9,895 matches
-
ezitarea din sufletul bietului Hermocrate. Adrian Enescu alcătuiește o lume surprinsă în zarva căutărilor de tot felul, în fuga după găsirea identității, o lume care se încurcă în propriile neputințe, angoase și prejudecăți, o lume în care sonoritățile iubirii se dizolvă, uneori, în pasivități, în încremeniri ale unei statui surprinsă într-o contorsionare imposibilă. Tensiunea și emoția extraordinară din "Titus Andronicus", tot al lui Alexandru Darie, se plimbă prin scena-arenă odată cu muzica lui Enescu. Cîntecelele Adei Milea amplifică ludicul și fantezia
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
anume cauză, bună de apărat în fața unui judecător imaginar. Revăzându mi însă textele publicate strânse laolaltă, trebuie să accept că ele nu servesc o miză unică sau măcar dominantă. Destul de eterogene ca tematică, sunt relativ greu de sistematizat ori de dizolvat în același cocktail, motiv pentru care am optat pentru prezentarea lor în ordinea cronologică a publicării (cu mici amendamente față de versiunea originală a unor articole, plus un text inedit). O altă explicație care stă la originea prezentei culegeri o fi
Gâlceava cu juristul din mine by Florentin Ţuca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1340_a_2745]
-
cîte un păhărel din apa rîului Lethe, apa uitării". Sau: "O, tu, Emil Cioran, ai fost în tinerețe pe culmile disperării! N-ar fi fost mai bine să fi stat aici, să observi culmile infamiei?". Suita de portrete este inclementă, dizolvînd convențiile, cîte mai funcționează, îngroșînd trăsăturile compromisului, lașității, cinismului, emblematice pentru o epocă, răsfrînte mai cu seamă în mediul cultural (T. Arghezi, Z. Stancu, M. Ralea etc.). Bunăoară Z. Stancu: "El este la zenit, vulture al regimului, doldora de bancnote
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
atributul esențial - palatabilitatea - pentru că oamenii, mai ales în final de secol, se regăsesc amenințați de rotunjimi. A mânca bine înseamnă, de astă dată, a mânca puțin, fără grăsimi, fără zahăr, disociat dacă se poate. Și alcoolul trebuie evitat. Vinul, care dizolvă grăsimile, este permis, dar cu moderație. Fiecare "calup" de publicitate este însoțit, mai nou, de un refren: Pentru sănătatea dumneavoastră evitați excesul de sare, zahăr și grăsimi". Menținerea vieții (funcția esențială) și diferențierea între clase (funcția auxiliară) rămân cele două
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
să se reîntoarcă în țară, apoi încorporat, timp de un an, în Regimentul 38 Infanterie din Brăila. De asemenea, Dora Mezdrea evocă dezechilibrul politic provocat de lovitura de stat regală, a lui Carol II, din 1938, în urma căreia au fost dizolvate toate partidele, înființându-se partidul monarhist Frontul Renașterii Naționale, regimul dictatorial având consecințe nefaste pentru Nae Ionescu, la 8 mai fiind arestat și trimis în lagărul de deținuți politici de la Miercurea Ciuc, urmat apoi de Mircea Eliade. La 12 ianuarie 1939
Biobibliografia Nae Ionescu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8996_a_10321]
-
s-au clasicizat îndeajuns, însă nu strică amintirea lor de la sursă. La firul ierbii - să ne gîndim cît de proaspăt era, la vremea acestei cărți, debutul lui Arghezi - e primul să-i constate unitatea, și deopotrivă jocul de contrarii. Eminescianismul dizolvat în originalitate tare. Volumașul ăsta cu portrete îl consacră pe Bacovia de monocord, vorbind despre "dezagregarea individualității umane" - într-adevăr, despre ce altceva? Și portretele continuă, trăgînd o fîșie peste toată prima linie - cronologică - a interbelicului românesc. În galantarul cu
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
ipostază de turistă care adulmecă timpul perceput ca un soi de justificare a spațiului în lăuntrica instanță. Concentratul de istorie pe care-l cuprinde un topos constituie un alibi al său. Uneori în așa măsură, încît timpul, element părelnic abstract, dizolvă empiria, îi ia locul, astfel precum un schelet ar fi mai plin de semnificație decît făptura ce-l conține. "Ruine, templele sînt mai frumoase. Dezbrăcate de ziduri, de carnea masivă a pereților, eliberate de greutatea acoperișelor, scuturate de încărcătura podoabelor
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
memorie și pe coala albă a zilei. Autoironic, constată că "partitura suflețelului" i-a invadat poezia, unde nu ar avea ce căuta. Dar, în pofida formulei sale melancolic-reflexive (dacă nu și depresivă), singurătatea poetului nu este durabilă. Cuplul o destramă, o dizolvă într-o mare de împlinire conjugală, captată în versuri expresive: "nu facem altceva decât să ne trecem/ în revistă viața a spus ea/ cu o voce impregnată de tristețe/ nu avem o conștiință a ficțiunii/ și nici organ pentru finețea
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
adoptivă care agonizează pe patul spitalului, este adoptat de o familie de evrei sefarzi, excentrici la rîndul lor, oameni de stînga, însă bine intenționați și care reușesc să-i ofere un cămin lui Șlomo. Ultimele legături cu lumea sa fiind dizolvate, Șlomo traversează un lung drum obstaculat în căutarea de sine, care pe alocuri este aceeași cu căutarea mamei, a unui sens pentru gestul ei de o mare cruzime și dedicație și pentru mesajul transmis la despărțire. Ceea ce reprezintă exodul evreilor
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
S-a făcut liniște absolută, acum toți ochii priveau sclipirea aurie a solzilor de pe masă, aproape ireali în lumina dimineții. O vreme, n a spus nimeni nimic, surpriza era absolută. Apoi, înainte să înceapă careva să vorbească, solzii s-au dizolvat ușor în razele luminii, dispărând, topindu-se în soare... În urma lor, încăperea a prins mai multă strălucire, ca și cum se răspândiseră pretutindeni... Mi-am dat seama că acei solzi n-aveau cum să dureze la nesfârșit, însă nici nu dispăreau de
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
o minimă rezistență, pe de o parte, și de capacitățile proactive ale rezilienței, pe de altă parte. Nivelul ridicat al capitalului social format este în același timp și un argument suplimentar împotriva tezei lui Stahl potrivit căruia capitalismul singur a dizolvat aranjamentul. În cazul studiat, capitalul social s-a conservat pentru aproximativ două generații - generația membrilor de dinainte de 1950, ajunsă la bătrânețe în 2000, și generațiile imediat următoare, aflate la maturitate în anul 2000. 4.8. Concluzii Discursul istoric dominant prezintă
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
a lumii ca moment ideal al absurdului. Principiul moral pe care se întemeiază manifestarea spirituală a omului evocă necesitatea stării de existență fără lume, în prelungirea lumii, pe care omul transfigurat în energie subiectivă o înzestrează cu sens. Lumea se dizolvă astfel în simulacrul moral al stării de existență prin care i se manifestă temeiul, energia obiectivă. Morala nu are sens decât dacă alcătuirea lumii este perfectă. Factorul spiritual generat de punctul de perfecțiune absolută a lumii în care locuim instituie
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
bătrânețea le apreciază în funcție de copilăria sufletului, iar nu de vârsta biologică, considerând că „cine își păstrează sufletul de copil nu îmbătrânește niciodată”. Distinge demnitatea de aroganță, laudă caracterul ca pe o floare rară și avertizează asupra puterii extraordinare a viciului. Dizolvă multiplele aspecte ale minciunii, valorizează onestitatea și prețuiește cumpătarea, știind că „urmările unei fapte nechibzuite nu se pot înlătura cu regrete”. Despre prudență spune că „înseamnă mai curând înțelepciune decât teamă”, apreciază critica bine intenționată, pe care o preferă unei
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
propriei ființe, cercetîndu-se pe sine, pe acela angajat în această aventură a scrisului, sensibil la înnoirile pe care le aduseseră deceniile șapte și opt din secolul trecut în practica și teoria discursului narativ, provocînd, implicînd cititorul pînă la a-l "dizolva" în text, a-l face un "obiect", o "figură" a acestuia, cu conștiința mereu trează a acelei ordini a textului care reface structura lumii înseși - o proză care se vrea și reușește să fie un document personal al unui narator
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
imaginat în Europa secolului XXI. Ceea ce face filmul remarcabil ține de felul în care aceste traume se reflectă prin sensibilitatea copiilor. Filmul are relevanța unei terapii psihanalitice, readuce trauma în planul conștiinței, o amplifică pînă la paroxism pentru a o dizolva în final. Regizorul prezintă drama unor destine distruse care recuperează din frînturi normalitatea, așa cum și morții descoperiți în gropile comune sunt recunoscuți după mici detalii. Adevărul, chiar cel foarte dureros pentru mamă și fiică, reprezintă catharsisul necesar, fără de care ești
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
ce pare să nu se mai termine. Impresia pe care ți-o lasă este cea a unei vivisecții, fără ca pacientul să fie anesteziat, greutatea cade întreagă asupra personajelor, și ceea ce este mai înspăimîntător ține de faptul că abominabilul se află dizolvat în cotidian, fiecare fragment, fiecare întîmplare are rolul de a realiza o masă critică pentru o deflagrație, o eliberare care nu se mai produce. Filmul face parte dintr-un proiect mai mare intitulat Povestiri din Epoca de Aur, regizorul propunîndu-și
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
și o fină aluzie la Metropolisul (1927) lui Fritz Lang. Reclame gigantice ale unor psihedelice frumuseți asiatice deschid tot atîtea porți misterioase spre un consumerism devenit spectral, ca și promisiunile unor fabuloase excursii în paradisuri extraterestre. Temperamental musonic, orașul se dizolvă în ploaie, străbătut de luminescențele reclamelor japoneze, de unde și impresia spectrală a unor enclavate Chinatowns, a unor lumi siderale în interstițiile căreia se strecoară fluidă muzica lui Vangelis. Clădirile sunt imense, cum te și aștepți, exhibînd un baroc tumultos în
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
simt atașați, le rămîn străine și inaccesibile tinerilor absolvenți de liceu. Care e modalitatea cea mai adecvată de a face accesibilă o informație fundamentală potențialilor ei beneficiari? Pînă unde pot fi reduși (sau suspendați) tropii vechiului învățămînt universitar fără a dizolva Universitatea într-o formă boemă de "comunicare"? Se vorbește tot mai des de implicarea studenților în elaborarea programelor universitare. Ar fi bine să fie așa. Dar, de prea multe ori, "implicarea" e concesia formală ce li se face unor persoane
Învățămăntul universitar by Mihai Maci () [Corola-journal/Journalistic/9486_a_10811]
-
Cu o rară intuiție, regizorul a prins această coprezență a unor timpuri care s-au sedimentat în memoria celor doi și care devin contemporane în perspectiva morții. Lumea romanței este interbelică, transmisă prin ecou și după 1947 înainte de a se dizolva cu lumea din care a provenit, lumea satului este bogată în cimilituri și coduri organice care fixează ironia la locul ei în cântec. Cel mai des cei doi discută despre căsătorie și moarte, sunt căsătoriți de peste o jumătate de secol
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
regală a literaturii proletare" în adoptarea realismului ca soluție viabilă și "metodă de creație", compatibilă cu ideologia proletariatului. Se va face însă vinovat, așa cum va fi acuzat în curând, de idealism, și RAPP (Asociația Rusă a Scriitorilor Proletari) va fi dizolvată în 1932, considerată prea strâmtă și prea sectară, tocmai ea, care dovedise fanatismul cerut în despărțirea de scriitorii ne-comuniști la origini, dar acceptați o vreme ca "tovarăși de drum". Ia naștere Uniunea Scriitorilor Sovietici, sub conducerea lui Gorki, întors
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
istoriei au fost cazați, din cînd în cînd, pentru a-și desăvîrși studiile, de cele mai multe ori nici măcar începute, au fost transformate în locuri de pelerinaj și de pietate obligatorie. Măcinat de boli, mai mult sau mai puțin lumești, cu creierul dizolvat sub acțiunea tenace a sifilisului, Lenin a fost eternizat sub formă de carcasă și expus public spre deliciul necrofililor și spre încurajarea tinerilor căsătoriți. Cultul moaștelor și al sfintelor relicve din lumea creștină a primit aici replica unei subtile amenajări
Comunismul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9619_a_10944]
-
și pulbere/ pe mine și orașul meu" (ibidem). O frumusețe feminină se șterge de pe chipul ce-o purta precum cerneala dintr-o compunere școlară veche, trupul frumoasei de odinioară ajunge a secreta tristețe, o tristețe pietrificată, iar în final se dizolvă în văzduh: "da, s-a șters frumusețea de pe chipul tău/ ca numele actorilor de pe afișul uitat sub soare și ploaie./ egală cu tine mereu, adîncită/ în tristețea ta fără capăt./ uiți să vorbești, uiți să vezi și să auzi,/ devii
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
exprimării. "Realitate implacabilă" a evoluției literaturii, ea s-ar ivi în perioadele de oboseală, alexandrine. Un asemenea moment critic l-a reprezentat în cultura continentului nostru filosofia sofistă, care, conform lui G. R. Hocke, a rafinat instrumentul comunicării, dar a dizolvat în schimb motivarea sensului lingvistic, împingîndu-l în arbitrar, fapt ce a deschis calea manierismului. Cenzura ontologică se pronunță implacabil: Reducînd poezia la un simplu fenomen de limbaj și de știință a combinării cuvintelor, (...) manierismul, din categorie istorică, poate fi transformat
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
pentru că am impresia că în Bietul Ioanide nu se pune cu adevărat problema genialității, la modul eminescian din Luceafărul, cum s-a încercat la un moment dat să se acrediteze ideea. Ea este lăsată să plutească într-o oarecare ambiguitate, dizolvată în aproximația că Ioanide e un arhitect "de excepție", cel mai bun din epoca lui, apreciat superlativ etc. Face parte, indubitabil, din categoria "oamenilor metafizici", pe care el însuși o contrapune "oamenilor pragmatici" (în cap. XXIII din roman). Definiția pe
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
uneori pe aceeași pagină, în care ne vorbește despre imposibilitatea de a ști cu adevărat ce și cum gîndește celălalt (mamă, tată, soră, soț), revelîndu-ne odată cu anumite intimități și impenetrabilitatea lumilor interioare, precaritatea dialogului, fragilitatea comunicării. Cu timpul, memoria se dizolvă iar odată cu ea identitatea noastră se descompune. Altcineva preia atunci lucrurile de unde le-am lăsat fiecare și continuă să ne spună povestea. Tot ce putem spera este ca pînă atunci să le fi spus celorlalți cîteva ceva despre noi. Sau
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]