750 matches
-
cel mai bun deschizător de drumuri. El respectă comandamentul trasat de Ivănescu, extinzându-l, dinspre poezie, și asupra comentariului de poezie. Nu-și dă voie să mintă. (Scrupul pe care puțini critici de azi și-l fac, preferând să mimeze doct priceperea sau plăcerea.) El palpează de fiecare dată sensurile, nu le ia de-a gata: „Citindu-l și recitindu-l, mai ales după ce dialogul nostru s-a încheiat, mi s-a părut că el m-a ajutat să înțeleg că
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
de unde tonul sec, de catastif în care sunt trecute episoade scurte, a căror descriere e palidă sub unghi estetic. Autoarea nu are meandre de intelect, fiind în carență de subtilități psihologice, de aici și aerul de ființă nesofisticată, fără pretenții docte, care zugrăvește direct, adică în termeni generali, încercările prin care trece. Textul e iremediabil plat, ca Bărăganul în care a fost întocmit. Într-un cuvînt, cartea e ternă sub unghi literar, dar judecată pe fundalul tragediei în care a fost
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
comunism, arta traducerii a însemnat, astfel, o reconectare la firesc, reamintind publicului relația privilegiată a literaturii românești cu cea franceză, în contrast cu „autohtonismul delirant, de nuanță fascistoidă, extrem de ostil oricăror contacte cu restul lumii” (p. 64) practicat de ideologia comunistă. Așadar, doctele studii ale lui V. Ivanovici nu sunt aride, ci arzător conectate la social, iar grilele de lectură oferite de exegeți și teoreticieni precum I. P Culianu, M. Bahtin, formaliștii ruși, E. Coșeriu, V. Nemoianu ori I. Even-Zohar își probează valoarea
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
un diferend de idei, cît un litigiu iscat de fermecătoarea Caroline Schlegel, viitoarea doamnă Schelling), meditație pe care a taxat-o drept „filosofie pentru gineceu” (p. 123), adică panseuri vaporoase bune de gustat la o prăjitură de către damele cu fandoseli docte. Citit azi cu un ochi rece, Friedrich Wilhelm Schelling are un ton înalt, cu obscurități amintind de un oracol religios. Cartea de față (Cercetări filosofice asupra esenței libertății umane) e o mostră de gîndire făcută după calapodul epocii: totul se
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
o voce care să pună intonație în text, paginile fiind o derulare somptuoasă de informație seacă, căreia îi lipsește interpretul viu. E ca și cum spiritul Constantinei Raveca Buleu se evaporă sub canicula erudiției, capitolele curgînd mat, ca o pastă uscată și doctă, fără nici o influență estetică asupra cititorului. E uimitor cum pedanteria informației se însoțește cu un duh de înlemnire savantă, care ucide pofta lecturii. Paradoxul cărții e că pe cît de ireproșabilă îi este documentarea, pe atît de săracă e în
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
Alex Goldiș Liviu Antonesei, Victimele inocente și colaterale ale unui sângeros război cu Rusia, București, Editura Polirom, 2012, 204 p. Avem puțini autori români mai proteici și mai harnici decât Liviu Antonesei, fie că e vorba de studii docte în sociologie, de jurnalism (cultural) sau de literatură propriuzisă. Din punctul de vedere al „ușurătății” trecerii de la un gen la altul, doar Ruxandra Cesereanu sau Ovidiu Pecican îl pot concura. Un permanent neastâmpăr intelectual, îndeajuns de bine controlat de autoironie
Turism literar by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4671_a_5996]
-
Sorin Lavric Vlad-Ionuț Tătaru, Conștiința de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivității, Iași, Editura Institutul european, 2011, 210 pag. Ecurios cum autori fără aristocrația spiritului caută să-și ascundă strîmtorarea în spatele unei peruci cu aparențe docte. Și cum în filosofie obsesia perucii se numește jargon, adică prețiozitatea unui lexic cu rost de podoabă spirituală, starea care însoțește peruca poară numele de cabotinie. Cabotin în lumea conceptelor este cel care vrea să atragă prin sunet, făcînd uz
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
că a comenta asemenea nimicuri e irosire de timp. Dar, cum spuneam mai sus, speța căreia îi aparține eseistul e variată și, analizîndu-i patologia, nu am în vedere un caz, ci o molimă cu răspîndire universitară. E vorba de litania doctă a acelor autori fără simțul limbii, care își ascund inaptitudinea îndărătul prestidigitației de concepte inepte. Ce e dureros la aceste spirite imitative e că s-au chinuit la propriu din dorința de a se instrui, străbătînd bibliografii dificile, cu tomuri
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
în neputința de a intui impresia jalnică pe care textul lor o lasă la lectură. Oare ce impresii încearcă Vlad- Ionuț Tătaru citindu-și rîndurile mai sus? Delectare intelectuală în fața adîncimii reflecțiilor perorate? Satisfacție la vederea curgerii aseptice a expresiilor docte? Greu de spus, dată fiind imaturitatea flagrantă ce răzbate din mai toate paginile. Volumul e curat impersonal, scris parcă de un metronom al cărui plectru sintactic bate tactul unui mimetism total, care repetă șabloane de expresie. Spiritul autorului nu e
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
confuză de la tribunal a Leancăi văduva căreia domnul Tomiță i-a spart clondirul („dintre toți sofiștii lui Caragiale, Leanca, exemplarul cel mai nătâng, pare a întrupa o primordială stare alogică”) și atâtea altele din universul caragialian minuțios reconstituit. O carte doctă plină de farmec.
Înapoi la Caragiale! by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4570_a_5895]
-
și nici talentul nu pot face nimic. Tocmai de aceea un tablou te inspiră prin nuanțe de duh, fără să te împingă la comentarii de intelect. Cînd apar comentariile, pictura încetează spre a face loc criticii plastice, care e forma doctă de a altera un talent prin acoperirea lui cu teorii oțioase. De aceea, dacă lăsăm deoparte menirea de colportor care mijlocește artistului relația cu un public incapabil să depisteze singur valoarea, atunci criticul plastic este un impostor: se pronunță asupra
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
surprinde duhul unui tablou, cu atît mai puțin pot descrie istoria interioară a unui grup de pictori precum „Prologul”. Rămîne atunci ca unul din membrii grupului să intre în pielea cronicarului spre a pune în lumină ceea ce specialiștii în divagații docte nu pot face: să înfățișeze dinăuntru destinul unei echipe de artiști care, din 1975 și pînă astăzi, au marcat evoluția breslei. Mai mult cînd auzi un critic ca Oliv Mircea afirmînd că, dacă a existat ceva autentic în pictura românească
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
în gradul de asumare a cuvintelor rostite: eseiștii fac teorie din acrobație ambițioasă, fără ca viața să li se molipsească cu o cîtime din perorația afișată, în vreme ce pictorii își trăiesc gîndurile spontan, fără cizelare expresivă, dar onest. E deosebirea dintre histrionismul doct cu virtuți lexicale și simplitatea reculeasă care nu vrea să păcălească pe nimeni. Paul Gherasim e un soi de Ernest Bernea cu vocație plastică și cu tenacitate de ctitor, un posedat al cărui suflet, în loc să năzuiască la elogiile semenilor, vrea
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
lumină stînjenitoare. Cu un lexic de furfureală argotică și cu o fugă de idei de tip dadaist, Dinescu este un rudimentar de speță hazlie, un bufon simpatic avînd tăria de a nu fi cedat niciodată în fața ispitelor privitoare la expresia doctă. Un spirit pur, intact și ingenuu, fără scrupule de gust și fără remușcări provenite din inferioritatea spiritului său. Iar amănuntul redacțional că, imediat după fleșcăiala poetului, urmează interviul cu Andrei Pleșu, care este o mostră de sclipire retorică, amănuntul acesta
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
care rutina repetiției nu-l descurajează. Are răbdare pedagogică și o atenție savantă care îl apără de primejdia plictisului. De aici impresia de spirit sfătos care, pentru a-și povesti variantele de interpretare, își estompează erudiția pînă la ștergerea trimiterilor docte. Sunt eseuri în volum care nu conțin nici un exemplu concret și nici un nume propriu, întreaga ceremonie discursivă petrecînduse în albia unor generalități crase. Filologul Creția se urcă în lectica abstracțiunilor seci și caută a le însufleți prin farmecul unei limbi
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
înaintează domol și grațios, într-o derulare mătăsoasă de fraze fără cusur, al căror sunet cizelat nu provoacă vibrație. Creția scrie frumos fără să te tulbure, fiind genul de scriitor care scrie impecabil fără să te impresioneze. E o sfîrșeală doctă în cuvintele lui, un soi de blîndețe resemnată care împrumută scrisului aerul unei procesiuni elegante. Didactic și prevenitor, autorul n-are ferment de controversă, adică imboldul de a încălca tabuurile, și nu are nici intrigă de sentiment, adică tensiunea aceea
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
controversă, adică imboldul de a încălca tabuurile, și nu are nici intrigă de sentiment, adică tensiunea aceea inițială din care ies frazele cu virtuți expresive. Paradoxul lui Creția e că scrie estetic, dar nu scrie expresiv, literele sale transmițînd distincții docte, nu impulsuri de viață. Ești de acord cu fiecare propoziție a lui, dar nici una nu ți se întipărește în minte. Luminile și umbrele sufletului e exemplul tipic de tom calofil care nu lasă urme în memoria cititorului, cauza stînd în
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
faci morală nu poți face filozofie, eseurile fiind corecte și politicoase, adică inerte sub unghiul efectului la lectură. În fine, Petru Creția e un stoic avînd ceva din resemnarea lui Marc Aureliu și din reculegerea lui Ernest Bernea. Un spirit doct al cărui simț al limbii strălucește mai mult în traduceri decît în creații proprii. Traducătorul și eminescologul sunt cu un rang peste eseistul Petru Creția.
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
Marin). Rezultatul este volumul Eu, autorul, o mostră aspră de depănare a unei erudiții fastuoase, pe care o străbați cu aerul că asiști la o procesiune solemnă de spectre reci: un jargon fără virtuți literare adăpostind un munte de detalii docte. Dată fiind chiasma de care vorbeam, volumul e țesut din două fire pe care autoarea le urmărește prin alternanță: cînd imaginea de sine pe care pictorii au încrustat-o în pînze, cînd portretul pe care scriitorii și l-au făcut
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
fost și ceea ce este. În acest sens, ciclul împrumutat se înfățișează ca o premoniție. Etapele zbuciumate emoțional și memorabile stilistic s-au evaporat. Rămâne, în urma lor, numai un orizont neted de la un capăt la altul. Câteva dintre definițiile cu aparență doctă (p. 39) sunt de luat în seamă pentru restul cărții. Unele, de o radicalitate înspăimântă toare, altele pur și simplu ironice. Semnificativ, dintre ele lipsește tocmai poezia: „bupropion - dopamină, noradrenalină/ dragoste - oxitocină, vasopresină (plăcere, încredere, imunitate)/ cafeină - energie, ritual, vertebrarea
Ultima oră by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5695_a_7020]
-
asigurările de sănătate și pensiile ca obligație a statului față de cetățenii săi. Contraadevă ruri de acest gen sar în ochi de pe aproape fiecare pagină a cărții. Cartea are aproape cinci sute de pagini și este atât de densă și de doctă, cu puzderie de trimiteri și citate, încât mai că nu-ți vine să crezi că autorul și-a dat osteneala de a o scrie numai pentru a le da peste nas liberalilor care-l acuză pe el de atitudini fasciste
Ca musca-n lapte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5817_a_7142]
-
rătăcește turma. Aceasta e starea de spirit cu care Stăniloae se apleacă asupra filozofiei lui Blaga. Indignarea dogmatică pe care o resimte în fața teoriei Marelui Anonim îi mărește ritmul verbal, împingîndu-i cuvintele într-o curgere alertă și aspră, de altercație doctă. În genere gîndirea lui Stăniloae are ritmul temperamentului lui - molcom, regulat și ferm -, rar întîmplîndu-se ca vorbele-i să capete altă cadență decît cea dictată de trepidația umorilor. Aici însă Stăniloae se află în postura neobișnuită a spiritului iritat, lentoarea
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
aceea contează: restul e eseistică autobiografică cu bătaie mărturisitoare, osîndită a nu se ridica la înălțimea hieratică a jargonului conceptual. Din această deosebire de opinii se iscă partea cea mai vie a cărții: preopinenții se aprind în limitele unui contencios doct, de eleganță protocolară, scrisorile lui Gabriel Liiceanu către Christian Ferencz reprezentînd miezul tare al cărții. Sunt multe pagini de excelență eseistică, majoritatea semnate de Gabriel Cercel, în vreme ce condeiul lui Christian Ferencz-Flatz suferă de o aplatizare conceptuală de tip rigid, semn
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
ani, căpitanul României. Doi mari jucători români. Hagi a avut și noroc. Balaci, deloc” (pp. 176 - 177). Nu competența mă interesează. (Fiindcă la fotbal toți ne pricepem și nu ne pricepem în egală măsură.) Dacă ar fi vrut să fie doct, autorul Cinematografului gol ar fi notat în primul rând diferențele de stil în practicarea sportului rege. Cu nume de tehnici, cu idei de driblinguri, cu poziționări faste. Independent de numele jucătorilor. Și Balaci, și Hagi au fost, cum s-a
Pagina plină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5095_a_6420]
-
atingerii, dar nu mai puțin mișcătoare, după cum mărturisește Psalmul 151 al lui Blaga: „Te simt dumineca și toată săptămâna/ cum ciungul simte o durere-n mâna/ pe care n-o mai are.” În această duminică s-a discutat, așadar, inspirat, doct și plin de miez o temă cu mult peste puterea de pătrundere a rîndurilor de mai sus - o tradiție a expunerii cu care Conferințele TNB ne-au obișnuit de ceva vreme și în care intervenția lui Ion Mircea reprezintă neîndoios
Ion Mircea la Conferințele TNB: despre mîngîierea achiropiită by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5481_a_6806]