670 matches
-
de neclintit. Pur și simplu i-au smuls copila din brațe. Biata de ea și-a călcat mândria în picioare și i-a scris și lui, cerșindu-i ajutorul, dar ce putea el face, un amărât de exilat căzut în dizgrație? Oare bătrânul Pollio, bunicul fetiței, de ce n-a intervenit? O fi considerat și el o onoare ca, în loc să joace la nunta nepoatei, să o înmormânteze de vie în templul Vestei? N-au mai apucat să-și vorbească. A murit destul de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
amalgam pur chinezesc, o eleganță Încântătoare și În același timp desuetă, o amestecătură pestriță și magnifică ce face din China o țară care stârnește inepuizabile curiozități. Nimic nu se aruncă sau se Înlocuiește vreodată. Dacă influența unei perioade cade În dizgrație, se construiește peste ea. Vechile priveliști nu pier, ele există sub primul strat ciobit, gata să iasă la suprafață dacă răzuiești un pic. Aceasta este estetica și, de asemenea, acesta este spiritul chinez. Acestea sunt urmele pe care le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o cunoștea foarte bine. Sigur că da! Acum două săptămâni l-am trimis la Teodoric pe bătrânul Avitus, îți amintești de el, nu? Cum să nu-ți amintești: a fost prefectul Galiilor acum câțiva ani, pe urmă a căzut în dizgrație... Făcu un gest cu mâna, vrând parcă să îndepărteze un subiect inutil. Dar nu contează asta. Avitus a fost cel care l-a convins pe Teodoric să pornească la război; n-a trebuit să depună prea mari eforturi, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
În numele „Poporului”, te bătea până ce cădeai În leșin, după care te readucea la viață turnând pe tine găleți cu apă rece ca să te i-a din nou la ciomăgeală...! Aceste torturi ce trebuiau să le suporte unii cetățeni căzuți În dizgrația regimului totalitar comunist, Întrecea În canibalism Însăși inchiziția veacurilor de tristă amintire...! Lucrători bine hrăniți și salarii pe măsura ferocității lor, nu se osteneau să opțină dovezi pentru a te pune sub acuzare. Nici vorbă...! Te teroriza aplicând metode canibalice
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu nevinovata Întrebare. „Care-i motivul arestării tale...?” Tony Pavone era Încă amețit. Mintea lui refuza să Înțeleagă mârșevia, forța de a te impune, forța de-a aplica legile după bunul plac, forța de-a teroriza pe cel căzut În dizgrația stăpânilor fără ca nimeni să le tempereze instinctul lor de animale sălbatice...!! Însfârșit, intuind persoana cel iscodea, Tony Pavone expuse pe scurt necazul apoi Îi Întoarse spatele. Turnătorul insistă. „Canalia s’a răzbunat, astai...! Nu te necăji, așa zisa violare a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Sistemul e bazat pe muncă. Munca conectată la artă este banalitate. De aici sensibilitatea nemților cultivați la tot ce e banal. Scoate la lumină regula, puterea Metodei și supunerea lor la Metodă. Sammler Își lămurise totul. Alert În ceea ce privește primejdia și dizgrația explicațiilor, el nu era nici pe departe un explicator de rând. Și chiar În vremurile cele vechi, În vremurile când era „britanic“, În Încântătoarele decenii doi și trei când locuia pe Great Russell Street, când Îi erau cunoscuți Maynard Keynes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de toate vara, fără pardesie, când brațele femeilor erau la vedere. Le vedea În metrou. Mergea În Spanish Harlem. Se Împingea Într-o bară de metal. La marginea orașului În Harlem, era singurul pasager alb. Și toată chestiunea asta - adorația, dizgrația, pericolul de-a leșina când juisa. La acest punct, povestind asta, Începea să-și pipăie baza păroasă a gâtului. Clinic! În același timp, de regulă, avea o relație foarte idealistă și rafinată cu o doamnă oarecare. Clasic! Capabil de simpatie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
holbat - ca un melc de mare. Unul dintre cei cu soarta pecetluită ce adăstase prin toate. Prea puțin a meritat efortul, poate. Sunt momente când a te da bătut e mai rezonabil și mai decent, iar a rezista este o dizgrație. A nu merge dincolo de un anumit punct cu rezistența. A nu Întinde materialul uman prea departe. Alegerea cea mai nobilă. Astfel considerase Aristotel. Domnul Sammler Însuși era capabil să adauge, la Înțelepciunea elementară, uciderea omului pe care-l ambuscase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
prin care se cerea cedarea nu numai a Basarabiei, ci și a Bucovinei de Nord, nu a produs nici un efect asupra "diplomatului" sovietic. Nicolae Titulescu, îndepărtat de la conducerea diplomației române, în urma unei remanieri ministeriale în anul 1936, aflat deci în dizgrație și în exil la Cap Martin, probabil că și-a dat seama, pentru prima oară însă, în anul 1940, că a fost înșelat de "prietenii săi" sovietici, care, de altfel, după îndepărtarea sa din funcția de ministru de externe al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
duse atunci la tribunele de la Așrafiah, puse să fie aduși prizonierii închiși în cele patru închisori, în donjonul citadelei, cât și în Arkana, temnița palatului regal, și semnă un mare număr de eliberări, mai ales pentru apropiații săi căzuți în dizgrație. Cel mai celebru beneficiar al augustei clemențe a fost meșterul bărbier Kamaleddân, al cărui nume făcu la iuțeală înconjurul orașului Cairo, provocând nenumărate comentarii zeflemitoare. Băiat frumos, Kamaleddân fusese vreme îndelungată favoritul sultanului. După-amiaza, îi masa tălpile picioarelor pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
grande de Spania, închisă acolo spre a ispăși greșeala alor săi și care nu vedea în mânăstirea aceea frumoasă decât un purgatoriu, atât pentru ea, cât și pentru ceilalți. Și totuși, domnea peste toate ca o stăpână, împărțind favoruri și dizgrații. Mie îmi rezervase partea cea mai rea a inimii ei. Fusesem, vreme de șapte ani, o creștină tot mai plină de zel. Pentru ea, eu nu eram totuși decât o convertită, o conversa cu sânge impur, a cărei prezență avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Vespasianus a urmat cariera de soldat, a devenit tribun în Tracia, chestor în Creta și la Cyrene, legat al Legiunii a doua Augusta în Germania și Britannia, consul (în anul 51 d.Hr.) și proconsul în Africa. A căzut în dizgrație deoarece, atunci când Nero cânta, el adormea imediat; a fost trimis să înăbușe revolta din Judaea. Vexillatio: gruparea provizorie, într-un singur corp militar, a mai multor mici contingente (centurii, manipuluri și cohorte) provenind din diferite legiuni. Via Flaminia: strada care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Își amintise, în tristețea lui, o zi unică de la Școala Misionară, în care Fratele John îl învățase literatură. Fratele John fusese concediat după o săptămână de predare fiindcă o ciupise de fund pe femeia de serviciu. Dar, deși plecase în dizgrație, cu reputația pătată, Sampath își amintea de el ca de o ființă plină de frumusețe, pe care i-o împărtășise în singurul moment inspirat pe care-l avusese școală. În timp ce se juca muindu-și pe rând degetele în călimară, atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Însă fiul ei Jorge a știut că ceea ce o ucisese fuseseră focul care o mistuia pe dinăuntru, țipetele Penélopei și loviturile ei disperate În acea ușă, care continuau să-i izbească În minte, neîncetat. Încă de pe atunci familia căzuse În dizgrație, iar averea clanului Aldaya se destrăma În castele de nisip dinaintea mareei celei mai furioase lăcomii, a revanșei și a istoriei inevitabile. Secretarii și trezorierii au urzit fuga În Argentina, Începutul unei noi afaceri, mai modeste. Ceea ce conta era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
putut-o deposeda de răul ce se oploșise În interiorul ei. În disperare de cauză, privind la luna plină ce fusese zugrăvită dincolo de geam, Oliver scotea câte un lătrat, prin care Încerca să-și arate compasiunea față de o ființă căzută În dizgrația tuturor forțelor Întunecate ce sălășluiesc În hăul cosmic aflat la distanță de o palmă deasupra creștetului său Împodobit acum cu o frumoasă creastă rozalie; ființă pe care masterandul Înc-o mai iubea... Studenții Îl găsiră a doua zi pe Oliver În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la capăt. Primind legământul lui, prințesa l-a rugat să plece fără întârziere și să nimicească grădina vrăjitoarei Falereia unde mare număr de cavaleri valoroși erau ținuți prizonieri. Roland a plecat pe calul său Brigliadoro, lăsându-l pe Rinaldo în dizgrație pentru urâta lui purtare din ajun. Angelica, spre a-l împăca pe Rinaldo, i-a trimis calul Bayard, dar Rinaldo a rămas nemișcat la aceasta, întocmai ca și la celelalte daruri ale ei. Când a aflat că Roland plecase, Rinaldo
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
său de școlar. Un șir de oameni bate la poarta albastră; sunt membrii ai comunității, care au aflat de moartea tragică a lui Pandit Razdan și au venit să-i aducă un ultim omagiu. Toți par să fi aflat de dizgrația în care a căzut Pran. Cu toate că se repede spre fiecare, căutând ajutor, unii nici măcar nu-l privesc. Intră în casă unul câte unul și ușa se închide în urma lor. Nu mai înțelege nimic. El e Pran Nath Razdan: cel frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-l destituie de îndată pe Fouquet, care era un jefuitor, și să-l numească în locul lui la finanțe pe Colbert. ― Cine era Colbert? Cum să nu știu cine era acest om care, după ce făcuse atâtea pentru Franța și regele său, murise în dizgrație, fiindcă încercase (de altfel zadarnic) să-l împiedice pe monarhul cheltuitor să nu ruineze regatul? Abilă manevră a profesorului, care prin răspunsurile mele reîmprospăta memoria celorlalți și obținea apoi de la ei ceea ce dorea și fără să insiste în mod deosebit
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fățiș ori în ascuns, mi le aruncau dăscălițele trădau impresia ce le-o făcusem. Aveau aerul că se așteaptă din partea mea la lucruri stranii, poate chiar scandaloase. Dacă picasem la Dobrina, oare nu însemna că sînt un înger căzut în dizgrație? Asta ar mai lipsi. În stînjeneala privirilor cărora nu le venea să creadă că au în lumina lor un profesor, citeam un mit și temeri legate de persoana mea. Învățătoarele știau că, logic, toate funcțiile se leagă într-un sistem
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
citeam un mit și temeri legate de persoana mea. Învățătoarele știau că, logic, toate funcțiile se leagă într-un sistem. În sistem există o ierarhie. Locul meu nu era la Dobrina. Oare îmi falsificasem diploma?... Dacă era vorba de o dizgrație, lucrurile stăteau și mai prost. Nu se știe cum, în cele din urmă s-a aflat că vina o poartă originea mea socială. Acum se explicau toate. Eram un dușman de clasă tolerat, de aceea îmi prevestiră zile rele cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Toți vasalii și oamenii de rând din Azuchi au trecut pe lângă sala de banchet goală și au strigat insulte: „Ăsta-i conacul gol al Seniorului Mitsuhide? Nu-i de mirare că pute a pește stricat. Cu un ghinion și-o dizgrație ca astea, lumina care lucește pe capul ăla de kumquat o să pălească imediat.“ — Nimeni n-a criticat faptele Seniorului Nobunaga ca fiind nechibzuite sau nedrepte? — Trebuie să existe unii vasali care au înțeles. Ei ce spun? — În zilele de după plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ar trebui să fie tranșată de vasalii superiori, își exprimă modesta opinie Hideyoshi, care obținuse prima victorie, ușurând, astfel, mult evoluția conferinței. — Ei, ce părere are cel mai vârstnic vasal al nostru? Niwa, Takigawa și ceilalți îl salvară acum de dizgrație pe înfrântul Katsuie, oferindu-i poziția centrală în cadrul consfătuirii. Prezența lui Hideyoshi, însă, era dificil de contestat, iar schița propusă îi fu înaintată, în cele din urmă, și lui. Nu putea să se finalizeze înainte de a se cere și opinia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
au scris că Hideyoshi mă așteaptă la Templul Onjo. Nu va fi nici un pericol, stăpâne? întrebă unul dintre cei patru bătrâni. Nobuo zâmbi, arătându-și larg dinții înnegriți. — Probabil că pe Hideyoshi îl tulbură zvonurile publice despre căderea noastră în dizgrație. Nu mă îndoiesc că asta e. Nu și-a făcut datoria față de persoana cea mai apropiată de tatăl meu. Dar ce fel de aranjamente s-au făcut pentru întâlnirea asta? Răspunsul lui Nobuo părea plin de convingere: — Uite cum stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
numai prin forță, nici doar prin inteligență. Adâncul firii omenești cere și altceva“. „Hai să facem lista, amantissime“, spusese nea Gică Teodosiu și era miercuri și ploua. Tovarășii Măndiță și Teodosiu se aplecaseră gospodărește asupra listei de priorități. Anul de dizgrație una mie nouă sute optzeci și, zilele doldora de poticnelile secolului și ale onor clientelei, trebuie să-ți stabilești din timp planul de bătaie, altfel pierzi tocmai acolo unde câștigul nu suferă amânare. Ochii lor străluceau. Trufie era, nu doar lăcomia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Junli nu numai că e de neclintit, dar e și dezgustat. Dacă nu era vorba de Tang Nah, nici nu s-ar uita la Lan Ping. Ea ia asta atât de personal, că o simte ca pe o stare de dizgrație. Resentimentul ei e atât de mare, că peste treizeci de ani, în timpul Revoluției Culturale, le ordonă Gărzilor Roșii să-l distrugă pe Junli. Să-l pună la o parte, ca să nu răspândească zvonuri despre ea. Junli e omorât în bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]