2,821 matches
-
că scoțând din joc subiectivitatea, proiectul galilean îi retrage filozofiei obiectul său propriu. Imediat ce această scoatere din joc, care nu avea la Galilei decât o semnificație metodologică, vizând de altminteri cunoașterea unei ființări non-subiective în sine, primește, dimpotrivă, o semnificație dogmatică, așa cum se întâmplă odată cu pozitivismul, filozofia este condamnată la moarte. Nu discutăm aici despre faptul că această eliminare dogmatică a subiectivității, și aceasta într-o problematică a cunoașterii a cărei esență este subiectivă, este absurdă, că ea conduce la fondatorul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu avea la Galilei decât o semnificație metodologică, vizând de altminteri cunoașterea unei ființări non-subiective în sine, primește, dimpotrivă, o semnificație dogmatică, așa cum se întâmplă odată cu pozitivismul, filozofia este condamnată la moarte. Nu discutăm aici despre faptul că această eliminare dogmatică a subiectivității, și aceasta într-o problematică a cunoașterii a cărei esență este subiectivă, este absurdă, că ea conduce la fondatorul pozitivismului la o imensă contradicție care capătă forma revenirii masive a sentimentului în chiar acel loc de unde viața tocmai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o cunoaștere a posteriori referitoare la dezvoltarea unui tip particular de cunoaștere în lumea modernă, iată ce s-a substituit imensei sarcini de a elucida esența vieții și, astfel, umanitatea transcendentală a omului. În punctul extrem al desăvârșirii sale, negarea dogmatică a vieții transcendentale nu doar pervertește filozofia; ea o suprimă în favoarea unei discipline noi: psihologia pozitivă sau științifică. În ceea ce privește psihologia, filozofia și-o asuma în măsura în care psukhę înseamnă suflet, subiectivitate, iar logos, o cunoaștere referitoare la aceasta. Psihologie este definiția filozofiei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a văzut în el "unul dintre cei mai înzestrați critici ai generației sale", care "știa să citească și exprima totdeauna impresii și judecăți foarte personale". Actul său critic este unul deschis, suplu, nedidactic, sincronizat cu ritmul literaturii europene, opus criticii dogmatice, preocupate de standarde generale și de legi estetice inflexibile, absolut inoperabile în condițiile schimbărilor petrecute în literatura acelor ani. Prin judecățile sale, Sebastian a refuzat scientismul suficient, simplitatea formulelor, dar a depășit și estetismul, literatura fiind pentru el o expresie
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
foarte elaborată". Cum de nu-și amintește felul în care au sfîrșit aceștia, ce s-a întîmplat cu avangarda incipientă care avusese naivitatea a se încrede în soviete! În cele din urmă, e drept, apare o stînjenită referință la "replica dogmatică, stalinistă". Dar asta nu e tot. După ce se manifestase ca un apologet al leninismului, eseistul ia distanțe față de scriitorii din Est ce încercau să reziste la presiunile regimului totalitar, neezitînd a-i pune, pe ei, sub emblema... dogmatismului, care nu
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
cântări bisericești sau a unui cântec popular, a unei poezii religioase sau populare sau a unui text literar în proză, 2) “Părintele Dumitru Stăniloae - 110 ani de la naștere și 20 de ani de la trecerea la cele veșnice”, concurs de teologie dogmatică pentru elevii seminariști și studenții de la școlile de teologie ortodoxă din țară, 3) “Alege Școala!”, concurs de creație literară, artistică și multimedia și 4) “Icoana ortodoxă - lumina credinței”, concurs pentru pictori iconari în frescă și mozaic din întreaga țară. De la
De Sf. Constantin și Elena, Patriarhia Română împarte premii by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79128_a_80453]
-
E inutil să te lupți cu ideologii. E inutil să-i trimiți să citească răscolitorul poem al lui Allan Poe, "Annabel Lee", ale cărui ecouri transpar în roman chiar de la primele paragrafe. Atunci când sunt sinceri, ei sunt scrântiți întru puritate dogmatică, iar când sunt mincinoși, fiți siguri că n-au să-și retragă afirmațiile în fața argumentelor pe care oricum le disprețuiesc! Și totuși, ei au un rol pozitiv, mai ales atunci când e vorba de artă: sesizează imediat abaterea de la normă, "ieșirea
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
mare praznic al creștinismului Sfintele Paști, sau Învierea Domnului, sub forma peiorativa și stranie de "Pase". Site-ul creștinortodox.ro vine și clarifica această eroare , semnalând în acest timp și pericolul iminent de degenerare în erezie a conotațiilor biblice și dogmatice. În schimb, reputatul lingvist, George Pruteanu, spune că ambele forme sunt corecte. "Termenul de "Paști", are în limba română numai formă de plural pentru exprimarea corectă a multiplelor lui sensuri, din limba ebraica biblică: Chag ha’Ppesách= Sărbătoarea trecerii, sau
“Paşte” sau “Paşti”. Vezi care este forma corectă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79532_a_80857]
-
orientare a "moștenirii" trecute prin diverse faze de abordare: Modul în care sunt gestionate, în ultimii ani, seriile edițiilor critice, la nivelul academic românesc, prin preluarea masivă și Ťactualizareať celor de la ŤMinervať mai ales, în funcție de interese ce țin de aspirația dogmatică a reconsolidării sistemului de Ťvalorificareť Ťal moștenirii culturaleť, explică de ce astăzi avem ediții Ťintegraleť din Marin Sorescu sau din Sorin Titel, dar încă nu există, la nivel național, o ediție critică integrală - Alecu Russo". O chestiune de-o neîndoielnică importanță
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
la putere a comunismului în România. Față de acest trecut descris cu duioșie în care exista o rază de speranță - de aici o primă posibilă interpretare a titlului Proiecte de trecut - prezentul sub dictatură se înfățișează ca un timp dezumanizat și dogmatic, marcat de imperative materialiste care își găsesc cea mai bună expresie în spațiul orașului. La oraș, oamenii își trăiesc existența sub semnul singurătății, neîncrederii, lașității și oboselii - acest ultim cuvânt se repetă în mod insistent în paginile cărții, împreună cu multe
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
să fie verosimilă, însă „morala" devine clară atunci când puștiul izbucnește în lacrimi. Tragedia lui este muzica răpită de imbecilitatea unui zelot, lyricsurile i-au salvat însă viața. În mod clar, noua generație are fidelitățile investite în total răspăr cu pedagogia dogmatică a Partidului. Chefurile monstru precum cel care se dă în locuința lui Mario îneacă răpăitul revoluționar de tobe, cocteilul psihotrop deconectează de la activismul patriotic, dragostea nu se mai întâlnește decât accidental cu revoluția și numai pentru a o maimuțări sau
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
p. 12), Radu Cernătescu nu pare să-l condiționeze de adeziunea, fie ea și numai pasageră, la vreuna din direcțiile „esoterismului occidental”. Or, cartea tocmai asta e, o lectură în parcurs de creastă a literaturii române din unghiuri exclusiv ancorate dogmatic. (Le inventariază chiar el: Francmasoneria, Societas Rosicruciana, Ordo Templi Orientis, AMORC, Hermetic Order of The Golden Dawn, Knights of Malta etc.) Ceea ce, până la urmă, e mai aproape ca metodă de norma extranee călinesciană decât de empatia nemijlocită pe care Cernătescu
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
Vasile Lungu În lipsa unor mărturii lămuritoare din partea lui Caragiale asupra motivelor care l-au determinat să ia hotărârea exilului berlinez, biografii marelui scriitor au formulat câteva ipoteze. În anii proletcultismului, istoricii literari dogmatici nu vedeau decât o singură cauză a părăsirii țării și anume persecuțiile la care ar fi fost supus dramaturgul de către „oficialitatea culturală burghezomoș ierească”1. Îndepărtarea din slujba de la Regie, procesul Caion, refuzul de a i se acorda Premiul Academiei
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
preocupat de inventica mașinilor, Ștefan Bertalan, dintr-un instinct propriu, se regăsește cel mai bine în natură, ale cărei mecanisme se străduiește din răsputeri să le descifreze, căutându-le sens. Am fi înclinați să riscăm o afirmație referitoare la presiunea dogmatică a epocii în care creează, citind în această atitudine gestul retragerii artistului din lume. Se va întâmpla și acest lucru, însă ceva mai târziu. Ileana Pintilie intuiește exact această particularitate și caută în notele, schițele și caietele cu însemnările zilnice
Ștefan Bertalan, un experimentalist al gândirii bionice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5262_a_6587]
-
în zona turbionar-expresivă a cântecului. Desfășurat în rime îmbrățișate chagallnic. Euforistic. Aforistic. Aporistic. Cantautor: anonim. Morala românului e o chestiune strict personală. E sfântă. Inatacabilă. Un fel de strălucire mată a budoarului. Sau o șoaptă prelinsă în urechea libidoului (firește, dogmatic!). Ea nu poate face obiectul vreunei dezbateri extrasenzoriale. Și nici hărțuită de tratate constipate, enciclopedii firoscoase sau simpozioane limfatice... A se slăbi! Ea se consumă strict în interiorul intim și particular, la loc ferit de ochi iscoditori sau patimi deșarte. În
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
evidență mărcile literare ale unei structuri în permanentă fierbere: niciodată „liniștit”, mereu grăbit, gata dea lua în răspăr prejudecăți și ordini valorice false, Mircea Iorgulescu vorbește cu nostalgie despre jumătatea deceniului șapte, când el însuși a debutat (în 1966): „Neguri dogmatice se retrăgeau, deschizând privirilor zarea: primenire, gust amețitor de libertate, frenezie a noului și a înnoirii, tineri scriitori talentați primiți cu entuziasm, deocamdată mai mult de o critică și ea tânără decât de cititori, încă reticenți față de scrisul contemporan după
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
gnoza nu-i este imputabilă ca fiind de sorginte eretică, dat fiind că "teoria" despre surghiunul îngerilor pe pămînt nu a fost niciodată condamnată dogmatic. Mai dificil pentru o lectură care s-ar dori riguros respectuoasă din punct de vedere dogmatic va fi să accepte că în cei trei Crai avem reapariția celor trei magi, iar în Pirgu îl vedem, îmbrăcat în mentalitatea vremurilor moderne, ca într-o caricatură, așadar, pe Cel care s-a întrupat chiar la originea acestor vremuri
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
vine din grația personajului principal. Steinhardt e un misionar prin vocație, unul din cei mai eficienți propovăduitori ai cuvîntului evanghelic, dar un misionar care acționează prin atracție, nu prin agățare. El nu face teorii, ci transmite emoții. Nu te acostează dogmatic, ci te absoarbe sufletește. Iar pîrghia prin care te atrage e arma miracolului. Steinhardt e un agent uimitor al minunii cristice, un popularizator rarisim al miracolului în genere, dar un popularizator care, în loc să-și degradeze prin vulgarizare tema, îi surprinde
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
însă subiectul nu oferea aceleași oportunități. Prin breșa făcută cu acest film aveau să apară Fahrenheit 9/11 (2002) care primea Palme d'Or-ul la Cannes, Sicko (2007) și noua producție care mi se pare de departe cea mai dogmatică și cea mai ridicolă, Capitalism: A Love Story (2009). Rar mi-a fost dat să ascult atâtea prostii debitate cu atâta convingere de activist, și spre suprinderea mea în scenete grotești și lipsite de ironie. Documentarul este nimic altceva decât
Despre capitalism și alți demoni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6520_a_7845]
-
în complicata rețea de reguli dictate în perioade și în locuri diferite de învățații evrei. (Cu atât mai complicată, se pare, cu cât se dovedește a fi plină de contradicții interne. Dau un exemplu elementar: din mulțimea de posibile definiții dogmatice ale acestei rugăciuni funerare, Wieseltier n-a putut găsi nici una pe care celelalte să n-o infirme. S-a văzut, deci, nevoit să-și deducă din lecturi propriul glosar.) Nici Mihăieș nu e însă chiar străin de o atare performanță
Utopia cărții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6526_a_7851]
-
că ceea ce dăunează textului făcîndu-l sîcîitor este înclinația autorului spre lamentare. E o pornire vădită spre văicăreală la acest călugăr cu umori melancolice și tente răzbunătoare. De aceea, Eufrosin Poteca este un duios iremediabil fără sfieli morale și fără ținută dogmatică. E un nostalgic cu recidive dese de furie pedepsitoare, dar un nostalgic căruia neputința de a se elibera de constrîngerile tagmei îi strecoară în vine resemnarea. În rest, în spatele lamentațiilor ghicești un spirit focos și senzual, irascibil din fire și
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
moment de crezută (dar repede infirmată) relaxare ideologică, un critic literar, Mihail Petroveanu, a lansat pe piața ideilor estetice (foarte săracă de altfel) conceptul de „turn Babel armonios". Definind astfel, neortodox, realismul socialist, criticul miza pe o îmblânzire a rigorilor dogmatice atunci în vigoare. Ar fi fost să se admită diversitatea de limbaje artistice (nu și de conținuturi, bineînțeles) după modelul polifoniei simbolice a turnului Babel. Nevinovata ieșire din rânduri a criticului fu considerată însă erezie și-i atrase lui M.
Un talmeș-balmeș armonios by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6081_a_7406]
-
zurbagiu artist de geniu, a folosit toate datele păstrate de cronici și documente și i-a plămădit o biografie plus vraie que nature, adăugând, în proporție de optzeci la sută (calculul autorului), informație istorică, exegeză artistică, analiză psihologică și socială, dogmatică creștină, reflecții și multă, multă ficțiune. Caravaggio (29 septembrie 1571-18 iulie 1610) a revoluționat pictura, înlocuind cultul frumuseții specific cumintelui, decorativului manierism, cu un realism brutal, introducând o tehnică nouă, clar-obscurul, și deschizând calea barocului. Naturalismul extrem al tablourilor lui
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
actuală a spiritului european coincizînd cu renașterea unei religii pe care autorii Constituției europene au evitat s-o pomenească la capitolul rădăcini spirituale. Bogdan Mihai Mandache conchide: „Pentru Philippe Nemo, ateismul și nihilismul s-au născut dintr-o neînțelegere: închiderea dogmatică a mesajului creștin în el însuși, strînsa legătură între Biserică și unele puteri politice, respingerea științei și libertăților moderne. Odată înlăturate aceste piedici, creștinismul poate redeveni marea miză intelectuală a epocii noastre.” Ținînd seama de deșertul actual al spiritului, tonul
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4683_a_6008]
-
fost în anii 1930 un fidel reprezentant al realismului socialist, scriind despre „marile realizări” ale regimului stalinist chiar în timp ce foametea ucidea milioane de ucraineni și de ruși, iar o parte din propria familie era deportată. L-a trezit din somnul dogmatic războiul, mai exact exterminarea de către ocupantul nazist a evreilor. Reportajele lui de pe front au fost totuși cenzurate de oficialitățile sovietice. Inclusiv prima parte a dipticului său romanesc, „Pentru o cauză dreaptă”, pare o operă realist-socialistă întârziată, ceea ce nu împiedică cenzura
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]