soarele cheamă toată lumea verde la viață, dând căldură și lumină, luna e cea care-i hărăzește fiecărei flori și plante ceasul său propriu de putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ajunge. Dacă voia să se înalțe cât mai mult pe treapta pe care societatea înțelege să ierarhizeze pe oameni, o făcea numai spre a putea face cât m ai m are bine țării, pe care o iubea, pe care o diviniza. Intrat în magistratură la o vârstă destul de tânără, el străbate repede până la treptele cele mai înalte. La 31 Martie 1894 este numit ajutor de judecător la ocolul V î n București; la 3 Aprilie 1896 procuror Trib. Covurlui și apoi
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
vulgarității, după cum remarca Fred: Are cultul carnației dizgrațioase: Stârnește o pasiune mistuitoare și inexplicabilă în sufletul sensibil al lui George Demetru Ladima, pentru care ea este frumoasă, pură, candidă și simte că: "Prezența ta sufletească îmi este necesară..." El o divinizează, îi pare talentată ca actriță, o aureolează cu calități pe care le-ar dori la ea și iubește aceste nobile trăsături. Portetul fizic creionează, prin relativism, o femeie lascivă; Fred vede o blondă spălăcită, grăsuță și vulgară atât în gesturi
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
jos să imite grupurile înalte, să să se apropie de acestea prin înfățișare. Imitarea modei este nivelatoare și astfel, dintr-un anumit punct de vedere, democratică. 4. "Modei îi stă bine cu noutatea". În acele tării în care obiceiurile sunt divinizate, noutatea capătă prestigiu cu dificultate. Dar unde imitația modei a dobândit un statut, prestigiul noului ia forma unei nejustificate fascinații. 5. Invenția este antecedentul necesar al modei. Fără invenție nu ar exista lucruri noi de imitat, propuse spre a deveni
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
relațiilor dintre noră și soacră, proverbial catastrofale, atent orchestrate într-o perspectivă narativă voit minimalistă, culminând într-o încleștare psihologică feroce a celor două protagoniste. În replici măsurate, aparent curtenitoare și pline de considerație, mustesc gelozia unei mame ce-și divinizează fiul și angoasa unei tinere femei ce-și dedică existența consolidării reputației soțului. Odată identificat scopul comun - succesul experimentelor medicale ale lui Seishū -, Otsugi și Kae intră într-o competiție extremă, oferindu-se drept cobai pentru testarea anesteziei generale. Oglinzile
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ceea ce era bun în viața de odinioară. Adăugîndu-se culpabilității, nostalgia copilăriei potolește ura și temperează criticile. Încet-încet, apare atracția față de cel dispărut. Detestat cît timp trăia, acesta este iubit în efigia lui, în amintirea-i. În cele din urmă, este divinizat. În jurul lui, ia naștere o religie, mai exact religia. Ea tăinuiește uciderea și, aș adăuga, eșecul acesteia. Căci dacă fiii au ucis pentru a lua locul tatălui pe lîngă mamele lor, pentru a se bucura de aceeași libertate pentru instinct
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
decît cuvintele. "Analogia merge și mai departe scrie Freud despre eroii din cultură prin faptul că în timpul vieții, adesea dacă nu întotdeauna, aceștia erau batjocoriți și maltratați, chiar executați cu cruzime. La fel, tatăl arhaic n-a ajuns să fie divinizat decît la multă vreme după uciderea lui violentă"508. După înfăptuirea uciderii, evreii se îndepărtează de religia monoteistă. "Moise a murit, dar cine oare nu moare?", aceasta este concluzia unei elegii liturgice care transformă crima într-un fapt firesc. Formează
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
trebuit să fie o natură voluptoasă, stimulatoare, plină de mister, ca Poesis. Pentru Toma Nour, Poesis este „un înger trandafiriu”, „un geniu al durerii” care îi inspiră un straniu erotism. Pentru Toma, femeia este un centru al lumii, o ființă divinizată prin intermediul căreia are revelația propriei profunzimi sufletești, prin care se regăsește pe sine într-o altă durată. Erosul este, în Geniu pustiu, ca și în alte opere eminesciene, modalitatea prin care se produce un fel de iluminare interioară a eroului
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
tradiția clasică, care va avea un succes deplin prin marii teologi din secolul IV. În această operă, întâlnim un Lactanțiu profund antimilitarist și susținător al nonviolenței. În Divinarum Institutionum, I, 18, teoria euhemeristă care îi considera de zei pe eroii divinizați pentru beneficiile aduse umanității este respinsă de exemplul lui Hercule. Nu a fost numărat printre zei deși a făcut bine oamenilor, potrivit autorului, ci numai în baza forței sale fizice, calitate care nu corespunde vreunui bine divin, nici omenesc, din moment ce
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fost numărat printre zei deși a făcut bine oamenilor, potrivit autorului, ci numai în baza forței sale fizice, calitate care nu corespunde vreunui bine divin, nici omenesc, din moment ce animalele îi sunt superioare omului în aceasta. Lumea greco-romană este gata să divinizeze un om nu pentru vreo virtute inerentă sufletului, ci pentru o calitate ce ține de trup: tăria fizică (fortitudo), preamărită de mentalitatea curentă, în măsura în care ar fi dăunătoare umanității; cu cât mai mult un om ucide, cu atât mai mult este
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ca Religie pentru om, nu se poate întemeia pe om. În același timp, se delimitează de concepția greacă despre om. Ideea greacă despre om este atît de laică, de profană, provenită din Physis, dependentă de Univers, încît nu poate fi divinizată, nici măcar în secret. De aceea, cu toate că s-a născut din împreunarea dintre privilegiul creștin oferit omului și virtutea greacă înscrisă în om, Umanismul reprezintă o mutație genetică în raport cu ambele. Mai mult, el s-a nutrit cu un lăptișor de matcă
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
într-adevăr, "un individ care este o lume" (Phénomenologie de l'esprit, Aubier, Paris, 1939-1941, vol. 1, p. 315). Această "lume" este limba care-i structurează viziunea specifică, miturile și simbolurile. Ea îi transmite valorile, dar și resursele și potențialitățile... "Divinizând" astfel geniul propriu oricărui popor, Hegel descoperă firul director inconștient al succesivelor generații care țes, asemenea unui singur individ desfășurat în timp, o legătură organică între membri și acțiuni, între prezent și trecut. Limba este matricea culturii, fiind expresia culturii
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
conexe. Paul Diel interpretează simbolurile divinității într-o manieră personală, folosindu-se constant de istoria religiilor și filosofic, mitologie și psihologie. Autorul francez susține într-o evidentă descendență freudiană -faptul că prima imagine a divinității a fost cea a "strămoșului-tată divinizat după moartea lui".5 El ar personifica cel mai bine idealul etic. Prezența lui în istorie ar marca definitiv ultima etapă din istoria simbolului divinității: monoteismul. Asupra lui insistă în mod special Paul Diel în această carte. Cele două testamente
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lui Iisus, ea parcurge drumul transfigurării subconștientului tenebros în supraconștientul majestos. Mîntuitorul "a învins tentația demonică (subconștientul) și a realizat elevația divină (supraconștientul) a naturii umane..."10 Iisus a devenit susține Paul Diel în deplină contradicție cu tradiția dogmatică omul "divinizat" simbolic, "omul-dumnezeu".11 Interesantă îmi pare a fi simbolistica subiacentă discursului și textului teologic pe care Diel o "desconspiră" cu eleganță și măiestrie. Astfel, tentațiile demonice sînt simboluri ale subconștientului, iar "elevația divină" simbol al supraconștientului. La rîndul său, "Cerul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
toate virtuțile (forțele sufletului) supraviețuia în memoria fiecărui membru al tribului și exercita astfel o influență sugestivă supraconștient motivantă asupra vieții fiecăruia (recunoscută ca fiind efemeră). Unii printr-o credință comună, membrii tribului trebuiau să se dovedească demni de strămoșii divinizați în speranța că după moarte vor putea fi și ei admiși în lăcașul celest. Imperativul etic supraconștient motivant și legat de imaginea strămoșului-tată divinizat, avea însă pentru omul primitiv al epocii animiste o semnificație foarte precisă. Animismul este credința în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
din toate părțile de amenințări mortale, reclamînd frecvent sacrificiul vieții în luptele împotriva triburilor dușmane, a animalelor monstruos periculoase, ca de exemplu bizonii pe care tribul trebuie să-i vîneze ca să-și asigure hrana de zi cu zi. Strămoșul era divinizat deoarece era animat mai curind de curajul de a muri trupește decît sufletește. Fuga de pe cîmpul de luptă și chiar cel mai mic semn de lașitate era contiderată ca o dovadă a intențiilor rele secrete, care duc la preferarea plăcerilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
se supună din generație în gene-Itție actelor de voință ale strămoșilor, povestite și, în cele din urmă, ipostaziate de legende, pentru a intra la rîndul lor după moarte în legenda nemuririi. Cultul animist al strămoșilor divinizați constituie baza religiozității. Strămoșul-tată divinizat de animism va deveni în epoca mitică Tatăl-Spirit, Dumnezeu-Tatăl, toate ființele omenești fiind fiii Lui, demni sau nedemni, în funcție de intențiile motivante care îi animă. Legendele fabuloase ale animismului sînt prefigurarea poveștilor mitice. În era mitică, accentul importanței nu mai este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în care societatea abia formată este încă grupată în familii izolate, omul primitiv manifestă timid o atitudine care subliniază dorința lui de a se refugia în starea de siguranță instinctivă din care a fost alungat. El nu idealizează și nu divinizează numai animalul, ci se identifică cu animalul divinizat, îl mimează, crezînd că va dobîndi, că va recupera prin simpatie magică forța senină a spiritului instinctiv care animă animalul. Magia mimetică precede magia imploratoare. Dar pe lîngă liniștirea și încurajarea de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
acestui mit trăit este așa cum afirmă mitul fiul lui Dumnezeu și fiul Omului: fiul lui Adam. El este omul devenit "fiul lui Dumnezeu", omul care a învins tentația demoniacă (subconștientul) și a realizat elevația divină (supraconștientul) a naturii umane; omul "divinizat" simbolic, "omul-dumnezeu". El "coboară din Cer", adică își părăsește concentrarea solitară, renunță la contemplarea supraconștientă (Cerul), la plenitudinea grație căreia ar putea să-și fie suficient lui însuși și se dedică celorlalți oameni rămași pradă ispitei demoniace. Eroul se dedică
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ei nu constă în sublimarea individuală, ci în spiritualizarea obișnuită, care nu mai poate fi comparată cu un cerc care se închide în el însuși, ci cu spirala care se pierde în infinit. Eroul mitului științific nu mai este individul "divinizat" simbolic, ci omenirea întreagă și efortul ei evolutiv de spiritualizare și sublimare care unește gererațiile, călăuzindu-le spre adevăr, spre sensul legal (în limbj mitic, conducîndu-i spre "Tată"), spre esența a cărei "creație" constantă constă în manifestarea ei tot mai
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
misterului animării. Acesta nu este decît un alt mod de a spune că misterioasa intenționalitate evolutivă răspîndită în întreaga natură se manifestă cu maximă intensitate în omul sanctificat simbolic. Devenit manifestarea misterului al cărui simbol este "Dumnezeu", psihicul său se "divinizează" simbolic. Unit cu misterul prin dragostea activă de viață, purificat de exaltarea dorințelor carnale și de obsesia afectivă, eroul mitului trăt nu mai are nevoie să-și facă o imagine din mister, deoarece sensul mitului constă tocmai în faptul că
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Ea indică mijlocul direct al realizării, înlocuiește credința în erou prin înțelegerea legii. Înlocuind cazul special al împlinirii celei mai sublime cu clarificarea legii generale în care este inclus el, psihologia ne permite chiar să ne detașăm de venerarea eroului divinizat în mod simbolic. Dar înțelegerea psihologică nu se poate dispensa de admirația față de împlinirea supremă a propriei ei legi. Conform chiar propriei ei legi, ea este obligată să vadă în continuare în eroii mitului trăit realizarea unei împliniri unice. Important
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ENGELS, ANTI-DÜHRING Zero și infinitatea distruseseră filozofia aristotelică; neantul și cosmosul infinit anihilaseră conceptul de univers închis într-o coajă de nucă și ideea că natura are oroare de vid. Înțelepciunea anticilor era înlăturată, iar oamenii de știință începeau să divinizeze legile fizice care guvernau natura. Cu toate acestea, revoluția științifică se confrunta cu o problemă: cea ridicată de zero. Adânc înfipt în noul și puternicul instrument de lucru al lumii științifice - analiza matematică - se afla un paradox. Inventatorii analizei matematice
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]