3,782 matches
-
pentru ideile luate de-a gata, pentru poncifele care alcătuiesc mare parte din cultura publicată și predată; mai ales pentru cele susținute de o ideologie națională mai mult sau mai puțin transparentă și care favorizează anumite teme, interzic altele, impun dogme și mituri. Modernitatea gîndirii sale antidogmatice nu este însă una "postmodernă", relaxată, a relativismului absolut - ci una obsedată de căutarea adevărului și a autenticității. Autorul constată că nu au fost suficient puse în valoare diferențele dintre limba și cultura română
"Cealaltă latinitate" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8120_a_9445]
-
politic se face în această situație în două moduri. Astfel, ia naștere paracultura ideologică, numeroasele opere propagandistice oglindind mitografia elaborată de partidul unic sau importată de la puterile răsăritene, iar scriitorul, instrument al noii religii, devine ,,un scrib" ce intermediază acceptarea dogmei. Paralel, apar însă creații care se abat de la regulile instituite de putere sau în care este sancționată, deconstruită tocmai mitologia oficială, diferitele strategii ficționale și resurse ale ficțiunii - între care se află și configurarea în subsidiar a unei contramitologii - evidențiind
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
însă totul e reductibil la existentul semnificat în gândire. Critica - în definitiv, arta - dă, ori se află în, măsura lucrurilor. Ele pot fi altfel, dar nu altceva decât configurații ontologice. Critica în care pare a crede acest comentator sedus de dogme și totuși nedogmatic este, totuși, una clar (de)limitată. E critica placată pe particular. "Nu pretindea el șT. S. Eliotț, vorbind despre funcția criticii, un simț foarte dezvoltat al faptului concret?" (130) Ca urmare, mefientă la abstract și general, la
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
zădărnicită chiar de relativismul mijloacelor puse la dispoziție de către modernitate și de filosofia sceptică a acesteia, iar deschiderea către spațiile oferite de noile tehnologii tinde să suspende cu totul criteriile morale și centrele unificatoare. Din această combustie lăuntrică, amestec de dogmă morală și libertate deplină a exprimării, de aspirație mistică și de consum rapid și, oarecum, brutal, se nasc, simultan, o enormă revoltă și o la fel de ampla predispoziție utopică. Și pentru a-și salva propria lui realitate, dar și o serie
Un artist revoltat: Alexandru Trifu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7048_a_8373]
-
nu s-au putut dezvolta și dăinui decît sub egida credințelor religioase, care puneau un frîu pornirilor individuale, le mărgineau față cu drepturile altora și cu interesele generale. Dacă se găseau, și se găsesc totdeauna, unele personalități emancipate de presiunea dogmelor religioase, oameni pe care spiritul de analiză și critică îi duce la "îndoiala filosofică" sau, să întrebuințăm neologismul obicinuit, la "agnosticism", dînșii nu mai puțin rămîn supuși principiilor morale superioare, care deși pentru ei decurg din diferite sisteme filosofice, au
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
Lucian Blaga e inaugurată de publicarea eseului său, Religie și spirit, în 1942, cea din urmă parte a Trilogiei valorilor. Ea marchează o criză a relațiilor sale cu revista Gândirea, al cărei exponent prestigios fusese, dar care îl sancționa în numele dogmei ortodoxe, deplîngîndu-i "erezia". Recunoscîndu-i lui Nichifor Crainic, e drept pe un ton de ambiguitate, calitatea de-a fi înfăptuit timp de două decenii o veritabilă "invazie a teologiei în cultura română", Blaga se desparte de perspectiva acestuia referitoare la legăturile
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
mitologică. Studiu istorico-critic de Vlad Sofron (Sibiu, 1943). Dumitru Stăniloaie, cel mai important din rîndul acestor oponenți clerici, îl considera pe Blaga "adept al lui Democrit și în special al atomismului materialist" și dădea glas dezamăgirii că filosoful trata problema dogmei exclusiv ca "un produs al eului", confirmat fiind de texte apărute în Gândirea în care Blaga era comparat cu Iulian Apostatul, generate, după toate probabilitățile, de pana lui Crainic, și el un polemist acid: "Pentru cine vrea să tragă concluzii
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
un filosof cu talent de pamfletar. Fusese crescut în credința creștină pentru a deveni un împărat teolog cum aveau să fie ulterior aproape toți împărații Bizanțului (...). În ce consta problema pe care și-o propusese Iulian? Foarte simplu: în detronarea dogmei revelate prin Fiul lui Dumnezeu cel întrupat și înlocuirea ei prin miturile fanteziei grecești, care putea să mai aibă la vremea aceea prestigiul frumuseții poetice, dar erau izbite de moarte, în sensul lor religios. Lupta lui Iulian e lupta basmului
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
a reprimit nici pînă azi... Se află în considerațiile lui Blaga corolarul unei gîndiri de filosof, care-și afirmă propria perspectivă, dar nu și o negare a religiei, o contestare a Bisericii pe care, în pofida disputei cu unii din apologeții dogmei ortodoxe, filosoful a respectat-o ca un element major al vieții spirituale a unei colectivități. Bunăoară, comentînd bolșevismul, îi reproșează faptul că a tratat Biserica drept un dușman: "Revoluționarii ateiști au fost puțin prevăzători cînd au crezut că religia e
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
violenței e forma prin care societatea își dovedește puterea, coeziunea și capacitatea de a respinge "ofensa socială" reprezentată de orice diminuare a componenței sau consistenței sale. Viața spirituală se alimentează prin preluarea miturilor ori a simbolurilor și integrarea lor în cadrul dogmei. Cu fiecare prilej, ele sunt rescrise în acord cu necesitățile vitale ale comunității. Există o întreagă literatură de specialitate dedicată acestei probleme (vezi, între lucrările publicate recent în românește, Ordine și Haos. Mit și magie în cultura românească, de Andrei
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
din mai multe puncte de vedere, iar senzaționalismul a fost ținut la distanță, așa încât credibilitatea subiectelor abordate să rămână neatinsă. Manieră de prezentare le permite cititorilor să-și utilizeze abilitățile cognitive critice pentru a delimită faptele de ficțiune, opiniile de dogmă și adevărul de legendă pentru fiecare enigmă care a intrigat, uimit sau vrăjit omenirea, de-a lungul secolelor. Enciclopedia este formată din paisprezece capitole mari, acoperind o gamă largă de subiecte de interes: Misterele lumii de dincolo, samanii, spiritismul și
Enciclopedia Gale a fenomenelor neobişnuite şi inexplicabile () [Corola-journal/Journalistic/69841_a_71166]
-
1369 într-un orășel la 75 km de Praga, el a ajuns decanul facultății de filosofie din Praga, iar apoi rectorul Universității Carol din acest oraș. Anticipând ideile Reformei, a făcut referiri la învățăturile lui Wycliff și a atacat unele dogme ale Bisericii Romano-Catolice și corupția clerului înalt. Drept urmare, după ce i s-a interzis să țină predici, în 1411 a fost excomunicat de Papa Ioan XXIII, refugiindu-se din Praga și dedicându-se scrisului. În 1414, Consiliul Bisericii Romano-Catolice întrunit în
Agenda2006-26-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/285109_a_286438]
-
de profeție neagră cu care vestește decăderea unui modus vivendi pe care păltinișeanul îl consideră unic în lume. Dar în ce constă această unicitate? În prototipul de gîndire pe care sinodul de la Niceea din 325 l-a introdus în istorie: dogma treimii în unitate, adică cele trei ipostasuri prin care se manifestă ființa divină. Potrivit lui Noica, „unul de-o ființă și trei ca persoană“ reprezintă matricea de origine a sensibilității apusene, un arhetip care se va multiplica apoi în toată istoria
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
în unitate, adică cele trei ipostasuri prin care se manifestă ființa divină. Potrivit lui Noica, „unul de-o ființă și trei ca persoană“ reprezintă matricea de origine a sensibilității apusene, un arhetip care se va multiplica apoi în toată istoria Europei. Dogma trinitară e un exemplu de cum un mit poate inspira un mod de gîndire care ulterior se va propaga în teologie, artă, științe și filosofie. Mai mult, spre deosebire de greci, a căror filosofie a crescut în ostilitate față de mitologia elină, europenii își
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
Altfel spus, un concept nu e decît o ficțiune utilă a cărei intenție de a organiza experiența și-a găsit confirmarea. Cînd însă intenția e atinsă de vlăguire, conceptul devine carcasa inertă a unui entuziasm mort, și acesta e cazul dogmei trinității, o sintagmă sleită pe cale de a deveni vorbă goală. Dacă occidentalii nu-și vor recăpăta imboldul din al cărui entuziasm învățații de la Niceea au formulat tiparul trinității, atunci destinul Europei va da cîștig de cauză previziunilor lui Spengler.
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
vede ușor că aici avem de-a face cu o variantă aparte a principiului conservării energiei și informației. Nimic nu se pierde, totul se transformă - formule care, judecate metaforic, dau glas ideii de nemurire, ceea ce înseamnă că principiul conservării e dogma neperisabilității transpusă la scara materiei. Concluzia? Dacă dăm la o parte diferendul dintre cele două domenii, ce le deosebește e filosofia subiacentă lor. Unii sunt pozitiviști agnostici, ceilalți sunt credincioși cu tente idealiste. Dincolo de cazuistica numeroasă pe care Goldacre o
Impostura hipocratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4266_a_5591]
-
natura de istoric literar autentic a lui Dinu Pillat, considerat de prea mulți, prea frecvent și prea ușor, mai degrabă un eseist) sunt cu asupra de măsură interesante. Tezele lui Călinescu nu funcționează, pentru mai tânărul său urmaș, ca niște dogme. Mai degrabă ca niște norme disciplinare. Cele două lucrări de doctorat elaborate de Dinu Pillat (Contribuțiuni la biografia lui Ion Pillat și Romanul de senzație în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea) o dovedesc. Ele
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
din epocă, filosoful ezită a-și numi textele „predici”, ci le spune „discursuri”, luîndu-le astfel accentul misionar, dar păstrîndu-l pe cel spiritual. Altfel spus, danezul vrea sermones, cuvinte de spovedanie fără pretenția unei doctrine în care grija de a respecta dogma să-i inhibe îndrăzneala gîndurilor. Kierkegaard nu vrea învățătură și nici respectarea literei, ci vrea propovăduire din interior cu neglijarea detaliilor teoretice. Nu întîmplător discursurile poartă epitetul de „edificatoare”, termen cu proastă reputație în epocă din cauza verdictului cu care Hegel
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
a propriilor începuturi ocultiste. Astfel, cele trei axiome fundamentale ale magiei - existența planului astral, existența unei analogii între acesta și planul sensibil, posibilitatea controlării ei prin voința disciplinată a omului - sunt preluate în mod explicit din cartea lui Eliphas Lévi, Dogme et rituel de la Haute Magie (1856). Dar Underhill, procedând descriptiv, nu le prezintă în această ordine. Nae Ionescu, în schimb, le expune în mod logic, deducându-le una din cealaltă. De asemenea, el adaugă un al patrulea principiu fundamental: egocentrismul
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Totuși, aceasta nu este o „speculație underhilliană“, cum crede Marta Petreu, ci un câștig al filologiei comparate, vechi de o jumătate de secol (de fapt, chestiunea monogenezei celor doi termeni este încă deschisă discuțiilor). La fel, afirmația că creștinismul - prin dogmele trinității și încarnării - reprezintă o poziție intermediară și sintetică între emanatism și imanentism, deci superioară celor două, este un bun comun al teologiei fundamentale, dincolo de frontiere confesionale. E din nou adevărat că Nae Ionescu o citează pe Sfânta Tereza de
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
astfel de gafe sunt greu de găsit. Underhill se ocupă în continuare să ilustreze cu citate simbolica antropomorfă și abstractă a trinității, cu o vădită preferință pentru cea din urmă. Pe Nae Ionescu îl interesează însă raportul antropomorfismului cu valoarea dogmei. El îl apără de acuzația de a fi un defect de cugetare: antropomorfismul este primejdios numai într-o viziune antropocentrică, nu și în una teocentrică. Să trecem acum la cea de-a doua dogmă. Afirmația Martei Petreu că frazele lui
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
interesează însă raportul antropomorfismului cu valoarea dogmei. El îl apără de acuzația de a fi un defect de cugetare: antropomorfismul este primejdios numai într-o viziune antropocentrică, nu și în una teocentrică. Să trecem acum la cea de-a doua dogmă. Afirmația Martei Petreu că frazele lui Nae Ionescu despre întruparea și suferința lui Iisus Hristos sunt „preluate“ din Mistica e falsă. Lăsând la o parte ridicolul ei, textul din Underhill de la pagina indicată (care conține citate din Böhme, Ruysbroeck, Caterina
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
cel al profesorului român. Numai spațiul - de care am abuzat deja - ne împiedică să dăm din nou textele în paralel, dar oricine dorește se poate convinge pe cont propriu. E regretabil, dar trebuie să fii lipsit nu de înțelegerea acestei dogme, ci de înțelegere pur și simplu pentru a face o astfel de aserțiune. În privința afirmației naeionesciene „Încarnația a încetat sau nu? Pentru noi ea nu încetează niciodatăț“, Marta Petreu este mai precaută, susținând doar că a fost „impusă“ de „dezbaterea
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
încetat sau nu? Pentru noi ea nu încetează niciodatăț“, Marta Petreu este mai precaută, susținând doar că a fost „impusă“ de „dezbaterea problemei“ pe mai multe pagini în cartea d-nei Underhill. Mai întâi, trebuie precizat că Underhill abordează cele două dogme - trinitatea și întruparea - din punctul de vedere al teologiei mistice și al fenomenologiei actului mistic. Nae Ionescu se ocupă de ele, în mod declarat, din perspectivă filozofică. Underhill pleacă de la opinia unor mistici - începând cu Augustin - că întruparea este un
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
că întruparea este un perpetuu proces cosmic și personal. El a avut loc o dată în plan „fenomenal“, dar se desfășoară etern în planul „realității“. Puntea formată de Hristos între om și Dumnezeu este eternă. În schimb, Nae Ionescu, după ce explică dogma, se întreabă - rămânând mereu în plan metafizic (și logic) - dacă întruparea a luat sfârșit sau nu, din punct de vedere liturgic și istoric. Liturgic, întruparea nu încetează niciodată. Dar din punct de vedere istoric? Dacă actul întrupării nu a luat
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]