695 matches
-
Bresslau: cine însă cunoaște mai de aproape ruajul dinlăuntru al gazetelor noastre acela știe că redactorii nu prea sunt atât de neatârnați față cu reporterii lor precum admite Bresslau. Multe redacții sunt cu totul în neputință de-a se espune dizgrației corespondenților lor evrei din Paris și Londra. Apoi vine menajamentul pentru abonați. "Schlesische Zeituny" ("Gazeta sileziană" ) a pierdut dintr-o dată șase sute și mai bine de abonați evrei numai pentru că îndrăznise de a-și spune de-a dreptul opinia asupra unor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
singură ș...ț toată dreptatea” (Pascal, 1963, p. 625). Trebuie să reamintim aici că Pascal, bazându-se pe doctrina augustiniană a „celor două stări ale naturii umane”, consideră că, În starea de corupție, „omul nu merită altceva de la Dumnezeu decât dizgrația Sa” (Percharman, 2001, p. 114). De aceea, chiar dacă este „un drept ce se poartă ca un drept” (Pascal, 1963, p. 320), osândirea sa depinde tot de bunăvoința lui Dumnezeu. În aceste condiții, dreptatea distributivă se confundă cu voința Creatorului. Este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a constat în acțiuni politice (arestarea), juridice (judecarea-condamnarea) și economice (consumul și serviciile trec înaintea extracțiilor și producției) pentru schimbarea societății. Se știe că vechiul regim aresta și acorda uniform condamnări dure chiar și unor lideri de partid intrați în dizgrație, fără procese juridice cu public. În documentele și în gândirea politico-economică de atunci, producția era peste tot. De aceea se lua de peste tot și se realizau continuu "directive" aspre. Producția domina învățământul și cercetarea prin inflexibili indicatori cantitativ-numerici. Dar pentru că
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
să intre în război de partea aliaților. În 1927, Bergson a obținut Premiul Nobel pentru literatură și apoi a fost decorat cu Marea Cruce a Legiunii de onoare. Dar după moartea lui, în 1941, a început o lungă perioadă de dizgrație pentru cel ce a fost filosoful francez cel mai important al secolului XX. Doar în ultimii ani s-a pus capăt acestui dezinteres, iar publicarea la Presses Universitaires de France a Corespondenței, a unei biografii a lui Bergson scrise de
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
pe sultan, ajungând să devină favorita lui, cadâna Firuze va fi dată afară din palat, în episodul de luni. Sulatana Hurrem află de la boierul Rustem despre tatuajul pe care frumoasa Firuze îl poartă pe piele, iar acest desen va aduce dizgrația cadândei. Dar ce reprezenta acesta? Ea era tatuată cu emblema Safavizilor, o dinastie persană, aflată în conflict cu Imperiul Otoman, acest desen fiind dovada cea mai sigură că ademenitoarea femeie era, de fapt, o spioană. Cea care îi dă viață
Suleyman Magnificul: De ce cadâna preferată va fi dată afară din harem by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/65154_a_66479]
-
prin Oradea, unde a urmat cursurile liceului, apoi la București, unde a fost timp de un an cursant al Școlii de Literatură "Мihai Eminescu" din București (de unde a fost exmatriculat în urma unei vizite făcute lui Tudor Arghezi, care era în dizgrația autorităților vremii). Și-a continuat studiile la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, unde îl frecventa pe Lucian Blaga, motiv pentru care la absolvire nu a primit repartiție. A revenit la Oradea, unde a lucrat ca funcționar la
Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Science/299159_a_300488]
-
Galla Placidia. După executarea lui Felix, Aetius și Bonifaciu au rămas cei mai influenți generali ai imperiului, luptând în mod constant pentru favoarea Placidiei. În timp ce 427 Bonifacius era departe ca guvernator ("comes") al Africii, Aetius i-a cauzat căderea în dizgrația Placidiei. Bonifacius a revenit în cele din urmă în serviciu Placidiei, dar nu înainte să se revolte și să cauzeze pierderea a mare parte din Africa în fața vandalilor. În 432 Bonifaciu a fost rechemat în Italia și primit cu căldură
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
de sticlă, miile de alte jucării și jocuri care s-au bucurat de câte-o perioadă scurtă, dar cutremurătoare de popularitate, ca să nu mai menționăm faptul că au fost cauza a nenumărate certuri în familia noastră înainte să cadă în dizgrație, iar atracția exercitată de ele să pălească, pentru ca apoi să fie aruncate în întunericul din garaj, ca să trăiască alături de cărbuni, mașina de tuns iarba și șurubelnițe. M-am bucurat foarte tare să le văd. Deși am fost puțin surprinsă. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Witte sunt totuna cu cele ale complotului internațional evreiesc. Ea Îi trimite documentul generalului Orgheievski, iar acesta, prin comandantul gărzii imperiale, face să-i parvină țarului. Witte se află În Încurcătură. Astfel, Racikovski, mânat de umoarea lui antisemită, contribuie la dizgrația protectorului său. Și, probabil, la a sa proprie. Într-adevăr, din acel moment Îi pierdem urmele. Saint-Germain se deplasase, poate, Înspre alte travestiri și reincarnări. Dar povestea noastră căpătase un profil plauzibil, rațional, limpede, pentru că era susținută de o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
amalgam pur chinezesc, o eleganță Încântătoare și În același timp desuetă, o amestecătură pestriță și magnifică ce face din China o țară care stârnește inepuizabile curiozități. Nimic nu se aruncă sau se Înlocuiește vreodată. Dacă influența unei perioade cade În dizgrație, se construiește peste ea. Vechile priveliști nu pier, ele există sub primul strat ciobit, gata să iasă la suprafață dacă răzuiești un pic. Aceasta este estetica și, de asemenea, acesta este spiritul chinez. Acestea sunt urmele pe care le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
partidului, figuri proeminente de eroi comuniști în anii ilegalității ca Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu au fost stigmatizate (în martie 1952) ca dușmani ai poporului și îndepărtate de la putere. La scurt timp după demascarea lor, căpeteniile căzute în dizgrație vor fi încarcerate și anchetate, folosindu-se împotriva lor metodele recomandate de consilierii sovietici, în vederea judecării după modelul proceselor de tristă memorie înscenate la Moscova în anii '30 din secolul trecut. (Vasile Luca nu va supraviețui tratamentului barbar la care
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
nici o pancartă care să-ți explice că „iubita poetului“ era căsătorită atunci când îl iubea pe poet sau că insista să-i rezolve nu știu ce petiții financiare prin parlament, drept răspuns la scrisorile lui înfierbântate. Cam în același timp, Macedonski zăcea în dizgrație, uitat de toți. Vara, prin iunie, lumea făcea coadă la statui, care cu flori, care cu panglici și coronițe de brad. În fiecare an, se împlineau nu știu câți ani, ba de la nașterea, ba de la moartea poetului. Prilej de sărbătoare, cu mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cineva. Bucureștiul părea slab și arogant, timpul trecuse peste el cu bâte și pietre, săbii și flinte, dar mai ales camioane și buldozere, pătându-l de jeg și rușine. Locuitorii lui erau vicleni și resemnați, cetățeni ascultători, veșnic căzuți în dizgrație, revoltați doar în vise, la cârciumă sau pe-o pânză de tablou grabnic acoperită c-un cearșaf. Clădirile arătau la fel ca oamenii. Tremurau în somn, suportând fără să crâcnească biciul tătăresc și iataganele otomane, sărutau cu abnegație pintenii habsburgici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Dacă tu vei ține Valahia, noi vom putea merge liberi oriunde în lume” (ad omnes partes mundi). În anul 1502 se încheie drama trăită de fiica lui Ștefan cel Mare la Moscova. Domnița Elena și fiul său Dimitrie cad în dizgrația lui Ivan al III-lea. Acesta îi ia lui Dimitrie demnitatea de mare cneaz al Moscovei și Vladimirului (14 aprilie 1502) și o dă lui Vasile, stabilindu-le un domiciliu forțat Elenei și lui Dimitrie. Încă din vara anului 1502
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
hanului, din 15 septembrie 1502. Hanul i-a spus lui Zabolțki: „Mi-a scris voievodul Ștefan: Răspunde-mi dacă mai trăiesc fiica și nepotul meu”. Ștefan îi cerea hanului să-i spună dacă fiica și nepotul său au căzut în dizgrația lui Ivan. Drept represalii, Ștefan i-a oprit pe solii lui Ivan, care se întorceau din Italia. Domnul avea să explice gestul său: „Marele cneaz Ivan a prins pe fiul fiicei mele și i-a luat domnia cnejiei; și acum
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în istoria lui I. Negoițescu, bunăoară, care demonstra cum Conachi are o operă mai consistentă din punct de vedere estetic decât a lui lenăchiță Văcărescu, să zicem. La Nicolae Manolescu, pur și simplu, opera cutăruia sau cutăruia este trecută în dizgrație fără demonstrație analitică, ci doar prin sentințe. De pildă, N. Filimon nu mai este capul de serie al romanului realist ci este considerat otova, alături de Pelimon și alții asemenea, fără vreo motivație alta decât propriul gust. Lasă că în altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ales în tine e faptul că tu nu ierți. Singurul cuvânt de libertate e tot ce mă exaltă încă. Îl cred capabil de a întreține la infinit vechiul fanatism uman. El răspunde fără îndoială singurei mele aspirații legitime. Din toate dizgrațiile pe care le moștenim, trebuie să recunoaștem că ne-a fost lăsată cea mai mare libertate de spirit. Depinde numai de noi de a nu o folosi greșit, în mod grav. A reduce imaginația la sclavie, când va fi vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și îndeajuns de mulți bani din ce primisem la Coblin ca să plătim. Familia lui Jimmy l-a răscumpărat și ea. A primit o chelfăneală de la taică-său, maică-sa a plâns și apoi au uitat totul cu mult înainte ca dizgrația în care căzusem să fie cât de cât îndepărtată. La noi era totul mult mai auster. Iar Kleinii nici măcar n-au rămas supărați pe mine; în ochii lor ce făcusem nu merita să fie obiectul mâniei și nici nu vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
văd din stradă prin geamul luminat; surioara ei slabă ca un pui stătea în chiloți negri de gimnastică și tăia hârtie cu niște foarfeci mari. A durat câteva săptămâni până a trecut partea acută și între timp eram tot în dizgrație acasă. Nici nu a ajutat la nimic faptul că în această perioadă de amor bolnav nu am adus aproape deloc bani în casă. Acum Simon se întorcea la ore foarte stranii și nu putea nimeni să-i pună întrebări, de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a crepusculului. Am părăsit sufrageria fără să mai spun un cuvânt. M-am dus să mă plimb pe drumul de lângă mal, să-mi îndepărtez durerea ascuțită din stomac și să îmi diger nenorocirea. Era groaznic, sentimentele pe care le nutream, dizgrația și mânia pe care o simțeam din cauza lui Esther și dorința de a-i trage una în cap doamnei Renling. M-am plimbat pe marginea apei și apoi pe terenurile din jur, ținându-mă departe de veranda unde știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mi-am dat seama că în mașina din mijloc se afla un personaj important, căci din celelalte două au răsărit bodyguarzi, și m-am întrebat cine o fi fost omul ăla așa de însemnat și totuși așa de căzut în dizgrație. În mulțimea de gură-cască se aflau și doi polițiști mexicani, morocănoși și mândri de tunicile lor, pe care imediat și le-au netezit; dar gărzile de corp erau europene sau americane, îmbrăcate cu haine și jambiere de piele. Își țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Încearcă, dacă poți, să-mi redai un dram de energie și de rațiune. Dragostea și devotamentul tău, copil drag, mi-au fost neprețuite: susține-mă acum cu răbdare. Iartă-mi această scrisoare lașă și dezlânată. Bietul tău prinț căzut în dizgrație îți sărută picioarele. Pur și simplu sunt prea nefericit ca să mai gândesc cum trebuie. Te rog, ai răbdare cu mine și iubește-mă și de acum înainte. Dacă am să pot, am să trec pe la tine mâine la ora obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sabinilor, pe Vergiliu, care i-a datorat independența, dar și subiectul Georgicelor, și pe alți câțiva actori ai vieții literare a momentului. Prețul cerut pentru acest ajutor? O susținere a regimului imperial în operele semnate cu numele lor... Căzut în dizgrația lui Augustus după executarea cumnatului său, Mecena se retrage din afaceri și se mulțumește cu o existență de intelectual hedonist. Istoria îi atribuie inventarea piscinelor încălzite la Roma... -5- Capodopera? Modul de întrebuințare a timpului. Cum arată în detaliile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a unui ministru, trișase la „vânzătorul din bâlci”, un soi de bridge, doar pentru plăcerea de a le strica jocul, o sărutase pe Maja pe gât În bucătărie, chiar sub ochii cuvioasei Navidad, și plecase Înainte de miezul nopții, urmărit de dizgrația tuturor. Privi câteva clipe chipul Întunecat al tatălui - lucios de transpirație, Îmbujorat. Urmări hipnotizat cum porții unsuroase de salată boeuf dispăreau În gura lui. Consideră admirabil efortul lui de a face față În mod onorabil acelui prânz. Apoi, când Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de saltele, plăpumi, perne“. DANS: „Se înțelege de la sine că o prințesă se cuvine să știe bine, de la cea mai fragedă etate, arta dansului, - pe care-a practicat-o cu gingășie și cu grație, -n societate. E cea mai jalnică dizgrație pentru prințese să se spună despre ele că dansează ecosez sau gavote asemenea unor ciubote, cu toate că acestea sunt din cea mai fină piele. Când nu e-n ritm, neținând cont de timp (de acela muzical, desigur), se spune că prințesa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]